Masina de curent continuu - generalitati

Masina de curent continuu

Generalitati

Masinile de curent continuu au in regim permanent tensiunile la borne si curentul in circuitul exterior stationare.

Dupa principiul de functionare deosebim : masini de curent continuu cu colector si masini de curent continuu fara colector ( unipolare ).

Masinile de curent continuu cu colector au fost din punct de vedere istoric primele generatoare de energie electromagnetica. Avantajele curentului alternativ sinusoidal insa in transportul si distributia energiei electrice au restrans mult domeniul de folosire de folosire a masinilor de curent alternativ ca si generatoare.

Ca motoare de curent continuu insa ele sunt utilizate pe scara tot mai larga, mai ales odata cu dezvoltarea convertoarelor din electronica de putere, datorita posibilitatilor simple de reglare.

Motoarele de curent continuu cu colector se folosesc cu succes in tractiuni electrice ( tramvaie, troleibuze , trenuri electrice, electrocare ), in actionarile care necesita limite largi de reglaj al turatiei si in unele automatizari, ca elemente de executie.

Masinile unipolare au o utilizare mai restrasa, mai ales in aplicatii de generatoare de tensiuni joase si curenti foarte mari.

Masina de curent continuu se compune dintr-un stator ( inductor ) si un rotor ( indus ), figura 1.

REFERAT: Instructiuni de montaj al usilor cu toc reversibil REFERAT: Sarcinile si calificarea personalului care deserveste statia de betoane

iar din relatiile (8.18), (8.22) si (8.24) rezulta:

Fig. 8.9

(8.25)

c) Functia impuls unitate (Dirac sau delta) poate fi definita la limita ca derivata a functiei treapta unitate:

Fig. 8.10

Desigur ca functia nu e derivabila dar, la limita, in figura 8.10a se poate considera ca saltul are loc de la 0 la 1 in timpul . Derivata acestei functii e impulsul dreptunghiular din figura 8.10b, cu valoarea , iar

Transformata Laplace a impulsului unitate e data de relatiile (8.19) si (8.24):

(8.26)

d) Functia exponentiala are imaginea:

(8.27)

iar in cazul particular se obtine relatia (8.24). Alta functie uzuala:

(8.28)

e) Functii trigonometrice. In electrotehnica, marimile sinusoidale apar sub forma canonica, asa ca intereseaza expresia:

(8.29)

dar cazurile particulare si dau relatiile:

f) Functii hiperbolice. Date fiind definitiile lor:

transformatele Laplace se afla cu relatiile (8.18) si (8.27):

Fig. 8.11

(8.30)

Utilizarea transformatei Laplace la studiul regimurilor tranzitorii ale circuitelor evita (fig. 8.12) rezolvarea dificila a unor sisteme de

Fig. 1.

Statorul este format dintr-o carcasa de fomta sau de otel in miezul in miezul careia sunt fixati polii ( principali si auxiliari ) cu bobinajele respective ( inductoare ) sau fara bobinaje in cazul magnetilor permanenti. In partile laterale ale carcasei sunt situate cele doua scuturi ce poarta lagarele.

Rotorul este confectionat din tole de otel electrotehnic, fixate pe arbore, avand crestaturi periferice in care se afla laturile active ale bobinelor indusului. Rotorul poseda un colector cilindric din lamele de cupru, izolate cu micanita, montate in coada de randunica pe un butuc al arborelui. Capetele bobinelor rotorului sunt conectate la lamelele colectorului care fac contact, in timpul rotatiei, succesiv cu periile situate in portperii ce sunt fixate cu material izolant de stator. Periile, din carbune, cupru sau bronz grafitat sunt conectate prin legaturi flexibile din cupru, la bornele masinii. Ele sunt fixate in „axa neutra”, ceea ce duce la imbunatatirea comutatiei.