Sinteza factorilor determinanti ai investitiilor straine directe

Sinteza factorilor determinanti ai investitiilor straine directe.

Internationalizarea sau renuntarea la piata ca spatiu de catre firme are la baza anumiti factori. Combinatia acestor factori si nivelul lor determina intensitatea si directiile fluxurilor de investitii straine directe. Firma va investi in strainatate in cazurile in care exista urmatoarele trei premise:

a) firma poseda avantaje de proprietate in tarile respective;

b) pentru firma este mai convenabil sa utilizeze aceste avantaje pe loc (avantaje de internalizare);

c) firma poseda unele avantaje legate de conditiile specifice ale tariior-gazda, astfel ca pentru firma este mai convenabila utilizarea unor resurse in aceste tari decit in tara de origine a firmei.

In teoriile despre investitiile straine directe prezentate pana acum, avantajele legate de proprietatea investitorului strain au fost introduse de J. Dunning suplimentar la avantajele de monopol si oligopol. De aceea, acestea mai sunt numite si avantaje competitive. Avantajele de proprietate reprezinta detinerea de catre firme a unor active, considerate drept resurse, capabile sa genereze fluxuri de venituri. Avantajele de proprietate ale firmelor transnationale pot fi de doua categorii:

. avantaje de detinere in proprietate a unor tehnologii;

. avantaje de detinere a unor active complementare, cum ar fi ansamblul abilitatilor organizationale ale firmei, experienta si capabililatile antreprenoriale ale managerilor, reputatia, credibilitatea si bonitatea financiara ale firmei, contactele sale politice etc.

Toate aceste avantaje se intercaleaza si, in consecinta, formeaza competitivitatea firmei. Dar aceasta competitivitate se manifesta nu pur si simplu prin detinerea unor bunuri mai valoroase, ci prin abilitatea de a internaliza activitatile sale in cadrul structurilor ierarhice ale transnationalelor. Internalizarea activitatilor economice ale firmelor transnationale apare ca o necesitate de a exploata avantajele de proprietate si ocaziile oferite de imperfectiunile pietei. Prin internalizarea activitatilor in strainatate firmele urmaresc maximizarea profiturilor, atat prin reducerea costurilor de productie si de tranzactie, cat si prin asigurarea unei rente economice in urma valorificarii avantajului de proprietate. Astfel de avantaje si constituie avantajele de internalizare.

Dar fluxurile de investitii straine spre o tara sau alta se determina nu numai de avantajele de proprietate ale firmelor transnationale si de capacitatile lor de a internaliza aceste avantaje, ci si de existenta in tarile straine a unor conditii specifice si favorabile pentru desfasurarea activi-tatilor firmelor transnationale. Cele din urma sunt numite avantaje de localizare, care includ: dotarea tarii respective cu resurse naturale si resurse economice creative, asigurarea cu forta de munca si nivelul ei de pregatire, costurile internationale de transport si de comunicatie, stimulente si bariere investitionale sau comerciale, sistemul economic si politica economica, diferentele politice, sociale si culturale intre tari etc.

Factorii ce tin de avantaje de localizare pot fi grupati in trei categorii:

Politicile tarii - gazda (inclusiv reglementarea de baza aplicata ISD);

Masurile adoptate de tari pentru incurajarea si facilitarea ISD;

Caracteristicile generale ale economiei acestor tari

1.     Politicile si masurile aplicabile investitiilor straine directe.

Dispozitiile destinate sa incurajeze si sa faciliteze ISD se compun, in esenta, dintr-un ansamblu de reguli si reglementari care administreaza intrarea si activitatea investitorilor straini, norme care vizeaza tratarea filialelor straine precum si reguli aplicabile functionarii pietelor. Sunt si alte masuri, spre exemplu din domeniul comercial sau al privatizarii care la fel influenteaza deciziile investitorilor straini, fie direct sau indirect prin repercusiunile lor asupra eficacitatii politicilor aplicate ISD.

Exista doua nivele de interventie asupra ISD; primul respectiv prin masurile destinate spre atragerea ISD, si masuri care nu au fost concepute pentru ISD dar au o incidenta asupra lor, compozitia carora variaza in timp de la o tara la alta.

De altfel, tarile acorda din ce in ce mai mare atentie fiecarui din cele doua nivele de interventie. In ceea ce priveste masurile specifice destinate sa incurajeze ISD, este important de urmarit coerenta acestora, atat intre ele cit si cu politicile comerciale si, in special, cele ce se refera la investitiile de eficacitate, dat fiind faptul ca intreprinderile isi integreaza filialele straine in retelele lor internationale. Paralel, delimitarea intre primul si al doilea nivel devine din ce in ce mai imprecisa, dat fiind faptul ca exigentele productiei internationale implica o mai mare eficacitate a politicilor si structurilor in care se inscriu masurile care favorizeaza ISD. Ca rezultat, atat politicile macroeconomice (monetare, bugetare si valutare) cat si ansamblul politicilor generale de organizare devin din ce in ce mai importante. Investitorii internationali, evaluand oportunitatea investirii intr-o anumita tara, se intereseaza nu doar de politicile specifice destinate sa favorizeze ISD, ci si de politicile macroeconomice si macro-organizatorice. Apartenenta la mecanisme de integrare regionala poate avea un efect direct asupra ISD, fiindca ea poate modifica un determinant economic cheie, si anume dimensiunea pietei si cresterea ei.

Referat: Raspunde repede si bine - joc didactic la matematica Referat: PROBA DE EVALUARE - numerele naturale de la 100 la 1000

2.     Masuri destinate sa faciliteze activitatea societatilor.

Dat fiind faptul ca politicile in domeniul investitiilor sunt din ce in ce mai similare, masurile destinate sa faciliteze activitatea intreprinderilor (promovarea investitiilor, incitatii, servicii dupa investire, ameliorarea facilitatilor si masurile destinate sa reduca "necazurile") devin din ce in ce mai importante. Aceste masuri nu sunt noi dar s-au dezvoltat rapid pe masura ce politicile de atragere a investitiilor deveneau din ce in ce mai deschise exteriorului. In plus, ele sunt din ce in ce mai sofisticate si adaptate pentru fiecare investitor, desi sunt insotite de costuri ridicate in termeni de capital uman si altele. In aceasta categorie pot fi mentionate si masurile care intra in joc odata ce investitia a fost deja facuta, in functie de importanta veniturilor reinvestite in fluxurile generale de investitii, Ele pot fi aplicate si pentru afirmatia ca "investitorii satisfacuti constituie cea mai buna publicitate pentru o tara". La fel sunt utilizate incitatii de ordin financiar si fiscal, care sunt luate in consideratie de investitorii straini doar daca acestea se asigura de prezenta si altor factori importanti. 

3.     Determinantii economici

Pe langa ceilalti factori mentionati mai sus, de calitatea mediului economic depinde in mare masura atractivitatea tarii-gazda si concentrarea ISD.

Odata ce investitorii sunt asigurati cu existenta masurilor destinate sa favorizeze ISD, ei se intereseaza de factorii economici. Motivele de investire in tarile in tranzitie pot fi clasate dupa trei curente economice distincte: teoriile schimbului international, de tip macroeconomic (cautarea de resurse (active)); teoriile oligopolului apartinand sferei economiei industriale (cautarea pietelor) si teoriile firmei care se refera la cadrul microeconomic (cautarea unei mai mari eficacitati).

Din punct de vedere istoric resursele naturale au fost principalul determinant pentru tarile care nu dispuneau de capital, de competenta, de know-how si infrastructura necesara pentru exploatarea acestor resurse si vinderea lor pe piata mondiala. Existenta fortei de munca putin mobile si cu salarii joase a fost, in mod traditional, un alt determinant economic, in special, pentru societatile care cautau sa realizeze un castig de eficacitate.

Investitia realizata de VW-AUDI la constructia unei uzine de asamblare a motoarelor, investitie in valoare de 420 milioane USD, releva dorinta de a beneficia de forta de munca calificata si mai ieftina cit si socialmente mai putin exigenta. In acelasi timp, fata de tarile de Est aceste explicatii teoretice se adeveresc a fi insuficiente. De exemplu, explicatiile asupra diferentei de salarii si productivitatii muncii si-au demonstrat limitele si nu par a fi un element decisiv pentru a justifica decizia de privilegiere a localizarii particulare cand dotatiile tarilor vecine sint mai comparabile.

Un anumit numar de studii arata ca localizarea firmelor straine depinde, in general, mai mult de dorinta de acces pe piata decat de cautarea avantajelor de costuri, atunci intreprinderile isi vor intensifica avantajul concurential asupra acestor noi piete. Altfel spus, nivelul esential de analiza nu va mai fi macroeconomic ci mezoeconomic. Ca urmare a indelungatei inchideri a economiilor socialiste fata de intreprinderile occidentale, deschiderea economica si politica a oferit brusc noi oportunitati investitorilor. Primele intreprinderi straine care se instaleaza sunt intreprinderi multinationale in cautarea noilor debusee scopul carora este de a modifica in avantajul sau structura pietei. Dimensiunea pietei interne, fie in termeni absoluti, fie in raport cu marimea si venitul populatiei, este un alt determinant important pentru societatile straine care cauta noi debusee. Daca piata este importanta, ea poate primi (receptiona) mai multe intreprinderi care vor fi in stare sa realizeze economii de scara sau de gama, ceea ce constituie unul din principalele motive pentru care mecanismele de integrare regionala pot atrage mai multe ISD. O inalta rata de crestere a pietei incurajeaza atat investitiile straine cat si cele interne. Existenta pietelor vaste interioare a fost importanta in ceea ce priveste serviciile care, ne fiind comerciale nu puteau fi furnizate consumatorilor decat prin intermediul ISD. Aceste investitii erau initial totusi foarte putine, fiindca erau limitate prin masurile generale restrictive, care interziceau investitorilor sa investeasca in asa domenii ca: banci, asigurare si infrastructura.

Intrebari recapitulative:

1.     Descrieti teoria investitiilor de portofoliu si neajunsurile acesteia.

2.     Explicati teoria imperfectiunilor pietelor bunurilor si factorilor a lui P. Kindleberger

3.     Descrieti tipologia imperfectiunilor pietei.

4.     Explicati esenta "reactiei de oligopol" specifica marilor firme.

5.     In ce consta avantajul de monopol detinut de CTN in tara-gazda

6.     Descrieti teoria oligopolului bazat pe produsul diferentiat a lui R. Caves.

7.     Determinati modurile de expansiune geografica a facilitatilor productive ale unei CTN.

8.     Explicati esenta "reactiei de contraamenintare" specifica marilor firme.

9.     Descrieti ideile de baza ale teoriei internalizarii productiei.

10.  Ce presupun costurile de tranzactie?

11.  Ce tipuri de externalitati exista cuprinse in costurile ce tin de alocarea resurselor peste hotare?

12.  Descrieti ideile de baza ale teoriei ciclului de viata al produsului.

13.  Care sunt premisele de investire in strainatate conform teoriei eclectice?

14.  Ce situatii pot contribui la luarea deciziei de dezinvestire de catre firmele transnationale?

Teste-grila:

1. Ideile de baza ale teoriei investitiilor de portofoliu sunt:

a)     capitalul se misca dinspre tarile cu un nivel mai ridicat al veniturilor si costurilor marginale (pe termen lung) catre tarile cu nivelul dobinzilor mai ridicat ;

b)     capitalul se misca dinspre tarile cu un nivel mai scazut al ratelor dobanzilor (pe termen lung) catre tarile cu nivelul dobinzilor mai ridicat ;

c)      existenta conditiilor de functionare perfecta a pietelor;

d)     existenta conditiilor de functionare imperfecta a pietelor.

2. Teoria avantajului de monopol presupune:

a)     existenta conditiilor de functionare perfecta a pietelor;

b)     existenta conditiilor de functionare imperfecta a pietelor.

c)      dispunerea de catre CTN a unor avantaje suplimentare fata de producatorii locali;

d)     intarirea puterii de monopol a firmelor locale.

3. Expansiunea geografica pe verticala a facilitatilor productive ale unei CTN consta in

a)     producerea acelorasi bunuri sau servicii;

b)     adaugarea unui stadiu al procesului de productie, anterior sau posterior activitatii principale a firmei investitoare;

c)      diversificarea activelor firmei;

d)     diversificarea bunurilor sau serviciilor produse de firma.

4. Internalizarea productiei prin intermediul investitiilor straine directe presupune:

a)     actionarea intr-o maniera mai eficienta prin mijlocirea pietei

b)     evitarea costurilor de tranzactie mai ridicate ce tin de licentiere sau export;

c)      recurgerea la exportul productiei

d)     crearea unei piete interne in cadrul fiecarei firme

5. Externalitatile ce tin de proprietate in procesul alocarii resurselor peste hotare constau in:

a)     pierderi nejustificate a activelor materiale;

b)     pierderi ale cotei de piata;

c)      diseminarea necontrolata a cunostintelor si inovatiilor;

d)     preluarea actiunilor de catre statul tarii gazda prin nationalizare.

6. Teoria ciclului de viata al produsului are la baza:

a)     trecerea firmelor transnationale de la export la investitii straine directe ;

b)     recurgerea la exportul productiei ;

c)      recurgerea la licentiere, pentru a evita pierderea pietelor straine in favoarea concurentilor

d)     beneficierea de costuri mai reduse ale factorilor de productie.

7. Avantajele de localizare potrivit teoriei eclectice sunt :

a)     dotarea tarii de origine cu resurse naturale si resurse economice creative;

b)     dotarea tarii gazda cu resurse naturale si resurse economice creative;

c)      detinerea de catre firme a unor active, considerate drept resurse, capabile sa genereze fluxuri de venituri;

d)     stimulente si bariere investitionale sau comerciale oferite de tara gazda.

Raspunsuri: 1. b,c; 2. b,c; 3. b; 4. b,d; 5. c; 6. a,d; 7. b,d.