Reforma sistemului energetic national

REFORMA SISTEMULUI ENERGETIC NATIONAL

Necesitatea restructurarii a aparut atat din conditionari interne, cat si externe. Conditionarile interne au rezultat din necesitatea cresterii eficientei economice, implementarea progresului tehnic, crearea de centre de cost si profit, independenta si flexibilitatea manageriala, cat si responsabilizarea fata de deciziile adoptate, asigurarea unui standard de calitate al serviciilor pentru satisfacerea tuturor clientilor. Existenta in acelasi timp a unor tipuri diferite de producatori de energie electrica si termica(unele grupuri retehnologizate, altele uzate moral), care produceau energie electrica avand costuri diferite, a creat posibilitatea aparitiei unei piete interne a energiei electrice.

Conditionarile externe au pornit de la principiile fundamentale ale Tratatului de aderare la Uniunea Europeana. Astfel, s-a recomandat Romaniei infiintarea unei piete competitive a energiei electrice in spiritul circulatiei libere a bunurilor si a concurentei, pentru operarea careia sa existe regulamente tehnice comune, transparente care sa asigure interoperabilitatea sistemelor. Pentru crearea pietei interne, s-a propus separarea activitatilor de exploatare-productie, transport si distributie. Consultantul de specialitate Bechtel International a facut recomandari privind externalizarea distributiei si separarea activitatilor, cat si pentru introducerea International Accounting System si a Management Integrating System.

Prima etapa a inceput cu promulgarea Hotararii de Guvern nr. 365 din 1998 prin care s-a infiintat Compania Nationala de Electricitate CONEL, prin reorganizarea fostei Regii Autonome RENEL, etapa care a permis organizarea activitatilor de baza(productie, transport, distributie), ca filiale ale Societatii Nationale de Electricitate CONEL, societati comerciale cu personalitate juridica relationate pe baze contractuale. Cu aceasta ocazie s-a reevaluat si realocat patrimoniul fiecarei entitati. Dupa delimitarea domeniilor de interes si a responsabilitatii fiecarei entitati s-a constatat atat o alocare neadecvata a dividendelor, cat si a modului de achitare a datoriilor la bugetul de stat si au aparut si alte disfunctionalitati ale fluxurilor financiare. De asemenea, durata de exploatare a utilajelor care produceau energia electrica era depasita in cea mai mare parte, ceea ce a creat o stare de incertitudine asupra sigurantei sistemului, reflectata de numarul de defecte inregistrate la instalatiile in functiune.

In etapa a doua de restructurare s-au creat societati comerciale independente pentru activitatea de productie si distributie a energiei electrice si termice. Capitalul social al societatilor comerciale infiintate este detinut in intregime de statul roman, reprezentat de Ministerul Industriei si Comertului(MIC). Societatile de distributie sau productie a energiei electrice pot desfasura activitati de import-export de energie electrica avand acordul MIC. Prin infiintarea acestor societati nationale si comerciale s-au creat mai multe posibilitati: pregatirea pietei concurentiale in domeniul energiei electrice, eliminarea subventiilor incrucisate intre producatori, atragerea de capital privat in activitatile de explorare, productie, inmagazinare si, respectiv, distributie; crearea posibilitatii promovarii si dezvoltarii investitiilor directe si majorarilor de capital, inceperea cotarii actiunilor acestor societati la Bursa de Valori. Trebuie clarificat insa cadrul legislativ pentru aspectele specifice acestui domeniu, referitoare la proprietate si la intarirea disciplinei contractuale, incalcata in prezent de marii consumatori rau-platnici.

Cea de-a treia etapa consta intr-un program care contine patru stadii:

Primul stadiu s-a desfasurat pana la 31 martie 2000 si a constat in pregatirea tuturor conditiilor necesare continuarii programului de restructurare;

Al doilea stadiu, desfasurat intre 1 aprilie 2000 si 30 iunie 2000, a constat in demonopolizarea sistemului energetic national, prin divizarea Companiei Nationale de Electricitate si infiintarea unui numar de unitati si subunitati, cu sau fara personalitate juridica, independente, determinand aparitia competitiei in domeniul productiei si distributiei energiei electrice;

In al treilea stadiu, defasurat intre 1 iulie si 30 septembrie 2000, au fost consolidate entitatile nou create, dar si relatiile intre ele. In acelasi timp, a fost realizat un studiu privind posibilitatile de privatizare in domeniul producerii si distributiei energiei electrice, cu sprijinul unui consultant international;

Incepand cu 1 octombrie 2000 se desfasoara  al patrulea stadiu, care presupune privatizarea in domeniul producerii si distributiei de energie electrica.

In prima etapa, CONEL a avut obligatia sa asigure functionarea normala, in conditii de siguranta, a sistemului energetic national, dar si desfasurarea activitatilor din sectorul energiei electrice si termice numai pe baza de contracte ferme. Organizarea si functionarea pietei de electricitate, cu cele doua componente, piata reglementata si piata concurentiala, precum si intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru anul 2000 pe entitatile CONEL, in concordanta cu scopul procesului de restructurare, au reprezentat alte prioritati ale primei etape. In cadrul aceleiasi etape s-au realizat si inventarierea obligatiilor bugetare restante, inventarierea si analiza angajamentelor financiare asumate, in vederea determinarii oportunitatii continuarii implementarii sau restructurarii/anularii acestora, reanalizarea necesitatilor si stabilirea de noi lucrari privind modernizarea, dezvoltarea si reabilitarea instalatiilor din sectorul energiei electrice si termice, respectarea angajamentelor financiare de rambursare a datoriilor scadente.

Tot in cadrul primei etape s-a realizat evaluarea situatiei economice-financiare a CONEL si, respectiv, a filialelor componente, iar Ministerul Finantelor a avizat inregistrarea tuturor obligatiilor fata de bugetul de stat, aflate in patrimoniul Companiei Nationale de Electricitate, cat si a filialelor componente, precum si a masurilor care urmau a fi luate in perioada urmatoare, ca urmare a concluziilor rezultate din analiza situatiei economico-financiare, pentru recuperarea integrala a creantelor bugetare.

CONEL a beneficiat de auditare in vederea certificarii in domeniul calitatii, in cadrul aceleiasi etape si a trebuit sa stabileasca natura juridica a bunurilor aflate in patrimoniul sau sau al filialelor componente si sa imparta patrimoniul si capitalul social ale companiei si, respectiv, ale filialelor componente. Pregatirea intocmirii contractelor de concesiune in sectorul energiei electrice si termice si stabilirea modalitatilor de transmitere, catre unitatile sau subunitatile cu sau fara personalitate juridica, ce au rezultat din reorganizarea CONEL, a angajamentelor financiare, a tuturor obligatiilor bugetare si elaborarea unui grafic cu termene si raspunderi au fost specifice tot primei etape.

In etapa a doua a fost modificata structura Companiei Nationale de Electricitate si a avut loc reorganizarea CONEL, in unitatile sau subunitatile cu sau fara personalitate juridica specifice, distincte, de producere, transport si distributie a energiei electrice si termice. Unitatile nou create au fost verificate printr-o alta unitate cu personalitate juridica desemnata in acest sens, in vederea achitarii la termen a creditelor angajate, astfel cum le-au fost repartizate. Unitatea de control a prezentat rezultatele obtinute de noile unitati, iar pe 15 iunie 2000, impreuna cu consultantul din proiectul Phare, a prezentat MIC un raport cuprinzand concluziile etapei a doua si datele necesare pentru derularea etapelor urmatoare.

In cea de-a treia etapa s-a finalizat restructurarea si consolidarea unitatilor nou create si vor fi implementate reglementarile Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei. In aceasta etapa se va derula procesul de privatizare in domeniul producerii si distributiei de energie si va incepe negocierea cu investitorii strategici selectionati.

De la 1 decembrie 2000 a inceput publicarea preturilor marginale de sistem la energia electrica tranzactionata pe piata spot. Romania a facut astfel, primul pas spre formarea unei burse a energiei: a inceput publicarea preturilor marginale de sistem(PMS) la energia electrica tranzactionata pe piata spot de electricitate, acesta fiind un semnal pozitiv adresat investitorilor din domeniu. In urma reorganizarii CONEL a aparut Operatorul Pietei de Energie Electrica din Romania(OPCOM SA), o societate comerciala care functioneaza independent, avand personalitate juridica, in cadrul Companiei Nationale de Transport a Energiei Electrice-Transelectrica. De exemplu, pentru data de 4 decembrie 2000, cel mai mic PMS a fost de 840.000 lei/MWh, in intervalul orar 01-05, iar cel mai mare pret a fost de 1.100.000 lei/MWh, intre orele 17 si 21.

Piata en-gros de energie electrica din Romania este formata din piata contractelor reglementate cu preturi stabilite de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei(ANRE), care reprezinta 85% din cantitatile de energie tranzactionate si din piata concurentiala, ce reflecta gradul actual de deschidere al pietei de 15%. La randul ei, piata concurentiala este constituita din piata contractelor bilaterale, negociate intre producatori si consumatorii eligibili, care reprezinta 12-14% din piata en-gros si din piata spot. OPCOM stabileste, cu ajutorul unui instrument informatic elaborat de specialistii proprii si aprobat de ANRE, ordinea de merit, pe baza ofertelor producatorilor si a cererii de consum prognozate, in urma careia rezulta PMS pentru fiecare ora; de asemenea, OPCOM asigura administrarea pietei en-gros de energie electrica din Romania si determina obligatiile de plata intre toti participantii la piata.

Productia si consumul de energie electrica au cunoscut o scadere continua fata de 1989. Usoara crestere din anii 1995 si 1996 nu s-a mai inregistrat si in anii urmatori, cand o serie de consumatori importanti si-au incetat activitatea. Astfel, fata de anul 1998 consumul de energie electrica din 1999 s-a redus cu 5%. SC Termoelectrica SA a acoperit in 1999 circa 49% din totalul consumului de electricitate. Scaderea din ultimii ani se datoreaza si faptului ca din fosta organizare a producatorilor s-a desprins o noua societate producatoare de energie electrica - Hidroelectrica, precum si punerii in functiune a primului grup de la centrala nuclearoelectrica de la Cernavoda.

Analiza productiei de energie electrica pe sorturi de combustibili releva o crestere procentuala a celei pe baza de carbune. Acest lucru s-a datorat greutatilor intampinate in aprovizionarea cu hidrocarburi. Cresterea productiei de energie electrica pe baza de carbune s-a realizat in principal pe seama centralelor Mintia, Turceni, Rovinari si Isalnita. In ceea ce priveste productia de energie electrica in centralele pe hidrocarburi, aceasta a inregistrat in 1999 o scadere accentuata. Termoelectrica alimenteaza cu energie termica 29 de localitati mari din tara, asigurand 40% din productie la nivel national. Declinul inregistrat in ultimii ani la consumul de energie electrica a fost si mai accentuat in domeniul energiei termice. Raportata la 1989, productia din 1999 a fost de 45% iar raportata la 1998 a fost de 82%. Cu toate ca productia de energie termica pe total, a inregistrat un declin accentuat, livrarile de caldura catre populatie s-au mentinut la un nivel de 65% din totalul de energie termica produsa in 1989 si de 78% din cea produsa in 1998. Structura productiei de energie electrica luata in calcul pentru 2001 indica o reducere a productiei in hidrocentrale din cauza secetei. Reducerea va fi compensata prin cresterea productiei in termocentrale. Pretul acesteia este insa de circa cinci ori mai mare decat in hidrocentrale.

Aparuta ca entitate de sine statatoare in 1998, odata cu divizarea fostei Regii Autonome RENEL, societatea comerciala Hidroelectrica este principalul furnizor de energie hidroelectrica din tara. Energia hidroelectrica este produsa in 129 de centrale, cu o putere totala instalata de 5.816 Mw, asigurand circa 30-35% din consumul energetic al tarii. Criza financiara in care se afla Hidroelectrica este o caracteristica generala a sistemului  energetic national, iar rezolvarea ei nu se poate face decat intr-un cadru general.

Conform Programului National de Crestere a Productiei de Energie demarat inainte de 1989, in vederea realizarii independentei energetice a Romaniei, a inceput construirea unui numar insemnat de hidrocentrale. Din cauza costurilor foarte ridicate, majoritatea acestor investitii s-au blocat dupa 1990. Hidroelectrica avea la inceputul anului 2001 o lista de 24 obiective de investitii, pe care spera sa le finalizeze cu ajutorul investitorilor straini. Pentru finalizarea hidrocentralelor aflate in diverse stadii de constructie, efortul financiar al statului roman este estimat la 1,8 miliarde de dolari SUA. Din surse proprii, Hidroelectrica poate asigura anual doar circa 50-60 miliarde de lei, iar mediul financiar descurajant din Romania i-a tinut deocamdata departe pe investitorii straini.

Lacurile de acumulare intretinute de Hidroelectrica au o capacitate de peste 10 miliarde metri cubi. Statul, ca proprietar de drept, ar fi trebuit sa asigure sumele pentru intretinerea lor dar, deocamdata Hidroelectrica le acopera singura, din banii obtinuti din vanzarea energiei electrice, bani care de mult nu mai asigura costurile. A existat o propunere pentru inlaturarea acestei anomalii care viza constituirea unor comitete de bazin, ce ar fi gestionat banii dintr-o taxa speciala pe care utilizatorii energiei din fiecare bazin hidrografic ar fi platit-o.

Pretul de vanzare catre Electrica al energiei produse de societatea Hidroelectrica era la inceputul anului 2001 de 7,9 dolari SUA/Mwh, pentru o rata de schimb calculata la 21.500 lei pentru 1 dolar SUA. Acest pret, care este in vigoare de circa un an, nu a acoperit de la bun inceput costurile. In aceste conditii, Hidroelectrica a cerut inca din iunie 2000 un pret de 11 dolari SUA/Mwh, in acest pret nefiind insa cuprinsa si amortizarea investitiilor de la Portile de Fier I. Dupa calcule economice de eficienta, in ianuarie 2001 pretul de vanzare al energiei catre Electrica ar fi trebuit sa fie de 16 dolari SUA/Mwh. In aceste conditii, pierderile societatii Hidroelectrica numai in anul 2000 s-au cifrat la circa 600 miliarde de lei. La rindul sau, societatea are de primit de la Transelectrica si Electrica aproape 900 miliarde de lei si are de achitat la furnizori circa 400 miliarde de lei.

Cele patru societati rezultate din spargerea RENEL - Hidroelectrica, Termoelectrica, Electrica si Transelectrica - au avut ca principal 'rezultat' in cei doi ani, 1999 si 2000 doar acumularea de datorii. Blocajul financiar care ii afecteaza pe cei doi producatori de energie, Hidroelectrica si Termoelectrica, s-a amplificat aproape nestingherit, iar palidele tentative de deblocare a situatiei financiare(cum ar fi plata cu prioritate a facturii energetice la societatile comerciale), nu au fost decat niste paleative. Transelectrica si Electrica, care nu sunt decat distribuitori, castiga mai mult decat producatorii de energie, practicand adaosuri comerciale mult prea mari si umfland astfel facturile la energia electrica in mod nejustificat.