Structura generala a bilantului contabil

Structura generala a bilantului contabil

Bilantul  contabil este simultan un model structural si global, prin in-

termediul caruia se asigura o reprezentare a patrimoniului pornind de la partile sale componente catre caracteristicile de ansamblu. Aceasta reprezentare se face sub forma unei egalitati ce reflecta echilibrul valoric intre utilizari, denumite active patrimoniale si resurse, denumite pasive patrimoniale, adica:

Activul si pasivul se explica si definesc simultan prin prisma juridicului, economicului si financiarului.

Astfel, din punct de vedere juridic, activul prin compozitia lui grupeaza elementele in bunuri reale si creante (drepturi asupra persoanelor), iar pasivul in capital propriu si datorii.

Intr-o optica economica, prin subdiviziunile de activ si pasiv trebuie sa se faca distinctie intre structurile privind activitatea de investitie si activitatea de exploatare. In mod corespunzator, activul se imparte in active de investitie si active de exploatare, iar pasivul in capitaluri si datorii, din care datorii financiare si datorii de exploatare.

Aprecierea financiara grupeaza activele in raport de lichiditate, iar pasivele in functie de exigibilitatea lor. Ca urmare in structura activului se disting active durabile, stocuri, active realizabile si active disponibile, iar in cea a pasivului se delimiteaza capitaluri permanente (pe termen lung) si datorii pe termen scurt.

Se poate considera ca activul cuprinde bunurile economice sau mijloacele de care dispune intreprinderea. Altfel spus, activul indica utilizarea capitalurilor ca bunuri de folosinta indelungata, stocuri, creante, disponibilitati si alte valori, iar pasivul originea capitalurilor.

In cadrul activului, elementele sunt grupate in raport cu destinatia valorilor economice alocate si cu gradul de lichiditate in active

imobilizate si active circulante. La randul lor, activele imobilizate sunt diferentiate in:

- imobilizari nemateriale (necorporale);

- imobilizari materiale (corporale);

- imobilizari financiare.

Activele circulante sunt structurate in:

- stocuri;

- productie in curs de executie;

- creante;

- valori mobiliare de plasament;

- disponibilitati banesti.

Pasivul reprezinta sursele de finantare a bunurilor economice. Prin

componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (finantare proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor.

Corespunzator celor doua modalitati de finantare, pasivul patrimonial se imparte in capitaluri proprii si datorii. La acestea se adauga pasivele sub forma provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.

In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaa in:

capital permanent (capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datorii pe termen lung);

datorii pe termen scurt sau curente.

Prin gruparea elementelor multimilor de activ si pasiv se construiesc indicatorii bilantieri privind situatia patrimoniului, ierarhizati pe categorii de active si pasive.

Criteriile folosite pentru crearea acestor structuri de indicatori sunt cel al omogenitatii activelor si pasivelor,respectiv,interesele informationale privitoare la situtia patrimoniului.

Ordinea de dispunere a pozitiilor in activul bilantului este,de regula, cea inversa lichiditatii activelor de la cele mai putin lichide,cum sunt imobilizarile necorporale,catre disponibilitatile banesti,care imbraca deja forma de bani.Cat priveste ordinea de succesiune a pozitiilor de pasiv, ea este inversa exigibilitatii surselor de finantare, incepand cu elementele capitalului propriu,continuand cu datoriile pe termen lung si cu cele pe termen scurt.

Urmare la analiza prezentata mai inainte,cu privire la continutul bilantului contabil,modelul sau de principiu este prezentat in tabelul 1.1.:

BILANT CONTABIL

Incheiat la data..

-SIMPLIFICAT-

Tabelul 1.1.

Fata de modelul de principiu al bilantului contabil, prezentat mai sus se ridica o serie de probleme specifice privind reprezentarea pozitiilor rectificative si a celor de regularizare. Una dintre solutiile recomandate si folosite in acest sens este aceea a evidentierii lor ca grupe distincte. Modelul bilantului in aceste conditii capata forma (tabelul 1.2.).

O alta problema este cea a reflectarii in bilant a rezultatului net al exercitiului inainte de repartizare. In acest sens se pot fofosi doua variante, prima consta in delimitarea si evidentierea distincta a pierderilor in structura de activ si a profitului ca structura de pasiv, iar cea de a doua in reprezentarea in structura mai mare de capitaluri proprii, pierderile cu semnul ( - ), iar profitul cu semnul ( + ).

BILANT CONTABIL

Incheiat la data..

-SIMPLIFICAT-

Tabelul 1.2.

Schema de bilant prezentata mai sus este cunoscuta sub forma de tablou bilantier. Ea se intemeiaza pe ecuatia fundamenta:

O alta schema este cea sub forma de lista sau diferenta (recomandata si de Directiva a IV-a), care se bazeaza si da expresie ecuatiei fundamentale in structura :

Modelul de principiu al unui asemenea bilant se prezinta in tabelul 1.3.:

BILANT CONTABIL

incheiat la data de..

-SIMPLIFICAT

Tabelul 1.3.

Asa cum se precizeaza in Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene, este admisa subimpartirea mai amanuntita a pozitiilor de bilant cu conditia sa se respecte structura schemelor.De asemenea, pot fi adaugate pozitii noi atunci cand continutul acestora nu este cuprins in niciuna din structurile prevazute in scheme.

In dispozitiile Directivei a IV-a se inscrie si aceea ca intreprinderile mici si mijlocii pot adopta o forma simplificata a bilantului contabil.