Depozitul hotelier

Depozitul hotelier

Codul civil reglementeaza distinct o varietate a depozitului conventional, care contine insa si elemente de limitare a posibilitatilor de alegere a depozitarului, si anume depozitul facut de calatori in unitatile hoteliere si cele asemanatoare, statiuni balneoclimaterice, turism, spitale, restaurante, sali de spectacole etc.

Sub imperiul vechiului Cod civil, practica judiciara si literatura juridica asimilau depozitul hotelier cu depozitul necesar.

Persoana care ofera publicului servicii de cazare, denumita hotelier, este raspunzatoare, potrivit regulilor privitoare la raspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client in hotel.

Sunt considerate ca fiind aduse in hotel:

a) bunurile aflate in hotel pe perioada cazarii clientului;1

b) bunurile aflate in afara hotelului, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pe perioada cazarii clientului;

c) bunurile aflate in hotel sau in afara acestuia pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazarii clientului.

Hotelierul raspunde si pentru vehiculele lasate in garajul hotelului, precum si pentru bunurile care, in mod obisnuit, se gasesc in acestea.

Dispozitiile codului civil privind depozitul hotelier nu se aplica in cazul animalelor vii (art. 2127 C.civ.).

Raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de ori mai mare decat pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita pre inchiriere clientului (art. 2128 C.civ.).

Raspunderea hotelierului este nelimitata:

a) daca prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta raspunde;

b) daca bunurile au fost incredintate spre pastrare hotelierului;

c) daca hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat sa le primeasca.

Hotelierul nu raspunde atunci cand deteriorarea, distrugerea ori furtul bunurilor clientului este cauzata:

a) de client, de persoana care il insoteste sau care se afla sub supravegherea sa ori de vizitatorii sai;

Eseu: Protocolul in afaceri Proiect: Primii pasi in afaceri

b) de un caz de forta majora;

c) de natura bunului.

Hotelierul este obligat sa primeasca in depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare apartinand clientilor sai.

Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decat in cazul in care, tinand seama de importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, aceste sunt excesiv de valoroase ori sunt incomode sau periculoase.

Hotelierul poate sa examineze bunurile care ii sunt predate spre depozitare si sa ceara depozitarea acestora intr-un loc inchis sau sigilat (art. 2131 C.civ.).

Hotelierul care pune la dispozitia clientilor sai, in camerele de hotel, o casa de valori nu este presupus a fi primit in depozit bunurile care vor fi depuse de clientii sai in casa de valori.

In acest caz, raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de ori mai mari decat pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita spre inchiriere clientului.

Dovada introducerii bunurilor in hotel poate fi facuta prin martori, indiferent de valoarea acestor bunuri (art. 2133 C.civ.).

Clientul este decazut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el insusi ori care au fost aduse pentru el in hotel daca:

a) in cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut prejudiciului, nu a instiintat administratia hotelului;

b) nu a exercitat dreptul la actiunea in repararea prejudiciului in termen de sase luni de la data producerii acestuia.

Aceasta dispozitie nu este aplicabila in privinta bunurilor incredintate spre pastrare hotelierului, sau daca hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat sa le primeasca.

In cazul neplatii de catre client a pretului camerei si a serviciilor hoteliere prestate, hotelierul are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client, cu exceptia documentelor si a efectelor personale fara valoare comerciala.

Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor cu privire la care si-a exercitat dreptul de retentie, potrivit Codului de procedura civila, in materia urmaririi silite mobiliare.

Dispozitiile privitoare la depozitul hotelier se aplica in mod corespunzator si bunurilor aduse in localuri destinate spectacolelor publice, sanatorii, spitale, restaurante, pensiuni, vagoane de dormit si altele asemanatoare (art. 2137 C.civ.).