Tipologia riscurilor proprii afacerilor

Tipologia riscurilor proprii afacerilor

Riscul este indisolubil legat de partile implicate in derularea afacerii, de motivatiile acestora, de natura activitatii ce face obiectul investitiei, de resursele necesare initierii, mentinerii si dezvoltarii afacerii, precum si de anvergura acesteia.

Indiscutabil, in analiza, evaluarea si estimarea riscului este foarte importanta clarificarea naturii riscului, ale carei surse pot fi extrem de diverse: definirea afacerii, modalitatea de finantare aleasa, sistemul logistic utilizat, conditiile locale de piata, resursele estimate, relatiile comerciale, comunicarea, si altele. Totusi, unele categorii de risc actioneaza in stransa interdependenta, in sens convergent sau divergent, in timp ce altele tind sa opereze independent. Prin urmare, este imperativa o selectie atenta a riscurilor ce urmeaza a fi asumate si in ce conditii, precum si a celor ce trebuie evitate sau transferate.

Dupa probabilitatea de producere si amploarea impactului asupra rezultatelor afacerii, se intalnesc urmatoarele categorii de riscuri:

riscuri cu probabilitate mica de producere si cu impact scazut,

riscuri cu probabilitate mica de producere si cu impact crescut,

riscuri cu probabilitate mare de producere si cu impact scazut,

riscuri cu probabilitate mare de producere si cu impact crescut.

Impactul poate fi pozitiv sau negativ, la nivel strategic, de varf, sau la nivel operational, de baza. Daca la prima vedere riscurile cu o probabilitate mica de producere si cu impact scazut par a fi mai putin importante, chiar neglijabile, totusi aceasta categorie de riscuri trebuie luata in calcul pentru a evalua potentialul sau asupra altor evenimente, activitati sau operatiuni, lipsite de relevanta, intr-o prima faza, dar care pot deveni critice. Prin urmare, toate riscurile trebuie luate in calcul, dat fiind faptul ca expunerea fata de risc este data de probabilitatea multiplicarii efectelor, pozitive sau negative, prin producerea unui eveniment. In mod uzual, decizia finala se materializeaza prin actiuni de asumare, diminuare, transfer sau evitare a riscurilor. Insa rar se intalnesc decizii repetabile, din punct de vedere statistic. Cele mai multe decizii, atunci cand nu sunt disponibile datele istorice, sunt rezultatul judecatilor subiective.

Gruparea riscurilor si criteriile folosite in acest scop difera, de la un autor la altul, in functie de propria perspectiva asupra analizei riscului:

riscuri pure, riscuri de pret si de dobanda,

riscuri directe si riscuri virtuale,

riscuri obiective si riscuri subiective,

riscuri interne si riscuri externe,

riscuri locale si riscuri globale,

macro si micro riscuri,

riscuri de tara, riscuri de firma, riscuri de proiect.

Riscul de piata este propriu unei afacerii, investitii sau categorii de afaceri. Tocmai din acest considerent, riscul de piata difera de la o industrie la alta dar si in interiorul aceleiasi industrii.

Riscul de pret este asociat schimbarilor posibile, in structura si nivelul pretului bunurilor si serviciilor oferite pe piata de catre o firma, ca urmare a variatiilor pretului resurselor utilizate. Analiza riscului de pret joaca un rol central in managementul strategic. Riscul de pret are ca surse preturile productiei industriale, cursul de schimb si rata dobanzii. Preturile productiei industriale sunt rezultatul fluctuatiilor pretului energiei electrice, combustibililor, gazului natural etc. care reprezinta "intrari" pentru unele firme si "iesiri" pentru altele. Cursul de schimb si rata dobanzii afecteaza, de asemenea, "intrarile" si "iesirile" unei entitati. Spre exemplu, cresterea ratei dobanzii are impact atat asupra consumului (scade), cat si asupra costului de finantare a firmei (creste).

Riscul de credit este intalnit, cu predilectie, in cazul institutiilor financiare (bancile comerciale, spre exemplu). Este tipic naturii operatiunilor desfasurate de catre entitatile din acest domeniu, nefiind altceva decat o particularizare a riscului operational inerent oricarei afaceri, risc care difera insa prin structura si amploare, de la un sector economic la altul.

Riscul pur este asociat pierderilor (daunelor), fizice sau financiare, posibile sau probabile cu care s-ar putea confrunta o firma.

In parte, riscul inerent unei afaceri poate fi diminuat de catre investitor prin diversificarea portofoliului afacerii (diversificare operationala).

Riscul diversificabil este in stransa legatura cu evenimentele sau fenomenele specifice unui domeniu de activitate sau unei firme date. Acest tip de risc poate fi intalnit si sub denumirea de firmspecific-risk, idiosyncratic risk sau nonsystematic risk.

Prin contrast, riscul care afecteaza economia, piata, in ansamblul sau, nu poate fi eliminat prin diversificare. Variabilele riscului nediversificabil (risc sistematic) nu pot fi controlate de catre firme, insa prin operatiunile curente si/sau de perspectiva, o firma isi poate diminua "sensibilitatea" la evenimentele sau schimbarile indezirabile din economie. Prin urmare, riscul total poate fi grupat in doua mari categorii: diversificabil si nediversificabil.

Riscul nediversificabil afecteaza costul de oportunitate al capitalului, pentru ca investitorii nu pot controla variabilele riscului sistematic, prin contrast cu riscul specific afacerii. Costul de oportunitate al capitalului are doua componente de baza. Prima este data de imperativitatea (re)compensarii investitorului pentru efectele timpului asupra banilor. Cea de a doua componenta este rezultatul gratificatiei solicitate de investitor pentru riscul asumat. Pentru ca prima componenta reflecta doar valoarea in timp a banilor si nu riscul, conduce la ideea ca investitorul se asteapta la o recompensa - castig egala cu rata castigului la plasamentele lipsite de risc (titluri de stat). Rasplata investitorului pentru riscul asumat se regaseste in cea de a doua componenta a

costului de oportunitate a capitalului. Aceasta poate fi intalnita in literatura de specialitate si sub denumirea de "prima de risc".

Distinctia intre riscul la care se expune investitorul si cel la care este expusa firma este importanta, in special, in cazul investitiilor straine directe. Investitiile directe sunt o categorie a investitiilor internationale, ce reflecta obiectivul unei entitati rezidente intr-o tara (investitor direct) de a obtine profituri permanente, trainice, in urma unei actiuni intreprinse intr-o alta tara. Un profit permanent implica existenta unor relatii pe termen lung intre investitorul direct si intreprindere. O relatie de investitie directa este creata atunci cand investitorul strain fie detine 10% sau mai mult din actiuni fie acesta detine puterea de vot in intreprinderea in care a investit direct. Investitiile straine directe reprezinta investitiile nerezidentilor sub forma aporturilor de capital varsat in numerar si in natura, inclusiv imprumuturile acordate de firmele nerezidente filialelor lor.

In general, distinctia intre proiectele performante si cele neperformante depinde de resursele si/sau capacitatea firmei de a si le asuma. Ceea ce pentru o firma poate fi inacceptabil este dezirabil pentru alta. Distinctiile enuntate isi dovedesc utilitatea in selectarea metodelor de estimare si control al riscului.

In concluzie, elaborarea unui set de alternative realiste de diminuare si control al riscului depinde, in primul rand, de o analiza comprehensiva si riguroasa, dar si de atitudinea decidentului, a celor implicati in derularea afacerii la nivel decizional. Desi necesita consum mare de timp si reclama un demers sistematic, identificarea si cuantificarea riscurilor este utila. Problema cuantificarii insa este prilej de dispute intre adeptii stiintelor exacte, care trateaza riscul ca pe ceva care poate fi obiectiv masurat, in ideea ca orice tip de risc poate fi redus la o cifra, un numar matematic, si partizanii stiintelor sociale, care trateaza riscul din perspectiva reflexivitatii.