INTOCMIREA HARTILOR DE IMBURUIENARE

Aceasta faza debuteaza prin elaborarea unor tabele de sinteza, pe baza datelor obtinute pe teren, insotite de analiza variatiei. Valorile din tabele se vor marca pe harti, utilizand culori si semne conventionale, insotite de cifre ce vor indica numarul de buruieni la metru patrat.

Toate aceste tabele vor fi insotite de observatii, concluzii si masuri de combatere propuse.

Operatiunea de cartare va fi refacuta in cazul culturilor de camp la fiecare 2 sau 3 ani si dupa 5-6 ani cand se urmareste dinamica buruienilor dintr-o anumita regiune.

Dupa modul de alcatuire si felul in care se exprima starea de imburuienare hartile pot fi: harti analitice, harti sintetice si harti mixte.

Hartile analitice fac referire la raspandirea pe o suprafata mica de teren si dau informatii despre o singura specie de buruieni sau de un numar redus de specii. Aceste harti se intocmesc dupa trei metode dar cea mai folosita este metoda punctelor care pune in evidenta raspandirea doar a unei singure specii de buruieni pe un anumit teritoriu si se reprezinta prin intermediul unor puncte. Desimea acestora aratand frecventa speciei pe suprafata respectiva.

Hartile sintetice ofera informatii despre gradul global de imburuienare al unei suprafeteevidentiind buruieni si grupele de buruieni cu aceeasi durata a perioadei de vegetatie, aceleasi particularitati de inmultire si sensibilitate la erbicide.

Analiza: Investitiile straine - delimitari conceptual-metodologice. Tipuri de investitori. Analiza: Puterea gandului bun

Trasaturile agriculturii la inceput de mileniu

Agricultura romaneasca se afla in cel mai mare impas din toate timpurile. Cea mai grava seceta din ultimul secol a redus recolta de grau din anul 2000 la cel mai scazut nivel posibil (4,42 milioane tone). Cresterea productiei agricole este redusa si din cauza nivelului scazut al subventiilor, dar si al imposibilitatii financiare, pentru cvasitotalitatea agricultorilor, de a incheia asigurari impotriva calamitatilor naturale pentru terenurile pe care le au in exploatare. Sansele realizarii de investitii in sistemele de irigatie, achizitionarea de noi soiuri de seminte, diversificarea culturilor sau chiar incheierea de asigurari pentru suprafetele cultivate sunt extrem de reduse, in conditiile in care 40% din populatia tarii traieste cu mai putin de 1 dolar SUA pe zi. Imprumuturile bancare catre aceasta ramura foarte importanta a economiei tarii, in care lucreaza cca 42% din populatia tarii, au devenit extrem de rare.

In ultimii ani, Romania a devenit o mare piata de desfacere pentru produsele agricole ale tarilor din UE si aceasta, pentru ca nu a mai putut asigura pe deplin consumul intern. Domeniul culturilor de camp se caracterizeaza prin diminuarea accentuata a productiilor medii si restrangerea sortimentului de culturi. Acesta este motivul care a dus la cresterea intrarilor de produse straine si la inrautatirea situatiei economice a producatorilor romani.

O alta cauza este utilizarea de seminte de slaba calitate pe mai mult de 50% din suprafata cultivata, dar si reducerea cantitatilor de ingrasaminte si deprecierea continua a fertilitatii solurilor. Sortimentul actual de soiuri si hibrizi, din care 108 creati in ultimii 5 ani, precum si producerea de seminte din verigile superioare ar putea duce la cresterea productiilor medii si a calitatii acestora. De asemenea, este nevoie de aplicarea ingrasamintelor organice, sporirea dozelor de ingrasaminte chimice si folosirea culturilor leguminoase ca mijloc de fixare a azotului din atmosfera.

Trebuie modernizate tehnologiile de baza pentru aplicarea rezultatelor obtinute in cercetare, asigurate resursele economice, managementul si cresterea nivelului de informare al producatorilor. Trebuie diversificate sistemele de lucrare a solului, tehnica semanatului si metodele care ar putea duce la cresterea productiei agricole, reducerea consumului de energie si a cheltuielilor efectuate.

Producatorii agricoli ar trebui sa  fie consiliati mai mult in alegerea culturilor, soiurilor si hibrizilor, astfel incat sa se valorifice eficient cantitatile mai reduse de apa din sol din acesti ultimi ani mai secetosi. Pentru a facilita accesul producatorilor agricoli la procurarea echipamentelor tehnice ar trebui luate masuri legislative privind imprumuturile pe termen lung, subventionarea unor dobanzi, acordarea unor prime de export si asigurarea accesului la informatii de ultima ora in domeniile de interes agricol. Statul trebuie sa sprijine infiintarea de societati private pentru efectuarea de service de specialitate sau a unor societati de leasing ca interfata  intre producatorii agricoli si constructorii de tractoare si masini agricole.

Faramitarea excesiva a terenurilor agricole, lipsa de resurse financiare pentru aplicarea unei reforme coerente, neclarificarile asupra proprietatii terenurilor, lipsa unei tehnologii adecvate, sunt cateva dintre cauzele care au dus la scaderea drastica a productiei din agricultura si industria alimentara. La toate acestea se adauga diminuarea cu 80% a numarului specialistilor care lucrau in agricultura in 1989!

Anii 2001-2002 au ilustrat, din nou, un anumit gen de imobilism. Printre problemele care nu si-au gasit rezolvarea se numara: privatizarea fostelor IAS-uri si procesul de concesionare a terenurilor agricole. Sunt societati care au rearendat terenul, dar si societati care l-au abandonat. Sutele de miliarde de lei care nu au fost obtinuti din redevente lipsesc de la Fondul de Dezvoltare al Agriculturii. Printre problemele rezolvate se numara doar: reducerea salariilor conducerilor societatilor din subordinea ministerului si a cheltuielilor regiilor, sistarea exporturilor clandestine de oi gestante si taurasi, precum si a exportului de busteni. Ministerul Agriculturii s-a implicat intr-o serie de actiuni de control privind jafurile din paduri si verificarea respectarii conditiilor de comercializare a produselor agro-alimentare.

Incepind cu 1 ianuarie 2002 s-a renuntat la subventionarea dobanzii la creditele pentru agricultura. Dar, Programul de Ajustare Structurala a Agriculturii - ASAL (un imprumut in valoare de 350 milioane dolari SUA), incheiat cu Banca Mondiala, nu s-a desfasurat conform asteptarilor, principala problema in aplicarea programului fiind incoerenta mediului legislativ, precum si intarzierea privatizarilor fostelor IAS-uri.

Romania nu are, la inceput de mileniu, un sistem agricol dinamic, iar programul de reforma in agricultura trebuie finalizat astfel incat sa conduca la cresterea productivitatii in acest sector. Rezultatele restructurarii agriculturii se vor face simtite pe termen lung, daca se va respecta un calendar al reformei. Principalele elemente care pot duce la dezvoltarea agriculturii sunt:

pastrarea liberalizarii preturilor si comertului;

privatizarea fermelor de stat;

transparenta politicilor de subventionare a agriculturii.

Trebuie incurajata dezvoltarea fermelor mici si productive, prin intermediul unui sistem eficient de alocare a banilor, precizandu-se beneficiarii si incadrarea in resursele financiare disponibile. Este necesara colaborarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (MAAP) cu producatorii privati din domeniu. In Romania exista foarte multe exploatatii mici, ai caror proprietari depind de productia realizata in acestea. Reducerea sau eliminarea sprijinului pentru aceste exploatatii ar crea o serioasa problema sociala. Trebuie aplicate programe care sa conduca la cresterea productivitatii fermelor mici, programe care sa cuprinda investitii publice in infrastructura rurala (drumuri, alimentare cu apa, canalizare, sisteme de irigatii), si trebuie creat un sistem de creditare la nivel rural.

      Masuri pentru mecanizarea agriculturii

Din 1990 pana in prezent, parcul de utilaje agricole s-a diminuat an de an. Fata de un necesar de 372.239 de tractoare, parcul dispune doar de 160.036 astfel de utilaje (doar 126.917 fiind in functiune), din care 80% sunt uzate. In Romania, un tractor deserveste 70-100 hectare, in timp ce, in tarile vestice unui tractor ii revin 12-15 hectare de teren arabil. Noi utilizam tractoare de 65 cai putere, fata de cele din productia vestica de peste 160 cai putere. Un tractor are o buna perioada de functionare 10 ani, dar romanii lucreaza pamantul si cu tractoare vechi de 30 ani!

Parcul de combine numara 27.654 unitati, in timp ce necesarul este de 74.011 combine. Gradul de uzura al acestora atinge 80%. In Romania, o combina incearca sa faca fata la 350 hectare, pe cand o combina din tarile vestice are o incarcatura medie de 70 hectare.

            O prima grupa de masuri se refera la aplicarea, in continuare, a O.G. nr. 36/2000, prin care s-a instituit un sistem de facilitati pentru procurarea de tehnica agricola, inclusiv a unui sistem de subventionare care sa acopere cca ¼ din costurile tractoarelor si masinilor agricole. Alte subventii care se pot acorda producatorilor agricoli sunt pentru procurarea de motorina, de samanta selectionata si de ingrasaminte, dat fiind faptul ca utilizarea mijloacelor mecanice si performantele lor sunt determinate, in mare masura, de tehnologiile care se aplica. Trebuie sa creasca ponderea tractoarelor de mai mare capacitate, pentru a face fata conditiilor din diferite zone in care predomina terenurile grele. Este nevoie, de asemenea, de crearea a doua societati comerciale, una pentru vanzarea tractoarelor si masinilor agricole, iar a doua pentru operatiuni de leasing la produsele respective, tinand cont de facilitatile acordate cumparatorilor si utilizatorilor.

            O alta grupa de masuri se refera la crearea pietelor agricole integrate, astfel incat productiile sa fie bine valorificate, intrucat pe seama acestora se efectueaza si platile pentru masinile agricole care sunt cumparate si folosite.

Foarfecele preturilor

Potrivit unui studiu al prof. Lazar Traian, membru al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice (ASAS), in perioada 1990-2000, raportul dintre preturile produselor agricole si cele ale produselor industriale necesare agriculturii a fost din an in an tot mai disproportionat. La produsele agricole vegetale cresterea de preturi a fost de 531,4 ori, iar la produsele animaliere de 394,3 ori. Problema cea mai mare este ca produsele industriale si serviciile necesare agriculturii s-au scumpit in ritmuri mult mai rapide, creandu-se dezechilibre in aceste domenii. Indicele general al cresterii preturilor produselor industriale era in anul 2000 de 110.531,4% fata de 1990, reprezentand o crestere de 1.105,3 ori. La tractoare preturile au crescut de 1.119,8 ori, la piese de schimb de 1.193,4 ori, la ingrasaminte chimice de 961,8 ori, la carburanti si lubrifianti de 1.285,8 ori, iar la energie de 1.120,6 ori.

Preturile produselor agricole au evoluat mult in defavoarea agriculturii. In conditiile acestui dezechilibru intre produsele agricole si preturile produselor industriale, puterea de cumparare a scazut continuu. Pentru cumpararea de produse industriale sunt necesare, cantitati din ce in ce mai mari de produse agricole. Daca in 1990, pentru a cumpara un tractor trebuiau vandute aprox 50 tone grau, in anul 2000, pretul utilajului reprezenta echivalentul a 120 tone grau. Un efect negativ determinat de acest dezechilibru consta in anihilarea valorii putinelor subventii acordate pentru agricultura. Totalul cresterilor preturilor produselor industriale pentru agricultura depaseste cu mult volumul subventiilor acordate de stat.

Consfintirea proprietatii asupra pamantului

Titlurile de proprietate asupra terenurilor, eliberate in baza Legii nr. 18/1991, trebuie inscrise in cartea funciara pentru ca, la nivelul intregii tari, sa existe o baza de date de inregistrare si protectie a drepturilor de proprietate asupra terenurilor. Numai ca foarte multe masuratori efectuate nu sunt corecte, nu s-au facut intotdeauna corespunzator si unele informatii inscrise in titluri nu corespund cu normele tehnice de cadastru, care au fost elaborate ulterior, prin Legea nr. 7/1996.

In comisiile locale de punere in posesie au existat foarte putini specialisti care sa valideze masuratorile efectuate pe teren din punct de vedere al incadrarii in   limitele de precizie. De aici au rezultat destule diferente mari intre situatia consfintita in titlurile de proprietate si situatia de fapt. Daca Legea cadastrului ar fi fost adoptata imediat dupa Legea fondului funciar, ar fi putut fi evitate o serie de disfunctii si deficiente.

Pentru inscrierea titlurilor de proprietate existente in cartea funciara, conform art. 61 din Legea nr. 7/1996 este bine sa fie folosita cat mai obiectiv experienta Oficiilor de Cadastru Agricol si Organizarea Teritoriului Agricol(OCAOTA) judetene si al municipiului Bucuresti.

Pana in luna mai 2001 fusesera retrocedate proprietarilor 8,2 milioane ha, reprezentand cca 80% din cele 10,2 milioane ha existente la nivel national. In schimb, procentajul retrocedarilor la paduri este mult mai mic, sub 30%, doar 459 mii ha din totalul de 1,5 milioane ha, fiind retrocedate. Terenurile au fost returnate pe baza prevederilor din Legile nr.18/1991 si 1/2000. Din cele 10,2 milioane ha retrocedabile, peste 90% au fost validate prin Legea nr. 189/1991, legea fiind aplicata la aproape 88% din suprafata totala retrocedata. Procedura juridica prevede mai intai validarea cererii de retrocedare si, ulterior, aplicarea punerii in posesie.

In prezent, statisticile arata un grad mare de faramitare a terenurilor, ceea ce ingreuneaza foarte mult aplicarea legii si realizarea lucrarilor agricole. De asemenea, a scazut si suprafata medie de teren agricol pe gospodarie: in 1930 acest indice era de 3,9 ha/gospodarie, iar in anul 2000 era de 2,4 ha/gospodarie, in scadere cu aproape 40%. Ca termen de comparatie, in Germania, suprafata medie de teren agricol care revine unei familii (ferme agricole) este de 30 ha.

Programul verde pentru dezvoltarea durabila

            Pornind de la prevederile Strategiei dezvoltarii silviculturii (elaborata de specialisti din fostul Minister al Agriculturii, Padurilor si Protectiei Mediului, precum si din Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice Bucuresti, in 1995), de la prevederile Strategiei protectiei mediului (MAPPM, 1996), de la unele prevederi ale Strategiei nationale pentru dezvoltarea durabila, elaborata sub egida Guvernului(1999), dr.ing. Cristian D. Stoiculescu vede in conservarea padurilor virgine, un pas spre reintegrarea europeana a Romaniei si propune adoptarea unui Program national pentru conservarea peisajului natural si redresarea economica a tarii, prescurtat Programul verde. Acesta are patru scopuri principale:

conservarea biodiversitatii padurilor prin prezervarea celor cca 400 mii ha paduri naturale virgine si cvasivirgine si constituirea, pana in anul 2005, de rezervatii naturale si parcuri naturale pe cel putin 10% din suprafata padurilor;

redresarea ecologica a tarii, care prezinta soluri erodate, in proportie de peste 1/3 din suprafata, mai exact 8,4 mil. ha si cu tendinte de amplificare, din care 2 mil. ha foarte grav erodate, 0,7 mil.ha afectate de alunecari de teren, 2.150 bazine hidrografice sup

Hartile mixte indica atat asociatiile, cat si raspandirea si frecventa anumitor specii periculoase, fiind mult mai laborioasa si avand trei etape distincte: etapa de pregatire, etapa de teren, etapa de elaborare a hartilor.

In lipsa posibilitatilor de efectuare a unei cartari riguroase, in practica se va folosi metoda vizuala, facandu-se cate doua repetitii pentru fiecare cultura, deoarece aceasta metoda este expeditiva si la indemana oricui.

Spre exemplu, in cazul cerealelor paioase de toamna, prima exprimare se face la infratire, inainte de aplicare a erbicidului, iar a doua cu circa o luna inainte de recoltare.

La fel stau lucrurile si in cazul prasitoarelor cu mentiunea ca, prima determinare la prasitoare sa se faca inainte de prasila intai.