Conexiuni cu alte standarde de audit financiar

Conexiuni cu alte standarde de audit financiar

ISA 200 ,,Obiective si principii generale care guverneaza un audit al situatiilor financiare”

ISA 210 ,,Termenii misiunilor de audit”

ISA 240 ,, Responsabilitatea auditorului de a analiza frauda intr-un audit al situatiilor financiare”

ISA 300 ,,Planificarea unui audit al situatiilor financiare”

ISA 315 ,,Intelegerea entitatii si mediului sau si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa”

ISA 330 ,,Procedurile auditorului ca raspuns la riscurile evaluate”

ISA 550 ,, Probe de audit”

Auditorul trebuie sa comunice celor insarcinati cu guvernanta unei entitati aspectele de audit care sunt in interesul guvernantei, care apar din auditarea situatiilor financiare.

Principiile guvernantei corporative au fost elaborate de mai multe tari ca punct de referinta pentru stabilirea unui bun comportament corporativ.

Astfel de principii se concentreaza in general pe companiile ale caror valori mobiliare se tranzactioneaza public, in schimb nu exclude posibilitatea de a servi pentru imbunatatirea guvernantei si in alte forme de entitati.

Inca nu s-a descoperit un mod singular pentru o guvernanta societara solida.

Structurile consiliilor si practicile variaza de la o tara la alta.

Un principiu comun este acela conform caruia entitatea trebuie sa dispuna de o structura de guvernanta care sa permita consiliului exercitarea unui rationament obiectiv cu privire la afacerile corporatiei, inclusiv raportarea financiara, in mod independent in special de conducere.

In sensul dat de ISA 260 ,,guvernanta” este termenul ce va fi utilizat pentru a descrie rolul persoanelor insarcinate cu supravegherea, controlul si conducerea unei entitati.

Cei insarcinati cu guvernanta sunt raspunzatori :

entitatea sa tinda pentru a-si atinge obiectivele in directia :

fiabilitatii raportarilor financiare;

eficienta si eficacitatea operatiunilor;

respectarea legislatiei aplicabile;

raportarea catre partile interesate;

Structurile guvernantei includ functia de conducere numai atunci cand acestea desfasoara astfel de activitati.

Aspectele de audit care sunt in interesul guvernantei vor include doar acele probleme care au atras atentia auditorului ca rezultat al efectuarii auditului.

Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un audit cu o atitudine de scepticism profesional, admitand ca pot exista imprejurari in care situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ, aspecte ce urmeaza a fi comunicate.

O atitudine de scepticism profesional inseamna ca auditorul realizeaza o evaluare critica, in mod circumspect, a validitatii unei probe de audit obtinute si este atent la acele probe de audit care contrazic sau pun la indoiala credibilitatea documentelor sau a declaratiilor conducerii si ale celor insarcinati cu guvernanta.

In desfasurarea cercetarilor si a altor proceduri de audit, auditorul nu trebuie sa se rezume la unele probe de audit neconvingatoare, bazandu-se pe onestitatea si integritatea conducerii si a celor insarcinati cu guvernanta.

In consecinta, declaratiile conducerii nu trebuie sa substituie obtinerea de probe de audit suficiente si adecvate care sa dea posibilitatea conturarii concluziilor rezonabile pe care sa se fundamenteze opinia auditorului.

Auditorul poate discuta elementele de planificare cu cei insarcinati cu guvernanta si conducerea entitatii. Aceste discutii pot face parte din comunicarea generala necesara cu cei insarcinati cu guvernanta entitatii sau poate fi facuta pentru a imbunatati eficienta si eficacitatea auditului.

Discutiile cu cei insarcinati cu guvernanta includ de obicei strategia generala de audit si momentul auditului, inclusiv orice limitari ale acestuia, sau orice cerinte suplimentare.

Discutiile cu conducerea apar adesea pentru a facilita desfasurarea si gestionarea misiunii de audit (spre exemplu, pentru a coordona unele proceduri de audit planificate cu activitatea personalului entitatii). Atunci cand apar discutii privind aspectele incluse in strategia generala de audit, este necesara o atentie sporita pentru a nu compromite eficienta auditului.

De exemplu, auditorul analizeaza daca discutarea naturii si momentul procedurilor de audit detaliate cu conducerea, compromite sau nu eficienta auditului.

Auditorul trebuie sa aduca in atentia conducerii si a celor insarcinati cu guvernanta, cat mai curand posibil, si la un nivel adecvat de responsabilitate, orice carente semnificative, in modul de concepere si implementare al controlului intern pentru prevenirea sau detectarea fraudelor, care au intrat in atentia auditorului.

Auditorul trebuie sa analizeze daca exista alte aspecte legate de frauda ce urmeaza a fi discutate cu cei insarcinati cu guvernanta entitatii, cum ar fi :

preocupari privind natura, aria de cuprindere si frecventa evaluarilor de catre conducere a controalelor pentru prevenirea si detectarea fraudei si a riscului ca situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ:

esecul conducerii de a rezolva in mod adecvat carentele semnificative din sistemul de control intern;

esecul conducerii de a raspunde in mod adecvat in cazul unei fraude identificate;

evaluarea auditorului asupra mediului de control al entitatii, inclusiv intrebari legate de competenta si integritatea conducerii;

preocupari cu privire la gradul de adecvare si exhaustivitatea autorizatiilor pentru tranzactiile care par a fi in afara cursului normal al activitatii;

actiuni ale conducerii care pot indica o raportare financiara frauduloasa.

Auditorul comunica celor insarcinati cu guvernanta si conducerea problemele legate de controlul intern.

Auditorul trebuie sa-i faca pe cei insarcinati cu guvernanta sau conducerea constienti, cat mai curand posibil si la un nivel adecvat de responsabilitatea precum si deficientele semnificative din modul de concepere sau implementare a controlului intern care a ajuns in atentia auditorului.

Daca auditorul identifica riscuri de denaturare semnificativa, fie pe care entitatea nu le-a controlat, fie pentru care controlul relevant este inadecvat, sau daca in opinia auditorului exista o deficienta semnificativa in cadrul procesului de evaluare a riscurilor de catre entitate, atunci acesta include astfel de deficiente ale controlului intern in comunicarea problemelor de audit de interes pentru guvernanta.

Standardul ISA 260 precizeaza faptul ca sintagma “probleme de audit de interes pentru guvernanta” se refera numai la acele aspecte care apar din auditarea situatiilor financiare care, in opinia auditorului, prezinta importanta si relevanta pentru cei responsabili cu guvernanta in supravegherea procesului de raportare financiara si de prezentare de informatii.

Se precizeaza faptul ca aceste aspecte pe care auditorul le considera relevante pentru guvernanta, pe baza experientei sale si a rationamentului profesional, trebuie sa rezulte din auditul efectuat, auditorul neavand, in conformitate cu ISA, nici o obligatie in legatura cu proiectarea unor proceduri cu scopul specific de a identifica probleme de interes pentru guvernanta.

Auditorul, in derularea unei misiuni de audit nu este obligat sa proiecteze proceduri cu scopul specific de a identifica aspecte de audit care sunt in interesul guvernantei.