Statiunea Govora - importanta si zacaminte, originea apei minerale, apele minerale carbogazoase

1  importanta si zacaminte

Govora este una din cele mai bogate statiuni in ape iodurate si bromurate din Europa. Moret o citeaza a doua in Europa, dupa Pechelepronne din Alsacia cu 562 mg la mie de brom si 42 mg la mie iod.

Apele din Govora contin pana la 38,3 mg la mie brom si iod pana la 41,8 mg la mie. Atat iodul cat si bromul sunt de origine organica, rezultate din putrezirea micilor alge. Calciul si magneziul pe care aceste ape il contin in cantitate destul de mare si anume: calciul 15-3,3 la mie si magneziu 0,77-1,05g la mie se datoreaza nisipurilor si gresiilor. Caracteristica apelor de zacamant este, de asemenea, prezenta amoniului. Aceste ape nu contin hidrogen sulfurat, sunt ape captate in sonde, la adancimi de la 90-1860 m. Fiecare debiteaza intre 40-160 m³ de apa in 24 de ore. Apele clorurate-iodurate-bromurate din sonde sunt ape vechi, fosile, formand panze-pungi si stau straturi permeabile in nisipuri.

Apele izvorului de cura interna slab mineralizate sunt caracterizate printr-o concentratie mica de hidrogen sulfurat si clor, dar bogate in bicarbonati. Ele apar din depozitele sarmatiene destul de abundente pe valea Hintel, care sunt formate spre baza din marne negricioase, urmate apoi de bancuri de nisip, cu pachete de marne si intercalatii de gresii. De aceste depozite sunt deci legate apele sulfuroase slab mineralizate precum si panza de apa dulce.

Un alt zacamant de ape minerale este Borsa ce contine izvoare cu ape minerale carbogazoase, sau continand fier, calciu, magneziu, recomandate in tratamentul bolilor cronice ale tubului digestiv si in tratamentul bolilor renale, a nevrozelor astenice si a tulburarilor respiratorii.

Oras situat in nord-estul Romaniei (Judetul Harghita), in depresiunea intramontana cu acelasi nume din Carpatii Orientali, Borsec este inconjurata de Muntii Bistritei, Muntii Calimani, Muntii Giurgeu si Muntii Ceahlau, altitudine 900 m.

O veche statiune (cunoscuta din 1804), deschisa tot timpul anului, cu numeroase izvoare de ape minerale carbo-gazoase, sau continand calciu, magneziu. Aceste ape sunt cunoscute pentru efectul lor benefic inca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Efectele terapeutice ale acestor izvoare de ape minerale au fost recunoscute pe plan international. Statiunea Borsec este recomandata in tratamentul bolilor cardiovasculare (insuficienta mitrala compensatorie si insuficienta cardiaca, hipertensiune, varice), al bolilor endocrine (hipertiroidie, boala Basedow, starea de prepubertate la copii supraponderali), dischinezie biliara, boli digestive (gastrita cronica hipoacida, constipatie cronica, colita cronica nespecifica), colicistita cronica necalcaroasa, tulburari renale si ale aparatului urinar, nevroza astenica, boli dermatologice, metabolice si de nutritie, etc.

Avand in vedere gustul placut acidulat, care-si pastreaza calitatile terapeutice, apa minerala Borsec este imbuteliata de APEMIN Borsec. Zacamantul mineral Borsec are o apa bicarbonata, calcica, magneziena, cu o mineralizatie totala de 6873 mg/l, precum si cu un continut foarte redus de fier. Apele minerale carbogazoase sunt acumulate in calcarele cristaline-dolomitice prinse intre sisturile cristaline care predomina in zona. Prin fisurile si golurile carstice ale calcarelor, apele subterane au o circulatie turbulenta, ceea ce favorizeaza solubilitatea mai accentuata a bicarbonatilor. Continutul in CO₂ este obtinut de apele subterane pe tot parcursul circulatiei lor.

Dezvoltarea deosebita a industriei de imbuteliere a Borsecului se datoreaza, in primul rand, cererii consumatorilor, care apreciaza gustul placut al apei, lipsei de precipitare in buteliile in care o transporta, precum si marea ei stabilitate chimica ce o recomanda printre apele de prim rang din Europa.

Borsec – apa minerala de calitate ideala, premiata in 1873 la Targul international de la Viena cu medalia de aur impreuna cu titlul onorific “Regina ApelorMinerale ”, medalia de argint si diploma de onoare la expozitiile organizate in 1876 la Berlin si respectiv, Trieste, diploma de onoare a Expozitiei de la Paris (1878). 

2 originea apei minerale

De-a lungul anilor au existat numeroase ipoteze, privind originea apelor minerale, dar numai doua teorii au fost acceptate: originea vadoasa sau meteoritica si originea magmatica sau juvenila.

Conform conceptului originii vadoase, apa minerala ar rezulta din apele superficiale meteoritice infiltrate in sol si dirijate in circuit subteran de reteaua accidentelor tectonice, unde, sub imperiul gravitatiei, sunt obligate sa patrunda adesea in scoarta terestra la adancimi mari. Pe tot parcursul lor, apele minerale spala rocile strabatute, achizitionand, prin dizolvare, saruri minerale si gaze libere aflate in zonele adanci ale apei (de exemplu CO₂).

Desi mai atractiv, conceptul originii magmatice sau juvenile a apelor minerale, conform careia apa minerala ar proveni din zonele foarte adanci ale scoartei terestre si din cele ale mantalei superioare, isi pierde treptat sustinatorii. Ar fi vorba de apa provenita prin deshidratarea magmei sau o apa de sinteza chimica pe baza gazelor care insotesc magma. Sustinatorii acestui concept pleaca de la considerentul ca magmele contin mai multa apa decat rocile cristalizate din care provin.

Intre cele doua concepte s-a gasit o solutie mediatoare, conform careia majoritatea apelor minerale au origine vadoasa si ca se pot incorpora in unele zone adanci ale scoartei terestre cantitati de elemente de origine juvenila.

3tipuri

Apele minerale din Romania prezinta o mare varietate hidrochimica. Se desprind trei tipuri predominante de ape minerale: sarate, sulfuroase-sulfate si carbogazoase, in cadrul lor aparand, in functie de natura rocilor levigate local, unele caractere hidrochimice secundare (fier, arsen, potasiu, calciu, magneziu, clor, etc.)

Apele minerale carbogazoase

Intreaga suita de zacaminte hidrominerale din bazinele Oasului, Ciucului, Baraoltului si Barsei – cum ar fi cele de la Negresti-Certeze, Bixad, Sancraieni, Biborteni - sunt acumulate in depozite sedimentare recente. O parte din restul zacamintelor cunoscute, cum ar fi cele de la Poiana Negrii, Poiana Cosnei, Poiana Vinului, Slanic-Moldova, Casin, Covasna, Malnas, Poian si Vilcele au ape acumulate in formatiuni stancoase ale flisului carpatic, iar o alta parte cum ar fi cele de la Borsec si Bilbor au ape acumulate in calcare cristaline carstificate.

Zacamintele cu ape minerale carbogazoase aflate in Campia de Vest, sunt cantonate in formatiuni sedimentare relativ recente care au umplut, la finele Pliocenului si in Cuaternar, extremitatea estica a depresiunii Panonice, extinsa pe teritoriul Romaniei.

Exploatarea zacamintelor enumerate se face in acord cu modul de acumulare, cu adancimea la care se gasesc si cu tipul de manifestari la zi ale apelor minerale carbogazoase. Lucrarile de captare sunt adaptate pentru adancimile mici ale surselor

(clopote de captare, drenuri, puturi si galerii de coasta) sau pentru adincimi mai mari

(lucrari adecvate de foraj). Cand zacamantul este asociat rocilor stancoase si se manifesta la zi prin izvoare, exploatarea lui se face prin captarea la suprafata a surselor (Borsec, Poiana Cosnei, Poiana Vinului, Slanic-Moldova, Casin, Caciulata) sau prin executarea unor puturi putin adanci, de cativa metri (Sarul Dornei, Covasna si Boholt).

Apele minerale imbuteliate in Romania pot fi denumite si ape gazoase deoarece contin importante cantitati de gaze, reprezentate in speciale de dioxid de carbon. Caracterul lor cabogazos il obtin prin incorporarea dioxidului de carbon intalnit in calea lor de circulatie subterana. Interceptia CO₂ poate avea loc la adancimi diferite, dar intotdeauna in lungul accidentelor tectonice care ii inlesnesc miscarea ascensionala si difuzia laterala pana la distante de zeci de kilometri. Caracterul chimic al apelor de circulatie este determinat de natura si compozitia rocilor levigate de acestea, atat in miscarea lor descendenta cat si in cea ascensionala. In acest mod iau nastere apele minerale cu compozitii chimice specifice si uneori complexe, ca: acid-carbonice (arsenicale, ferugioase), cloruro-sodice, bicarbonatate calcice, etc.

In cazul unor ape minerale, dioxidul de carbon se gaseste in proportie de 70% din mineralizatia lui totala. Cateva exemple sunt elocvente: Poiana Cosna (76%), Zizin (75%), Poiana Vinului (62%). Apele minerale cu continut de CO₂ sensibil egal cu suma ionilor (anioni si cationi) – cum este cazul apelor minerale carbogazoase de la Borsec (59%), Sancraieni (54.6 %), Biborteni (43%), Boholt (44%) – au cea mai mare stabilitate chimica, au calitati primare bune pentru imbuteliere, suporta transportul la distante mari si _CO2 este retinut de apa o perioada foarte indelungata. In general, concentratia de dioxid de carbon a apelor minerale carbogazoase din Romania este cuprinsa intre: 1100 mg/l – cele de Casin si Covasna – si putin peste 3000 mg/l – cele de la Borsec, Buzias, Valcele si Bodoc. Restul apelor minerale au concentratii in CO₂ situate intre limitele mentionate.

Apele minerale sarate (clorosodice, iodurate, bromurate) au o concentratie puternica si cunosc cea mai mare raspandire pe teritoriul tarii. Unele dintre ele sunt legate genetic de zacamintele de hidrocarburi din exteriorul sau interiorul arcului carpatic, in timp ce altele provin din spalarea masivelor de sare sau a sarurilor reziduale de apele subterane sau superficiale.

Apele minerale sulfuroase si sulfatate au si ele o raspandire relativ mare, fiind asociate genetic formatiunilor gipsifere din Miocenul Carpatilor Orientali, conglomeratelor din flisul carpatic, conglomeratelor de varsta eocena din Depresiunea Getica si sulfurilor din rocile metamorfozate ale Carpatilor Orientali sau celor din zacamintele de carbuni.

Apele minerale bicarbonatate

Ionul HCO3^- se afla in proportie ridicata in urmatoarele ape: Sapanta (6.0 g/l), Bixad (5.6 g/l), Malnas (5.4 g/l), Sangeorz-Bai si Slanic-Moldova (4.0 g/l).

Ionul bicarbonic nu depaseste o concentratie de 1 g/l, cu exceptia apelor de la Poiana Cosnei si Cosnita.

Ionul fier variaza intre limite foarte largi intre 1.5-1.7 mg/l in apele de la Borsec si Slanic-Moldova si 22-24 mg/l in cele de la Poian si Valcele, majoritatea apelor avand un continut cuprins intre 7 si 14 mg/l. Pentru imbuteliere, fierul sub forma bivalenta prezinta dificultatea ca poate precipita in sticle, daunand calitatii comerciale ale acestor ape. Pentru inlaturarea acestui neajuns sunt prevazute instalatii de deferizare a apei minerale din zacamant, inainte de a fi imbuteliata.