Implicatiile dezvoltarii unei zone turistice asupra evolutiei turismului in general si asupra economiei unui teritoriu considerat, argumenteaza necesitatea abordarii acestui proces intr-o conceptie globala, integrata strategiei turistice de ansamblu si in corelatie cu dinamica celorlalte ramuri si sectoare de activitate.Aceasta presupune o atenta evaluare a tururor  categoriilor de resurse si definirea directiilor si prioritatilor in cresterea economica, precum si a posibilitatilor si limitelor dezvoltarii turistice. In consecinta, amenajarea turistica a unei zone-prin obiective si modalitati de desfasurare se interfereaza frecvent cu planificarea turistica (uneori si cu cea economica), ceea ce a determinat in literatura de specialitate o tratare unitara

Amenajarea turistica este, prin continutul sau un proces complex.Ea acopera o arie problematica vasta, cuprinzand, pe de o parte, solutii de stimulare a circulatiei turistice si de asigurare a integrarii turismului in economia zonei, tehnologii si etape de elaborare si de realizare a noilor proiecte.

Particularitati in amenajarea turistica rurala

Zonele rurale se inscriu tot mai frecvent in preferintele de vacanta ale turistilor. Ele prezinta avantajul ca imbina cerintele unei odihne active si conditiile unui climat favorabil, raspunzand astfel dorintei de intoarcere la natura, la viata si ocupatiile traditionale.

Motivatia calatoriilor turistice in zonele rurale este reprezentata, asadar, de cadrul natural nealterat, de traditii si obiceiuri, de activitatile practicate in aceste areale.Ca atare, procesul de amenajare turistica a spatiilor rurale vizeaza crearea conditiilor pentru prezenta turistilor si satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, si pentru desfasurarea nestingherita, chiar pentru stimularea activitatilor economice specifice, pe de alta parte.

In acest context, amenajarea turistica a zonelor rurale se subsumeaza unui obiectiv de orientare generala al teritoriului si anume cel al evitarii „desertificarii anumitor regiuni”.Se estimeaza ca receptia turistica poate deveni un instrument de valorificare si de mentinere a vietii rurale in zonele mai critice.

Ca urmare, in definirea si conturarea trasaturilor amenajarii in spatiile rurale, marea majoritate a specialistilor se raporteaza la problemele regiunilor confruntate cu depopularea, consecinta a procesului de concentrare industriala si agricola. Sunt avute aici in vedere, efectele benefice globale ale receptiei turistice asupra mediului de primire, contributia turismului si loisirului la dezvoltarea rurala.Astfel, potrivit opiniei lor, „spatiul rural este reprezentat de regiuni in stagnare sau regres pe plan economic sau demografic, care pot fi situate la munte sau campie, in mediu natural sau agricol” si unde turismul figureaza printre elementele de relansare a activitatilor agricole sau artizanale.

In aceasta conceptie, amenajarea zonelor rurale inglobeaza un ansamblu de actiuni care se desfasoara pe trei planuri:

Rezervarea unor rezervatii funciare;

Dezvoltarea de servicii de gazduire a turistilor si activitati de agrement;

Crearea unor oglinzi de apa;

Acestea se cer completate de masuri legislative si reglementari, de facilitati care sa stimuleze organismele locale, organizatiile profesionale agricole si populatia satelor in implementarea lor.

Amenajarea spatiilor rurale cunoaste mai putine constrangeri fata de celelalte tipuri, implantarile turistice fiind determinate de elementele specifice reliefului fiecarei zone. Intre factorii care conditioneaza atat selectia zonelor cat si tipologia amplasamentelor se numara: linistea, spatiul (ca intindere), vegetatia, pozitionarea in raport cu traficul rutier, prezenta unei curiozitati naturale sau a unui monument (vezi cazul Branului), arhitectura locala, traditiile, etc.

Un loc aparte in suita acestor factori, revine posibilitatii de a participa la viata localitatii. Acest aspect, dublat de dorinta de intoarcere la locurile de origine, a generat o forma particulara a turismului rural si anume agroturismul. Prezent intr-o mare masura in tari cu traditie turistica: Italia, Franta, Austria, Finlanda, Canada, agroturismul contine ideea cointeresarii agricultorilor la dezvoltarea turismului prin inchirierea de locuinte si comercializarea produselor naturale si a antrenarii turistilor la activitatile agricole.

Analiza evolutiei localizarii echipamentelor turistice in spatiul rural, in diferite tari ale lumii, a permis identificarea a doua etape in amenajarea turistica rurala:

1. Prima, numita „a implantarilor individuale” se caracterizeaza printr-o evolutie oarecum anarhica a echipamentelor, acestea fiind amplasate si concepute fara a se tine seama de particularitatile mediului economic si social.

Implantarile individuale sunt reprezentate de:

Resedintele secundare. Amplasate initial in preajma marilor aglomerari urbane, pe distante variind intre 20-80 km, ulterior aceste echipamente s-au distribuit tot mai mult in teritoriu inaintand spre zonele de liniste absoluta si cu vegetatie bogata, spre cele cu destinatie turistica in principal. Astazi, asemenea echipamente au repartizare echilibrata in teritoriu si un grad de dezvoltare semnificativ: 1 resedinta secundara la 32 de locuitori in Franta, la 40-50 de locuitori in Anglia si Germania, la 77 de locuitori in SUA, etc.

Locuinte rurale si pensiuni-echipamente turistice realizate prin adaptarea si modernizarea unor gospodarii taranesti. Acestea raspund mai multor preocupari si anume: pe de o parte au rolul de a proteja si chiar de a ameliora patrimoniul imobiliar al localitatilor rurale, de a scoate din izolare unele localitati si de a lupta contra exodului de populatie creand venituri suplimentare. Pe de alta parte, asigura orasenilor posibilitatea de a petrece vacante in familie, intr-o ambianta deconectanta la un cost accesibil.Aceste tipuri de implantari  constituie coloana vertebrala a satelor turistice.

Mica hotelarie rurala-constituita in principal din hanuri, obiective cu functionalitate complexa, ce asigura deservirea calatorilor si in afara sezonului turistic, amplasate cu precadere in localitatile izolate.

2. A doua, denumita „amenajare concertata”, in care noile implantari se raporteaza imperativelor dezvoltarii complexe a zonelor rurale, si sunt concepute intr-o viziune integrata, produsele turistice astfel create avand tendinta de a se completa reciproc.

Aceasta raspunde necesitatilor unei coordonari a actiunilor de organizare a teritoriului si implantare a echipamentelor, in conditiile multiplicarii relatiilor dintre colectivitati, determinate de dezvoltarea turismului de masa. Amenajarea concertata, prin formele pe care le imbraca, si anume: statiuni verzi, parcuri naturale regionale, oglinzi de apa si baze sportive, locuinte familiale si sate de locuinte noi, campinguri rurale, etc., contribuie la atenuarea efectelor grave provocate asupra mediului de receptia unui numar de turisti in permanenta ascensiune.

Statiunile verzi reprezinta formula de amenajare a localitatilor cu peste 10.000 de locuitori, situate intr-o zona cu vegetatie bogata. Ideea de amenajare vizeaza coordonarea actiunilor de realizare a unui echipament complex de receptie si agrement alcatuit din: atractii naturale, hotel de clasa, teren de camping, apartamente mobilate, piscina sau strand, teren de jocuri, local pentru tineret, comert cu produse de baza.

Parcurile nationale si regionale, prin modalitatile de organizare si gestionare au ca obiective protejarea peisajului, mentinerea vietii rurale si satisfacerea nevoii de destindere ale orasenilor.

Oglinzile de apa si bazele de agrement nautic - amenajari realizate prin utilizarea unei resurse naturale, izvor, rau, lac ori prin construirea unui baraj sau lac artificial, reprezinta un element ce evita proliferarea anarhica a resedintelor secundare prin coordonarea si dirijarea diverselor initiative prin implantarea de noi obiective.Se asigura totodata, protejarea zonei prin controlarea permanenta a raportului cerere-oferta. 

Locuintele familiale sunt grupuri de unitati mici, fara servicii colective, create sau amenajate in constructii existente, acestea constituind o formula in care sunt mai bine valorificate dotarile prezente, indiferent de destinatia lor initiala. De regula astfel de amenajari sunt completate de echipamente colective destinate turistilor si populatiei locale, echipamente ce contribuie la dezvoltarea si diversificarea activitatilor de loisir.

Satele de locuinte noi sunt ansambluri de factura eterogena, cu destinatie de vacanta, construite cu intentia de a repopula unele zone.

Identificarea principalelor tipuri de amenajare rurala, indiferent de modul de structurare, in implantari „individuale” sau „concertate”, evidentiaza diversitatea acestora, asociata eforturilor de adaptare la conditiile specifice fiecarei zone. Totodata se impune sublinierea ca, in realizarea concreta a dotarilor, solutiile adoptate difera in functie de cererea fata de formele turismului rural si de problemele particulare ale fiecarei localitati sau areal. In consecinta, dimensionarea implantarilor rurale, nu se bazeaza pe calcule foarte riguroase sau pe normative, ca in cazul altor tipuri de amenajare, ci pe evaluari ale fluxurilor turistice si pe necesitatea asigurarii unui echilibru al zonelor.