Etica, responsabilitatea sociala si coruptia ca factori de risc

Etica, responsabilitatea sociala si coruptia ca factori de risc

Etica si responsabilitatea sociala au devenit un subiect sensibil, mai ales in tarile dezvoltate din punct de vedere economic. Subestimarea acestui fenomen, numit risc de reputatie, poate conduce la pierderea clientilor, la diminuarea volumului activitatii operationale si la dificultati in atragerea de noi clienti. Consecintele acestor situatii sunt implicite pentru afacere: rentabilitate diminuata, perspective de dezvoltare reduse, scaderea semnificativa a valorii de piata a firmei.

Una din consecintele integrarii economice, globalizarii, este amplificarea riscului de a fi tinta unui proces de "spalare" a banilor. Rivalitatea dintre actorii economici si financiari, zonele libere de restrictii si norme legislative, extinderea mijloacelor de comunicare, dematerializarea fluxurilor financiare, facilitatile tehnice pentru transferul fondurilor sunt elemente care favorizeaza "spalarea" banilor de origine criminala. Caracterul etic al luptei contra "spalarii" banilor nu trebuie subestimat. Volumul banilor "spalati" anual este considerabil. Metoda utilizata, de altfel destul de putin fiabila, in determinarea volumului fluxurilor de bani "albiti" consta in compararea volumului cheltuielilor inregistrate oficial intr-o tara cu volumul sumelor incasate oficial de catre aceeasi tara. Apare un deficit care nu se poate explica decat prin "bani negri". Tarile "off-shore", numite si paradisuri fiscale, sunt principalii vectori pentru fluxul banilor "negri", data fiind fiscalitatea cvasiinexistenta, secretul bancar si de afaceri absolut, absenta totala a controlului asupra tranzactiilor, asupra provenientei fondurilor sau asupra activitatii firmelor.

Dar care sunt resorturile eticii in afaceri, in special, sau cele ale eticii in societate, generic vorbind? Fiecare dintre noi, in calitate de actori sociali, isi are propriul sistem de credinte si valori, care reflecta propriul mediu social si cultural, ca rezultat al adaptarii la problemele si dificultatile din mediul extern si al integrarii normelor religioase.

Iata cateva cifre care releva amploarea fenomenului: in SUA piata drogurilor reprezinta intre 100 si 300 de miliarde de dolari anual; volumul banilor spalati, la nivel mondial, reprezinta circa 3-5% din produsul mondial brut sau de la 600 miliarde de dolari la 1,5 trilioane de dolari. De altfel, unii analisti considera ca religia este cel mai ambiguu aspect socio-cultural, utilizat in mod frecvent, ca pretext in declansarea si sustinerea actiunilor teroriste si a razboiului, ambele extrem de periculoase si riscante, nu doar pentru mediul de afaceri ci si pentru societatea umana.

Responsabilitatea actorilor sociali este urmarea raportului de putere dintre acestia si a mediului institutional existent, in special a structurii si functionalitatii acestuia. Libertatea decizionala este componenta esentiala a moralitatii si este, din punct de vedere etic, mult mai relevanta decat orice alt criteriu. Din acest motiv sistemul democratic si mecanismul pietei libere ofera posibilitatea solutionarii conflictului de interese dintre actorii sociali intr-o maniera mult mai echitabila decat sistemul bazat pe opresiunea si dominarea semenilor - mediul propice, de altfel, pentru amplificarea coruptiei si oportunismului.

Coruptia este un risc cu implicatii directe, privind reputatia, dar si indirecte, privind piata, pentru lumea afacerilor. Lista tarilor destabilizate politic si economic din cauza coruptiei este destul de lunga. Reforma lenta din tarile Europei Centrale si de Est este, in mare parte, rezultatul acestui fenomen. Exercitarea puterii in mod discretionar si pozitia de piata, adesea, monopolista a intreprinderilor publice sunt premisele coruptiei. Convergenta intereselor politice, birocratice si economice formeaza mediul propice dezvoltarii coruptiei. Realitatea dovedeste ca fenomenul se poate manifesta la toate nivelele, de la marea coruptie (functionari cu rang inalt in ierarhia puterii politice) la mica coruptie (functionari aflati la baza sistemului organizational public), cu implicatii diferite, indiscutabil, pentru societate si pentru mediul de afaceri.

Coruptia presupune un contract tacit intre intreprinderi, grupuri de presiune si cetateni care incearca sa-si maximizeze foloasele oferind mita, pe de o parte si entitatile publice (functionarii acestora) si politicienii care tind sa-si maximizeze veniturile pe cai ilegale, facand uz, in scop personal, de puterea de care dispun, prin natura functiei pe care o detin, pe de alta parte.

Analistii politici si sociologii considera ca daca societatea civila ar fi avut un control mai mare asupra puterii politice, fenomenul coruptiei n-ar fi avut amploarea de astazi, insa cu toate acestea, din punct de vedere moral, sistemul democratic si mecanismul pietei libere este superior sistemului centralizat sau etatist. preocupat doar de propriile interese, fiindca nu exista si/sau nu functioneaza mecanismul institutional care ar trebui sa sanctioneze aceste comportamente, increderea si stabilitatea sociala fiind grav afectate.

Concluziile unor studii releva diferente semnificative intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, in ceea ce priveste amploarea coruptiei. Bineinteles ca fenomenul exista si in tarile dezvoltate, insa mediul institutional al acestora n-a permis transformarea coruptiei intr-un fenomen sistematic. In cazul tarilor in curs de dezvoltare, unde mediul institutional este nefunctional sau inexistent (dreptul de proprietate este in curs de (re)constituire, lasand loc multor abuzuri), coruptia a devenit un fenomen endemic, ce favorizeaza clientelismul, incompetenta si ineficienta, alimenteaza economia subterana, incita la frauda fiscala, denatureaza programele de lupta impotriva saraciei si submineaza programele internationale de sustinere a reconstructiei economice.

Desi costul coruptiei este dificil de evaluat, totusi, unele efecte sunt de o evidenta indiscutabila. Coruptia, ca fenomen, reduce volumul investitiilor in economie, ameninta cresterea economica, conduce la cresterea impozitelor si taxelor, influenteaza alocarea fondurilor publice (favorizand proiecte sau programe care permit incasarea unor venituri ilegale substantiale, de unde proliferarea unor proiecte inutile si ineficiente).

Fenomenul, la scara mondiala, poate fi descris intr-un mod sugestiv, utilizand conceptul de structura de piata si avand in vedere cele doua parti implicate: "purtatorii cererii" - entitati publice sau reprezentantii acestora - si " purtatorii ofertei" - entitati private.

Situatia de monopol bilateral apare in cazul in care raportul de putere este relativ echilibrat intre sectorul public si cel privat, iar elitele politice si economice sunt reduse ca numar si relativ omogene. Situatia este tipica Europei de Vest si Statelor Unite ale Americii. Mediul institutional si sistemul democratic permit electorilor sanctionarea celor implicati in fapte de coruptie.

Lucrare: Legea Stefan-Boltzmann Document online: Trunchiul de piramida hexagonala regulata

In situatia in care "cererea" domina "oferta" avem de a face cu fenomenul de "cleptocratie" caracteristic tarilor in curs de dezvoltare, unde societatea civila si sectorul privat sunt insuficient dezvoltate, drepturile omului si dreptul la proprietate sunt inexistente sau in curs de (re)stabilire, puterea politica este fragmentata (adesea intre regiuni, grupuri etnice sau factiuni apartinand aceluiasi partid politic). In acest caz, beneficiarii sunt cei care stabilesc pretul "tranzactiei", recurgand la diverse mijloace in acest scop: violenta, intimidare. Aceasta situatie conduce la consecinte dintre cele mai negative. Supraexploatarea materiilor prime, deturnarea sau neutilizarea fondurilor financiare internationale, degradarea sistemului social, a coeziunii sociale care sunt tipice pentru un sistem cu o coruptie endemica.

Cea de a treia situatie, in care "oferta" domina "cererea", este tipica cazurilor in care statul se lasa intimidat de organizatii criminale care incearca sa isi exercite puterea asupra sa prin intermediul violentei. Uneori, "cererea" si "oferta" sunt fragmentate, situatie ce corespunde unei atomicitati relative, ceea ce genereaza concurenta intre corupatori.

Riscul politic este definit ca o consecinta adversa rezultata din evenimente politice. Totusi, o definire a riscului politic focalizata doar pe consecinte negative este inadecvata pentru determinarea impactului asupra costului capitalului. Daca riscul politic este diversificabil, atunci el nu afecteaza castigul investitorului sau costul de capital al firmei, desi poate afecta fluxul de numerar al firmei.

Daca un risc politic particular este diversificabil sau nu, depinde de portofoliul de piata relevant fata de care riscul sistematic este masurat. Rezultatele depind de masura integrarii sau segmentarii pietei de capital locale comparativ cu cea globala.

Atunci cand piata de capital este integrata, portofoliul de piata relevant este portofoliul de piata al pietei globale. Cand piata interna este segmentata, portofoliul de piata relevant este portofoliul pietei interne. Evidentele empirice sugereaza ca lumea reala a pietei de capital oscileaza intre integrare perfecta si segmentare completa. Data fiind variatia specifica a tarilor in ceea ce priveste gradul de segmentare a pietei de capital, alegerea portofoliului de piata fata de care se va masura diversificabilitatea sau nondivesificabilitatea surselor de risc politic trebuie sa se faca de la caz la caz.

Guvernele impun restrictii atunci cand conditiile de piata se deterioreaza, care pot fi relaxate atunci cand conditiile locale se amelioreaza. Influenta surselor de risc politic asupra costului capitalului depinde de gradul de corelare a consecintele unor astfel de evenimente cu castigul portofoliului relevant de piata.

In toate topurile si clasamentele internationale, Romania ia note mari pentru coruptie si opacitate. In sens larg, termenul de opacitate include toate subteranele economiei: bani negri, bani spalati, gauri negre, ostilitatea mediului de afaceri. Indicele de opacitate, ca medie a coeficientilor asociati acronimului CLEAR (Corruption, Legal, Economic, Accounting, Regulatory), releva cauzele economice, politice, administrative si culturale ale lipsei de transparenta si se refera in mod explicit la: coruptia structurilor guvernamentale, legislatia privind proprietatea si contractele, politicile economice, in special cele monetare si fiscale, standardele de contabilitate si de audit, reglementarea mediului de afaceri. Altfel spus, risc ridicat.

Localizarea investitionala si riscul politic

Decizia investitionala strategica a unei companii multinationale (CMN) este construita pe doua coordonate:

de tip comportamental "motivatia institutionala" care evalueaza mediile potentiale de implantare din punct de vedere economic;

de tip spatial "localizarea internationala" care evalueaza mediul potential de implantare din punct de vedere politic si institutional.

Decizia de a investi trebuie luata prin echilibrarea balantei intre valorificarea oportunitatilor de castig prin investitii straine directe (ISD), pe de o parte, si posibilitatea ca factorii politici din spatiul de implantare sa provoace interferente nedorite in derularea operatiunilor specifice investitiilor, pe de alta parte.

De-a lungul istoriei statul a avut rolul de a mentine ordinea si de a reduce incertitudinea in afaceri, dar pe masura ce timpul trece, acesta nu numai ca nu reuseste sa ofere garantii, ci reprezinta chiar el o sursa de nesiguranta. De aceea riscul politic devine o problema majora pentru firmele ce actioneaza, prin investitii, in mediul international.

Termenul de risc politic nu a fost unanim definit si acceptat, aceasta datorita complexitatii sale, fiind determinat de o multitudine de factori variabili, unii dintre ei aflati in relatii de interdependenta, mai mult sau mai putin controlabili de catre tara-gazda si cu atat mai greu de pozitionat si evaluat de catre CMN. Clark E. defineste riscul politic astfel: "evenimente de natura macroeconomica, sociala, politica sau factori strategici specifici tarii-gazda care pot afecta interesele companiei"[1].

In abordarea conventionala riscul politic este considerat ca provenind din conflictele ce apar intre CMN si guvernele din tarile-gazda, legate de scopurile si obiectivele urmarite de fiecare in parte. Baza economica a conflictului o constituie controlul alocarii resurselor de catre CMN si distributia castigurilor obtinute din operatiunile desfasurate de companie in tara-gazda.

Teoreticianul Stephen Kobrin, considerat autoritate in materie, clasifica riscul politic in functie de doua dimensiuni:

prima dimensiune face distinctie intre riscul specific tarii-gazda (macro-riscul politic), care afecteaza toate firmele straine ce opereaza in tara-gazda, indiferent de domeniul de activitate si riscul specific firmei investitoare (micro-riscul politic), ce se manifesta la nivelul unei industrii, firme sau proiect investitional.

Riscul specific tarii-gazda, cunoscut si sub denumirea de risc de tara. prezinta interes indeosebi pentru bancile internationale, iar riscul specific firmei investitoare are importanta pentru CMN.

a doua dimensiune face distinctie intre evenimentele politice care afecteaza proprietatea activelor si cele care afecteaza operatiunile firmei.

Modificarile induse de evenimente politice implica o serie de restrictii cu referire la: libertatea fixarii preturilor, libertatea privind folosirea managerilor sau muncitorilor expatriati, precum si reglementari privind produsele prelucrate local.

Sursa: C. Munteanu, A. Horobet, Finante transnationale, Ed. All Beck, 2005, pag. 270.

Conflictele dintre obiectivele urmarite de CMN si cele ale guvernelor-gazda sunt generate de probleme precum: impactul activitatii CMN asupra dezvoltarii economice a tarii-gazda, ingerinta CMN asupra suveranitatii nationale, controlul strain asupra industriei nationale cheie, partajarea proprietatii si a controlului asupra activelor cu grupurile de afaceri locale, impactul asupra balantei de plati din tara de implantare, influentarea cursului de schimb a monedei nationale din tara-gazda, controlul asupra pietelor de export, folosirea managerilor si muncitorilor straini in detrimentul celor autohtoni, exploatarea resurselor naturale ale tarii-gazda.

Astfel privite lucrurile, reiese ca pentru CMN obiectivele guvernului de natura economica, politica, sociala, culturala si ideologica precum si instrumentele prin care se realizeaza acestea sunt parametri ce circumscriu activitatile investitionale. Uneori politicile guvernamentale sunt ambigue sau chiar contradictorii. De aceea CMN trebuie sa anticipeze prioritatile nationale in schimbare.

Ca o concluzie se poate retine ca viziunea conventionala a riscului politic, de natura conflictuala intre obiectivele urmarite cu buna-credinta de CMN si guvernele-gazda, are caracter neintentionat, fiind o problema de asumare pasiva si adaptare reactiva la realitatea starii de frictionalitate. Aceasta presupune evaluarea si masurarea corecta a riscului politic, iar decizia de localizare trebuie luata, fie prin asumarea riscului politic, fie prin luarea unor masuri de contracarare sau reducere a acestuia.