Formele organizatorico-juridice de antreprenoriat

FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE DE ANTREPRENORIAT

O problema de baza, care sta in fata unui intreprinzator este cea a alegerii formei juridice a intreprinderii.

Pentru a determina forma juridica potrivita corespunzatoare conditiilor sale specifice de activitate, intreprinzatorul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele criterii de alegere:

suma de bani necesara initierii afacerii si a modului ei de obtinere; profitul net estimat de a se obtine in urmatorii cinci ani;

calificarea speciala si competenta pe care le are si care il vor ajuta in derularea cu succes a afacerii;

experienta pe care o are in sfera de activitate a afacerii;

perspectiva de dezvoltare a afacerii si aptitudinile manageriale ale intreprinzatorului;

cota-parte din capitalul social care doreste sa o detina si, implicit, participarea la luarea deciziilor si impartirea profiturilor;

taxele necesare pentru initierea afacerii si procedurii de constituire;

responsabilitatea pe care trebuie sa si-o asume fondatorul in caz de faliment.

Intreprinzatorul(fondatorul) trebuie sa evalueze care dintre acesti factori sunt cei mai importanti in luarea deciziei sale. Daca nu poate exista o forma ideala de forma juridica, poate exista totusi o forma juridica adecvata pentru fiecare activitate in functie de imprejurarile afacerii. De aceea nu trebuie pur si simplu copiat exemplul unui intreprinzator precedent, chiar din acelasi domeniu, ci trebuie analizate toate aspectele mentionate si a alege forma cea mai potrivita potentialului intreprinzator.

Formele organizatorico-juridice de antreprenoriat

In fiecare tara formele de organizare a activitatii de          antreprenoriat

sunt stabilite de legislatia respectiva. In intreaga lume exista trei forme organizatorico-juridice de baza: intreprinderea individuala; parteneriatul(cu raspundere deplina sau limitata) si societatea pe actiuni. Exista si o multime de forme organizatorico-juridice care sunt intr-o masura sau alta derivate ale acestor trei.

In Republica Moldova formele organizatorico-juridice ale activitatii de antreprenoriat sunt determinate de "Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi" nr.845-XII din 03.01.1992. Conform acestei legi, activitatea de antreprenoriat in Republica Moldova poate fi practicata sub urmatoare forme organizatorico-juridice:

intreprindere individuala;

societate in nume colectiv;

societate in comandita;

societate cu raspundere limitata;

societate pe actiuni;

cooperativa de productie si de intreprinzator;

intreprindere de stat si intreprindere municipala.

      Sursa: Buletin statistic de informare publica, DASS, Nr. 3, 2007, p. 2.

Figura 1. Repartizarea intreprinderilor dupa formele juridice de antreprenoriat (2007)

Conform datelor prezentate de DASS o cota considerabila o perioada lunga de timp o detin 3 forme organizatorico - juridice: societatea cu raspundere limitata; intreprinderea individuala, si societatea pe actiuni (figura 1). Conform datelor statistice DASS se observa ca in perioada anilor 2004-2007 dominanta forma juridica era intreprinderea individuala.

Intreprinderea individuala(II) este intreprinderea care apartine unui cetatean, cu dreptul de proprietate privata, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comuna.

Antreprenorul-posesor sau membrii familiei - posesori ai II - poarta raspundere nelimitata pentru obligatiile acesteia cu intreg patrimoniu lor, exceptandu-se acele bunuri, care in conformitate cu legislatia in vigoare nu fac obiectul urmaririi.

II sunt intreprinderii particulare si pot fi organizate in diverse domenii de activitate: in industrie, comert, agricultura etc. Cele mai multe dintre ele functioneaza in agricultura ca gospodarii taranesti.

Aceasta este cea mai frecvent intalnita forma organizatorico-juridica, ce se exprima prin faptul, ca acest tip de intreprindere poate fi creat de o singura persoana si nu presupune investitii si riscuri mari, cheltuielile suportate de antreprenor pentru inregistrarea intreprinderii sunt reduse si modalitatea de inregistrare este simpla.

Astfel pentru inregistrarea intreprinderii individuale este necesar de prezentat: cererea de inregistrare, decizia fondatorului cu privire la crearea intreprinderii, documentul ce ar confirma adresa juridica a intreprinderii si plata taxei de stat.

De asemenea, proprietarul de familie trebuie sa acorde numele sau de familie ca element esential intreprinderii sale, totodata tinand cont de faptul ca formula aleasa sa nu coincida cu denumirea altei intreprinderi din localitatea data sau din domeniul dat. Alte reglementari legale nu exista, daca nu luam in consideratie licenta pentru dezvoltarea unei sau altei activitati, prezenta careia este necesara indiferent de statutul juridic.

Din anul 2007 se introduce notiunea de intreprinzatori

Individuali[15], la care se atribuie intreprinderile individuale, gospodariile taranesti (de fermier) si fostii detinatori de patenta, ce activau in domeniul comertului cu amanuntul, transportului de pasageri si marfuri, de arenda a averii proprii( imobilul). Din anul 2007 la aceste activitati nu se elibereaza patenta de intreprinzator.

Impozitarea intreprinzatori individuali, al caror numar mediu anual de angajati pe parcursul perioadei fiscale nu depaseste 3 persoane si care nu sunt inregistrati ca platitori de TVA, va avea loc in functie de rezultatele anului financiar. La sfarsitul anului financiar intreprinzatorii individuali prezinta o data pe an doua dari de seama:

pana la data de 31 martie a anului urmator, anului fiscal de gestiune va fi necesar de prezentat la Inspectoratul Fiscal darea de seama fiscala unificata, care este o declaratie privind calcularea, achitarea, retinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicala, majorarilor de intarziere (penalitatilor) si/sau amenzilor(impozitul din salariu, impozitul pe imobil si pamant, impozitul pe surse naturale, defalcarile in Fondul de Asigurari Medicale, taxele locale);

pana la data de 10 ianuarie a anului ur­mator anului bugetar de gestiune - darea de seama privind calcularea, utilizarea si virarea contributiilor de asigurari sociale de stat obligatorii, care se va prezinta la Casa Nationala de Asigurari Sociale.

Nu sunt considerati platitor ai TVA intreprinzatorii individuali

cu volumul anual de vanzari pana la 100 mii lei sau care nu au dorit sa se inregistreze ca platitori TVA, avand volumul anual al vanzarilor pana la 300 mii lei.

Noua lege prevede anumite avantaje:

inregistrarea gratuita a intreprinzatorilor individuali;

ducea simplificata a evidentei contabile, rezultat al reformei regulatorii;

numai la a 15 luna din momentul inregistrarii acestora se platesc impozitele susmentionate.

Cu toate avantajele enumerate reprezentantii patentelor de

Eseu: Rezolvarea numerica a sistemelor de ecuatii liniare Referat: Proiect didactic - activitate matematica - recunoasterea sirului crescator si descrescator

intreprinzator foarte greu merg la urmatoarea treapta a businessului - intreprinzatorul individual. Asa, spre sfarsitul anului 2007 la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat se aflau la evidenta in jur de 40 mii de agenti ce lucrau in baza patentei, din care mare majoritate activau in domeniul comertului cu amanuntul. Conform datelor statistice ale Ministerului Economiei si Comertului in prima jumatate a anului 2007 fostii detinatori de patente 657 s-au inregistrat ca intreprinderi individuale, 55 ca Societati cu raspundere limitata, iar 67 din ei au continuat activitatea in forma de intreprinzatori individuali (neplatitori de TVA).

Cadrului legislativ revizuit a simplificat si procedura de inregistrare a acestor agenti economici:

a)     s-a redus cantitatea de documente prezentata pentru inregistrarea persoanelor juridice si intreprintzatorilor individuali;

b)     s-a pastrat taxa pentru inregistrarea persoanelor fizice - 54 lei si pentru persoane juridice - 250 lei;

c)      procedura de inregistrare s-a redus de la 15 zile la 5 zile;

d)     a devenit posibila prezentarea documentelor pentru inregistrare in varianta electronica.

Documentele prezentate la inregistrarea intreprinzatorilor individuali:

cererea de inregistrare;

chitanta de plata a taxei de inregistrare.

Documentele prezentate la inregistrarea persoanelor juridice:

cererea de inregistrare;

hotararea de creare a intreprinderii si statutul intreprinderii;

documentul, ce atesta deschiderea contului provizoriu in banca;

chitanta de plata a taxei de inregistrare.

Gospodaria taraneasca(de fermier)

Asa cum s-a mentionat mai sus, un statut similar cu cel al intreprinderii individuale il are in domeniul agriculturii gospodaria taraneasca(de fermier). Gospodaria taraneasca este o intreprindere individuala, fondata nu doar pe baza proprietatii private a fondatorului sau a familiei acestuia, ci si pe proprietatea privata asupra loturilor de pamant cu destinatie agricola. Totodata un factor determinant la stabilirea gospodariei taranesti este faptul, ca o astfel de gospodarie efectueaza producerea, prelucrarea primara si desfacerea doar a produselor agricole proprii.

Legislatia stabileste ca activitatea individuala din sectorul agricol poate fi practicata doar sub forma de gospodarie taraneasca(de fermier).

Statutul juridic al gospodariei taranesti este similar celui al intreprinderii individuale. Astfel, gospodaria taraneasca are statut de persoana fizica, nu poarta raspundere nelimitata si solidara pentru obligatiile gospodaresti.

Legislatorul a stabilit si un sir de cerinte suplimentare fata de practicarea activitatii de intreprinzator in forma de gospodaria taraneasca. Prin exemplu, proprietatea gospodariei taranesti (loturile de pamant, mijloacele de munca etc.) inclusiv cea arendata, este limitata, iar conform legii o gospodaria taraneasca trebuie sa se bazeze pe cel putin 50 la suta - munca personala a membrilor ei. In caz necorespunderii acestei cerinte se impune sau reducerea proprietatii sau reorganizarea intreprinderii in alta forma.

Societatea in nume colectiv reprezinta o intreprindere fondata de doua sau mai multe persoane juridice si /sau fizice, constituita prin asociere pa baza de incredere reciproca a unor parteneri cunoscuti intre ei, care aduc aporturi patrimoniale si participa personal la activitatile societatii in baza contractului de constituire incheiat intre partenerii ei.

Societatea in nume colectiv, ca si intreprinderea individuala, se reprezinta in cadrul raporturilor de drept ca persoana fizica. Pentru obligatiile societatii, toti partenerii asociati poarta raspundere solidara nelimitata cu intreg patrimoniu lor, exceptandu-se bunurile care, in conformitate cu legislatia in vigoare, nu fac obiectul urmaririi.

Fiecare membru introduce partea sa sub forma de bani sau bunuri materiale, sau si una si alta, sau propria productivitate a muncii (daca membrul societatii lucreaza). Intre membrii societatii se incheie un contract ce prevede toate laturile relatiilor interne. Dreptul de a conduce cu aceasta societate o are fiecare membru. Fiecare membru raspunde nelimitat de datoriile societatii (cu toata averea personala).

In corespundere cu legislatia in vigoare, societatea in nume colectiv nu poarta raspunderea pentru obligatiile asociatilor care nu sunt legate de activitatea acesteia.

Societatea cu raspundere limitata reprezinta o intreprindere formata din persoane fizice sau juridice, care si-au asociat bunurile in scopul desfasurarii in comun a unei activitati de antreprenoriat in baza contractului de constituire (de societate) si a statutului.

Capitalul statutar (social) subscris al societatii cu raspundere limitata este divizat in cote-parti. Cotele-parti ale asociatilor sunt confirmate prin certificate emise de administratorii societatii. Aceste cote nu pot fi reprezentate prin titluri de valori.

Societatea cu raspundere limitata(SRL) in cadrul raporturilor de drept este o persoana juridica si poarta raspundere pentru obligatiile asumate cu intreg patrimoniul sau. Asociatii societatii cu raspundere limitata poarta raspundere pentru obligatiile societatii numai in limitele valorii cotelor-parti care le apartin.

In Legea cu privire la societatile cu raspundere limitata, Nr.135-XVI din 14 iunie 2007[1]au fost efectuate completari fundamentale referitor la activitatea acestei forme organizatorico-juridica de antreprenoriat prevazute in legea precedenta.

In prim plan e de mentionat, ca actuala lege consta din 85 articole, comparativ cu precedenta, care constituia din 36 articole,

ceea ce confirma profunzimea acestui act legislativ.

Suma fondului statutar al SRL constituie 5400 lei.

Spre deosebire de intreprinderea individuala, pentru inregistrarea societatii cu raspundere limitata este necesar un capital statutar minim, din care la momentul inregistrarii cel putin 40% trebuie sa fie depuse la contul temporar al societatii deschis la banca. Daca sunt mai multi fondatori, atunci trebuie sa incheie un contract de constituire, care prevede drepturile si obligatiile fiecaruia, marimea fondului statutar si al cotei fiecarui partener precum si modul de impartire si marimea profiturilor si pierderilor.

Daca in varianta veche a legii se prevedea, ca restul sumei de 60% a fondului statutar sa se introduca pe cont pe parcursul primului an de activitate a SRL, atunci noua lege reduce aceasta perioada pana la ½ de an.

Fondatorii SRL au dreptul pe parcursul a trei ani din momentul inregistrarii sa conteste evaluarea cotei-parti a oricarui fondator, prin participarea la procedura de reevaluare a expertului independent, cu ulterioara confirmare a Adunarii generale.

Organul suprem de conducere al societatii cu raspundere limitata este Adunarea generala. Aceasta are un comitet de conducere care alege presedintele sau directorul general, care reprezinta societatea in relatii cu terte persoane. Din 1 ianuarie 2008 capitalul de rezerva poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor societatii si/sau la majorarea capitalului ei social. Normele anterioare presupuneau ca, acesta se foloseste numai in cazul insuficientei de profit, precum si de mijloace ale fondurilor speciale ale societatii, si se repartizeaza pentru acoperirea pierderilor societatii si/sau plata dobanzii sau a altor venituri aferente obligatiunilor plasate de ea. Marimea minimala a capitalului de rezerva va constitui 10 % din capitalul social dar nu 15%.

Micsorarea Fondului statutar este posibila numai in cazul, cand Adunarea generala ia decizia respectiva, iar dupa aceasta in termen de15 zile instiinteaza toti creditorii sai despre decizia luata. Creditorii au dreptul pe parcursul a trei luni sa ceara noi garantii pe marginea creditelor oferite SRL sau reintoarcerea mai rapida a datoriei creditate.

Fondatori ai SRL pot fi cat persoanele fizice atat si persoanele juridice, in cantitate de la 1 pana la 50 persoane. Daca cantitatea fondatorilor prevaleaza, atunci SRL este obligat sa se reinregistreze ca Societate pe actiuni sau sa se divizeze pe mai multe SRL.

Pentru inregistrarea SRL sunt necesare urmatoarele documente:

cerere de inregistrare;

copia buletinului de identitate;

procesul verbal al adunarii constituante;

statutul societatii cu raspundere limitata;

documentele bancare ce confirma existenta contului bancar deschis temporar, la care sa fie depus aproape jumatate din fondul statutar;

documentele ce confirma plata taxei de stat si a celei de timbru.

Actualmente, pentru inregistrarea SRL se prezinta la CIS o informatie detaliata si despre fondator fondatori: locul si data nasterii; locul de resedinta; cetatenia; datele buletinului de identitate; nationalitatea; copia actului de inregistrare a persoanelor fizice.

In cazul cand SRL este fondata de o singura persoana, in locul contractului de constituire se elaboreaza declaratia cu privire la constituirea societatii. Declaratia trebuie sa contina informatia care este prezentata si in contractul de constituire.

Societatea pe actiuni(SA)este una dintre cele mai raspandite forme ale intreprinderii in economia de piata, numarul lor este relativ mic.

SA poate fi infiintata de o singura, ori de mai multe persoane (fizice sau juridice) din Republica Moldova, precum si din state straine, in scopul desfasurarii activitatii de antreprenoriat. In cazul in care societatea este infiintata de doua ori mai multe persoane(fizice sau juridice), se perfecteaza contractul de societate. Indiferent de numarul persoanelor care infiinteaza SA, statutul asociatiei se elaboreaza si se aproba de actionarii ei. Societatea pe actiuni nu poate avea mai putin de doi membri si isi desfasoara activitatea in baza Legii privind societatile pe actiuni nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 si Legii  nr. 163 - XVI din 13.07.2007 pentru modificarea si completarea Legii privind societatile pe actiuni[ 15,16].

Legea defineste SA ca intreprindere ce dispune de capital statutar divizat completamente in actiuni si efectueaza activitati de antreprenoriat.

Actiunea este un temei juridic al participarii detinatorului ei la conducerea societatii, obtinerea profitului pe parcursul activitatii societatii(dividente), precum si a unei parti a bunurilor ei in caz de lichidare.

Participantii societatii, numiti actionari, poarta raspundere pentru obligatiile societatii in limitele costului actiunilor ce le apartin. SA este o persoana juridica, iar filialele si reprezentantele nu sunt persoane juridice.

Capitalul statutar subscris al societatilor pe actiuni este divizat in actiuni care reprezinta hartii de valoare. Actiuni ale societatilor pe actiuni pot fi: certificatul elaborat prin metoda tipografica si/sau inscrierea in contul analitic deschis pe numele proprietarului lor sau al detinatorului nominal in registrul detinut.

SA, in cadrul raporturilor de drept, este persoana juridica si poarta raspundere pentru obligatiile asumate cu intreg patrimonial sau. Actionarii poarta raspundere pentru obligatiile asociatiei numai in limitele valorii actiunilor care le apartin.

Pana in anul 2008 existau doua tipuri de societati pe actiuni: societatea pe actiuni de tip deschis sau inchis.

SA de tip deschis este acea societate in care actionarii au dreptul nelimitat sa instraineze actiunile ce le apartin. Actiunile si alte hartii de valoare pot fi vandute public unui cerc nelimitat de persoane. Numarul actionarilor nu era limitat, iar capitalul social minim necesar pentru inregistrarea acestui tip de societate era de 20 mii lei.

SA de tip inchis este o societate in care actionarii au dreptul sa vanda actiunile lor numai in cadrul societatii, actionarilor ei sau insasi societatii. SA de tip inchis nu putea avea mai mult de 50 de actionari, iar capitalul social nu putea fi mai mic de 10 mii lei.

Structura organizatorica a societatii a fost complicata datorita existentei obligatorie a urmatoarelor organe de conducere. Asa, pana in anul 2008 structura SA prevedea patru trepte.

Adunarea Generala a Actionarilor - organul superior al societatii pe actiuni si care este convocata nu mai rar decat o data pe an. De competenta acesteia tine:

stabilirea directiilor de activitate a societatii, aprobarea planurilor de lucru;

introducerea modificarilor in statutul societatii, aprobarea unui nou statut;

alegerea si revocarea membrilor Consiliului de observatori ai societatii pe actiuni;

aprobarea modului de remunerare a muncii si a salariilor pentru membrii Comitetului de conducere, comisiei de cenzori.

infiintarea, reorganizarea si lichidarea filialelor si reprezentantelor societatii;

aprobarea documentelor de uz intern, etc.

Consiliul de observatori sau directori - al societatii reprezinta interesele actionarilor si exercita conducerea generala si controlul asupra activitatii societatii. Consiliul SA era subordonat adunarii generale a actionarilor si prezinta acesteia un raport anual cu privire la activitatea sa si cea a societatii in general. Componenta numerica a consiliului SA se stabilea de adunarea generala a actionarilor si nu era mai mica de trei persoane; in cazul SA cu un numar de actionari si detinatori nominali de actiuni mai mare de 300 persoane, consiliul de societate era compus din cel putin 5 persoane. La societatile cu un numar mai mic de 50 de actionari, atributiile consiliului de observatori le executa Adunarea generala a actionarilor.

Comitetul de conducere - organul executiv al societatii pe actiuni care se subordona Adunarii Generale si Consiliului de observatori. Comitetul conducea toate directiile de activitate ale societatii, cu exceptia celor ce tineau de competenta exclusiva a adunarii generale si a Consiliului de observatori, organiza intocmirea si pastrarea proceselor verbale ale Adunarii generale, ale sedintelor Comitetului de conducere, care trebuiau fi prezentate la prima cerere a actionarilor pentru a lua cunostinta cu ele.

Comisia de cenzori - exercita controlul asupra activitatii financiar-economice a societatii si a comitetului ei de conducere.

Formalitatile de inregistrare a societatilor pe actiuni in varianta veche era relativ grea si costisitoare. Pentru infiintarea societatii pe actiuni era necesara incheierea contractului de societate, tinerea adunarii constitutive si aprobarea statutului ei, subscrierea fondatorilor la actiunile plasate, deschiderea contului bancar provizoriu pentru pastrarea mijloacelor banesti obtinute de la realizarea actiunilor, inregistrarea de stat a societatii pe actiuni, inregistrarea actiunilor la Comisie, transferul mijloacelor banesti pe contul de decontare a societatii pe actiuni, etc.

Una din modificarile esentiale - eliminarea diferentelor, care au existat pina la momentul actual a SA ca societati de tip deschis si de tip inchis. In schimbul acestei diferentieri, legislatorul a stabilit din anul 2007 obligatia societatilor pe actiuni sa dezvaluie public informatia in cazul in care are capitalul social in marime de cel putin 50000 lei, un numar de 50 si mai multi actionari impreuna cu actionarii reprezentati de detinatorul nominal, valorile mobiliare ale societatii se coteaza pe piata bursiera s.a.

In conformitate cu noua redactie a art. 27 al Legii privind societatile pe actiuni, orice actionar are dreptul de preemtiune asupra actiunilor cu drept de vot ce se plaseaza sau asupra altor valori mobiliare ale societatii care pot fi convertite in actiuni cu drept de vot. Dreptul de preemtiune nu poate fi limitat sau retras. Dreptul de preemtiune asupra actiunilor plasate prin oferta publica se extinde pe o perioada nu mai mica de 30 de zile calendaristice de la data

inceperii plasamentului[2].

Prin aceasta Lege, SA existente li s-a acordat termen pina la 1 ianuarie 2009 pentru a-si aduce marimea capitalului social si statutele in conformitate cu noile prevederi legislative.

Potrivit modificarilor, SA este societatea comerciala al carei capital social este in intregime divizat in actiuni si ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul societatii.
Orice act si orice scrisoare care provine de la societate va cuprinde denumirea ei, forma juridica de organizare, sediul, numarul inregistrarii de stat, marimea capitalului social si numele conducatorului.

Conform modificarilor operate, au fost anulate diferentele dintre SA de tip deschis si cele de tip inchis. Totodata, conform modificarilor la art. 31(5) din Lege, numarul fondatorilor SA nu este limitat. Dat fiind faptul, ca nu vor mai exista societati pe actiuni de tip deschis si inchis, ci numai de tip deschis, s-a stabilit un capital social minim pentru toate societatile in marime de 20 000 lei.

Art. 4 al Legii nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 a fost completat cu alin. (5), care stipuleaza interdictia pentru societate de a acorda imprumuturi, precum si de a oferi garantii in vederea achizitionarii valorilor mobiliare proprii.

De asemenea, conform modificarilor operate la art. 6(2) din Lege, adresa juridica a SA este adresa sediului ei. Societatea poate avea si alte adrese postale pentru corespondenta.

S-a stabilit o denumire unica pentru unul din organele de conducere ale societatii - acesta este consiliul societatii (nu consiliul directorilor sau consiliul observatorilor) si comisia de cenzori (nu cenzorul).

In baza modificarilor efectuate la art. 12(9) din Lege, in cazul

plasarii actiunilor a caror valoare nominala nu este determinata, organul autorizat sa fixeze valoarea actiunii, este doar adunarea generala a actionarilor (in prezent asemenea decizii este in drept sa adopte consiliul societatii). A fost concretizata procedura in cazul in care valoarea actiunilor de tezaur ale societatii depaseste 10% din capitalul social. Astfel, in caz de incalcare a cerintei mentionate, societatea trebuie sa instraineze actiunile de tezaur in cel mult un an de la data incalcarii. Actiunile care nu au fost instrainate in acest termen vor fi anulate, societatea fiind obligata sa reduca corespunzator capitalul sau social.

Legea introduce claritate in clasele actiunilor ordinare si cele preferentiale. Astfel, actiunile ordinare pot fi doar de o singura clasa. Actiunile preferentiale pot fi de o singura clasa sau de mai multe clase.

De asemenea, au fost efectuate completari si modificari referitoare la procedura de vot a detinatorilor de actiuni preferentiale. De la data intrarii in vigoare a Legii obligatorii se vor numi "detinatori de obligatiuni". De mentionat, ca a fost concretizata denumirea obligatiei - un titlu financiar de imprumut care atesta dreptul detinatorului de obligatiuni de a primi de la emitentul ei valoarea nominala sau valoarea nominala si dobinda aferenta in marimea si in termenele stabilite prin decizia de emitere a obligatiunilor.

Legea prevede, ca emisiunea obligatiunilor convertibile se decide prin hotarirea Adunarii generale a actionarilor, iar emisiunea altor obligatiuni poate fi decisa si de consiliul societatii.

Din 1 ianuarie 2008 capitalul de rezerva poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor societatii si/sau la majorarea capitalului ei social. Normele anterioare presupuneau ca, acesta se foloseste numai in cazul insuficientei de profit, precum si de mijloace ale fondurilor speciale ale societatii, si se repartizeaza pentru acoperirea pierderilor societatii si/sau plata dobinzii sau a altor venituri aferente obligatiunilor plasate de ea. De asemenea marimea minimala a capitalului social acum va constitui 10 % din capitalul social dar nu 15%.

Legea prevede si un sir de alte modificari si completari importante pentru activitatea SA

Cooperativa de productie este o intreprindere formata de trei si mai multi cetateni care si-au asociat bunurile in scopul desfasurarii in comun a unei activitati de antreprenoriat, bazate preponderent pe munca personala a membrilor ei si pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. Cooperativa de productie este o intreprindere de drept privat cu scop lucrativ (exclusiv comercial).

Cooperativa de intreprinzator este o intreprindere fondata de cel putin cinci persoane juridice si/sau fizice care practica activitati de intreprinzator, ce are scopul de a contribui la obtinerea de catre membrii sai a profitului.

O cerinta obligatorie, ca si pentru cooperativa de producere, este existenta a trei si mai multi memebri.

Cooperativa de productie si de intreprinzator sunt persoane juridice si raspund pentru obligatiile asumate cu patrimonial lor. Cooperatorii poarta raspundere pentru obligatiile cooperativei de productie si de intreprinzator in limitele cotelor care le apartin din patrimoniul cooperativei.

Bazele juridice, economice si sociale, precum si conditiile organizatorice ale activitatii cooperativelor sunt stabilite de Legea Republicii Moldova cu privire la cooperatie nr. 864-XII din 16.01.1992.

Intreprinderea de stat si intreprinderea municipala. Aceste intreprinderi se infiinteaza si se doteaza cu bunuri de catre organele de stat sau de organele administratiei locale. Intreprinderile de stat si municipale sunt persoane juridice si poarta raspundere pentru obligatiile asumate cu intreg patrimoniul lor.

Intreprinderile de stat si municipale in activitatea lor economica sunt subordonate organelor de stat si organelor administratiei locale, insa ele nu poarta raspundere pentru obligatiile organelor administratiei de stat si ale organelor administratiei locale.

La randul lor, organele administratiei de stat si organele administratiei locale nu poarta raspundere pentru obligatiile intreprinderii de stat si cele ale intreprinderii municipale.

O forma relativ noua de desfasurare a activitatii de antreprenoriat, care a inceput sa fie practicata in Republica Moldova abia la finele anului 1998, este activitatea in baza patentei de intreprinzator.

Patenta de intreprinzator reprezinta un certificat de stat nominativ, care confirma dreptul detinatorului ei sa desfasoare genul de activitate de intreprinzator indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp. Conform legislatiei in baza patentei de intreprinzator pot fi practicate circa 51 de genuri de activitate, in asa domenii, precum: comertul cu amanuntul; producerea si realizarea produselor de panificatie; confectionarea imbracamintei; prestarea serviciilor de transport; serviciilor contabile si juridice etc.

Patenta se elibereaza de Inspectorul fiscal teritorial pe cel putin o luna si pana la un termen nelimitat, la dorinta detinatorului acesteia. Taxa pentru patenta depinde de domeniul de activitate, precum si de locul unde se va desfasura activitatea data.

Incepand cu 1 ianuarie 2007 asemenea genuri de activitate ca "transportul calatorilor cu automobile-taxi" sau "cresterea florilor si comercializarea lor" nu mai pot fi practicate pe baza patentei de intreprinzator. La 1 ianuarie 2008 si 1 ianuarie 2009 vor fi eliminate si alte genuri de activitate din regimul patentei de intreprinzator. Aceste prevederi au generat nemultumiri si chiar proteste stradale din partea detinatorilor de patente. La data de 7 iulie 2006, Parlamentul a adoptat Legea nr. 208-XVI din 07.07.2006 cu privire la modificarea si completarea Legii cu privire la patenta de intreprinzator

Despre ultimele schimbari in legislatia autohtona referitor la activitatea in baza patentei de intreprinzator gasim in anexa 5.