Agricultura in perioada 1866-1914

Agricultura in perioada 1866-1914

Tara Romaneasca si Moldova

Crestera economica generala si modificarile inregistrate de economia romaneasca in a doua jumatate a secolului XIX sunt dominate de agricultura. Problema agrara ocupa un loc fundamental in viata economica sociala si politica a tarii.-

Agricultura in aceasta perioada isi mentine pozitia dominanta in economie prin faptul ca in cadrul ei este ocupata cea maqi mare parte din populatia activa si ea asigura cea mai mare parte din productia materiala si din exportul tarii.

In decurs de circa o jumatate de secol suprafata arabila s-a dublat ceea ce a avut loc in principal pe seama reducerii la mai putin de jumatate a fanetelor si pasunelor.

Aceasta sporire a suprafetei arabile s-a datorat atat cresterii populatiei de la 3,8 milioane, in 1860 la peste 7 milioane in 1914, dar si cresterii cererii de produse agricole la export.

Potrivit recesamantului din 1905 se evidentiaza ca locuitorii care traiesc din munca pamantului reprezinta 60% din populatia rurala si 75% din intreaga populatie. Astfel forta de munca are un grad ridicat de subocupare pentru ca la o persoana ocupata in agricultura revin doar 91 de zile de munca pe an.

In aceasta perioada teritoriul Romaniei cunoaste o serie de modificari teritoriale. In urma congresului de la Berlin din 1878 Romania pierde sudul Basarabiei dar primeste Dobrogea. In 1913 Romaniei i se adauga 2 judete in sudul Dobrogei: Caliacra si Durostor.

Dar modificarea cea mai evidenta in utilizarea teritoriului tarii este aceea a cresterii considerabile a suprafetei pamanturilor arabile de la 3,3 milioane hectare media anilor 1862-1866, respectiv 27% din teritoriul tarii, la 6,1 milioane ha media anilor 1911-1915, respectiv 46% din teritoriul tarii.

Aceasta crestere s-a facut pe seama pasunilor si fanetelor, fenomen cu implicatii majore asupra cresterii animalelor, astfel pasunile si fanetele naturale care reprezinta 3,6 milioane ha in anii 1862-1866 scad in perioada 1911-1915 la 2 milioane ha.

Astfel in aceasta perioada agricultura romaneasca a avutin principal un caracter extensiv si cerealier. Concomitent cu cresterea suprafetelor de cereale, cunos cresteri si suprafetele destinate plantelor industriale: rapita., floarea soarelui, canepa, in, tutun si sfecla de zahar.

Randamentul culturilor de cereale ca medie anuala mascheaza mari diferente. La grau si porumb minimul absolut e inregistrat in 1866 cu 400 kg/ha la grau si porumb si maximul este inregistrat in 1906 cu 1700 kg/ha la porumb si in 1910 la grau cu 1500 kg/ha. Cresterea animalelor a inregistrat un puternic regres in perioada ce a urmat legii rurale din 1864.

Situatia taranului roman era agravata de marea arendasie. Acest fenomen instituie un dublu monopol privat asupra pamantului, mosier si arendas, agraveaza tensiunile lumii rurale si influenteaza negativ procesul de acumulare al capitalului national.

Se apreciaza ca in 1907 proprietatile de peste 50 ha sunt arendate in proportile urmatoare: Muntenia 62 %, Moldova 60%, Oltenia 49%, Dobrogea 31%.

Mosierii care arendau cheltuiau renta , in scopuri neproductive in tara si strainatate in proportie de 80-90%, sume ce ar fi putut fi transformate in capitaluri de investitie.

Arendasii, desi dispuneau de capital nu doreau sa-l investeasca, fapt facilitat si de forma feudala de exploatare agricola care era mai rentabila, datorita abundentei fortei de munca.

Ramasita a clacii, munca in dijma consta in cultivarea pamantului mosieresc cu inventar taranesc. Taranul putea fi platit cu bani, cu produse, sau cu o bucata de pamant data in arenda , caz in care interveneau invoielile agricole. Contractele de invoieli agricole puteau fi atat scrise cat si verbale, caz in care se ajungea la abuz.

Transilvania

Aici dezvoltarea agriculturii cunoaste unele accente specifice, datorita unor conditii economice, sociale si politice. Populatia era ocupata in agricultura in proportie de 70 %, 14,5 % in industrie, 4% in comert si transporturi.

Altfel spus, Transilvania era mai dezvoltata decat Romania veche, dar mai slab dezvoltata decat alte provincii ale statului austro-ungar.

In Ardeal, teritoriul este repartizat relativ proportional intre araturi(35%), fanete si pasuni(24%), paduri(35%). Structura suprafetele cultivate erau dominate de grau si porumb , in gala masura.

Randamentele maxime inregistrate sunt la grau de 1400kg/ha in 1906 si la porumb de 1800 kg/ha in 1910. Cresterea animalelor a reprezentat un sector important , ilustrat de faptul ca in 1911 existau 2,7 milioane bovine, 3,6 milioane ovine si 500 cabaline.

Structura proprietatii funciare demonstreaza o polarizare accentuata: proprietatea taraneasca detinea 60% din suprafata totala, iar cea mosiereasca detinea 40 %.