Modele pentru intocmirea Contului de profit si pierdere

Modele pentru intocmirea Contului de profit si pierdere

Obiectivul Standardului International de Contabilitate IAS l Prezentarea situtiilor financiare, este de a stabili baza pentru prezentarea situatiilor financiare cu scop general, pentru a asigura comparabilitatea, atat cu situatiile financiare ale intreprinderii pentru perioadele precedente, cat si cu situatiile financiare ale altor intreprinderi. Pentru a realiza acest obiectiv, acest Standard prevede considerente generale pentru prezentarea situatiilor financiare, recomandari pentru structura acestora si cerinte minime pentru continutul situatiilor financiare. [1]

Contul de profit si pierdere este o componenta a situatiilor financiare anuale. In Romania, obligativitatea intocmirii acestuia revine, in conformitate cu Reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1752/2005, intrate in vigoare la data de 1 ianuarie 2006, societatilor comerciale, societatilor/companiilor nationale, regiilor autonome, institutelor nationale de cercetare-dezvoltare, societatilor cooperatiste si celorlalte persoane juridice care, in baza legilor speciale de organizare, functioneaza pe principiile societatilor comerciale, precum si subunitatilor fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin persoanelor enumerate, cu sediul sau domiciliul in Romania, si sediilor permanente din Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul in strainatate. Acest document de sinteza cuprinde veniturile si cheltuielile exercitiului, grupate dupa natura lor, pe activitatile de exploatare, financiara si extraordinara, precum si rezultatul exercitiului: profit sau pierdere. Alaturi de venituri, cheltuielile sunt elemente legate in mod direct de masurarea performantei intreprinderii, si formeaza structurile contului de profit si pierdere.

Conform IAS 1, contul de profit si pierdere trebuie sa includa, cel putin, elemente-randuri care sa prezinte urmatoarele valori:

• veniturile;
• rezultatele activitatile exploatare;
• costurile de finantare;
• partea din profituri si pierderi aferenta intreprinderilor asociate si in participare contabilizata prin metoda punerii in echivalenta;
• cheltuielile cu impozitul pe profit;
• profitul sau pierderea din activitati curente;
• elementele extraordinare;
• interesul minoritar ;
• profitul net sau pierderea neta a perioadei.

Intreprinderile trebuie sa prezinte, fie in contul de profit si pierdere, fie in notele la situatiile financiare, o analiza a cheltuielilor utilizand o clasificare bazata fie pe natura cheltuielilor, fie pe functia lor in cadrul intreprinderii.

Elementele de cheltuieli sunt in continuare subclasificate pentru a evidentia sfera componentelor rezultatelor financiare care pot diferi in ceea ce priveste stabilitatea, potentialul de castig sau pierdere. Aceste informatii sunt furnizate intr-unul din doua moduri posibile.

A. Prima metoda de analiza este cunoscuta ca metoda clasificarii dupa natura cheltuielilor. Cheltuielile sunt cumulate in contul de profit si pierdere conform naturii lor (de exemplu amortizarea, achizitiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, salariile, cheltuielile de publi­citate) si nu sunt realocate pe diferitele functii din cadrul intreprinderii.

B. Cea de-a doua metoda de analiza este cunoscuta ca metoda clasificarii dupa destinatia cheltuielilor sau a "costului vanzarilor' si clasifica cheltuielile dupa functia lor ca parte a costului vanzarilor, distributiei sau activitatilor administrative. Aceasta prezentare ofera deseori informatii mai relevante pentru utilizatori decat clasificarea cheltuielilor dupa natura, dar alocarea costurilor pe functii poate fi arbitrara si implica in mod considerabil rationamentul profesional.[2]