gestionarea apelor intr-un santier

FACULTATEA CAI FERATE, DRUMURI SI PODURI

Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor a fost elaborata de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor[1] pentru perioada 2003-2013, urmand a fi revizuita periodic in conformitate cu progresul tehnic si cerintele de protectie a mediului. Gestionarea deseurilor cuprinde toate activitatile de colectare, transport, tratare, valorificare si eliminare a deseurilor. Responsabilitatea pentru activitatile de gestionare a deseurilor revine generatorilor acestora in conformitate cu principiul 'poluatorul plateste' sau dupa caz, producatorilor in conformitate cu principiul 'responsabilitatea producatorului'.

Toate tipurile de deseuri generate pe teritoriul tarii sunt clasificate, in mod formal, in:

. deseuri municipale si asimilabile: totalitatea deseurilor generate, in mediul urban si in mediul rural, din gospodarii, institutii, unitati comerciale si prestatoare de servicii (deseuri menajere), deseuri stradale colectate din spatii publice, strazi, parcuri, spatii verzi, deseuri din constructii si demolari, namoluri de la epurarea apelor uzate orasenesti;

. deseuri de productie: totalitatea deseurilor generate din activitatile industriale; pot fi deseuri de productie nepericuloase si deseuri de productie periculoase;. deseuri generate din activitati medicale: sunt deseurile generate in spitale, policlinici, cabinete medicale si se impart in doua categorii: deseuri medicale periculoase care sunt cele infectioase, intepatoare-taietoare, organe anatomo-patologice, deseurile provenite de la sectiile de boli infectioase, etc. si alte deseuri exclusiv cele mentionate mai sus, care intra in categoria deseuri asimilabile.

Organizarea activitatilor de colectare, transport si eliminare a deseurilor municipale reprezinta o   obligatie a administratiilor publice locale.

Principiile si obiectivele strategice urmarite in  strategie sunt

. principiul prevenirii - stabileste ierarhizarea activitatilor de gestionare a deseurilor, in ordinea descrescatoare a importantei care trebuie acordata: evitarea aparitiei, minimizarea cantitatilor, tratarea in scopul recuperarii, tratarea si eliminarea in conditii de siguranta pentru mediu.

. principiul poluatorul plateste, corelat cu principiul responsabilitatii producatorului si cel al responsabilitatii utilizatorului;

. principiul substitutiei - stabileste necesitatea inlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitandu-se astfel aparitia deseurilor periculoase.

. principiul proximitatii, corelat cu principiul autonomiei - stabileste ca deseurile trebuie sa fie tratate si eliminate cat mai aproape de sursa de generare; in plus, exportul deseurilor periculoase este posibil numai catre acele tari care dispun de tehnologii adecvate de eliminare si numai in conditiile respectarii cerintelor pentru comertul international cu deseuri.

. principiul subsidiaritatii (corelat si cu principiul proximitatii si cu principiul autonomiei) - stabileste acordarea competentelor astfel incat deciziile in domeniul gestionarii deseurilor sa fie luate la cel mai scazut nivel administrativ fata de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional si national.

. principiul integrarii - stabileste ca activitatile de gestionare a deseurilor fac parte integranta din activitatile social-economice care le genereaza.

Prioritatile identificate sunt:

. prevenirea aparitiei - prin aplicarea 'tehnologiilor curate' in activitatile care genereaza deseuri;

. reducerea cantitatilor - prin aplicarea celor mai bune practici in fiecare domeniu de activitate generator de deseuri;

. valorificarea - prin refolosire, reciclare materiala si recuperarea energiei;

. eliminarea - prin incinerare si depozitare.

Planul national de gestiune a deseurilor  reprezinta planul de implementare a strategiei - contine detalii referitoare la actiunile ce trebuie intreprinse pentru indeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfasurare a acestor actiuni, inclusiv termene si responsabilitati.

Depozitarea deseurilor

Hotararea Guvernului nr. 349/2005[2] reprezinta cadrul legal pentru desfasurarea activitatii de depozitare a deseurilor, atat pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, inchiderea si urmarirea postinchidere a depozitelor noi, cat si pentru inchiderea si urmarirea postinchidere a depozitelor existente, in conditii de protectie a mediului si sanatatii populatiei.

Hotararea nu se aplica urmatoarelor activitati (art. 3):

a) imprastierea pe sol, in scopul ameliorarii calitatii sau fertilizarii, a namolurilor de la statiile de epurare orasenesti, a namolurilor de dragare sau a altor tipuri de namoluri similare;

b) folosirea unor deseuri inerte la lucrari de reamenajare/restaurare, umplere sau pentru constructii in depozite de deseuri;

c) depunerea namolurilor de dragare, nepericuloase, in lungul apelor din care au fost extrase sau in albia raurilor;

d) depozitarea solului necontaminat sau a deseurilor inerte rezultate in urma activitatilor de prospectare si extractie, tratarii si stocarii resurselor minerale, cat si cele din exploatarea carierelor.

Prin Ordinul nr. 95/2005[3] s-au stabilit criteriile  de acceptare si procedurile preliminare de acceptare a deseurilor la depozitare precum si lista nationala de deseuri acceptate in fiecare clasa de depozit de deseuri.

Incinerarea deseurilor

Hotararea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor[4] are ca obiect reglementarea activitatii de incinerare si coincinerare a deseurilor in vederea prevenirii sau reducerii efectelor negative asupra mediului si a oricaror riscuri pentru sanatatea populatiei precum si instituirea masurilor de control si urmarire a instalatiilor de incinerare si coincinerare.

In hotarare sunt precizate conditiile de lucru si regimul de functionare al instalatiilor de incinerare, prevederi privind stabilirea valorilor limita de emisie a poluantilor si tehnica de masurare a lor, precum si instalatiile care nu sunt supuse reglementarii. De asemenea, este prevazuta procedura de autorizare, accesul publicului la informatie sanctiunile in materie si termenele pentru incadrarea in limitele de emisii la principalii poluanti - NO, SO, pulberi, metale grele, dioxine, furani - (integral 1.01. 2009).

Prin Ordinul nr. 756/2004 a fost aprobat Normativul tehnic privind incinerarea deseurilor[5]. Acest normativ nu se aplica la instalatiile de incinerare care trateaza:

a) deseuri vegetale din agricultura si forestiere;

b) deseuri vegetale din industria alimentara, daca se recupereaza caldura generata;

c) deseuri fibroase din productia de celuloza virgina si productia de hartie din celuloza, daca sunt coincinerate la locul de productie si caldura generata este recuperata, cu exceptia celor care folosesc in tehnologia de albire derivati ai clorului;

d) deseuri de lemn, cu exceptia deseurilor care pot contine compusi organici halogenati sau metale grele in urma tratarii cu conservanti pentru lemn sau vopsirii, si care includ in special deseuri provenite din constructii sau demolari;

e) deseuri de pluta;

f) deseuri radioactive;

g) cadavre de animale; aceste deseuri se refera numai la corpul intreg/cadavrele intregi ale animalelor care trebuiesc intai prelucrate si apoi se pot incinera/coincinera;

h) deseuri rezultate din explorarea si exploatarea petrolului si a gazelor in instalatii marine, incinerate la bordul instalatiei;

i) instalatii experimentale folosite pentru cercetare, proiectare si testare pentru imbunatatirea procesului de incinerare, care trateaza sub 50 tone deseuri pe an.

Gestionarea deseurilor

Conform Hotararii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje[6] sunt supuse prevederilor legale toate ambalajele introduse pe piata, indiferent de materialul din care au fost realizate si de modul lor de utilizare in activitatile economice, comerciale, in gospodariile populatiei sau in orice alte activitati, precum si toate deseurile de ambalaje, indiferent de modul de generare.

Principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje sunt:

- prevenirea producerii de deseuri de ambalaje;

- reutilizarea ambalajelor;

- reciclarea deseurilor de ambalaje;

- alte forme de valorificare a deseurilor de ambalaje care sa conduca la reducerea cantitatilor eliminate prin depozitare finala.

Sunt prevazute cerintele esentiale privind compozitia si caracterul reutilizabil si
recuperabil al ambalajelor, obligatiile agentilor economici care produc ambalaje reutilizabile, obiectivele privind recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaje pana in anul 2010 si etapizarea acestora.