Contul contabil

CONTUL CONTABIL  

Pe 8 Decembrie lucrare din tot ce am facut pana in momentul respectiv!!!!

Obiectul si metoda contabilitatii;

Bilantul;

Contul contabil;

1.Notiunea de cont.Continutul si structura contului.

Realizarea obiectului contabilitatii nu se rezuma la simpla reflectare la un moment dat a situatiei patrimoniului unei societati comerciale.Contabilitatea trebuie sa asigure inregistrarea continua, permanenta pe baza de documente a tuturor operatiunilor economico financiare care aduc modificari patrimoniului.In acest scop contabilitatea utilizeaza un procedeu specific denumit cont, conceput in mod special pentru a permite inregistrarea, urmarirea si controlul atat al existentului cat si a modificarilor care se petrec cotidian in elementele patrimoniului.

Contul reprezinta un procedeu si un model de inregistrare de reflectare si control valoric iar uneori si cantitativ al existentei si miscarilor unui mijloc economic, al unui proces economic, al unei surse de finantare sau a rezultatului economico-financiar pe parcursul unei perioada de timp bine determinata.

Spre deosebire de bilant, care evidentiaza situatia tuturor elementelor patrimoniale ale intreprinderii la un moment dat, contul are o sfera de cuprindere mult mai restransa, el reflectand situatia unui singur element de patrimoniu.Prin urmare contul reprezinta un calcul scris prezentat intr-o forma speciala in care se realizeaza inregistrarea ordonarea si sistematizarea informatiilor privind existenta si miscarea mijloacelor sau a bunurilor economice, precum si a surselor de acoperire a acestora.In contabilitate se utilizeaza o multitudine de conturi, acestea in totalitatea lor alcatuind sistemul conturilor.

Fiecare cont are un anumit continut economic, continut determinat de natura elementelorpe care le reflecta, le urmareste si le controleaza.De altfel, continutul economic reprezinta elementul esential al unui cont si care imprima conturilor o anumita functie.Astfel continutul contului poate fi :

-un anumit mijloc sau bun economic: mijloace fixe, materii prime, produse finite, numerarul din caseria intreprinderii;

-un proces economic sau o anumita faza a acestuia: aprovizionarea cu materii prime, fabricarea productiei de baza, vanzarea si incasarea productiei;

-o sursa de provenienta a mijloacelor economice ale intreprinderii, precum si relatiile financiare sau de credit corespunzatoare: capital, furnizori, credite pe termen scurt, decontari cu bugetul statului;

-un rezultat final al activitatii economice: profit sau pierdere.

Operatiunile economice pot fi inregistrate intr-un cont si pot fi de doua feluri:

-operatiuni care se refera la intrari, la cresteri sau plusuri ale obiectului reflectat prin contul respectiv;

-operatiuni care se refera la iesiri, micsorari sau diminuari ale bunului economic sau ale unei surse de finantare.

Prin urmare si evidenta tinuta cu ajutorul contului este redata intr-o forma speciala care consta in inregistrarea separata a operatiunilor care duc la crestere de cele care duc la micsorarea elementelor patrimoniale.Astfel contul are o infatisare digrafica intrucat fiecare dintre cele doua categorii de modificari se inregistreaza intr-o parte distincta a contului.Intr-o forma simplificata aceasta infatisare se prezinta in forma literei T constituindu-se astfel intr-un tablou bilantier cu doua serii de calcule.

Astfel pentru conturile de activ in partea stanga (in debit) se vor inregistra starea initiala (soldul initial) si cresterile (majorarile), in timp ce in partea dreapta (in credit) se vor inregistra iesirile, micsorarile si starea finala sau soldul final.

Pentru conturile de pasiv in partea stanga (in debit) se vor inregistra iesirile sau micsorarile si starea finala, in timp ce in partea dreapta (in credit) se vor inregistra starea initiala (soldul initial) precum si intrarile sau majorarile.

Situatia finala a unui element patrimonial se determina astfel: la situatia initiala se adauga cresterile din perioada respectiva si se scad micsorarile din acea perioada.

Elementele componente ale contului contabil.

Contul contabil se defineste prin existenta urmatoarelor componente:

1.Titlul contului.Acesta trebuie sa explice cu exactitate continutul procesului economic sau al elementului de patrimoniu a carui evidenta o tine.De regula continutul se exprima in denumirea sa.Ex conturile intitulate materiale , contul intitulat marfuri, capital social, furnizori,etc.

2.Debitul si creditul.La inceputurile contabilitatii operatiunile care contribuiau la majorarea sau diminuarea unor elemente patrimoniale se inscriau unele sub altele in ordine cronologica.Ulterior s-a trecut la sistematizarea modificarilor de acelasi fel si anume intrarile de mijloace fiind trecute in stanga iar iesirile in dreapta.Cu timpul ele au capatat denumirea de debit, respectiv credit.Cele doua notiuni sunt de sorginte juridica.Folosirea lor in contabilitate a inceput in perioada de dezvolare a capitalului comercial, perioada in care conturile urmareau cu predilectie, relatiile intreprinderii cu debitorii si creditorii sai.Ca urmare, notiunea de debit provine de la cea de debitor iar cea de credit de la creditor.Ulterior notiunile de debit si credit au capatat un continut mai larg, fiind utilizate pentru sistematizarea tuturor genurilor de modificari care au loc in patrimoniul intreprinderii.Debitul si creditul nu sunt identice la toate conturile.Ele difera in raport de natura continutului contului, continut care poate reflecta fie mijloace economice, fie surse de finantare.De aceea debitul si creditul contului reflecta in unele cazuri informatii valorice cu semn plus iar in altele cu semn minus.Debitul conturilor de activ va desemna informatii cu semn plus, respectiv cresteri iar creditul pentru conturile de activ va desemna minusuri, diminuari.Pentru conturile de pasiv debitul va reflecta informatii cu semn minus, diminuari, iar creditul va reflecta informatii cu semn plus, respectiv cresteri.

3.Explicatia operatiunii economice.Aceasta poate fi data sub forma descriptiva sau codificata.

Analiza: Programarea strategica a unei afaceri Referat: Grupul Aquila - distributie active, transportul international si intern si a serviciilor logistice

4.Miscarile sau rulajul contului.Exista doua tipuri de rulaj:

-rulaj debitor (care provine din insumarea sumelor inscrise in debit, mai putin soldul initial);

-rulajul creditor (care provine din insumarea elementelor din credit, mai putin soldul intitial creditor);

5.Soldul contului.Acesta se determina ca diferenta intre sumele inregistrate in debit si cele inregistrate in credit.Soldul poate fi:

-debitor, atunci cand sumele din debit sunt mai mari decat cele din credit;

-creditor, atunci cand sumele din credit sunt mai mari decat cele din debit;

-balansat sau echilibrat, atunci cand sumele din debit sunt egale cu cele din credit.

Deasemenea soldul unui cont poate fi:

-initial;

-curent;

-final.

Soldul contului la un moment dat se stabileste cu ajutorul formulei bilantiere:

-soldul initial debitor+rulajul debitor- rulajul creditor = soldul final debitor.

Pentru lucrare tot (inclusiv contul contabil: obiect si metoda, bilantul contabil si contul contabil)

Functiile contului:

I.Functiile contabile, acestea decurgand nemijlocit din obiectul si metoda contabilitatii.

II.Functiile economice, prin care contul reflecta situatia reala a fiecarui element de patrimoniu si permite printre altele calculul situatiei tuturor elementelor de patrimoniu in diferite momente ale activitatii ale intreprinderii, precum si controlul integritatii patrimoniului.

III.Functiile statistice, in sensul ca datele cuprinse in conturi pot fi utilizate pentru determinarea unor indicatori statistici ai activitatii economice.

Forma contului.

Aceasta are la origine calculul aritmetic care implica urmarirea modificarilor care au loc.Cu alte cuvinte se realizeaza operatiunile aritmetice corespunzatoare in ordinea succesiva a datelor.Aceasta forma a contului prezinta avantajul simplitatii operatiunilor de calcul.In schimb inconvenientul acestei forme consta in aceea ca nu permite cunoasterea cu usurinta a tuturor operatiunilor de incasari si plati derulate intr-un anumit interval de timp si prin urmare necesitand un volum suplimentar de activitati pentru extragerea si inregistrarea separata a operatiunilor cu semn + (de majorare) fata de cele cu semn - (de diminuare).In consecinta s-a ajuns la forma bilaterala a contului contabil stabilindu-se in mod conventional ca in partea stanga a contului (in debit) pentru conturile de activ sa se inregistreze operatiunile cu semn + iar in partea dreapta (in credit) sa se inregistreze operatiunile cu semn -.Pentru conturile cu functie de pasiv,in stanga in debit se inregistreaza operatiunile cu semn minus in timp ce in partea dreapta adica in credit se vor inregistra operatiunile cu semn +.

Clasificarea conturilor.

Conturile se pot clasifica in functie de mai multe criterii.Insa criteriul fundamental de clasificare a conturilor il reprezinta continutul lor economic.Din acest punct de vedere conturile se impart in 4 subdiviziuni:

I.Conturi de mijloace economice ;

II.Conturi de procese economice ;

III.Conturi de surse economice;

IV.Conturile de rezultate ;

Din punctul de vedere al functiei contabile exista

-conturi cu functie de activ (acele conturi care se deschid pentru elementele patrimoniale care provin din activul bilantier) ex:Contul casa, contul produse finite, debitori, clienti, mijloace fixe, materii prime,etc.;

-conturi cu functie de pasiv (deschise pentru conturile ce reflecta elemente patrimoniale care provin din pasivul bilantului) ex:contul capital social, credite pe termen scurt, furnizori,etc;

-exista insa si o a treia categorie de conturi care preiau atribute de la ambele conturi.Aceste conturi se numesc conturi bifunctionale ex:contul de profit si pierdere.Aceste conturi bifunctionale nu pot avea simultan caracteristicile celor doua categorii de conturi.

Din punctul de vedere al sferei de cuprindere exista urmatoarele categorii de conturi:

-conturi analitice;

-conturi sintetice;

-conturi consolidate.

Conturile sintetice ofera in forma generalizata mijloacele si procesele economice fara ca acestea sa fie detaliate, concretizate.Ex:contul furnizor reprezinta un cont sintetic insa analizand provenienta acestora, furnizori interni si furnizori externi, cele doua conturi sunt analitice.

Conturile consolidate sunt utilizate pentru reunirea si integrarea datelor care reprezinta rezultatul operatiunilor si situatiei financiare pentru un grup de intreprinderi care fac parte dintr-o entitate (ex:dintr-un holding) aflata sub autoritatea unei conduceri unice, la nivelul societatii mama.

Regulile de functionare a conturilor.

Inregistrarea operatiunilor economice cu ajutorul contului se realizeaza dupa anumite reguli care exprima modul de debitare, respectiv creditare.Pentru intelegerea regulilor de functionare a contului trebuie pornit de la bilant si de la legatura ce exista intre acesta si conturi.Astfel, la inceputul fiecarei perioade de gestiune, fiecarui element patrimonial prevazut in bilant i se deschide cate un cont.

Elementele patrimoniului care functioneaza in activul bilantului se preiau in conturile de activ sub forma soldurilor initiale debitoare.

Elementele patrimoniului din pasivul bilantului se preiau in contul de pasiv sub forma soldurilor initiale creditoare.

Putem formula prima regula de functionare a conturilor:

I.Conturile de activ incep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentele de activ.Conturile de pasiv incep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentele de pasiv.

A doua regula:

II.Conturile de activ se mai debiteaza cu cresterile de activ si se crediteaza cu micsorarile de activ.

A treia regula:

III.Conturile de pasiv se mai debiteaza cu micsorarile de pasiv si se mai crediteaza cu cresterile de pasiv.

A patra regula:

IV.Conturile de activ pot avea sold final debitor sau pot fi soldate sau echilibrate, in timp ce conturile de pasiv au sold final creditor sau pot fi echilibrate.

Dubla inregistrare si formula contabila.

O importanta deosebita pentru dubla inregistrare in conturi o are analiza contabila a operatiunilor economice.Ea are ca scop determinarea continutului economic al operatiunii respective, deasemenea stabilirea conturilor in care se inregistreaza a legaturii intre conturi, urmand ca pe aceasta baza sa se realizeze dubla inregistrare a fiecarei operatiuni economice.Dubla inregistrare consta in inscrierea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatiuni economice in doua conturi distincte si anume: in debitul unui cont si in creditul altui cont.Legatura ce se stabileste intre conturi prin dubla inregistrare a fiecarei operatiuni economice se numeste corespondenta conturilor iar conturile respective reprezinta conturi corespondente.Analiza contabila consta in cercetarea pe baza de documente a fiecarei operatiuni economice in scopul stabilirii conturilor corespondente si a partii acestora (debit sau credit) in care urmeaza a fi inregistrata operatiunea data.Rezultatul final al analizei contabile il reprezinta formula contabila.Aceasta constituie o egalitate valorica care cuprinde in stanga semnului de egalitate denumirea contului debitor, in dreapta semnului de egalitatea denumirea contului creditor, precum si suma corespunzatoare operatiunii economice respective.Daca la acestea se adauga data la care a avut loc operatiunea economica si explicatia acesteia conform documentului justificativ se obtine articolul contabil.Formulele contabile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

I.in raport de numarul conturilor crespondente exista:

a)formula contabila simpla care cuprinde un singur cont debitor si de asemenea un singur cont creditor;

b)formula contabila compusa in care fie se debiteaza un singur cont si se crediteaza doua sau mai multe conturi, fie se crediteaza un singur cont si se debiteaza doua sau mai multe conturi.

II.din punct de vedere al scopului pentru care se intocmesc:

a)formule de inregistrare curenta folosite pentru inregistrarea operatiunilor economice obisnuite;

b)formule contabile de stornare.Stornarea reprezinta opratiunea de corectare a unei inregistrari eronate.Stornarea se poate realiza fie in negru sau in rosu.Formulele contabile de stornare prin inregistrare in rosu constituie o modalitate specifica pentru contabilitate de corectare a unor erori care s-au produs cu ocazia inregistrarilor.

Planul general de conturi.

In Romania principiile generale de organizare si de conducere a contabilitatii sunt reglementate prin legea contabilitatii, respectiv legea 82/1991, modificata si republicata.Totodata reglementari exista si in ordinul ministrului finantelor publice nr.3055/2009 intrata in vigoare de la 1 ianuarie 2010.Planurile de conturi sunt elaborate de ministerul finantelor publice fiind adaptate periodic in conformitate cu cerintele practicii.Actualmente in Romania planul general de conturi contine 9 clase de conturi simbolizate cu o cifra:

Clasa I:Contul de capitaluri;

Clasa II:Conturi de imobilizari;

Clasa III:Conturi de stocuri si productie in curs de executie;

Clasa IV:Conturi de terti;

Clasa V:Conturi de trezorerie;

Clasa VI:Contul de cheltuieli;

Clasa VII:Contul de venituri:

Clasa VIII:Conturi speciale;

Clasa IX:Conturi de gestiune.

In cadrul fiecarei clase exista una sau mai multe grupe de conturi simbolizate cu doua cifre care la randul lor cuprind conturi sintetice de gradul 1 simbolizate cu 3 cifre si conturi sintetice de gradul 2 simbolizate cu 4 cifre.