Proiectarea unui garaj pentru automobile

1. Stabilirea fluxului tehnologic in autobaza

Fluxul tehnologic al garajelor cuprinde o serie de operatii specifice exploatarii automobilelor.Aceste operatii sunt urmatoarele:

- alimentarea cu combustibil si lubrifianti ;

- controlul la intrarea in garaj ;

- spalarea ;

- executarea ungerii sau a reviziei tehnice la termenele planificate ;

- executarea remedierilor si a reparatiilor curente ;

- parcarea ;

- controlul la iesirea din garaj.

In figura de mai jos este prezentata o varianta a fluxului tehnologic intr-un garaj.

Fluxul tehnologic intr-un garaj

In functie de numarul si felul automobilelor aflate in dotare, de constructiile, utilarea si programul de lucru al garajului, ordinea acestor operatii poate fi diferita.

Fiecare operatie comporta existenta unui post bine determinat cu capacitatea, utilarea si personalul corespunzator.De asemenea, fiecare operatie necesita o organizare specifica a lucrului si pune spre rezolvare probleme deosebite, in functie de numarul de automobile si gradul de utilare.

La garajele mari, unde exista un numar insemnat de automobile, lucrarile de intretinere si reparatii curente nu se pot executa pe o singura linie continua, ci este necesar ca parcul de automobile sa fie repartizat pe mai multe linii, corespunzatoare brigazilor complexe de exploatare si intretinere.

Organizarea pe brigazi (echipe) prezinta urmatoarele avantaje;

- crearea coeziunii intre membrii brigazii (echipei) pentru mentinerea starii tehnice a automobilelor ;

- stabilirea de responsabilitati privind operatiile si calitatea executarii acestora ;

- stabilirea precisa a locului fiecarei operatii a procesului tehnologic pentru fiecare automobil in parte ;

- repartizarea judicioasa a muncitorilor ;

- evitarea imobilizarilor prin manevre suplimentare si a aglomerarilor de automobile in locurile inguste.

Este recomandabil sa se afecteze fiecarei brigazi o rampa pentru spalare; o rampa

pentru ungere; un canal pentru control; un canal pentru revizii tehnice;un loc de asteptare in cazul remedierilor mai grele; un loc de parcare.

2. Reparizarea compartimentelor si a posturilor de lucru in autobaza

Potrivit fluxului tehnologic stabilit, constructiile din autobaza pot fi situate in centrul incintei sau lateral.

Dispunerea cladirilor existente poate la randul sau sa determine organizarea fluxului tehnologic.

In figura de mai jos este prezentat un mod de repartizare a cladirilor si spatiilor libere la o autobaza, in cazul existentei spatiilor de parcare acoperite.

Varianta de repartizare a posturilor de lucru intr-o autobaza: 1 - alimentare; 2 - statie de spalare; 3 - control zilnic; 4 - reparatii curente; 5 - revizii tehnice; 6 platforma pentru parcare.

Incinta autobazei se repartizeaza dupa cum urmeaza:

a)       suprafete cladite care cuprind:

- grupul poarta - pontaj ;

- statia de spalare si ungere ;

- statia de intretinere ;

- statia de alimentare cu combustibil si lubrifianti ;

- magaziile de piese si materiale ;

- depozitul de combustibili si lubrifianti ;

- garajul pentru adapostirea automobilelor (eventual) ;

- cladirile administrative.

b)       suprafete necladite care cuprind drumuri de acces, platforme pentru parcarea automobilelor in aer liber, piste pentru incercare (eventual) si spatii verzi.

In figura de mai jos este prezentata o varianta a repartizarii spatiilor libere si a

cladirilor intr-un garaj de autobuze.

Varianta a repartizarii spatiilor din incinta unei autobaze de autobuze (M - miscare;

S - spalare; G - ungere; A - alimentare; B - statie de incarcat acumulatoare; P - parcare; RC - reparatii curente.

3. Determinarea indicatorilor tehnici si tehnologici ai bazei

3.1 Numarul de automobile echivalent

Autobazele sunt unitati operative de exploatare, organizate pe principiul sectiilor de productie.Ele sunt dotate cu material rulant auto necesar executarii transporturilor de marfuri si calatori si cu cladiri, instalatii si utilaje necesare pentru mentinerea starii tehnice corespunzatoare a parcului propriu.

Pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune este indicat ca societatile comerciale specializate in transporturi sa grupeze automobilele pe autobaze, pe cat posibil astfel:

- autobuzele la autobaze destinate exclusiv transportului de calatori; autocamioanele la autobazele pentru transportul de marfuri, autoturismele si automobilele speciale la autobaze constituite separat ;

- automobilele de aceeasi marca si tip sa fie repartizate la aceeasi autobaza, acest sistem prezentand unele avantaje in ceea ce priveste evidenta, specializarea atelierelor de reparatii, inzestrarea magaziilor cu piese si materiale precum si imbunatatirea organizarii muncii ;

- in cazul existentei acelorasi marci si tipuri in cadrul a doua autobaze din aceeasi localitate sa se repartizeze la una dintre autobaze acele automobile care necesita conditii speciale de transport si igiena, cum sunt cele destinate transportului alimentelor, iar la cealalta autobaza cele destinate trasportului de masa.

Indiferent de organizarea autobazei, aceasta trebuie sa aiba personalul si mijloacele

necesare pentru:

- efectuarea transportului de marfuri sau de calatori;

- intretinerea automobilelor si utilarea lor pentru transport;

- efectuarea reparatiilor curente.

Autobazele au in structura organizatorica organele functionale necesare indeplinirii

sarcinilor de conducere, productie, tehnice si administrative.Numarul de salariati afectati fiecarui compartiment este dependent de numarul de automobile cu care este dotata autobaza.

Constructiile si mijloacele tehnice ale autobazelor de exploatare auto sunt destinate pentru:

- parcarea materialului rulant ;

- intretinerea si repararea automobilelor ;

- pastrarea materialelor necesare exploatarii, intretinerii si reparatiilor ;

- depozitarea si distribuirea combustibililor si lubrifiantilor ;

- asigurarea spatiului de lucru necesar personalului tehnico-administrativ si operativ.

Cladirile, intalatiile si mijloacele tehnice ale fiecarei unitati si subunitati trebuie sa corespunda normelor de proiectare privind amplasamentul, suprafata, volumul si capacitatea de productie, in raport cu destinatia lor, cu numarul si tipul automobilelor si conditiile locale de exploatare, astfel incat sa se asigure :

- folosirea efectiva si rationala a suprafetelor cladite si de parcare ;

- intretinerea si repararea in bune conditii a mijloacelor de transport ;

- circulatia normala in incinta unitatii si in cladiri.

Unitatea trebuie sa fie imprejmuita, iar pozitiile de intrare si iesire pazite ziua si noaptea.

Numarul de intrari si iesiri cu care este prevazuta incinta, precum si asezarea lor trebuie sa corespunda cerintelor de exploatare.

Cladirile din cadrul autobazei trebuie sa fie astfel dispuse incat sa asigure un flux tehnologic continuu, fara manevre inutile si fara pericol de incendii si tamponari.

Organizarea rationala a autobazei trebuie sa asigure efectuarea in cel mai scurt timp si in modul cel mai economic a lucrarilor prevazute de fluxul tehnologic.

O caracteristica a acestor lucrari este periodicitatea, care rezulta din aplicarea normativelor auto, in functie de parcursurile in exploatare.

Frecventa lucrarilor de intretinere; denumire si procese tehnologice este diferita; planificarea lor prin grafice lunare creeaza posibilitatea ca volumul operatiilor care se executa zilnic sa fie aproape constant, permitand repartizarea corespunzatoare a fortei de munca, amenajarea si utilarea specifica a posturilor de lucru pentru fiecare operatie in parte.

Organizarea cea mai indicata a lucrarilor de intretinere si reparatii curente este stabilirea si aplicarea judicioasa a fluxului tehnologic in care trebuie sa se inscrie in mod obligatoriu, activitatea fiecarui automobil de la intrare pana la iesirea din garaj.

Premise pentru proiectarea unitatilor de transport auto

Proiectarea unei unitati de transport auto se face pe baza unui studiu in care este prezentat obiectivul lucrarii, necesitatea si oportunitatea realizarii investitiei.

Studiul va cuprinde in general urmatoarele problematici:

- justificarea necesitatii si oportunitatii investitiei ;

- justificarea capacitatii de productie totala si pe sectii pana la faza finala de dezvoltare, etapele de dezvoltare cu indicatori tehnici si economici ;

- eficienta economica pe baza analizei principiilor indicatori tehnico-economici ;

- stabilirea procesului tehnologic, determinarea dotarii cu utilaje si cooperarea cu alti agenti economici ;

- justificarea datelor privind asigurarea necesarului de carburant, energie electrica, apa, abur, aer comprimat, combustibili precum si solutionarea utilitatilor pentru functionarea investitiei ;

- determinarea si justificarea necesarului de muncitori si personal TESA ;

- evaluarea investitiei (devizul general) si calculul indicatorilor tehnico-economici preliminari.

Structura parcului auto: COEFICIENT DE ECHIVALARE

6 buc. Autoturism ARO 10 0.8

- 7 buc. Autoturism ARO 240; 1

- 16 buc. Autocamion ROMAN 12215 1.3

- 30 buc. Autobasculanta ROMAN 12215 1.5

- 6 buc. Autocisterna ROMAN 12135DF. 1.2

A_e - autovehicule echivalente;

3.2 Parcursul anual echivalent

Pentru determinarea parcursului anual echivalent al parcului auto trebuie calculate mai intai parcursul anual efectiv al parcului auto inventar P_e :

P_e = P_a · PMZ · Z_c = A_e · CUP · PMZ ·Z_c (km. echiv.)

in care :

P_a - este parcul activ in automobile echivalente;

Z_c - numarul de zile calendaristice dintr-un an;

PMZ =105 KM parcursul mediu zilnic;

C.U.P.= 0.85

D=        1.6

Rezulta:

P_e = 2762466

Parcul activ se determina cu relatia:

P_a = A_e · CUP (automobile echivalente)

P_a = 72.08

Parcul anual echivalent P_echiv al parcului inventar se determina in functie de parcul anual efectiv al parcului auto inventar P_e si coeficientul de drum D=1.1 .

P_echiv = P_e · D (km echiv./an)

P_echiv = 4419945.6

km echiv./ an

3.3 Volumul anual al operatiilor de intretinere si reparatii curente

Se determina in functie de parcursul anual al parcului auto si e baza normelor de timp prevazute in nomenclatorul de intretinere.

Parcursul anual al parcului auto se determina in functie de parcursul mediu zilnic (PMZ), coeficientul de utilizare a parcului (CUP) si coeficientul de transformare mediu pentru categoria de drum (D).

a)Numarul de autovehicule echivalente (A_e)

Deoarece parcul auto este dotat cu autovehicule de diferite tipuri,1-a introdus notiunea de automobile echivalent care corespunde unui autocamion de 3-5 t.

In raport cu volumul lucrarilor de intretinere prevazute prin normativele auto pentru autocamion 3-5t celelalte automobile fizice se pot transforma in mod conventional in automobile echivalente , formand parcul echivalent de automobile (A_e) prin aplicarea coeficientilor de echivalare din tabelul urmator:

A_e = 84.8

c) Volumul operatiilor de intretinere si reparatii curente

Volumul operatiilor de intretinere si reparatii consta in stabilirea numarului de ore de la urmatoarele operatii:

- spalari (S)

- revizii tehnice de gradul 1 (RT-1)

- revizii tehnice de gradul 2 (RT-2)

- revizii tehnice sezoniere (RTS)

- schimbari de ulei motor (U)

- reparatii curente (RC)

Volumul de spalari (S) se calculeaza cu relatia :

Vs=        4174.3931

ore/an

in care:

t_s=17 min este timpul normal pentru o spalare;

P_s=300 km parcursul normal intre doua spalari

Volumul de revizii tehnice se determina cu relatiile:

(ore/an)

(ore/an)

Referat: Valori ale afacerilor in dificultate Referat: Riscul in asigurari

Vs=0.2072889             ore/an

(ore/an)

in care:

t_r1 =180 min; t_r2 =930 min; t_rs =1320 min reprezinta timpul normant pentru reviziile tehnice RT1,RT2 si RTS;

P_r1 =1500 km echiv.; P_r2 =7500 km echiv.; P_rs =18000 km echiv. Sunt parcursurile normate intre doua revizii tehnice RT1,RT2 su RTS in km echivalenti.

Volumul de schimburi de ulei se determina cu relatia:

(ore/an)

V_u 552.49

ore/an

in care :

t_u =45 min este timpul normal pentru schimbarea uleiului;         

P_u =6000 km echiv parcursul normal intre doua schimburi de ulei

Volumul de reparatii curente se determina cu relatia:                    

V_rc 46409.4

[ore/an pe 100 km echivalenti]

in care:

t_rc =63 min este timpul normal pentru reparatii curente la un parcurs global de 100 km echivalenti       

P_rc - parcursul global de 100 km echivalenti

4.Determinarea indicatorilor tehnici si tehnologici pentru

4.1 Statia de spalare si ungere              

Lucrarile cu frecventa cea mai mare sunt spalarea S si ungerea U .Pentru efectuarea acestor operatii in cadrul fiecarei autobaze trebuie sa existe o statie de spalare si ungere echipata cu inventar specific.Marimea statiei depinde de numarul automobilelor si de gradul de mecanizare.

Pompele electrice care servesc la finisarea apei sub presiune inalta pentru spalarea automobilelor trebuie sa aiba un debit de 20.50 l/min la o presiune de 4..8 bar. Puterea pentru actionarea acestor pompe este de 1.3 kw. Debitul de apa Q in l/min al unei duze, necesare spalarilor se calculeaza in functie de suprafata orificiului de scurgere al duzelor si de viteza de scurgere a apei: Q =24,721

s -este suprafata sectiunii orificiului de iesire a apei in mm² (de obicei diametrul orificiului duzei d=5..10 mm)

s=6          intre (5.10)

Viteza de curgere este data de relatia :       

v=68,67 (m/s)

α -este coeficientul de reducere a vitezei in functie de forma orificiului (0,70.0,75 pentru duze fara pulverizator ) si (0,50..0,150 pentru duze cu pulverizator)

α=0,70     intre (0,50.0,150)

g=9,81 m/s² acceleratia caderii libere;                                               

h- presiunea apei in mm col. H₂O

Consumul de apa C este dat de relatia :

(litri)

C=55889,689 litrii

in care :

Q este debitul unei duze in l/min;     

t este timpul de spalare in minute ;  

d este diametrul orificiului de iesire a apei, in mm                          

Momentul necesar de munca pentru spalare se determina cu relatia:

N_s 0.73700443

≈ (1 loc de spalare)

in care:

F_ta este fondul unui loc de munca in ore/an;                                   

m- este numarul de muncitori care lucreaza simultan intr-un schimb (de obicei m=1)

n_s este numarul de schimburi ( de obicei n_s =2)             

Fondul de timp se determina cu relatia :                                          

(ore/an)

in care :

Z_c - este numarul de zile calendaristice dintr-un an;           

t- este timpul de lucru dintr-o zi;                                                       

η_tm este coeficientul de utilizare a locului de munca (η_tm =0,97)   

Numarul de muncitori productivi pe meserii, respectiv si pentru spalare se determina in functie de volumul de manopera si fondul de timp efectiv al unui muncitor F_em

Fondul de timp efectiv al unui muncitor de determina cu relatia : , in

F_em 1607,4 (ore)

in care :

F_em - este fondul de timp efectiv al unui muncitor, in ore ;            

Z_c = 365 zile , numarul de zile calendaristice ;                      

Z₀ = 104 zile de odihna (sambata si duminica );

Z_s = 6 zile sarbatori legale ;                                                                

Z_co = 30 zile concediu de odihna legal;                                

t= 8 ore de lucru al unui schimb;                                                       

η₁ = 0,95.0,96 coeficient de folosire a timpului de lucru (necesitati fericite, consultatii tehnice etc);

η₂= 0,94..0,95 coeficient care reprezinta zilele de boala si de invoiri;

Pentru operatia de spalare numarul de muncitori se determina cu relatia :       

                                                                 m_s 2.5960156

≈ (3 muncitori care vor fi repartizati in doua schimburi)                 

La statia de spalare se amenajeaza :

-un decantor pentru noroi si grasimi cu scopul de a nu se infunda canalizarea si din considerente ecologice ;                                 

-o camera sau un spatiu de uscare cu aer rece sau cu aer cald si pentru stergerea cu lavete sau cu piele de caprioara;                 

Pentru spalare se intocmesc tabele sau grafice pentru tipuri de automobile si operatii.

4.2 Statia de intretinere si reparatii curente

Statia de intretinere cuprinde hale in care se pot efectua procesele tehnologice ale reviziilor si reparatiilor cunoscute. Halele pot avea amenajate boxe in care sa se afle mici ateliere specializate sau aceaste pot fi dispuse in cladiri. In mod obisnuit, langa hala destinata reviziei si repararii curente a automobilelor, se construieste statia de spalare si ungere; aceasta poate fi construita insa si separat in apropierea halei de revizii si reparatii. Hala de revizii si reparatii are dimensiuni care sunt determinate de numarul si rolul automobilelor care vor fi introduse in atelier pentru revizii si reparatii curente.

Determinarea numarului de locuri pentru revizii si schimb de ulei

Numarul global pentru locurile de munca se determina cu relatia :                                 (locuri)

N_ru 2.86906209

≈ (3locuri unde m=2 si n_s =1)              

Determinarea numarului de muncitori pentru revizii si schimb de ulei                           

Pentru reviziile tehnice de gradele 1,2 si sezoniere si de schimbul de ulei numarul de muncitori se determina cu relatia :

(muncitori) m_rt = 10.10595

≈ (11 muncitori)

Determinarea numarului de locuri pentru reparatii curente

Determinarea numarului de locuri pentru reparatii curente se face cu relatia:               locuri

Nrc= 14.430793

Nrc= 15 locuri de munca

Determinarea numarului de muncitori pentru reparatii curente

Determinarea numarului de muncitori se face cu relatia:

(muncitori) m_rc = 28.861585 (29 muncitori)

m_rc= 28.861585

m_rc= 29 muncitori

Suprafata de lucru pentru reviziile tehnice si reparatiile curente   

Suprafata de lucru pentru reviziile tehnice si reparatiile curente se poate determina cu relatia:                                                                                                 

( m²)                                                    

in care :

s_a -este suprafata ocupata de un automobil echivalent (SR113-19,1250 m²) ;                

∑N- suma personalului de munca ( muncitorii) ;

s₀ =3,5.4,5 m² suprafata specifica a halei raportata la 1 m² suprafata ocupata de un automobil.                                                                                           

Atelierele anexe ale halei de reparatii

Atelierele anexe trebuie sa aiba suprafata adecvata bunei desfasurari a lucrarilor ce se executa.Orientativ, suparfetele necesare pentru ateliere anexa ale unei autobaze cu un parc inventar de 200-300 automobile sunt urmatoarele:

- ateliere mecanice 30 m² ;                             

- ateliere de tamplarie 30 m² ;                                                           

- ateliere de vulcanizare 20 m² ;                                                        

-fierarie (forja ) 20 m² ;

- vopsitorie 40 m² ;                                                                             

- camera pentru spalarea pieselor 10 m² ;

-statia pentru incarcat acumulatoare 12 m²;                        

-atelier de tapiterie 12 m² ;                                                                

- atelier de electricitate si carburatoare 10 m² ;

-atelier de reconditionare a pieselor 40 m².

Magaziile de piese si materiale se dispun in imediata apropiere a atelierului, recomandabil cu un ghiseu de legatura spre incaperea atelierului pentru a se putea primi materialele si piesele direct si in timp scurt de deplasare pentru primire.In cazul autobazelor mari, in afara de magaziile serviciului aprovizionarii se creeaza pe langa ateliere magazii-tampon sau se repertizeaza stocuri tampon la scularie pentru a se asigura distribuirea permanenta a pieselor si materialelor.

4.3 Statia de alimentare si depozitul cu carburanti si lubrifianti

Problemele pricipale care trebuie rezolvate in legatura cu statia de alimentare sunt urmatoarele:

-amplasarea statiei ;                                                                           

-stabilirea capacitatii rezervoarelor ;                                                 

-stabilirea posturilor de alimentare ;

-organizarea afluirii automobilelor la alimentare ;              

-masurile de siguranta contra incendiilor.

Amplasarea statiei

Intrucat marea majoritate a automobilelor se alimenteaza zilnic, de regula la inapoierea din cursa, activitatea statiei este intensa in special la orele terminarii programului de lucru.La stabilirea amplasamentului statiei trebuie sa se tina seama de acest fapt pentru a putea alimenta intregul parc intr-un timp scurt, fara asteptari si aglomerari.

Se recomanda ca statia de alimentare sa fie amplasata in circuitul principal al automobilelor, la intrarea in autobaza, insa pe cat posibil pe o deviere a drumului principal, pentru ca pe de o parte sa nu se impiedice circulatia automobilelor care nu se alimenteaza si pe de alta parte sa se evite pericolul de incendiu provocat de scantei de la mortoare sau de la tevile de esapament.

Fata de poarta de intrare a autobazei acest loc este bine sa fie in interior la 20-30 m pentru a nu se bloca poarta.Statia de alimentare trebuie amplasata departe de constructiile de orice fel si de drumurile circulate, dar nu pe drumuri secundare deoarece astfel s-ar intarzia alimentarea prin parcursuri suplimenatre, manevre si blocarea circulatiei.

Nu este indicat a se folosi statia de alimentare in afara incintei autobazelor, deoarece se produc parcursuri neproductive , se pierde timp cu deplasarile, iar automobilele scapa de sub control pe timpul lipsei din garaj.

fig.5

In fig. 5 este prezentata modul de amplasare a statiei de alimentare.

Stabilirea capacitatii rezervoarelor

Rezervoarele subterane pentru depozitarea combustibilului si uleiului se amplaseaza la o distanta de cel mult 30 m fata de canalul de alimentare si de cel putin 5 m fata de cladirea statiei intr-o zona ferita de circulatia autovehiculelor.Distantele de la punctul de control si de umplere a rezervoarelor pana la canalele de alimentare ca si distanta intre grupurile de rezervoare nu trebuie sa fie mai mica de 5 m iar intre rezervoarele din acelasi grup de 1 m.

Capacitatea totala a rezervoarelor pentru un singur tip de combustibil se determina cu relatia: (litri) C_{rez t} = 14474.462

litri motorina                                       

in care :

Z_r = 4 - 6 numarul de zile de siguranta pentru aprovizionarea cu combustibil (pe timp de iarna) ;

N_i - numarul de tipuri de automobile care folosesc acelasi carburant, fiecare tip realizand un anumit parcurs mediu zilnic PMZ si un anumit consum C_m in litrii/100 km ;

K - coeficient de corectie al consumului mediu de combustibil ;

A - coeficientul de corectie al consumului mediu de combustibil pentru anotimp ;

D_m - coeficientul pentru categoria de drum pe care circula fiecare tip de automobil.

Pentru depozitarea motorinei se adopta rezervoare standardizate de 10000 litri de forma cilindrica cu axa de simetrie verticala.                                               Numarul de rezervoare va fi: n_rezerv 1.4474462

.≈ 2rezervoare Pentru benzina nu se justifica construirea unei statii de alimentare

Calculul consumului normat de combustibil

In unitatile de exploatare auto calculul consumului de combustibil se face tinand seama de consumul mediu stabilit prin normative si de coeficientii de transport. Consumul normat reprezinta cantitatea normata de combustibil necesara pentru aducerea la indeplinire a sarcinii de transport a automobilelor si se calculeaza cu ajutorul relatiei:

(litri)

in care :

P_echiv - este parcursul realizat in km echivalenti ;

C_m - este consumul de combustibil in l/100 km echivalenti pe drumuri de categoria K ;

K- produsul total al coeficientilor de corectie ai consumurilor medii de combustibil ;

C_e - sporul de consum pentru anumite conditii de exploatare ;     

100- numarul de km la care se raporteaza parcursul echivalent realizat.

Stabilirea posturilor de alimentare ( numarul coloanelor de alimentare)

Posturile de alimentare sunt dispuse pe "insule".In cazul existentei mai multor "insule" se specializeaza in functie de sortimentul de carburant si tipul automobilelor.Numarul coloanelor de alimentare pentru un sortiment de combustibil este dat de relatia:

n_c 0.6761316

≈ 1 coloana                                                                                          

in care :

N_hi - este numarul de autovehicule de tip I care trebuie alimentate intr-o perioada de varf intr-o ora ;                                    

C_mi - consumul mediu de combustibil in l/100 km pentru un automobil de tip I ;          

Q_p - debitul pompei de alimentare in l/h; Q_p =75 l/min                  

η_st - 0,8.0,9 randamentul statiei care tine cont de timpul care se pierde intre doua alimentari successive ;

N_hi = A_e =84.8 automobile echivalente.                                             

Consumul de ulei                                                                                

Consumul de ulei reprezinta cantitatea necesara de ulei pentru realizarea sarcinii de transport a automobilelor si se stabileste la sfarsitul fiecarei luni de activitate prin adunarea consumului de ulei pentru ardere cu consumul normat de ulei pentru schimb calculat in raport cu parcursul echivalent realizat cu ajutorul formulei: (litri

C_M= 27,166

litri

in care :

P_echiv- este parcursul in km echivalenti realizat de automobile ;

C_a - este consumul normat pentru ardere in l/100 km echiv.;         

C_b - este capacitatea baii de ulei a motorului inclusive a filtrelor de ulei ;                      

100-numarul de km echivalenti la care se repartizeaza parcursul echivalent realizat ;

P_s - parcursul normat de schimb de ulei.

Masurile de siguranta contra incendiilor

La statiile de alimentare cu combustibil si lubrifianti, pericolul de incendii fiind permanent, se iau masuri pentru evitarea posibilitatii declansarii incendiilor.Masurile care se iau sunt:

- interzicerea si controlul in permanenta al intrebuintarii oricarui factor, inclusive a tigarilor aprinse in vecinatatea statiei ;                                            

- afisarea de inscriptii vizibile "pericol de foc", "fumatul interzis" ;

- interzicerea alimentarii automobilelor cu motoare in functiune ;

- verificarea periodica a starii instalatiei electrice ;                        

- curatirea si indepartarea imediata a eventualelor scurgeri de combustibil si lubrifianti ;

- inzestararea statiei de alimentare cu aparate eficiente de stingere a incendiilor in conformitate cu normele repubicane si departamentele de paza si stingere a incendiilor specifice acestui obiectiv ;                              

- indepartarea materialelor inflamabile din vecinatatea statiei ;   

- izolarea rezervelor de combustibil prin pereti metalici sau batardouri de pamant.

4.4 Spatiile de parcare

Spatiile de parcare sunt suprafete repartizate in incinta autobazei pentru parcarea

(gararea) automobilelor pe timpul cat acestea nu sunt in exploatare.Automobilele sunt

dirijate la spatiile de parcare dupa ce li s-a efectuat curatirea, spalarea, alimentarea cu combustibil si lubrifianti, reviziile tehnice sau reparatiile curente.In spatiile de parcare automobilele se aseaza in ordinea stabilita se sefii de garaj, iar dupa oprirea motorului se interzice accesul altor persoane decat cele care coordoneaza exploatarea parcului in aceste spatii.

Se deosebesc trei feluri de spatii de parcare:

- deschise, in aer liber, pe platforme;

- semideschise, tip sopron sau copertine;

- inchise si acoperite.

La stabilirea spatiilor de parcare inchise sau in aer liber trebuie sa fie avut in vedere

parametrii tehnici de trafic si de cost a amenajarilor de efectuat.

Asupra automobilelor actioneaza zilnic diferite marimi de timp care se gasesc in dependenta reciproca si se au in vedere la determinarea spatiilor de parcare.

Automobilul poate sa se afle in cursa, in procesul de intretinere sau sa fie parcat.

Parametrii care actioneaza zilnic sunt:

- timpul de functionare in cursa, t_E ;

- timpul de stationare in parcare la intretinere, t_i

- timpul de stationare in parcare, t_A ;

- timpul de stationare zilnica este : t_s = t + t_A

Timpul total intr-un interval de 24 h este :

t_g = t_i + t_A + t_E

Din aceste marimi se deduc urmatorii factori de timp :

factorul timpului de utilizare t_E/t_g ;

factorul timpului de stationare la intretinere t_i/t_g ;

factorul timpului de parcare t_A/t_g ;

factorul timpului de stationare t/t_g .

Factorii arata dependenta procentuala a diferitelor valori de timp fata de timpul total.

Factorul timpului de stationare este mai mare decat factorul timpului de utilizare, adica

in perioada celor 24 h ale unei zile vehiculele unui parc nu produc nici un fel de lucru util peste 50 % din timpul zilei.

In ultimul timp se utilizeaza pe scara mare spatiile de parcare deschise sau platformele descoperite, intru cat s-a constatat ca realizarea de garaje nu este rentabila, mai ales pentru automobilele destinate transportului de marfuri (autocamioane), investitiile pentru garaje fiind foarte mari, un loc de garare costand aproximativ cat un autocamion.

Pe de alta parte si cheltuielile de exploatare ale unui garaj sunt mult mai mari decat ale platformei datorita cotei de amortisment ridicate si cheltuielilor mari de intretinere si reparatii.

Fata de adapostirea in garaje, parcarea autocamioanelor pe platforma descoperita prezinta unele dezavantaje si anume:

pe timpul iernii, apa din instalatia de racire poate ingheta si poate produce spargerea blocului sau chiuloasei;

pornirea motorului pet imp rece anevoios;

In scopul determinarii suprafetelor necesare pentru parcare trebuie sa se cunoasca

numarul de automobile care se vor parca, marca si tipul lor, precum si dimensiunile de gabarit ale acestora.

Suprafata totala de parcare F, inclusiv drumurile de acces se stabilesc cu ajutorul relatiei:

F = N_i1·S₁·a₁ + N_i2·S₂·a₂ + . + N_in·S_n·a_n

in care :

N_i1 N_i2 N_in reprezinta numarul de automobile pe marci si tipuri ale parcului inclusiv remorcile ;

S₁, S₂ , S_n- suprafata proiectiei orizontale a diferitelor tipuri de automobile in m²;

a₁, a₂ , a_n - raportul dintre suprafata totala necesara pentru parcarea unui automobil si suprafata proiectiei orizontale a acestuia.

Trebuie avut in vedere ca atunci cand se stabileste suprafata de parcare se iau in calcul toate automobilele parcului inventar.

Numarul locurilor de parcare se stabileste cu ajutorul relatiei:

N = N_i - N_e - (N_RK + N_ri + b·N_s)

N=65-20-(2+18+1x0.3)= 24.7

N = 25 locuri de parcare

in care:

N - numarul locurilor de parcare necesar;

N_i - numarul automobilelor si remorcilor inventariate;

N_e - numarul automobilelor aflate in exploatare pe timpul cat majoritatea parcului inventar parcheaza;

N_RK - numarul automobilelor si remorcilor aflate in reparatii capitale in afara garajului;

N_ri - numarul locurilor de reparatii curente si intretineri din atelier;

N_s - numarul locurilor de spalare si ungere ale statiei de intretinere;

b - coeficientul de utilizare probabila a locurilor de la statia de spalare si ungere pentru parcare.

In suprafata totala de parcare se includ suprafete ocupate de automobile si remorci, spatiile de siguranta intre automobile si obstacolele apropiate si spatiile de manevra ale autovehiculelor la intrarea si iesirea din garaj.

Spatiile care se lasa intre automobile la parcare

Pentru inaltime se ia un spatiu de siguranta acoperitor de minimum 0,40 m.

Dimensiunile spatiului de manevra sunt: pentru autoturisme 5,70 - 9,10 m, pentru

autocamioane 8 - 10,30 m, iar pentru autobuze 8,50 - 12,50 m.

In spatiile de parcare acoperite sau descoperite automobilele se pot aranja pe un singur

rand, pe doua, sau pe mai multe randuri.Aranjarea se poate face oblic sau perpendicular pe directia de intrare sau iesire.Cand spatiul de parcare are o suficienta dezvoltare, se pot combina sistemele de parcare aratate, iar in centrul spatiului automobilele se pot aseza in sistemul "parchet".

Aranjarea autovehiculelor im garaj

5. Siguranta contra incendiilor in autobaza

In cadrul autobazelor posibilitatile de producere a incendiilor sunt mari, cauzele

principale constituindu-le scanteile produse de scurtcircuite la instalatiile electrice ale garajului sau automobilelor, utilizarea aparatelor de sudura si a lampilor de benzina sau nerespectarea regulilor elementare privitoare la fumat si la intretinerea focurilor.

Fata de pericolul permanent existent trebuie sa se ia urmatoarele masuri de

prevenire si stingere a incendiilor:

construirea cladirilor in care se parcheaza, se intretin si se repara automobile din materiale ignifuge, inclusiv usile, ferestrele si acoperisurile;

instruirea intregului personal asupra masurilor care trebuie luate pentru prevenirea incendiilor si asupra modului de procedat in cazul unui eventual incendiu, in primul rand prin pastrarea calmului si apoi prin aplicarea cunostintelor pentru manuirea utilajelor de stingere a incendiilor, in paralel cu evacuarea rapida a vehiculelor si materialelor din apropierea locului in care s-a produs incendiul;

afisarea la locuri vizibile a inscriptionarilor cu instructiunile privind p.s.i.;

organizarea de pichete p.s.i. cu datoria necesara si amplasate corespunzator;

amenajarea de guri de apa de incendiu cu acces usor;

organizarea scurgerii si decantarii lichidelor inflamabile in reteaua de evacuare catre statia de epurare;

organizarea de controale dese periodice la instalatia electrica, instalatia de punere la pamant si instalatia de incalzire;

destinarea de personal specializat (pompieri) si de personal voluntar pentru actiunea de stindere a incendiilor;

In toate incaperile garajului si in spatiile de parcare neacoperite se aseaza dispozitive,

aparate si instalatii de stingere a incendiilor.

Principii de sectorizare

Sectiile care prezinta pericol de incendiu (forja, sudura, etc.) sa fie amplasate la extremitatile cladirii si izolate prin ziduri de celelalte sectii de lucru;

Peretii interiori la celelalte sectii sa fie din plasa de sarma pentru a se putea schimba cu usurinta procesul tehnologic;

Sectia de prelucrari mecanice sa fie cat mai departata de sectiile care produc vibratii;

Compresorul pentru producerea aerului comprimat necesar procesului tehnologic sa fie amplasat intr-o incapere izolata fonic.

In figura de mai jos este prezentata schema unui atelier cu amplasarea sectiilor de

lucru.

6. Operatii pe feluri de intretinere si revizii: controlul si ingrijirea zilnica (CIZ), spalarea (S), revizia tehnica de gradul I (RT-1), revizia tehnica de gradul II (RT-2) si revizia tehnica sezoniera (R.T.S.)