Reforma Fischler din 2003

In septembrie 2003, Consiliul Uniunii a adoptat o noua reforma a PAC, cunoscuta sub denumirea de "Reforma Fischer", dupa numele comisarului pentru agricultura al UE. Scopul esential al respectivei reforme a fost asigurarea unui mai bun echilibru pentru sustinerea mediului rural, prin transferarea unor fonduri din Pilonul 1 al PAC (POLITICA AGRICOLA) - Agricultura, in Pilonul 2 - Dezvoltarea rurala. Prin aceasta reforma s-a urmarit crearea conditiilor ca fermierii sa aiba libertatea de a produce ceea ce se cere pe piata.

Obiectivul general al acestei reforme l-a constituit, asadar, orientarea cu precadere spre cerintele pietei, sprijin mai putin distorsionat pentru comertul agricol si centrarea activitatii mai mult pe calitate si mai putin pe cantitate.

Obiectivele specifice ale noii politici agricole comune sunt:

Sustinerea atat a intereselor consumatorilor, cat si pe cele ale producatorilor agricoli;

Protejarea in mai mare masura a economiei rurale si a mediului;

Mentinerea disciplinei financiare, prin incadrarea stricta in baremurile de cheltuieli;

Facilitatea negocierilor cu OMC privind comertul cu produse agricole;

Stimularea competitivitatii fermierilor pe piata interna si externa;

Stimularea aplicarii tehnologiilor "prietenoase fata de mediu";

Orientarea productiilor spre calitate si spre beneficiul regional;

Pastrarea specificitatii zonelor rurale. Principala schimbare adusa de reforma din 2003 se refera la modul de acordare a subventiilor agricole, care vor fi decuplate, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a acestora va fi platita independent de volumul productiei.

Reforma din 2003 a PAC (POLITICA AGRICOLA) a avut ca obiectiv si intarirea politicii de dezvoltare rurala, prin masuri de protectie a mediului si de a imbunatati ajutorul acordat tinerilor agricultori pentru investitii.

Prin Acordul de la Luxemburg, din iunie 2003, s-a decis ca noua Politica Agricola Comuna sa se bazeze pe urmatoarele principii:

O mai mare orientare spre cerintele pietii;

Amplificarea masurilor de dezvoltare rurala;

O sustinere mai putin birocratizata;

Schimbarea unor instrumente de politica de piata comuna'.

Din pacate, ultima reforma dezavantajeaza tarile nou aderente la UE, indeosebi Polonia, Romania si Bulgaria, a caror agricultura detine o pondere importanta in producerea PIB si au nevoie de un sprijin mai sustinut pentru restructurare si modernizare.