Activitati umane cu functie turistica – Cluj-Napoca

Desi au o durata scurta (cateva zile) ele se adauga obiectivelor turistice materializate in teren, diversificand o oferta de ansamblu a unui teritoriu. Adesea, practicarea este conditionata si facilitata de prezenta edificiilor turistice propriu-zise, cum ar fi hramurile si pelerinajele religioase desfasurate sub egida unor manastiri.

Din grupa de manifestari antropice cu atributii turistice amintim: nedeile, targurile, hramurile si pelerinajele religioase, festivalurile artistice etc.

Nedeile au avut o larga raspandire in spatiul carpatic, prilejuind, intr-o etapa anterioara a dezvoltarii societatii, intalnirea si comunicarea dintre locuitorii asezarilor situate de-o parte si de alta a culmilor muntoase. Odata cu restrangerea pastoritului si a transhumantei, numarul lor s-a redus, primind adesea alte semnificatii.

Targurile aduna saptamanal sau lunar (uneori o data pe an) locuitorii unor sate invecinate. Ele devin sursa a atractiei turistice prin atmosfera creata, varietatea produselor expuse (unele cu scop artisanal), manifestarile folclorice ce le insotesc. Se bucura de o mare cautare targurile olarilor din Cluj-Napoca. Cunoscute sunt: Targul de vara (a doua saptamana din iunie) si Targul de toamna (a doua saptamana din octombrie) din Negreni.

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

b)     Sarbatorile de iarna-acestea dureaza 12 zile, marcheaza Nasterea Domnului si trecerea de la anul vechi la anul nou. Incep cu colindul in Ajunul Craciunului si se sfarsesc cu serbarea Sfatului Ion pe 7 ianuarie. Colindul incepe cu copiii, se continua cu flacaii organizati in cete de juni, craii in toate zilele de Craciun si mai este un colind, Plugusorul, de anul nou pe care il fac copiii. Junii sunt cei care conduc toate sarbatorile, care organizeaza baluri si jocuri in toate aceste zile, mai putin in ziua de Boboteaza (6 ianuarie). Acestia au colinduri speciale pentru primar, pentrupreot, pentru fata, pentru feciori ca si pentru restul gazdelor.

c)      Lasatul Secului sau intrarea in postul Pastelui este marcata prin asa-zise Hodaite. Acestea sunt focuri aprinse pe dealurile din jurul satului, in jurul carora se fac anumite anunturi si se satirizeaza anumite persoane.

d)     Prinsul verilor si varutelor, marcheaza trecerea de la o varsta la alta a copiilor intre 10 si 12 ani (ziua solemna a sarbatorii era fixata in a doua duminica din februarie).

e)     Sangeorzul-23 aprile in care se marcheaza explozia vegetatiei in natura si care, la aceasta data se tocmesc ciobanii pentru varat. (datorita slabei activitatii de pastorit, acest obicei nu se mai tine)

f)      La Ispas- dupa 15 mai se formeaza cardurile de oi. (Ocolitul nucilor sau Jucatul Cailor- obicei unic in Romania)

g)     Sanzienele-24 iunie, primul control al laptelui la oi.

h)     Sfantul Ilie-20 iulie, ziua in care se mituiesc mieii (tunsul mieilor).

i)       Macovei-1 august sau Ziua Ursului, zi de post, pentru ca si ursul sa tina post.

j)       Chilipii-15 noiembrie sau Ziua Lupului sarbatoarea in care se leaga foarfecele de tuns oi, ca sa fie legata gura lupului.

Portul popular

In ceea ce priveste portul popular elementele de costum care imbraca partea superioara a corpului se caracterizeaza printr-un decor bogat si specific.

Camasile femeiesti, denumite ii, ca si in zonele transcarpartice, se diferentiaza din punct de vedere structural in doua tipuri principale: camesoiul, apropiat de croiala celor barbatesti, si camasa femeiasca propiu-zisa. La randul lor, iile se subimpart in doua variante: ii cu bratara sau pumnasi si ii cu flodori (volanase).

In intreaga zona se poarta destul de frecvent pieptare facute din catifea, satin sau postav, cu rascroire mare la piept si revere de format diferit. Rascroirea permite expunerea broderiei de pe piept a iei.

Pietarele din piele pastreaza forma celor din material tesut. Ele sunt bogat decoltate in fata si prezinta o serie intrega de ornamente brodate.

Pe timp racoros femeia imbraca pieptare infundate si poarta cojoc.

Imbracamintea de la brau in jos consta din doua piese de port si anume catrinta si surtul. Catrintele se pot aplica atat in fata cat si in spate, iar surtul numai la spate. Catrintele tesute se intalnesc din ce in ce mai rar. De cateva decenii, ele sunt inlocuite cu piese din postavior negru fin, pe care se aplica o serie de broderii. Broderiile nu se deosebesc de cele care se aplicau pe catrintele tesute.

Catrinta din fata se deosebeste de cea de la spate prin prezenta ciucurilor si a unei dantele pe margini, care se cheama colt. Catrinta din spate are marginile doar festonate pentru a nu se desira. In ceea ce priveste decorul propiu-zis, in linii mari, ambele au o ornamentatie similara, cu deosebirea ca unele registre decorative lipsesc la catrinta din spate.

In ceea ce priveste incaltamintea, in trecut femeile purtau coltuni (cioareci). Ei erau facuti din postav alb si imbracau piciorul de la glezna in sus. La barbati erau mai scurti numindu-se caltuni. In afara de cioareci, femeile incaltau papuci din dimie numiti panci (tarlici). Opincile s-au purtat constant pana pe la inceputul secolului al XX-lea. Astazi sunt inlocuite prin pantofi si, inainte de primul razboi mondial, prin ghete sau chiar cizme.

Fiind vorba de o populatie traind in zona de munte, hainele mari au avut o mare dezvoltare, acestea protejand corpul pe timp friguros. Pe langa cojoace, tesaturile de lana au fost folosite pentru confectionarea a doua piese de costum si anume buboul si tundra.

Costumul de mireasa a evoluat in ultimele secole foarte mult. Spre sfarsitul secolului XIX, pe langa sovonul de nunta, mireasa purta o camasa sau o rochie speciala. Dupa 1900 rochia de mireasa este inlocuita cu ia obisnuita de sarbatoare. Pe cap, la biserica miresele puneau sovonul, iar mai tarziu pahiolul.

Rochia de mireasa in trecut era compusa din trei foi si avea caracteristice bretelele care legau cele doua parti din fata cu spatele. Atat spatele cat si partile din fata erau incretite, realizandu-se o tesatura creata de 14 cm fiecare. Pe creturile umeraselor erau aplicate broderii sub forma unor vargi. Breteaua se numeste frunza. Vechile rochii de mireasa se mai folosesc si astazi ca piese de inmormantare pentru batrane. Costumul de mireasa actual este din voal.

Costumul barbatesc are in componenta sa: caciula mocaneasca (cu rasfrangerea in afara a partii superioare, din cauza introducerii unor clini de largire), camasa purtata deasupra cioarecilor sau nadragilor, la care se aduga pe timp de iarna cojoaca mare, bitusa. Existenta bitusei, care are maneci ce servesc drept perina, ne arata ca acest port este adaptat profesiunilor de pastor, caraus etc.

Caciula se prezinta sub doua forme: tuguiata, purtata destul de rar, mai ales de catre tineri in timp de sarbatoare, si caciula mocaneasca ratunda care la randul sau este de doua feluri: cu streasina si fara streasina.

Palariile de postav sunt si ele de doua feluri: obisnuite, cumparate din comert si purtate numai de intelectualii satului, si palariile cu borduri mici, asemanatoare unui castron aplicat pe cap.

Camasa barbateasca se cunoaste sub forma a doua tipuri: cu clini si cu barburi. Si una si alta pot fi cu sau fara fusta.

Laiberele, haine de iarna imblanite, au piepti, spate, clini, maneci si guler. Este vorba de niste scurte imblanite care au aparut sub influenta directa a orasului.

Indiferent de varsta, barbatii se imbraca cu izmene si cioareci, confectionate din panza de bumbac, avand o croiala simpla. De asemenea exista si cateva piese de port menite a proteja intregul corp: gluga-facuta din panura alba de lana stogosa, obtinuta dintr-o singura foaie lunga de 316 cm, cusuta la spate, si care se folosea pe timp de ploaie; tundra- o piesa de costum care se face din panura neagra, caracterizata printr-o croiala foarte asemanatoare cu a camasii barbatesti cu clinii in parti; epingeaua-facuta din petec de panura, fiind prevazuta cu gluga pentru cap si buzunare pe dinauntru; bitusca- cojoc care se obtine din sase piei. La Sibiel se poarta haina cu lana in afara, care imita cojocul ciobanesc, numita tohoarca.

Alaturi de portul popular si-a facut aparitia costumul orasenesc care se preta mult mai bine la munca zilnica, fiind mai ieftin si mai usor de confectionat. Costumul traditional este insa pentru sarbatori, manifestarii artistice si alte ocazii.

5. Ocupatii traditionale; mestesuguri

Caracteristicile generale ale asezarilor rurale sunt si mai evidente mai ales in urma analizei functiilor economice si sociale care se contureaza. Modul de cultivare a solului, caracterul social al proprietatii, influenteaza raspandirea si structura asezarilor.

“Structura si orientarea activitatilor primare, preponderente in mediul rural, au creat o multitudine de tipuri si subtipuri functionale, impuse de imprezurarile istorice, de solicitarile economiei nationale, au suferit modificari in timp si spatiu atat sub raportul dimensiunilor si a functionalitatii asezarilor rurale” (I. Velcea, 1996).

Aceste ocupatii traditionale pot reprezenta interes din punct de vedere turistic, deoarece turistii intra in contact cu obiectele folosite la munca campului. Dintre aceste ocupatii traditionale amintim:

a)     agricultura;

b)     pescuitul;

c)      albinaritul;

d)     pastoritul;

e)     paduraritul.

Dintre mestesuguri amintim:

a)     atelierele de fierarie;

b)     atelierele de dulgherie;

c)      moraritul;

d)     uleinite;

e)     pive;

f)      joagare.

Prin intermediul acestor ocupatii precum si a mestesugurilor, turistul intra in contact cu viata oamenilor din aceasta zona.

Totusi, odata cu evolutia industriei usoare si alimentare ale tarii, aceste instalatii satesti au fost treptat abandonate, unele dintre ele devenind piese de muzeu.

6. Infrastructura si utilitati

Instututii publice

-Primarie;

-Consiliul Local;

-Perceptie Zonala;

-Filiala CEC;

-Filiala Banca Agricola;

-Dispensar uman;

-2 farmacii;

-Dispensar si farmacie veterinara;

-Regie Autonoma de Gospodarie Comunala;

-Protopopiat;

-Post de Politie zonal;

-Parchet zonal;

-Judecatorie zonala;

-Ocol Silvic;

-Filiala Elecrtica Zonala.

Institutii de cultura:

-liceu teoretiac;

-6 gradinitede copii;

-9 scoli primare (I-IV);

-3 scoli generale (V-VIII);

-3 laboratoare;

-2 scoli profesionale;

-9 camine culturale;

-2 biblioteci;

-4 muzee.

Institutii de cult:

-15 Biserici si o casa de cult.

Societati comerciale:

-69 de societati cu raspundere limitata (SRL);

-o societate pe actiune (SA);

-2 societati in nume colectiv (SNC);

-55 de asociatii familiale (ASF);

-103 persoane fizice autorizate (PFA);

-25 de fundatii non-profit.

Utilitati

- Saliste - apa, canal, energie electrica, retea cablu tv, retea telefonie fixa si mobila, posta, banci - Raifaissen si Carpatica, Bancomat Carpatica, Judecatorie, Parchet, Administratie fiscala de stat, Birou Camera de Munca, Birou Carte funciara, liceu, scoala generala 1-8, gradinite, gara;

- Gales - apa, energie electrica, retea cablu tv, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-4;

- Vale - apa, energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-4;

- Sibiel - apa, energie electrica, retea cablu tv, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-8, gara;

- Fantanele - apa, energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta;

- Sacel - energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-8, gara;

- Mag - energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-4;

- Amnas - energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-4;

- Aciliu - energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta;

- Crint - retea telefonie mobila.

7. Baza de cazare

Serviciile de cazare vizeza prin continutul lor asigurarea confortului pentru odihna si adapostirea turistului. Volumul si calitatea serviciilor de cazare depind de existenta unei baze tehnico-materiale adecvate: pensiuni, cabane, popasuri turistice etc.

Serviciile de cazare, prin volumul si calitatea lor, influenteaza nu numai dezvoltarea de ansamblu a turismului ci si eficienta acestui domeniu. Totodata complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor trebuie sa reprezinte un factor de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic si indirect de crestere a eficientei comercializarii lor.

Categoria de clasificare a pensiunii turistice rurale este determinata de indeplinirea in totalitate a criteriilor obligatorii si de realizarea unui punctaj minim din evaluarea criteriilor suplimentare.

In tabelul urmator sunt prezentate numarul pensiunilor turistice si agroturististice existente la ora actuala in zona.

Pensiunile din zona Saliste

Tabelul nr. 7.1