Instalatii electrice in zone cu pericol de explozie

Instalatii electrice in zone cu pericol de explozie

A. Stabilirea echipamentelor electrice si proiectarea instalatiilor electrice

1. Prevederile prezentului normativ se aplica la proiectarea si executarea instalatiilor electrice in zonele cu pericol de explozie cu respectarea standardelor si reglementarilor tehnice in domeniu.

2. Zonele cu pericol de explozie se clasifica astfel:

Zona 0, arie in care, amestecul exploziv de gaze sau vapori cu aer este prezent fie continuu, fie pentru perioade lungi de timp sau perioade scurte care se repeta cu o frecventa ridicata.

Zona 1, arie in care, amestecul exploziv de gaze sau vapori cu aer poate sa apara in conditii normale de functionare.

Zona 2, arie in care, amestecul exploziv de gaze sau vapori cu aer poate sa apara in conditii normale de functionare numai accidental si pentru o perioada scurta de timp.

Zona 20, arie in care, praful combustibil, sub forma de nor, este prezent in permanenta sau in mod frecvent in cantitate suficienta pentru a produce o concentratie exploziva de praf combustibil in amestec cu aerul si/sau in care stratul de praf se poate forma cu o grosime excesiva si necontrolata in timpul functionarii normale.

Zona 21, arie neclasificata ca zona 20, in care in timpul functionarii normale, praf combustibil, sub forma de nor, este probabil sa apara in cantitate suficienta pentru a fi capabil sa produca o concentratie exploziva de praf combustibil in amestec cu aerul.

Aceasta arie poate cuprinde, intre altele, imediata vecinatate a punctelor de alimentare sau de evacuare a produselor pulverulente si spatii in care se formeaza straturi de praf si este probabil ca in timpul functionarii normale sa genereze o concentratie exploziva de praf combustibil in amestec cu aerul.

Zona 22, arie neclasificata ca zona 21 in care norii de praf se pot produce rar si se mentin perioade scurte sau in care acumularile sau straturile de praf combustibil pot fi prezente in conditii anormale si pot genera amestecuri explozive de praf in aer. Atunci cand inlaturarea acumularilor sau straturilor de praf nu poate fi asigurata, datorita conditiilor anormale, acest spatiu se clasifica zona 21.

Aceasta zona poate cuprinde, intre altele, spatii din apropiera unui echipament care contine praf ce poate scapa prin scurgeri si poate forma depozite (de ex. sali de concasare).

3. Zonarea ariilor periculoase se face conform prevederilor din SR CEI 90079-10 pentru amestecuri explozive de gaze sau vapori si conform SR CEI 61241-1-3 pentru amestec aer-praf combustibil.

4. Se recomanda pe cat posibil utilizarea echipamentelor electrice in executie normala, amplasate in afara zonelor cu pericol de explozie.

5. In zonele cu pericol de explozie se foloseste numai aparatura electrica, materiale si cabluri omologate pentru functionarea in astfel de zone.

6. Montarea liniilor electrice aeriene exterioare este interzisa in zonele cu pericol de explozie. Se admite montarea acestora numai in afara zonelor cu pericol de explozie cu conditia asigurarii unei distante minime de la axul liniei la limita zonei cu pericol de explozie, de cel putin 1,5 ori inaltimea stalpului, dar minimum 15 m.

7. La alegerea aparaturii electrice pentru arii periculoase trebuie luate in consideratie urmatoarele elemente:

- clasificarea ariei periculoase;

- clasificarea gazelor, vaporilor si prafurilor combustibile in functie de grupa sau subgrupa aparaturii electrice;

- clasa de temperatura sau temperatura de aprindere a gazelor, vaporilor sau a amestecului aer-praf.

Alegerea echipamentelor electrice in functie de zone

8. In zona 0 se folosesc numai materiale, aparate si echipamente electrice in executie antiexploziva. Exi.a.II, care nu produc scantei cu energie suficienta chiar in cazul unor defectiuni pentru a aprinde amestecul exploziv. Acestea trebuie sa fie corespunzatoare grupei de explozie si clasei de temperatura a gazelor sau vaporilor din zona respectiva, conform cu STAS 6877/4 si STAS 6877/8.

9. In zona 1 poate fi utilizat echipament electric executat in conformitate cu prevederile pentru zona 0 sau cu prevederile de la unul sau mai multe din urmatoarele tipuri de protectie:

- capsulare antideflagranta 'd';

- aparatura presurizata 'p';

- inglobarea in nisip 'q';

- imersiunea in ulei 'r';

- securitate marita 'e';

- securitate intrinseca 'i';

- incapsulare 'm'.

10. In zona 2 este permisa instalarea urmatoarei aparaturi electrice:

- aparatura electrica pentru zonele 0 sau 1;

- aparatura electrica proiectata special pentru zona 2 (de ex. tipul de protectie 'n').

11. In zonele 20 si 21 se poate instala:

- aparatura construita si incercata pentru a fi utilizata intr-o atmosfera de praf combustibil. Aparatura trebuie sa aiba marcata pe ea simbolul DIP pentru protectia impotriva aprinderii prafurilor, conform SR CEI 61241-1-1;

- aparatura cu siguranta intrinseca Exi a II in zona 20 si Exi a II sau Ex b II in zonele 21 si 22, avand contactele electrice din zona cu praf protejate in carcase IP 65;

- aparatura presurizata 'p' in zonele 21 si 22.

Alegerea in functie de grupa echipamentului

12. Echipamentul electric cu tipul de protectie 'e', 'm', 'o', 'p' si 'q' trebuie sa apartina grupei II de echipamente.

Echipamentul cu tipul de protectie 'd' si 'i' trebuie sa apartina uneia din grupele IIA, IIB, IIC de echipamente si sa fie aleasa in conformitate cu tabelul de

Tabelul

Relatia dintre subdivizunea de gaze/vapori si subgrupa de temperatura

Alegerea echipamentelor in functie de aprinderea gazelor, vaporilor sau prafurilor combustibile

13. Temperatura maxima de suprafata trebuie sa fie intotdeauna mai mica decat temperatura de aprindere a amestecului exploziv care poate sa apara in arie periculoasa.

Clasa de temperatura trebuie marcata pe aparatura electrica.

Pentru atmosfere de praf combustibil relatia dintre temperatura maxima de suprafata si temperatura de aprindere a amestecului praf-aer se determina conform SR CEI 1241-1-2, in functie de grosimea stratului de praf sau de prezenta norilor de praf.

B. Executarea instalatiilor electrice in zonele cu pericol de explozie

14. Executarea instalatiilor electrice in toate zonele cu pericol de explozie se face in conformitate cu precizarile de la art. 1.

REFERAT: Ce sa faceti inainte de inundatie? REFERAT: Executarea si receptionarea ancorajelor metalice tip inel-con si dorn

Sisteme de cabluri

15. Instalatiile electrice cu securitate intrinseca trebuie realizate conform SR CEI 60079-14.

16. Circuitele electrice ale instalatiilor din arii periculoase pot fi realizate cu cabluri cu conductoare de Cu precum si cu cabluri cu conductoare de Al, dar numai cu sectiunea de min. 16 mm² si cu conexiuni adecvate.

17. Sistemele de cabluri trebuie astfel instalate incat sa se evite expunerea lor la deteriorari mecanice, la coroziune, caldura sau influente chimice,

Pentru reducerea riscului deteriorarii mecanice cablurile se pot instala in tevi pe intregul traseu sau numai in zone de pericol, sau se pot utiliza cabluri armate sau ecranate (art. 22).

18. Modul de conectare a circuitelor in cabluri sau conductoare la echipamentele electrice din arii periculoase trebuie sa respecte prevederile tipului de protectie a echipamentului.

Orificiile echipamentelor electrice, destinate intrarilor de cabluri sau conducte si neutilizate, trebuie obturate cu dopuri adecvate pentru tipul de protectie corespunzator si care nu pot fi demontate decat cu dispozitive speciale.

19. Trebuie luate masuri pentru prevenirea trecerii gazelor, vaporilor sau lichidelor inflamabile dintr-o aerie in alta precum si acumularii acestora in canale de cabluri. Aceste masuri pot fi etansarea conductelor, tuburilor sau cutiilor de jonctiune. Canalele de cabluri se pot umple cu nisip.

Golurile din elementele de constructie pentru trecerea cablurilor si conductelor dintr-o aerie periculoasa intr-una nepericuloasa trebuie etansate in mod corespunzator, de exemplu prin etansari cu mortar sau obturari cu nisip.

20. Trebuie evitat contactul intamplator dintre cabluri (cu exceptia cablurilor de incalzire) si conducte care contin gaze, vapori sau fluide inflamabile.

Distanta minima dintre cabluri si conducte trebuie sa fie conform prevederilor din PE 107.

Pentru cabluri armate sau protejate in teava metalica, distantele se pot reduce pana la montarea acestora pe conducta.

21. Se recomanda sa se evite pe cat posibil executarea de jonctiuni in arii periculoase.

In cazul in care acest lucru nu poate fi evitat, la executarea jonctiunilor trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

- sa fie realizate intr-o carcasa cu tipul de protectie corespunzator zonei;

- sa fie corespunzator din punct de vedere electric si mecanic;

- sa fie umplute cu un compund, o rasina epoxidica sau acoperite cu un invelis termocontractabil, conform instructiunilor date de producator.

Racordarile conductoarelor din cabluri la echipamente antideflagrante sau la circuite cu securitatea intrinseca trebuie facute numai prin conectoare de comprimare, conectoare infiletate asigurate, sudare sau brazare.

22. Izolatia cablurilor poate fi de tipul termoplastica, termorigida, elastomerica sau minerala.

23. Cablurile pentru echipamente portabile cu curenti nominali pana la 6 A si tensiune de maximum 250 V pot sa aiba invelisul de tipul:

- cauciuc obisnuit;

- policloroprena;

- un elastomer sintetic.

Aceste cabluri nu pot fi folosite pentru corpuri de iluminat sau pompe portabile, comutatoare tip pedala sau alte echipamente portabile supuse solicitarilor mecanice.

Pentru echipamentele portabile de curenti si tensiune mai mari decat cele de mai sus, trebuie folosite cabluri cu invelis de tipul:

- cauciuc pentru conditii grele;

- policloroprena rezistenta;

- alt elastomer sintetic echivalent.

Conductoarele din cupru ale cablurilor de energie trebuie sa aiba o sectiune de minimum 1,5 mm² iar ale cablurilor de comanda si semnalizare de 1 mm². Conductorul de protectie trebuie sa fie incorporat in mantaua cablului.

24. Pozarea cablurilor trebuie facuta pe suprafetele peretilor cladirii sau pe constructiile metalice.

Cablurile pozate aparent trebuie alese de tipul cu intarziere la propagarea flacarii (incercate conform SR CEI 60332-1).

25. Pozarea cablurilor in pardoseala si in planseele dintre etaje trebuie facute in tevi de otel sau in canale.

Traseele cablurilor trebuie alese astfel incat sa permita interventia pentru intretinerea sau in caz de avarii si incendii.

26. La trecerea cablurilor prin pereti si plansee se pot folosi tevi de trecere, presetupe sau cutii de nisip. Etansarile trebuie executate conform prevederilor normativului P 118 si detaliilor din anexa 2 a aceluiasi normativ.

27. Trecerile de cabluri trebuie prevazute cu acces pentru curatare, astfel ca un minim de praf sa poata fi inlaturat. In caz de utilizare a cofretelor, conductelor, tuburilor sau canalelor pentru trecerea cablurilor trebuie luate masuri pentru a impiedica depunerea sau trecerea prafului combustibil.

28. Pozarea cablurilor pe estacade trebuie facuta cu respectarea prevederilor normativului PE 107.

Se admite folosirea estacadelor tehnologice pentru pozarea cablurilor, rezervandu-se in acest scop spatii speciale. Se recomanda folosirea partii laterale opusa partii pe care sunt montate utilajele.

29. Trebuie evitate traseele care trec pe deasupra utilajelor ce contin sau vehiculeaza substante inflamabile, cu exceptia cablurilor aferente utilajelor respective.

30. In cazul montarii cablurilor sub conducte, trebuie luate masuri de protejare a cablurilor in zonele cu posibile scapari de produse (ventile, flanse, purje) precum si in zonele in care se afla jonctiuni ale cablurilor.

31. In zonele 1 si 2 cu vapori si gaze mai grele decat aerul, canalele de cabluri trebuie umplute cu nisip si acoperite cu dale de beton (rosturile dintre acestea trebuie etansate). Iesirea cablurilor din canale trebuie facuta prin tevi de otel incastrate in pereti si cu etansarea corespunzatoare a cablurilor pe teava.

32. In zona 1 si 2 cu vapori si gaze mai usoare decat aerul nu este necesara umplerea canalelor cu nisip.

Pozarea cablurilor in pamant trebuie sa respecte prevederile normativului PE 107.

Conductoare electrice in tevi si tuburi de protectie

33. Montarea conductoarelor electrice in tevi si tuburi de protectie in zonele cu pericol de explozie se face respectand prevederile din prezent subcapitol si cele corespunzatoare din cap. 5 lit. C.

34. Tevile sau tuburile de protectie trebuie sa fie prevazute cu fitinguri de etansare:

- la intrarea sau iesirea dintr-o arie periculoasa;

- la 450 m fata de toate carcasele care contin o sursa de aprindere in functionare normala;

- la orice carcasa care contine racorduri, imbinari sau borne la care diametrul tevilor este egal sau mai mare de 50 mm.

35. Dupa instalarea cablurilor sau conductoarelor in teava, fitingurile de etansare trebuie umplute cu un compound care sa nu se contracte la aplicare si sa fie insensibil la substante chimice aflate in aria periculoasa.

Adancimea compoundului trebuie sa fie cel putin egala cu diametrul interior al tevii, dar nu mai mic de 16 mm.

36. Este interzisa umplerea cu compound a dozelor, cutiilor de borne etc.

37. In incaperile cu pericol de explozie este interzisa asezarea tevilor de protectie pe pardoseala. Se admite montarea acestor in pardoselile betonate daca sunt acoperite cu un strat de min. 2 cm de beton.

38. In zonele 20, 21 si 22, montarea aparenta a tevilor de protectie trebuie sa faca astfel incat depunerea de praf sau scame sa fie cat mai mica si sa se poata curata usor. Tevile se asaza, de regula, pe un singur rand, la o distanta de minimum 2 cm de perete.

39. In incaperile cu pericol de explozie foarte umede (  76%, AD4 (U3)) si/sau cu mediu puternic coroziv AF4 (K), se interzice asezarea tevilor de protectie direct pe elementele de constructie. Distantele minime intre tevi si pereti sau tavane trebuie sa fie:
- pentru tevi cu diametrul pana la 1', de doua ori diametrul tevii respective;

- pentru tevi cu diametrul mai mare de 1', diametrul tevii respective.

40. Se interzice folosirea tevilor de:

- 1/2', la asezarea sub pardoseala si in fundatia masinilor;

- 3/4', la asezarea in fundatie a masinilor, daca aceste tevi nu sunt in bloc cu alte tevi.

41. Imbinarea tevilor intre ele si cu fitinguri, doze, cutii, casete, cutii de borne ale masinilor electrice, corpuri de iluminat, carcase ale aparatelor etc. trebuie sa se faca cu filet, infasurat fie cu banda de teflon, fie cu fuior de canepa impregnat cu ulei fiert sau vopsea.

Nu se admit imbinari stemuite.

42. Toate racordurile tevilor de protectie cu receptoarele electrice trebuie executate astfel incat sa fie posibila inlocuirea receptorului fara demontarea tevii folosind racorduri olandeze.

43. La trecerea tevilor prin plansee se vor respecta prevederile normativului P 118.

7,14.44. Modul de imbinare a conductelor electrice se va face respectand conditiile de la art. 5.1.27. 5.1.40. In incaperile foarte umede si cu mediu puternic coroziv AF4 (K), nu se admite imbinarea conductelor electrice cu cleme de strangere ci numai prin lipire sau sudare.

C. Masuri de protectie in instalatiile electrice din zonele cu pericol de explozie.

45. In instalatiile electrice din zonele cu pericol de explozie se iau, pe langa masurile de protectie prevazute in capitolul 4 din prezentul normativ si masurile de protectie prevazute in normativul I.20.

46. Instalatiile electrice din zonele cu pericol de explozie se proiecteaza si se realizeaza astfel incat sa asigure protectia impotriva aparitiei de scantei si arcuri electrice.

47. Masurile impotriva acumularii electricitatii statice sunt obligatorii la constructiile care includ zone cu pericol de explozie. Acest masuri trebuie corelate cu cele impotriva descarcarilor atmosferice si a socurilor electrice.

48. Se considera periculoase, din punct de vedere al producerii electricitatii statice, substantele care au o rezistivitate mai mare de 10⁵  cm.

Se are in vedere ca formarea celor mai periculoase potentiale de electricitate statica are loc:

- la transportul lichidelor de conducte cu viteza mai mare de 0,7 m/s;

- la executarea operatiilor de umplere si golire sau pompare a lichidelor, mai ales cand aceste lichide se introduc in utilaje sau rezervoare prin jet cu cadere libera;

- la transportul lichidelor pe conducte si la iesirea prin ajutaj a gazelor comprimate sau lichefiate, mai ales a acelor gaze care contin un lichid fin pulverizat (vopsire prin pulverizare si alte procese similare);

- la transportul substantelor in forma de pulbere si a prafului in flux de aer sau gaz (uscare cu aer si alte procese), la procese cu prafuire-macinare, cernere, la filtrarea aerului sau a gazului impurificat cu praf sau la desprafuire;

- la amestecarea substantelor in amestecatoare, la prelucrarea lor pe valturi, calandre, la cauciucarea panzei, precum si la alte operatiuni similare;

- la functionarea transmisiilor cu curea si a transportoarelor executate din cauciuc rau conducator de electricitate.

49. Masurile de protectie impotriva electricitatii statice trebuie sa tina seama de particularitatile procesului de productie pentru a se preveni acumularea de sarcini electrostatice in locuri periculoase.

50. In toate cazurile in care legarea la pamant este un mijloc de protectie suficient impotriva electricitatii statice, se recomanda folosirea acesteia.

51. Toate elementele metalice de protectie ale instalatiilor electrice, toate instalatiile neelectrice si elementele metalice de constructie din zonele cu pericol de explozie trebuie conectate la legatura principala de egalizare a potentialelor.

Conductele tehnologice montate pe estacade trebuie sa fie conectate la reteaua de legare la pamant la capetele estacadei si la fiecare 200-300 m.

Rezistenta prizei de pamant, folosita numai pentru descarcarea electricitatii statice, trebuie sa fie maximum 100  .

52. Pentru estacade cu conducte de produse combustibile, in afara de locuri de legare la pamant indicate la pct. 51., se tine seama de urmatoarele:

- pentru legarea la pamant a estacadelor, se prevad prize speciale sau se folosesc prizele de protectie ale instalatiilor electrice;

- nu se admite utilizarea conductelor care contin lichide si gaze combustibile, ca prize de legare la pamant;

- nu se admite legarea conductelor care trec pe poduri amplasate in apropierea cailor ferate electrificate, de constructia metalica a podurilor, pentru a se preintampina astfel patrunderea pe conducte a curentilor de scurgere.

53. Pentru a crea circuite inchise si pentru a se preintampina producerea de scantei, se prevad punti de egalizare a potentialelor pentru toate conductele montate paralel, amplasate in sectii, pe estacade sau canale, la distanta de pana la 10 cm una de alta. Puntile de egalizare a potentialelor se asaza la intervale de maxim 20 m.

Conductele care se intersecteaza si se apropie pana la distanta de 10 cm indiferent de apartenenta sau destinatie, trebuie, de asemenea, sa fie legate intre ele cu punti de egalizare a potentialelor, in punctele de intersectie si de apropiere. Cand conductele trec la o distanta de pana la 10 cm de scari, platforme si constructii metalice, trebuie sa fie legate de acestea.

Pentru conducte montate la sol, existenta unui suport metalic comun este considerata suficienta, nemaifiind necesara montarea de putin de egalizare a potentialelor suplimentare.

54. Materialele rezervoarelor metalice trebuie legate la pamant conform normativului I-20.

55. Vasele tehnologice, care contin lichide, gaze sau praf combustibil sau explozibil, trebuie prevazute cu minimum o legatura la pamant.

56. Toate instalatiile producatoare de abur si masinile actionate cu abur, cum sunt turbinele si masinile cu abur, trebuie sa aiba o legatura la pamant.

57. Este interzisa utilizarea statiilor de protectie catodica cu redresor pentru protectie anticorosiva a suprafetei interioare a rezervoarelor, fiind admisa numai protectia catodica cu anozi de sacrificiu.

58. Toate statiile de protectie catodica din zonele cu pericol de explozie trebuie sa aiba doua borne de legare la pamant. Trebuie evitata interferenta intre sistemul de protectie catodica si alte sisteme de legare la pamant.

Protectia electrica

59. Circuitele si echipamentele electrice situate in arii periculoase, exceptandu-le pe cele cu securitate intrinseca, trebuie protejate la surpasarcina, scurtcircuit sau punere la pamant, astfel incat, in caz de defect, deconectarea sa se realizeze intr-un timp cat mai scurt.

Sistemele de protectie astfel alese incat, in caz de defect, reanclansarea automata sa fie impiedicata.

60. Motoarele electrice trebuie protejate impotriva scurtcircuitelor si surpasarcinilor. Pot fi considerate ca dispozitive de protectie la suprasarcina urmatoarele:

- dispozitive de protectie temporizate, dependente de curent, tip releu termic, reglate pentru curent nominal al motorului;

- dispozitive pentru surpavegherea directa a temperaturii in motor cu ajutorul detectoarelor de temperatura inglobate in infasurari;

- alte dispozitive care asigura, in mod similar protectia impotriva supraincalzirilor inadmisibile.

Aceste dispozitive trebuie sa declanseze toate conductoarele active ale circuitului protejat si sa nu permita reanclansarea decat dupa deblocarea manuala a elementului de protectie.

61. La motoarele cu tipul de protectie 'e' dispozitivele de protectie temporizate trebuie sa deconecteze motorul blocat in timpul t_E inscris pe placuta motorului.

Curbele caracteristice timp-curent ale dispozitivelor de protectie trebuie sa indice timpii de protectie la solicitarea trifazata, plecand de la starea rece, pentru o temperatura ambianta de 20⁰ C si curenti de 3 pana la 8 ori curentul reglat.

Echipamentele trebuie sa declanseze cu o abatere de max.  20% din timpii rezultati din curbe.

Motoarele cu siguranta marita concepute pentru porniri grele si frecvente care pot produce o incalzire suplimentara apreciabila sunt admise in arii periculoase numai daca dispozitiviele de protectie declanseaza inainte de atingerea temperaturii limita.

62. Pentru echipamente si sisteme de incalzire trebuie luate masuri suplimentare de protectie in scopul limitarii temperaturii de suprafata.

Trebuie luate masuri de limitare a incalzirilor datorate curentilor de scurgere la pamant anormali sau a defectelor de punere la pamant prin instalarea de dispozitive de protectie la curent diferential rezidual (DDR) care sa decupleze in max. 5 s la I_n si sub 0,15 s la 5 I_n, I_ fiind curentul diferential rezidual nominal de sarcina al dispozitivului.

63. Circuitele de iluminat monofazate trebuie protejate prin sigurante fuzibile sau intreruptoare automate atat pe faza cat si pe conductorul neutru.

64. Cutiile de conexiuni ale aparatelor sau echipamentelor electrice cu tip de protectie 'd' sau 'p' pot avea protectie de tip 'e', cu grad de protectie minima IP 54.

65. Este necesar sa se prevada posibilitatea ca instalatiile electrice dintr-o arie periculoasa sa fie deconectate manual in caz de urgenta de la un punct situat in afara ariei periculoase, intr-o zona de acces.

Trebuie prevazuta posibilitatea separarii fiecarui circuit sau grup de circuite in scopul de a se putea efectua lucrari in conditii de siguranta. Elementele de separare trebuie sa intrerupa toate conductoarele active, inclusiv conductorul neutru.

66. Pentru evitarea pericolelor provocate de conductoare straine de instalatia electrica, trebuie luate masuri de limitare a curentilor de punere la pamant in carcase si elemente metalice precum si a potentialelor ridicate pe conductoare de legare echipotentiala.

Modul de realizare a acestor masuri depinde de schema de legare la pamant a retelei de alimentare folosita in aria periculoasa.

67. Daca se foloseste schema TN, ea trebuie sa fie de tip TN-S in aria periculoasa. In toate punctele de tranzitie de la schema TN-C la TN-S, conductorul de protectie trebuie sa fie legat de reteaua de echipotentializare in arie nepericuloasa.

Este necesar controlul curentilor scurgere intre conductoare N si PE in aria periculoasa.

68. Daca se foloseste schema TT in zona 1, aceasta trebuie protejata cu un dispozitiv de protectie la curent diferential rezidual (DDR).

69. Daca se utilizeaza schema IT, trebuie sa se prevada un dispozitiv de control permanent al izolatiei cu semnalizare si declansare.

D. Verificarea instalatiilor electrice in zonele cu pericol de explozie

70. La verificarea instalatiilor electrice din zonele cu pericol de explozie se respecta pe langa prevederile din cap. 6 si perevederile din prezentul capitol.

71. Verficarea se face pe baza proiectului partii electrice si a planului de zonare adus la zi. Desenul trebuie sa cuprinda vederea in plan si sectiune cu marcarea zonelor cu pericol de explozie, grupa de explozie si clasa de temperatura ce se admit pentru echipamente electrice.

72. Verificarea instalatiilor electrice se face:

- inainte de punerea lor in functiune;

- cu ocazia unor modificari aduse instalatiei electrice sau chiar instalatiilor tehnologice daca prin aceasta se modifica zonarea;

- periodic, conform instructiunilor producatorului de echipament.

73. In cadrul programelor de verificare trebuie urmarite, in principal, urmatoarele:

a. echipamentul sa fie corespunzator zonei;

b. grupa de explozie si clasa de temperatura ale echipamentului sa fie corespunzatoare;

c. temperatura maxima de suprafata a echipamentului sa fie corecta;

d. identificarea circuitului echipamentului, in vederea separarii lui corecte de sursa de energie;

e. tipul cablului sa fie corespunzator;

f. obturarile conductelor si cablurilor sa fie satisfacatoare;

g. dispozitivele de protectie la suprasarcina ale motoarelor sa fie corect reglate.

Recomandarile suplimentare pentru programele de verificare, specifice fiecarui tip de protectie antiexploziva sunt date in SR EN 600079-17.

74. Verificarile din punct de vedere al respectarii standardelor si normativelor pentru instalatii electrice trebuie sa se faca la fel ca pentru instalatiile electrice din zone neclasificate.

Receptionarea instalatiilor electrice se face numai daca executarea tuturor verificarilor si prezentarea dosarului cu buletine de proba.