Cercetari in tara si strainatate privind problema luata in studiu

CERCETARI IN TARA SI STRAINATATE PRIVIND PROBLEMA LUATA IN STUDIU

Studiul stiintific asupra combaterii buruienilor a inceput in tara noastra in anul 1927 o data cu infiintarea "Institutului de Cercetari Agronomice din Romania", in ciuda faptului ca preocupari in domeniul studierii posibilitatilor de combatere a buruienilor au existat in tara noastra inca din secolele trecute.

Primele cercetari in tara au fost la Institutul de Cercetari Agricole (I.C.A.R) de catre Zaharide C. si Drimus Rodica, care au publicat in 1954 o ampla sinteza a rezultatelor obtinute cu erbicide pe baza de 2.4 D, aplicate la grau, orz, ovaz.

In ceea ce priveste activitatile recente de cercetare in domeniul combaterii integrate se remarca G. Bora, care, in anul 2006, precizeaza ca o influenta deosebita asupra eficientei erbicidelor o au conditiile climatice.

El argumenteaza aceasta afirmatie precizand ca, la peste 15⁰C in cazul S.D.M.A si la peste 10⁰C, in cazul erbicidului ICEDIN, eficacitatea erbicidului sporeste. Acelasi efect este produs si de catre absenta precipitatiilor atmosferice in primele 6-8 ore de la aplicarea erbicidului.

Din cercetarile efectuate de I. Lungu in anul 2000, rezulta ca, prin aratura, combinata cu discuire, se pot combate eficient buruieni care se inmultesc prin rizomi, cum ar fi Agropyron repens sau Cynodon dactilon.

Aratura, executandu-se pana la adancimea la care se gaseste densitatea mare a rizomilor, determina scoaterea acestora la suprafata, urmand ca apoi sa se efectueze fragmentarea acestor rizomi prin lucrari cu grapa cu discuri.

Dupa lastarirea in masa, se va executa o noua aratura, la adancimea de 20-22 cm, prin care se urmareste incorporarea sub brazda a fragmentelor de rizomi ajunse la epuizare.

F.Bodescu, in anul 2003 arata ca aplicarea in asociere a doua erbicide, duce la obtinerea unor rezultate mai bune in ceea ce priveste combaterea celor mai multe dintre speciile de buruieni, decat aplicandu-se un singur erbicid.

Astfel, se precizeaza ca in cazul tratamentului cu un singur erbicid, eficacitatea este de circa 63-69%, in timp ce, in cazul tratamentului efectuat prin asociere a doua erbicide, eficacitatea creste simtitor, pana la valoarea de 87-92%.

Aceeasi autoare, precizeaza faptul ca, erbicidele aplicate in epoca a doua si a treia, au efecte mai putin semnificative, in comparatie cu cele aplicate in epoca intai. Acest lucru se datoreaza faptului ca buruienile prezinta o faza de vegetatie mai avansata si o crestere mai alerta decat plantele de cultura.

I.DRAGUT, in urma cercetarilor efectuate in localitatea Magurele, judetul Ilfov, in anul 2001, sustine ca, in cazul unei culturi de porumb, infestat cu buruieni monocotiledonate anuale, cele mai bune rezultate sunt generate de erbicidele Eradicane si Diizocab, aplicate in doze de 6-10 litri /ha, si incorporate in sol la adancimea de 8-10 cm, prin doua treceri perpendiculare cu grapa cu discuri.

N.SARPE si colaboratorii, au ajuns la concluzia ca efectul triazinelor folosite in combaterea buruienilor din cultura porumbului, poate fi marit daca se da in combinatie cu erbicide ce contin uree, cel mai folosit Alfalonul (in doza de 1,8 -2 kg/ha) deci folosirea combinata a erbicidelor duce la micsorarea dozelor reducandu-se astfel si efectul remanent al acestora.

In ultimul timp, stiinta agricola, a creat, iar comerciantii au scos imediat pe piata organismele modificate genetic (OMG) sau transgenice rezistente la unele erbicide si anume:

v    porumb rezistent la IMAZETAPIR (PIVOT);

v    soia si rapita colza rezistenta la GLIFOSAT ACID (ROUNDUP)

v    bumbac rezistent la BROMOXINIL (BUCTRIL)

In urma cercetarilor efectuate in ultimii ani se atrage atentia asupra faptului ca, prin aplicarea unor doze marite de erbicid, se polueaza foarte puternic mediul inconjurator, intr-o perioada de timp scurta, de aici planand un iminent pericol asupra sanatatii umane.

In ceea ce priveste erbicidele, se atrage atentia asupra faptului ca trebuiesc produse si folosite substante noi, selective, nu numai pentru plantele de cultura dar si pentru flora si fauna din mediul inconjurator .

Alternarea erbicidelor folosite, precum si realizarea de amestecuri omogene intre ele, sunt considerate a fi solutii eficiente care sa impiedice aparitia de specii de buruieni rezistente la actiunea erbicidelor.

Una din metodele de prevenire a imburuienarii solului o reprezinta si mulcirea, aceasta fiind operatiunea de acoperire a solului cu paie, frunze, aschii si coji de copaci, rumegus, compost, balegar, etc. precum si cu folie de plastic de culoare neagra.

Un rol important in combaterea buruienilor, o au masurile agrotehnice, dintre care amintim:

lucrarile de baza ale solului executate in conditii optime si in parametri normali;

folosirea amendamentelor;

grapatul unor culturi;

prasitul mecanic executat la diferite adancimi in functie de fenofaza de dezvoltare a plantelor;

fertilizarea rationala;

introducerea unor asolamente rationale;

lucrari superficiale ale solului premergatoare semanatului obligatorii;

eliminarea excesului de umiditate pe terenurile cu probleme de acest gen;

Oricare ar fi politica actuala a autoritatilor statului in privinta culturilor comerciale, programele de cercetare in domeniul biotehnologiilor agricole trebuie sa continue, pentru ca nu exista economie performanta fara cunoastere. Insasi Uniunea Europana promoveaza politica de dezvoltare a cercetarilor in domeniul biotehnologiilor moderne. Pe de alta parte, in anul 2005, a crescut la cinci numarul tarilor din U.E in care se cultiva in scop comercial plante modificate genetic. Mai precis, Spaniei i s-au alaturat Franta, Portugalia, Germania si Republica Ceha.

De altfel, inca din anul 2003 exista o recomandare (2003/556/EC) care stipuleaza liniile directoare pentru dezvoltarea strategiilor nationale, a celor mai bune practici in masura sa asigure, coexistenta sistemelor de cultura conventional, cu si fara plante modificate genetic si organic, pentru ca, pana la urma, cercurile de interese in domeniul agroalimentar vor ajunge la concluzia ca nu orice modificare genetica implica o scadere a calitatii produselor si nu toate pun in pericol sanatatea populatiei, insa, pe de alta parte o modificare genetica poate fi in unele cazuri suficienta pentru a creste rezistenta plantelor de cultura la imburuienare.

In Franta, publicatia "Reussir Vigne" (2002), subliniaza faptul ca, prezenta buruienilor pe terenurile agricole, pe langa multiplele neajunsuri si dezavantaje, poate avea totodata si efecte pozitive. In scopul sustinerii acestei informatii, se precizeaza ca o serie de specii de buruieni, precum Xanthium macrocarpum si Datura stramonium, sunt veritabili indicatori ai prezentei in sol a unor substante nocive, cu caracter poluant, cum ar fi de exemplu fosfati, nitrati, nitriti, etc.

Aceeasi publicatie, subliniaza faptul ca rezerva de seminte de buruieni la hectar poate varia intre 540 milioane si 3 miliarde dar ca numai un sfert din aceasta isi pastreaza facultatea germinativa. In comparatie cu secolele trecute, se subliniaza ca, in ultimul timp a aparut o noua generatie de erbicide, superselective, a caror arie de actiune se restrange la o singura specie sau maxim doua, deosebit de eficiente, care vor fi in curand folosite pe scara larga, in intreaga lume.