Sistemul de indicatori ai rentabilitatii in activitatea de turism

In ceea ce priveste exprimarea rentabilitatii economice, in literatura de specialitate opiniile sunt polarizate in doua directii:                  

a) prima, in care demersurile teoretice sunt in favoarea unui singur indicator sintetic al rentabilitatii, de regula intemeiat pe venitul net al unitatilor si respectiv produsul intern brut la scara intregii economii;

b) a doua, in care se opineaza pentru un sistem de indicatori, in ideea surprinderii intregului continut al rentabilitatii oricarei activitati economico-sociale (aceasta este de fapt si adoptata de practica economica).

Construirea sistemului de indicatori ai rentabilitatii activitatii de turism se bazeaza pe principiile generale ale calculului rentabilitatii, pe structura resurselor utilizate, pe componentele eforturilor si efectelor.

Indicatorii de exprimare a eforturilor, abordati prin prisma celor doua categorii de resurse (ocupate si consumate) sunt prezentati sintetic in figura nr. 1.

In determinarea efectelor ce urmeaza a fi luate in calculul indicatorilor de rentabilitate, trebuie sa se tina seama de doua variabile fundamentale: spatiul producerii efectelor si categoria de resurse ale carei efecte se calculeaza.

In ceea ce priveste spatiul (sau aria) producerii efectelor ce urmeaza a fi distinse: efecte economice in spatiul sau perimetrul functional al unitatilor turistice prestatoare de servicii (indiferent de nivelul organizatoric); efecte economico-sociale si educative In spatiul activitatii umane a beneficiarilor serviciilor turistice.

Referitor la categoria resurse umane, este indiscutabil ca trebuie avute in vedere numai cele intrate in circuitul economic implicat in realizarea produsului turistic sau altui efect util al unei activitati din sfera organizatorica a unitatilor de turism. Asadar, in evaluarea activitatii agentilor economici din turism se opereaza cu efecte economice produse in spatiul propriu de activitate.

Celelalte tipuri de efecte economico-sociale si educative se au in vedere complementar in decizia macroeconomica de alocare a resurselor pentru dezvoltarea ramurii si in politica tarifelor pentru serviciile prestate.

1 Indicatori de evaluare a rentabilitatii firmelor de turism

In seria indicatorilor rentabilitatii economice pot fi inclusi si :

ratele rentabilitatii;

cash-flow-ul;

productivitatea personalului;

pragul de rentabilitate;

Rentabilitatea poate fi pusa in evidenta la mai multe niveluri ale rezultatului, intre cifra de afaceri fara T.V.A. si valoarea adaugata, pe de o parte, si profitul net, pe de alta parte. Fiecare nivel al rezultatului poate fi raportat la :    

a) cifra de afaceri, pe aceasta cale determinandu-se rentabilitatea activitatii sau comerciala; ratele obtinute prin raportarea la cifra de afaceri sunt cunoscute ca rate de marja;

b) capitalurile investite, rezultand rentabilitatea economica; capitalurile investite se determina prin adaugarea la investitia bruta (activul imobilizat) a nevoii de fond de rulment de exploatare;

c) capitalul propriu, obtinandu-se rentabilitatea financiara;

d) cheltuieli, determinandu-se rentabilitatea cheltuielilor;

Adoptarea unui anume nivel al rezultatului pentru calculul rentabilitatii se face si in functie de situatia concreta. Astfel, din punct de vedere al inregistrarii amortizarii, intreprinderile hoteliere se impart in doua categorii:

- intreprinderi care si-au finantat crearea propriului patrimoniu, in legatura cu care procedeaza la inregistrarea amortizarii;

- intreprinderi care utilizeaza mijloace care nu le apartin (prin inchiriere, leasing) sau in cazul carora – data fiind vechimea patrimoniului – amortizarea detine o pondere redusa.

Pentru intreprinderile din prima categorie, rata rentabilitatii ar trebui apreciata cu ajutorul E.B.E., adica al nivelului rezultatului de dinainte de deducerea amortizarii;

R_r =

Indicatorul este cunoscut ca rata marjei brute de exploatarea. Totodata, se dovedeste expresiv termenul de recuperare a investitiei.

Pentru intreprinderile care nu inregistreaza amortizare sau cu o cota scazuta a acesteia, rentabilitatea se apreciaza pe baza profitului curent dupa impozitare.

Frecvent, rata rentabilitatii activitatii este calculata ca raport intre profitul net si cifra de afaceri:

R_r=

Indicatorul este cunoscut ca rata profitului sau rata marjei (comerciale) nete.

Adesea, in primul an de functionare, rezultatul activitatii este negativ (pierdere). Dupa trei ani de functionare, rezultatul cumulat ar trebui sa fie pozitiv (profit). Exercitiul financiar al celui de-al doilea an se poate incheia si el cu profit, fara insa ca pierderea primului an sa poata fi intotdeauna compensata.

De asemenea in afara E.B.E. si PN, se utilizeaza valoarea adaugata:

R_r=

Indicatorul este cunoscut sub numele de „rata valorii adaugate”.

O importanta particulara prezinta productivitatea investitiei exprimata astfel:                  W_i =

unde: = cifra de afaceri medie anuala;

C_i = capitaluri investite;

V.A. = valoarea adaugata.

Un astfel de indicator, ca si celelalte rate ale rentabilitatii economice si, respectiv, financiare, se dovedeste relevant pentru hotelurile construite recent. Nivelul productivitatii investitiei este de 25-60%, in functie de prezenta sau absenta restaurantului, rata ocuparii etc.

Cash-flow-ul reprezinta soldul fluxurilor nete de trezorerie, al intrarilor si iesirile de fonduri din intreprindere. Teoria si practica din diverse tari ofera mai multe expresii de calcul al cash-flow-ului.

A. Conform abordarii aditive, cash-flow-ul cuprinde:

- amortizarea;

- provizioanele cu caracter de rezerva;

- profitul brut sau profitul net.

B. Potrivit modelului german, cash-flow-ul net se determina astfel:           

Profit din exploatare – impozit pe profit = profit net din exploatare(operational) + amortizare = cash-flow brut – cresterea necesarului de fond de rulment de exploatare – investitii in capital fix = cash-flow net din exploatare + cash-flow din afara exploatarii = cash-flow net total

C. Cash-flow-ul rezidual se determina prin deducerea din cash-flow-ul net a sumelor rambursate in contul creditului pentru investitie, precum si a profitului distribuit sub forma de dividende.

Productivitatea personalului (muncii) se calculeaza astfel:

In general, productivitatea creste o data cu dimensiunile hotelului.           

Indicatorii de rentabilitate:

a) Marja de profit

Formula de calcul: M_p =

Interpretare: indica marimea profitabilitatii agentului economic. O rata a profitului ridicata indica o profitabilitate mare a agentului.

b) Rentabilitatea capitalului social

Este unul din cei mai importanti indicatori folositi de proprietarii unei firme la luarea unei decizii de investitie. Formula de calcul:       R_cs =

c) Rentabilitatea activelor totale, formula de calcul:

RAT =       

unde: V = vanzari;

Referat: Completul manta 290 - parasuta principala manta 290 Eseu: Istoria parasutismului - scurt istoric al parasutismului

N_{r pers} = numarul mediu al personalului;

C_{p soc} = capital social;

P_{r ii} = profit inainte de impozitare si plata dobanzilor.

Pragul de rentabilitate(punctul mort, punctul critic) este rata ocuparii pentru care nu exista nici profit, nici pierdere. Determinarea sa are la baza disocierea cheltuielilor fixe de cheltuielile variabile. In acest punct cifra de afaceri egaleaza cheltuielile totale. Si-a facut aparitia in calculul economic in S.U.A., in 1903.

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.) permite punerea in evidenta a rentabilitatii la mai multe nivele ale rezultatului. Tabloul S.I.G. este un instrument al analizei financiare. Tabloul S.I.G. are urmatoarea configuratie:

Cifra de afaceri fara T.V.A.(CA) - consumuri ale exercitiului provenind de la terti = Valoarea adaugata – impozite, taxe si varsaminte asimilate – cheltuieli de personal = Excedentul brut din exploatare (E.B.E) – amortizari si provizioane = Profitul din exploatare + venituri financiare – cheltuieli financiare = Profit curent + venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare – impozit pe profit = Profitul net

Cu acelasi continut, unii autori utilizeaza expresia „rezultatul exploatarii” pentru profitul din exploatare, „rezultatul curent al exercitiului” pentru profitul curent, „rezultatul exercitiului inainte de impozitare” pentru profitul brut, „rezultatul net al exercitiului” pentru profitul net.

1.1 Indicatori ai rentabilitatii activitatii de cazare

Pentru reflectarea rentabilitatii activitatii de cazare se foloseste un sistemul de indicatori, construit pe baza celor mai semnificativi

F indicatori de efort:

numarul mediu al personalului muncitor (N_p),

- valoarea medie a capitalului fix (F),

- cheltuieli totale ale activitatii de cazare (Ch),

- cheltuieli cu personalul (Fs),

- capacitatea disponibila exprimata in locuri sau locuri-zile (CD)

F si indicatori de efect:

incasari din prestatii hoteliere (I),

- incasari din prestatii suplimentare (l_s),

- venitul net (V_n),

- profitul (Pr),

-taxa pe valoare adaugata (T.V.A.).

Sistemul prezentat poate fi completat, dupa necesitati, si cu alti indicatori de efort, respectiv de efect, prin combinarea carora pot rezulta si alte posibilitati de evaluare a rentabilitatii.

In sistemul indicatorilor de rentabilitate a activitatii de cazare, cei mai uzitati de teoria economica sunt:

a) Productivitatea muncii (W) in expresie:

valorica: fizica

unde:

I = volumul incasarilor;

N_p = numarul personalului muncitor;

N = numarul de innoptari realizate anual;

b) incasarea medie pe unitatea de prestatie ( ) este un indicator specific acestei activitati (de tipul efect-efect), rezultat prin raportarea incasarilor la capacitatea de cazare, exprimata in locuri sau locuri-zile :

sau ;

c) Cheltuielile la 1000 lei incasari (), exprima consumul de munca vie si materializata, ocazionat de realizarea unui anumit volum al serviciilor si corespunzator unei anumite sume a incasarilor ,

d) Cheltuieli medii pe unitatea de prestatie , reprezinta un indicator specific ce reflecta consumul de resurse pe loc sau loc-zi

sau ;

e) Rata rentabilitatii sau profitului ( r _% ) este unul din cei mai sintetici indicatori de rentabilitate. In functie de baza de raportare, rata rentabilitatii se poate exprima prin: - raportul profitului fata de suma incasarilor :

- ca raport intre profit si fondurile ocupate (fonduri fixe si mijloace circulante), modelul de calcul fiind:

;

- ca raport intre profit si suma costurilor : ;

f) Profitul pe unitatea de prestatie (b) - ( loc sau loc-zi), respectiv :

unde Cu = numarul unitatilor de prestatie ;

g) Coeficientul de utilizare a capacitatii (Cuc ) este un indicator sugestiv de apreciere a rentabilitatii cazarii, calculat ca raport intre capacitatea de cazare efectiv utilizata (Cu ) la un moment dat sau intr-o perioada de timp si capacitatea de cazare maxim posibila (nr. locuri x 365 zile sau nr. locuri x 90 ; 120 zile, perioada de functionare a unitatii) :

, unde:

C_uc = coeficientul de utilizare a capacitatii (%) (sau gradul de ocupare);

C_u = capacitatea efectiva utilizata (nr. de innoptari sau nr. zile turisti inregistrate);

C_max = capacitatea maxima de cazare ( nr. locuri x nr. zile de functionare);

unde:

N_t = numar de turisti;  = sejur mediu (zile);

1.2 Profitul brut si net. Indicatori de baza in calculul rentabilitatii

Privit din punct de vedere al marimii si al momentelor de constituire, profitul apare ca:

a) profit brut = incasarile brute (totale) din care se scade totalul cheltuielilor (inclusiv obligatiile fiscale din TVA)

P_b = ΣV_b – (ΣC_h.ex. + TVA)

b) profit brut impozabil (diferenta dintre totalul veniturilor brute si totalul cheltuielilor ce se suporta din acestea – atat cele de exploatare, cele fiscale din TVA precum si cele ce se suporta direct din venituri).

P_bi = ΣV_b – (ΣC_h.ex. + TVA + ΣC_hf)

c) profitul net reprezinta partea de profit ce ramane dupa ce din profitul brut, se deduce impozitul pe profit si dividendele cuvenite societarilor si actionarilor

P_n = P_bi – (I_p + Div)

Semnificatia indicatorilor este urmatoarea:

P_b – profit brut

ΣV_b – suma veniturilor brute

ΣC_h.ex. – suma cheltuielilor exercitiului

P_bi – profitul brut impozabil

TVA – taxa pe valoarea adaugata

ΣC_hf – suma cheltuielilor ce se suporta direct din veniturile finale, conform destinatiilor stabilite prin lege

P_n – profitul net

I_p – impozitul pe profit

Div – dividende de platit

2 Forme ale ratei rentabilitatii in turism

Activitatea financiara a intreprinderii poate fi evaluata prin intermediul a trei categorii de rate ale rentabilitatii: rata rentabilitatii comerciale, rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare.

Una dintre trasaturile fundamentale ale economiei de piata si, totodata, conditia esentiala a progresului economico-social este utilizarea cat mai rentabila a resurselor umane, materiale, comerciale, financiare ale societatii. Practic, cresterea continua a rentabilitatii activitatii reprezinta o lege obiectiva generala, care actioneaza in toate formatiunile social-economice, si care reflecta relatii esentiale, cauzal-functionale, in orice tip de reproductie si este determinata de dezvoltarea si perfectionarea fortelor de productie.

Rentabilitatea este exprimata prin relatia dintre rezultatele obtinute intr-o activitate economico-sociala si cheltuielile efectuate in activitatea respectiva.

Rentabilitatea economica raspunde modului cum si cat de avantajos sunt folosite resursele. Compararea efectelor cu eforturile care le-au determinat reliefeaza de fapt numai o latura a rentabilitatii economice. O analiza complexa trebuie sa aiba in vedere insa si alte elemente, cum ar fi: structura resurselor si a rezultatelor (urmarind nu numai performantele matematic cuantificabile, ci si efectele fata de societate), timpul (ce poate actiona diferit asupra elementelor din structura), calitatea efectelor financiare si comerciale (rezultatele trebuind sa se regaseasca in reale utilitati sociale).

Semnificatia conceptului de rentabilitate trebuie cautata peste tot unde se consuma resurse (materiale, comerciale, economice si financiare), unde se cheltuieste munca sociala vie si materializata

In acest sens si activitatii de turism ii revin sarcini multiple pe linia rentabilitatii.

Modalitatile principale, nominalizate in literatura de specialitate, ce pot fi utilizate in vederea aprecierii gradului de rentabilitate a dotarilor diferitelor structuri de primire turistice, vizeaza mai multe fatete de abordare: economica, social-politica, promotionala, tehnica, comerciala si financiara respectiv tot atatea forme ale rentabilitatii.

Rentabilitatea economica exprima relatia dintre incasarile obtinute si sumele cheltuite in vederea construirii si functionarii unor obiective si amenajari turistice

Rentabilitatea social este relevata de aportul pe care structurile de primire turistice, prin dotarile lor materiale, il asigura politicii de antrenare a unui numar cat mai mare de indivizi in turismul intern si international, in scopul crearii celor mai bune conditii de refacere a fortei de munca si afirmarii rolului de ambasador cultural si al pacii conferit turismului international.

Rentabilitatea promotionala consta in imaginea pe care consumatorul-turist si-o formeaza asupra ofertei turistice, in urma sejurului intr-o anumita destinatie, imagine care, pe langa toate celelalte impresii retinute, poate contribui la formarea unei aprecieri generale favorabile, opinie care, impartasita la intoarcerea in zona de resedinta, poate avea un efect promotional major.

Rentabilitatea tehnica, avand drept obiect solutiile constructive si de dotari tehnice adoptate, reflecta functionalitatea propriu-zisa a instalatiilor si amenajarilor. Ea este direct dependenta de fiabilitatea dotarilor turistice, termenele necesare pentru remedierea unor defectiuni, costurile remedierilor si reparatiilor, elemente ce influenteaza atat rentabilitatea economica cat si pe cea promotionala.

Intrucat toate aceste fatete ale conceptului de rentabilitate se interconditioneaza reciproc, se poate desprinde ideea necesitatii asigurarii unor amenajari si dotari rationale, cu rezultate pe cat posibil optime intr-o acceptiune integratoare tehnico-economica, social-politica si promotionala.

Prin prisma semnificatiei sale general acceptate, rentabilitatea pune in balanta efectul util (rezultatul) obtinut din realizarea bunurilor economice cu cheltuiala (efortul) facuta pentru obtinerea lui, formula de exprimare utilizata fiind urmatoarea:

E=, in care:

E = eficienta economica;

Q = volumul anual al productiei obtinute (in expresie baneasca)

C_h = volumul anual al cheltuielilor de productie.

Acest raport trebuie sa fie supraunitar, iar cresterea rentabilitatii presupune maximizarea indicatorului de rentabilitate in sensul aratat.

Activitatea financiara a intreprinderii poate fi evaluata prin intermediul a patru categorii de rate ale rentabilitatii: rata rentabilitatii comerciale, rata rentabilitatii economice, rata rentabilitatii financiare si rata rentabilitatii resurselor umane. Dintre toate, rentabilitatea financiara prezinta un interes deosebit, fiind apreciata ca o adevarata productivitate a capitalului. Posesorii de capital sunt direct interesati de acest indicator deoarece cu ajutorul ratei rentabilitatii financiare se masoara rentabilitatea investitiilor efectuate. Astfel, elementele de calcul ale rentabilitatii financiare vor fi rezultatele obtinute (profit net, brut, etc.) si capitalul propriu.

Rentabilitatea reprezinta o dimensiune importanta a unui bilant diagnostic financiar. Sub aspect economic profitul firmei este generat de rentabilitatea tuturor investitiilor efectuate.

Diagnosticul se realizeaza prin intermediul a doua categorii de rate:

1. rata rentabilitatii economice - care masoara rentabilitatea mijloacelor economice si financiare alocate de intreprindere.

rata rentabilitatii financiare - care masoara randamentul capitalurilor proprii, respectiv a plasamentelor financiare pe care actionarii le-au efectuat atunci cand au cumparat actiunile intreprinderii in cauza.

1 Rata rentabilitatii comerciale

Rata rentabilitatii comerciale caracterizeaza rentabilitatea politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare si vanzare) si mai ales a politicii de preturi practicate in intreprindere. In concordanta cu obiectivele analizei si sfera de investigare, acest indicator poate fi determinat prin implicarea in calitate de efect al rezultatului brut al exploatari, a rezultatului exploatarii sau a rezultatului exercitiului.

unde:

= rata rentabilitatii comerciale;

In mod corespunzator, cifra de afaceri implicata vizeaza activitatea curenta de exploatare sau totala:

unde: R.B.E. = rata bruta de exploatare

R.E. = rata de exploatare.

Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica factorial acestui indicator, de a-i stabili tendinta. Cresterea ratei rentabilitatii comerciale eferente activitatii de exploatare fata de anumita baza de referinta reflecta stare pozitiva si are loc atunci cand indicii indicatorilor absoluti ai rentabilitatii sunt devansati de indicele cifrei de afaceri.

2 Rata rentabilitatii economice

In esenta sa, rentabilitatea economica in turism consta in determinarea incasarilor obtinute pentru sumele investite si obtinerea de profit, in vederea intrarii in functiune a unor instalatii si dotari turistice (transport, cazare, alimentatie, agrement etc).

Privitor la cuantificarea (exprimarea) aspectului economic al rentabilitatii domeniului turistic in literatura de profil opiniile sunt polarizate in doua directii:

a) prima, in care demersurile turistice integratoare sunt in favoarea unui singur indicator sintetic al rentabilitatii, de regula, intemeiat pe venitul net la nivelul unitatilor si respectiv venitul national la scara complexului economic national;

b) a doua, in care se opteaza pentru un sistem de indicatori, cu scopul surprinderii intregului continut al rentabilitatii oricarei activitati economico-sociale endogene turismului. Aceasta este de fapt si cea adoptata in practica economica a domeniului.

Determinarea indicatorilor rentabilitatii activitatii de turism, inclusi in sistemul ce-i reprezinta, se bazeaza pe principiile generale ale calculului rentabilitatii, pe elementele structurale ale eforturilor si ale efectelor.

In determinarea efectelor (outputurilor) ce trebuie luate in calculul indicatorilor de rentabilitate, trebuie sa se tina seama de doua variabile fundamentale: spatiul producerii efectelor si categoria de resurse ale caror efecte se calculeaza.

Asadar, in evaluarea activitatii agentilor economici din turism se opereaza cu efectele economice inregistrate in propria arie de actiune (activitate) a acestora. Celelalte tipuri de efecte economico-sociale si educative se au in vedere complementar in decizia macroeconomica de alocare a resurselor pentru dezvoltarea ramurii si in politica tarifelor pentru serviciile prestate.

Ratele de rentabilitate economica :

a.

Cap. Investite = active fixe + disponibilitati + NFR.

b.

Rata rentabilitatii economice (R_r ec) a unitatii de alimentatie pentru turisti:

Rata rentabilitatii economice masoara performantele activului total al intreprinderii, pornind de la un rezultat economic (R.B.E., R.E.) si ansamblul mijloacelor utilizate:

sau

A_t = activ total

R.B.E. = rezultatul brut economic

R.E. = rezultatul economic

Pentru a analiza rata rentabilitatii economice se utilizeaza frecvent descompunerea in asa zisele rate explicative. Astfel, rata rentabilitatii apare, de regula ca un produs intre o rata de rotatie si o rata a marjei:

Prin urmare, sporirea rentabilitatii economice se pot realiza, fie pe seama accelerarii rotatiei activelor, fie prin cresterea marjei. In practica economica, aceste doua posibilitati sunt diferit valorificate in functie de natura activitatii. De exemplu, pentru aceeasi cifra de afaceri sunt necesare mai multe mijloace in industrie decat in comert.

3. Rata rentabilitatii financiare

Rentabilitatea financiara prezinta un interes deosebit, fiind apreciata ca o adevarata productivitate a capitalului. Posesorii de capital sunt direct interesati de acest indicator deoarece cu ajutorul ratei rentabilitatii financiare se masoara rentabilitatea investitiilor efectuate. Astfel, elementele de calcul ale rentabilitatii financiare vor fi rezultatele obtinute (profit net, brut, etc.) si capitalul propriu.

Rata rentabilitatii financiare este raportul procentual dintre profitul net si capitalurile proprii si se exprima capacitatea acestora din urma de a produce profit:

unde: = rata rentabilitatii financiare

Teoria si practica manageriala demonstreaza ca principalul obiectiv al oricarei organizatii il constituie cresterea rentabilitatii. Concept viu disputat si deosebit de complex in semnificatii, rentabilitatea economica este privita in general ca raportul dintre rezultatele obtinute si consumul de factori de productie. In prezent, acceptiunea larga a rentabilitatii economice se refera la maximizarea efectelor obtinute in conditiile minimizarii eforturilor, ceea ce nu presupune o simpla minimizare aritmetica a cheltuielilor, cat mai ales o crestere a rezultatelor, in asa fel incat sa fie evitate contradictiile intre optimul total si optimurile partiale, intre optimul economic si social.

Desi pot fi aduse numeroase critici, in sensul ca punand accentul pe rentabilitatea financiara, managerii se pot indeparta de alte obiective strategice, urmarind doar interesele de termen scurt, rentabilitatea financiara ramane un indicator de prim rang deoarece apreciaza capacitatea de a obtine profit, intregul potential financiar al firmei si, implicit, valoarea firmei pe piata.

Rentabilitatea financiara este un indicator prin prisma caruia posesorii de capital apreciaza rentabilitatea investitiilor lor, respectiv oportunitatea mentinerii acestora. Intr-un sistem concurential dat, o intreprindere trebuie sa se dezvolte, sa investeasca, iar aceasta investitie trebuie finantata.Pentru manageri, rentabilitatea financiara reprezinta un obiectiv fundamental, o conditie esentiala a strategie lor de mentinere a puterii.

Rentabilitatea financiara se calculeaza sub doua forme:

– rentabilitatea financiara a capitalului propriu:

– rentabilitatea financiara a capitatului permanent.

Analiza ratei rentabilitatii financiare se face prin descompunerea in rate explicative dupa sistemele:

unde:

C_pr – reprezinta capitalul propriu;

– reprezinta rata rentabilitatii comerciale;

- reprezinta rata de rotatie a capitalului propriu.

In aceasta abordare este evidentiata dependenta rentabilitatii financiare de conditiile de exploatare. Sporirea cifrei de afaceri constituie premisa cresterii marjei brute a exploatarii, a reducerii relative a cheltuielilor, a cresterii rezultatului net – baza de calcul a rentabilitatii financiare.