Evidenta si raportarea incendiilor

EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR

In conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare,”conducerile unitatilor sunt obligate sa asigure evidenta avariilor si a oricaror accidente tehnice in productie,precum si raportarea imediata a acestora,in conditiile legii”.

Evidenta incendiilor,inceputurilor de incendii,exploziilor,avariilor si altor accidente tehnice se tine,de regula,in planul anual de autoaparare impotriva incendiilor al unitatii.In anexa respectiva se mentioneaza evenimentul produs,dara si ora cind a avut loc,locul producerii (sectia,instalatia,depozitul,rezervorul,rampa etc.),cauza,consecintele (pierderi materiale,victime etc.) si masurile preventive,iar la rubrica observatii se inscrie numarul documentului de cercetare a cauzei.

Se recomanda ca la fiecare unitate industriala sa se tina evidenta incendiilor si a celorlalte evenimente pe cel putin 10 ani anteriori,intr-un dosar cuprinzind anexele respective din planurile de aparare impotriva incendiilor ori intr-un registru special.

Raportarea incendiilor produse in unitatile economice si institutii se asigura potrivit ordinelor si dispozitiilor date in acest sens de organele tutelare.Important este ca raportarea incendiilor sa se faca operativ,atit pe timpul incendiului,cit si dupa stingerea acestuia,iar datele sa fie exacte.

Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri

1.PERICOLUL PREZENTAT DE FUM

Fumul care se degaja pe timpul unui incendiu este format din elemente care se afla sub 3 forme de agregare a materiei.El se compune din gaze de combustie,particule lichide solide in suspensie.In cantitati mari si in spatii inchise creeaza conditii improprii supravietuirii persoanelor.

Pe timpul procesului de ardere rezulta oxid de carbon,dioxid de carbon,acid clorhidric etc.,care alaturi de lipsa de oxigen face,uneori viata imposibila.

In afara pericolului pentru persoane,apare si pericolul pentru bunuri.Fumul fiind cald reprezinta un factor important al propagarii incendiului.Actiunea coroziva a unora din compusi,de exemplu a acidului clorhidric,reprezinta un pericol pentru elementele constructiei,ca si pentru bunurile aflate in incaperea care trebuie protejata.

Folosirea tot mai mult a materialelor plastice si sintetice,care de regula,produc mult fum,fac ca pericolul creat de fum sa fie din ce in ce mai mare.

Se impune ca alaturi de sarcina termica sa se ia in considerare si sarcina de fum,atunci cind se calculeaza ventilatia caselor de scari,a puturilor de ascensoare la cladirile cu mai multe etaje.

Drept sarcina de fum se considera cantitatea totala de fum degajata in timpul arderii materialelor care se gasesc in zona incendiului si reprezinta cantitatea de fum produsa pe unitatea de suprafata.

Aparitia fumului in cazul unui incendiu reduce vizibilitatea pe caile de evacuare,pericolul pentru oameni crescind atunci cind i se asocieaza caldura,gazele de combustie si cele toxice.Concentratiile periculoase ale fumului pe caile de evacuare clasice executate din materiale incombustibile se pot forma in timp scurt de cel mult 3 – 4 min.

Pentru utilizarea in conditii de securitate a cailor de evacuare se apreciaza ca fiind necesara o vizibilitate de 10–15 m.

2.MECANISMUL DE PROPAGARE A FUMULUI IN CLADIRE

Intr-o cladire,deplasarea fumului pe verticala si orizontala se datoreaza urmatorilor factori: dilatarii gazelor care se incalzesc,fortei de ascensiune (tirajului),care se formeaza pe timpul incendiului; functionarii instalatiilor mecanice de ventilare sau conditionare; presiunii vintului.Modul de propagare a fumului intr-o anumita cladire se fundamenteaza pe baza legilor fizice ale miscarii gazelor calde in ipoteza ca incendiul evolueaza conform unui regim constant,intr-un spatiu inchis,care comunica sau nu cu exteriorul.

In faza incipienta a incendiului,gazele din incapere incalzite se dilata,presiunea din interior creste si ca urmare,o parte din fumul format pe timpul incendiului este evacutat prin neetanseitatile usilor,ferestrelor si altor goluri.

Dilatarea prin incalzire a gazelor din incapere poate determina evacuarea unei cantitati insemnate de fum.

Gazele de ardere sunt mai usoare decit aerul,fapt care determina formarea unei forte ascensionale,care pune in miscare fumul,initial pe verticala catre plafon,iar apoi pe orizontala de-a lungul acesteia,acumulindu-se in strat din ce in ce mai gros.Stratul de gaze se amesteca foarte incet cu aerul rece de dedesubt,daca nu exista obstacole in calea lor.

Cu cit incendiul este mai dezvoltat,cu atit mai mare este debitul de aer antrenat de catre flacari.Volumul ocupat de gazele produse de incendiu depinde de temperatura lor.De exemplu,in apropierea unui focar cu temperatura in jur de 500°C,un kg de gaze ocupa un volum de 2 m³,in timp ce la o anumita distanta,unde gazele s-au racit pina la o temperatura care depaseste cu putin peste cea ambianta,1 kg de gaze ocupa numai 0,8 m³ .

Printr-o usa cu inaltimea de 2 m si latimea de 0,75 m la temperatura de 200°C,debitul de fum poate fi de 1 kg/s (60 kg/min),ceea ce revine la circa 40 kg/min pentru fiecare m² de usa.Aceasta cantitate este foarte mare,tinind seama de faptul ca pentru reducerea vizibilitatii la 5 m este nevoie de o concentratie de circa 0,025 kg/m³ .

Miscarea fumului depinde in cea mai mare masura de diferentele de presiune ce se produc,precum si de existenta posibilitatilor de curgere a gazelor,pe verticala de jos in sus,de la un nivel la altul.Pe orizontala fumul se propaga de la casa scarii,de-a lungul coridoarelor de evacuare la partea superioara a acesteia,cu viteza pasului normal sau de la o incapere la alta

Analiza: Formalismul Lagrangeian privind determinarea starii si evolutiei starilor Proiect: Arzator mixt cu aer insuflat gaz - instructiuni pentru instalare, utilizare si intretinere

Intr-o cladire inalta fumul se propaga foarte rapid datorita urmatorilor factori: expnasiunea gazelor de ardere; efectul de cos (tirajului); influenta exterioara a vintului; miscarea fortata (mecanica) a aerului in cladire.

Tirajul depinde de temperaturile exeterioara si interioara,de vint,de planul etajelor,de etanseitatea usilor si ferestrelor,de functionarea trapelor si altor sisteme de evacuare a fumului.Cu cit este mai mare diferenta intre temperatura interioara si cea din exteriorul cladirii,cu atit tirajul este mai puternic.

In conditii de vara (cind temperatura aerului este mai ridicata decit in cladiri),directia curentilor de aer in timpul incendiului se inverseaza.In acest caz apare pericolul de umplere cu fum a etajelor si cailor de evacuare din cladire sub etajul incendiat,mai ales daca focarul de incendiu se afla la un etaj situat deaspupra planului presiunii neutre (egale).

Cind T_e (temperatura aerului in exterior) este egala cu T_i (temperatura aerului interior) nu va alea loc nici o miscare naturala a aerului.

Daca T_e<T_i aerul se deplaseaza vertical in sus,presiunea exterioara va fi mai mare decit cea interioara la o deschidere in partea de jos.

La T_e<T_i tirajul este invers.

In timp de iarna ca si pe timp de vara in cazul unui incendiu intr-o cladire inalta,efectul de cos (tirajul) poate avea presiuni destul de ridicate care vor depasi presiunea produsa de incendiu si astfel aerul din exterior va fi fortat sa circule catre zona focarului fapt ce nu va permite fumului si caldurii sa fie indepartate.

Vintul poate influenta procesul de raspindire a fumului,creind conditii de circulatie orizontala a aerului.

In anumite cazuri,fumul este introdus in incaperi din exterior prin ferestrele deschise sau sparte,ca urmare a actiunii vintului.Aceasta provoaca o afluire a aerului spre partile cladirii din directia din care bate,aerul patrunzind in acest caz orizontal.Cind vintul are taria 4,viteza de circa 6,5 m/s si presiunea dinamica de 27,3 N/m²,o parte din aerul care patrunde in timpul vintului in interiorului cladirii si se indreapta in sus.

Presiunile orizontale si efectul de aspiratie,produse de vint,fac ca planul presiunii neutre sa se deplaseze.Presiunea pozitiva a vintului tinde sa ridice planul presiunii neutre,in timp e o presiune negativa il coboara.

Tirajul mai este influentat de destinatia si tipul constructiilor,de modul de compartimentare a lor,care impiedica miscarea libera a aerului,desi au loc scurgeri importante prin deschideri.

3.EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR FIERBINTI

Actiunea de evacuare a fumului trebuie sa conduca la: mentinerea unei vizibilitati suficiente; impiedicarea cresterii temperaturii in spatiul incendiat; scaderea concentratiei de gaze toxice din atmosfera; pastrarea unui procent acceptabil de oxigen.Declansarea actiunii de evacuare a fumului trebuie facuta imediat dupa izbucnirea incendiului,aceasta pentru a se putea evacua persoanele in bune conditii.

Operatia de evacuare a fumului,fie ca se realizeaza printr-o ventilatie naturala (S<1600 m²) sau mecanica,nu va fi eficienta decit daca se realizeaza compartimentari adecvate.

Dispozitivele pentru evacuarea fumului produs in caz de incendiu vor avea o suprafata libera insumata (actiunea de trecere a fumului prin deschidere),de minimum 0,2% din aria incaperilor sau a compartimentelor respective si se amplaseaza in acoperisul cladirilor,sau cit mai sus posibil la partea superioara a peretilor exteriori,judicios repartizate.Actionarea acestor dispozitive se face prin mijloace usor accesibile in caz de incendiu (automat si manual).

Dispozitivele (trapele) mici pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinti vor fi dispuse cit mai uniform ele fiind preferabile unei singure trape de ventilare de aceeasi suprafata,deoarece un eventual incendiu este posibil ca deasupra focarului sau in apropierea acestuia sa se gaseasca vreo trapa.De asemenea,riscul de nefunctionare la un numar mai mare de trape mici de ventilare este mai redus decit atunci cind exista o singura trapa de ventilare pe aceeasi suprafata.

La cladirile etajate,evacuarea fumului si gazelor fierbinti se asigura separat pentru fiecare nivel.Canalul de evacuare poate fi folosit cu succes atunci cind exista un tiraj natural si numai in cazul in care etajele nu au geamuri,de exemplu in subsoluri.

Sistemele moderne de evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuarea tuturor produselor de ardere in caz de incendiu.De exemplu se construiesc instalatii de ventilatie pentru cazuri de incendiu amplasate de-a lungul cailor de evacuare,actionate automat de detectoare de incendiu sau puse in functie manual.

Prin dimensionarea corecta a deschiderilor pentru evacuarea fumului si caldurii,montarea unor ecrane verticale se poate realiza astfel incit fumul si gazele de ardere care se produc in timpul incendiului sa nu depaseasca compartimentul de incendiu si sa nu se raspindeasca in cuprinsul cladirii (tabelul XXI 3.1).

Aria deschiderilor de evacuare a gazelor fierbinti si distanta intre ele

In caz de incendiu,mijlocul cel mai usor,rapid si uneori mai rational,cind nu exista deschideri special prevazute,se realizeaza prin deschiderea ferestrelor,permitind caldurii si fumului sa iasa la partea de sus,in timp ce aerul proaspat patrunde pe la partea de jos a acestora.Cind se procedeaza la spargerea geamurilor trebuie sa se realizeze o deschidere maxima pentru a se obtine o ventilare satisfacatoare.