Principiile si conventiile contabile

Principiile si conventiile contabile

Principiile, procedeele, conventiile contabile, ansamblul cunostintelor necesare insusirii contabilitatii s-au structurat in timp, au evoluat, si evolueaza.

Contabilitatea, condusa si tinuta potrivit principiilor si conventiilor proprii, asigura prezentarea fidela a realitatii. Aceasta este reflectata in situatii financiare, conturi de rezultat, bilanturi contabile etc.

Sistemul unitar de norme, constituite in principii si conventii contabile, sunt aplicabile intr-un teritoriu administrativ determinat, national, sau, in cazul Uniunii Europene, teritoriul este cel al tarilor membre ale Comunitatii Europene.

Principiile contabile. N-au fost niciodata aceleasi. Acestea s-au diversificat in acord cu evolutia contabilitatii si cu realitatea in care se foloseste contabilitatea. Sunt principii contabile reglementate explicit, considerate obligatorii a fi indeplinite pentru ca realitatea sa fie reflectata fidel in lucrarile contabile. Fenomenul globalizarii atinge si acest domeniu, in sensul ca principiile contabile sunt recunoscute si se generalizeaza la scara multinationala. Pe langa acestea, sunt si principii contabile nereglementate, utilizate in practica, unele in mod cutumiar.

In legislatia romaneasca sunt reglementate urmatoarele principii contabile:

1. Principiul prudentei. Aplicarea acestui principiu are rolul sa previna supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, precum si subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor. Natura umana in general este inclinata sa fie favorabila activitatilor care convin in detrimentul celor care nu convin. Rolul activ al acestui principiu se rasfrange si asupra riscurilor, deprecierilor si pierderilor inregistrate - in mod natural sau inevitabil - in activitati din exercitiul curent sau precedent, care trebuie avute in vedere. De asemenea, trebuie luate in considerare fapte viitoare care prezinta riscul de a afecta - favorabil sau nefavorabil - situatia financiara si rezultatele unitatii. In cazul institutiilor publice, la incheierea exercitiului financiar se evidentiaza distinct veniturile efectiv incasate dintre cele certe, inclusiv transferuri, subventii efective. Asa-numitele ramasite - veniturile certe cuvenite unui buget dar neincasate in cursul exercitiului financiar - se urmaresc in continuare, existand insa riscul de a nu fi incasate integral. La randul lor, veniturile anticipate incumba un risc de evaluare. Concluzia este ca, si in contabilitatea publica, trebuie sa se tina seama de incertitudini, riscuri previzibile, de pierderi si distrugeri in cazul calamitatilor naturale, prin manifestarea unei prudente ponderate. Aplicarea corecta a acestui principiu depinde de capacitatea manageriala, de experienta personalului implicat in actul de conducere. Informatiile privind corectiile rezultate din manifestarea unei atitudini prudente sunt utile proiectiilor bugetare, dar si tertilor (structuri ierarhice de conducere sau furnizori).

2. Principiul permanentei metodelor Este vorba de necesitatea asigurarii continuitatii metodelor de evaluare si calcul a activelor, datoriilor si rezultatelor de la un exercitiu bugetar la altul. Stabilitatea folosirii acestora favorizeaza analiza situatiilor financiare, asigura comparabilitatea in timp a performantelor. In cazuri justificate si in conditii prevazute de lege se poate apela si la alte metode (de evaluare, de calcul, de prezentare a rezultatelor etc.), dar despre aceste schimbari ordonatorul de credite prezinta raportari odata cu prezentarea bilantului. In anexele la bilant se prezinta fie note justificative in care sunt redate diferentele rezultate prin aplicarea diferitelor metode, fie sunt redate separat situatiile financiare in cauza pentru a putea fi comparate intre ele. In cazul institutiilor publice schimbarea metodelor are efect mai mult asupra rezultatului, eventual a patrimoniului, si mai putin - sau deloc - un efect fiscal (ca in cazul operatorilor economici).

3. Principiul continuitatii activitatii Contabilitatea este organizata si condusa in institutiile publice (dar si la operatorii economici) in conditiile in care activitatea si functiile acestora se exercita fara a fi reduse semnificativ intr-un viitor previzibil. Actiunea acestui principiu tine de necesitatea gestionarii previzionale si predictibile a resurselor, ceea ce se realizeaza si cu ajutorul contabilitatii. Or, gestionarea previzionala intr-o institutie publica priveste patrimoniul incredintat spre administrare acesteia, natura drepturilor si obligatiilor rezultate din exercitarea atributiilor s.a. Ca urmare, in lucrarile de bilant vor fi cuprinse acele informatii necesare a fi cunoscute de catre cei interesati, eventual, tocmai in cunoasterea si aprecierea certitudinii continuarii activitatii acesteia: activul si pasivul, cheltuielile si veniturile evaluate la costul istoric, situatia patrimoniala, financiara si rezultatele obtinute pe exercitii financiare s.a. In administratia publica este mai putin posibil sa se inregistreze o situatie de incertitudine in continuarea activitatii datorita specificului relatiilor dintre institutii, specific care cuprinde o stare permanenta de control bugetar si financiar.

4. Principiul independentei exercitiului (specializarii sau delimitarii perioadelor). Rezultatul exercitiului priveste o perioada anume, precis determinata; pentru institutiile publice aceasta perioada este cunoscuta sub denumirea de exercitiu bugetar, sau an bugetar, care, in Romania si in tarile membre UE, coincide cu anul calendaristic. Determinarea rezultatului aferent unei perioade anume prezinta multe avantaje, ceea ce face sa se constituie intr-o necesitate. Permite, in primul rand, cunoasterea rezultatelor financiare a activitatii desfasurate pe fiecare exercitiu financiar si, prin comparare, cu exercitiile anterioare. Se individualizeaza, totodata ciclurile de activitate in conditiile mentinerii independentei exercitiului curent fata de cele precedente si cele care urmeaza. In cazul institutiilor publice acestea privesc programarea, executia si raportarea bugetara. Autoritatile administrativ-teritoriale ale administratiei publice pot determina obligatiile contribuabililor, colectarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor intr-o perioada precis determinata, ceea ce sprijina activitatile de evaluare, de raportare statistica si de evidenta contabila. Aplicarea principiului independentei exercitiului face necesara utilizarea conturilor de regularizare, inregistrarea cheltuielilor de plata si a veniturilor de incasat aferente perioadei (potrivit principiului "accrual': drepturile si obligatiile se evidentiaza in momentul constituirii si nu in momentul platii/incasarii acestora).

5. Principiul intangibilitatii Potrivit acestui principiu, bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent. Cerinta acestui principiu este aplicabila in contabilitate sine die, este una din aplicatiile cutumiare. Principiul intangibilitatii asigura continuitatea si coerenta informatiilor furnizate de situatiile financiare in succesiunea temporala a acestora.

6. Principiul costului istoric Costul istoric reprezinta valoarea nominala a elementelor patrimoniale la data achizitionarii acestora, respectiv la data inregistrarii acestora in contabilitate. Potrivit acestui principiu, orice bun/valoare preluata in gestiune este inregistrata in contabilitate la costul de intrare inscris in documentele justificative (care stau la baza inregistrarii). Toate modificarile care intervin ulterior in valoarea acestora se opereaza cronologic in situatiile financiare in care se reflecta evolutia patrimoniala a institutiei astfel incat, ori de cate ori se impune luarea unei decizii privind finantarea sau se efectueaza raportari de bilant se face referire la costul istoric. Optiunea pentru costul istoric are la baza faptul ca este singurul cost consemnat in documente in chiar momentul preluarii in patrimoniu, ceea ce-i confera un caracter verificabil, deci o determinare obiectiva.

7. Principiul necompensarii Respectarea acestui principiu presupune evaluarea si inregistrarea distincta in contabilitate a elementelor de activ si a celor de pasiv, fiind interzisa compensarea intre posturile de activ si intre posturile de pasiv, precum si intre venituri si cheltuieli. Respectarea acestui principiu asigura reprezentarea nedeformata a elementelor patrimoniale in bilant, precum si a cheltuielilor si veniturilor perioadei si, implicit, a fluxurilor monetare. Cum o compensare poate ascunde ceva, avand ca efect reducerea reprezentarii fidele a fenomenului redat in postul respectiv de bilant, se impune respectarea intocmai a acestui principiu coroborat cu

principiul permanentei metodelor.

8. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si a celor de pasiv Posturile in bilant se compun din valori cumulate. Pentru stabilirea valorii totale a unui post de bilant se impune determinarea separata a valorii fiecarui element de activ si de pasiv, cele care compun postul respectiv. Este evidenta legatura dintre acest principiu si cel al necompensarii.

9. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului (realitatii Informatiile prezentate in conturile anuale trebuie sa reflecte realitatea economica a operatiilor, nu numai forma lor juridica. De exemplu, daca este vorba de reflectarea in contabilitate a modalitatilor de finantare a unui bun aceasta va privi atat latura juridica (aspectele de legalitate a platilor) cat si latura economica (modalitatile, sursele din care se efectueaza acestea). Cadrul general pentru elaborarea situatiilor financiare imprima acestui principiu o caracteristica calitativa in sensul ca realitatea economica obliga la reflectarea prin conturile de bilant a tuturor informatiilor financiare.

10. Principiul pragului de semnificatie (al importantei relative). In conturile anuale este obligatoriu sa se prezinte in mod distinct orice element care are o valoare semnificativa; omisiunea sau prezentarea eronata a vreunui element semnificativ influenteaza deciziile economice. Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau erorii apreciate in conditiile omisiunii sau declararii gresite. Prin contrast, elementele cu valori nesemnificative pot fi prezentate cumulat (pentru a nu "incarca' situatiile financiare). In aprecierea importantei relative in practica apar dificultati deoarece pot interveni aprecieri subiective (situatii si evenimente semnificative pentru o entitate pot sa nu aiba relevanta pentru alta entitate). Ca urmare, se impune o selectie a faptelor, situatiilor si evenimentelor in mod real semnificative pentru a satisface nevoile generale de supraveghere si control.