Istoria electrotehnicii

ISTORIA ELECTROTEHNICII

Electrotehnica este o disciplina a științelor tehnice care studiaza aplicațiile fenomenelor electromagnetice, precum și o ramura a industriei care aplica aceste fenomene.

Termenul de electrotehnica sau electricitate tehnica a fost introdus de Werner von Siemens in anul 1880, an care marcheaza desprinderea și evoluția electrotehnicii ca ramura de sine statatoare a fizicii, avand numeroase aplicații industriale și aducand un aport important la dezvoltarea tehnicii in general.

Prin impulsurile date de raspandirea curentului electric electrotehnica a adus cu sine mutații importante in industrie și viața sociala. Astfel extragerea de materii prime a fost așezata pe noi baze (de exemplu extragerea aluminiului); prin folosirea mecanizarii, automatizarii și robotizarii a crescut productivitatea muncii; agricultura folosește instalații electrice de irigat, de fabricarea ingrașamintelor chimice și multe altele; transporturile, in special cele feroviare, au devenit mult mai rentabile.

In ceea ce privește folosirea electrotehnicii de catre mass-media, ea este primordiala. Fara ea nu ar fi existat cinematograful, radioul și televiziunea.

Totodata electrotehnica a stat la baza dezvoltarii altor discipline tehnice de sine statatoare cum sunt telecomunicațiile, electronica, automatizarea și informatica.

Personalitați romanești cu studii in domemiul fenomenelor electromagnetice recunoscute pe plan mondial

Gheorghe Cartianu-Popescu (n. 8 august 1907, Borca, Neamț, d. 26 iunie 1982, București) a fost un cunoscut profesor universitar, cercetator de valoare mondiala, inventator și membru al Academiei Romane. S-a specializat in domeniul radiocomunicațiilor. A realizat primele instalații romanești de emisie cu modulație de frecvența, de concepție proprie, cu care s-au efectuat primele emisii experimentale, pe unde metrice, in Romania (1947 - 1950). A avut cercetari și numeroase lucrari in domeniul teoriei și practicii modulației de frecvența. De asemenea, a contribuit la organizarea și dezvoltarea invațamantului romanesc de radiocomunicații.

Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964) - primul rector al Școlii Politehnice din București, eminent profesor și savant in domeniul fenomenelor electromagnetice, cu o teza de doctorat referitoare la campul magnetic al corpurilor incarcate cu sarcina electrica aflate in mișcare, citata și astazi in bibliografiile privind teoria relativitații.

Constantin Budeanu (1886-1959) - renumit profesor de electricitate care a elaborat teoria fenomenelor reactive și deformante in rețelele electrice, impunand-o pe plan internațional, reprezentant activ și deosebit de apreciat al țarii noastre in Comisia Electrotehnica Internaționala (CEI), in cadrul careia a condus Subcomitetul pentru fenomene reactive și deformante.

Ion S. Gheorghiu (1885-1968) - profesor de Mașini electrice, autor al primului Tratat de Mașini Electrice in limba romana, cel care a elaborat in 1914-1915 primul proiect de electrificare a caii ferate Ploiești-Brașov.

Alexandru Popescu (1900-1974) - profesor de Electrotehnica și de Masurari electrice, a proiectat și realizat laboratoarele de Mașini electrice, de Masuri electrice, de Incercari Industriale și de Inalta Tensiune din localul Polizu din Bucurști; a inzestrat prin stradanii deosebite Facultatea de Electrotehnica cu o biblioteca bogata de specialitate care actualmente face parte din patrimoniul național.

Remus Raduleț (1904-1985) - profesor de teoria electromagnetismului, autorul axiomatizarii acestei știinte, cu contribuții remarcabile in teoria electrodinamicii relativiste și teoria marimilor fizice primitive, inițiatorul imensei enciclopedii tehnice intitulate "Lexiconul tehnic roman", președinte al Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI), creatorul școlii romanești de Bazele Electrotehnicii.

SCURT ISTORIC

  1920 - Dr. H. H. Lester concepe dezvoltarea radiografiei industriale a metalelor, apoi in 1924 folosește metoda pentru detectarea de fisuri in unele piese turnate la o termocentrala

  1926 - este realizat primul aparat electromagnetic cu curenți turbionari

  1927 - 1928 - Elmer Sperry și H.C. Drake concep un sistem cu inducție magnetica pentru detectarea defectelor din șinele de cale ferata

  1929 - A.V. DeForest și F.B. Doaneeste realizeaza primul aparat și metoda de testare cu particule magnetice

  1930 - Robert F. Mehl demonstreaza realizarea de imagini radiografice folosind radiațiile gamma din izotopi de radiu, ceeace permite examinarea de elemente cu grosimi mai mari

  1940 - 1944 - Dr. Floyd Firestone dezvolta in S.U.A. metoda de testare cu ultrasunet

  1950 - J. Kaiser a introdus emisia acustica in metoda NDT