![]()
Electrica
Transformata LaplaceTransformata Laplace Se vor rezuma cateva dintre principalele proprietati ale transformatei Laplace, indispensabile rezolvarii catorva aplicatii la acest capitol. O functie reala f(t), numita functie original, admite transformata Laplace, daca satisface conditiile: a) este nula in intervalul b) e neteda pe portiuni: marginita, contine cel mult discontinuitati finite si e integrabila in origine; c)
exista Imaginea sau transformata Laplace
a acestei functii original este o functie
de variabila complexa Functia F(s) este
analitica in tot semiplanul Cateva proprietati ale transformatei Laplace a) Liniaritatea deriva din proprietatile integrarii: b)Transformata derivatei unei functii: este demonstrabila aplicand integrarea prin parti in relatia (8.17). c) Transformata Laplace a integralei: d) Teorema translatiei variabilei complexe (sau a deplasarii): rezulta din insasi definitia (8.17). e)Teorema intarzierii (sau a retardarii): unde
f)Teorema schimbarii scalei (sau a asemanarii): rezulta direct din definitia (8.17). Transformate Laplace ale unor functii uzuale
b) Functia impuls dreptunghiular (fig. 8.9) este :
iar din relatiile (8.18), (8.22) si (8.24) rezulta: Fig. 8.9
c) Functia impuls unitate (Dirac sau delta) poate fi definita la limita ca derivata a functiei treapta unitate: Fig. 8.10 Desigur ca functia Transformata Laplace a impulsului unitate e data de relatiile (8.19) si (8.24): d) Functia exponentiala are imaginea: iar
in cazul particular e) Functii trigonometrice. In electrotehnica, marimile sinusoidale apar sub forma canonica, asa ca intereseaza expresia: dar
cazurile particulare
f) Functii hiperbolice. Date fiind definitiile lor: transformatele Laplace se afla cu relatiile (8.18) si (8.27): Fig. 8.11 Utilizarea
transformatei Laplace la studiul regimurilor tranzitorii ale circuitelor
evita (fig. 8.12) rezolvarea dificila a unor sisteme de ecuatii
integro-diferentiale. Datorita Sistemele devin algebrice si sunt mai accesibile. Ramane problema revenirii in domeniul timp, deci aflarea transformatei Laplace inverse a unor functii. Fig. 8.12 Metode de inversiune. Fiind data transformata Laplace, se cere functia original. Formula Mellin-Fourier: prezinta mai mult interes teoretic. Practic, aflarea functiei original: are la baza teoremele dezvoltarii, ale lui Heaviside. Functia F(s) fiind de obicei un raport de polinoame cu coeficienti reali (desi variabila s este complexa), se poate descompune in fractii simple. Pe urma, o fractie simpla poate avea numitor de gradul I, cand are ca inversa o exponentiala data de relatia 8.27), sau de gradul II, cind numitorul are radacini imaginare si inversa Laplace a functiei e, conform relatiei (8.29), o functie trigonometrica. Tabel cu principalele transformate Laplace
Sunt utile tabelele cu transformate Laplace, iar pentru a aduce fractia simpla la forma exacta din tabel, sunt necesare deseori proprietatile (8.18)-(8.23). Exemplu Se cere inversiunea Laplace: Radacinile numitorului fiind complexe, se aduce functia la forma din relatia (8.29), dar numaratorul avand si termen de gradul intai, se face apel la teorema translatiei sau deplasarii (8.21): Evident
ca, in expresia fortata la numarator, a si b nu sunt,
in general, sinus respectiv cosinus ale aceluiasi unghi Graficul
functiei e al unei sinusoide amortizate (fug. 8.13), cu extremele pe
exponentialele Fig. 8.13
|