Tehnica mecanica
Incluziune de zgura - defecte de structuraIncluziuni DT 51. Incluziune de zgura.Gol deschis (incluziune deschisa) sau gol inchis (incluziune inchisa) in corpul piesei turnate, umplut total sau partial cu zgura (fig. 19.7.a). DT 57. Incluziune cu amestec de formare.Gol deschis (incluziune exterioara) sau gol inchis (incluziune interioara) umplut total sau partial cu material de formare, material ceramic, grafit, etc (fig. 19.7.b).Granulele de amestec avand greutatea specifica mai mica decat aliajul lichid, sunt antrenate de acestea si plutesc la suprafata lui.Principalele cauze care produc defectul sunt: Rezistenta prea mica a formei Curatirea insuficienta a formei Repararea necorespunzaroare a partilor deteriorate Stricarea formei la asamblare Inaltimea de cadere prea mare a jetului de aliaj lichid Amplasarea gresita a alimentatoarelor.Cand jetul de metal loveste perpendicular pe miez are loc o spalare a amestecului de formare.Alimentatoarele trebuiesc amplasate astfel incat metalul sa fie introdus in cavitatea tangential sau de-a lungul peretilor.In fidura 19.8 este reprezentat modul gresit (stanga) si cel corect (dreapta) de amplasare a alimentatoarelor. Defecte de structura DT 61.Licuatie.Separarea a doi componenti de compozitie diferita satorita amestecarii partiale sau totale a acestora, din care cauza se depun in doua straturi (fig.19.9). Din acestea fac parte si produsele de licuatie in forma de picaturi separate din masa topita, in majoritatea cazurilor in interiorul retasurilor sau a sulfurilor.Se deosebesc de defectul DT 54 (picatura rece), prin aceea ca sunt stans legate de corpul piesei. DT 62. Necorespondenta marimii grauntelui.Abaterea marimii grauntelului microstructurei fata de prescriptii. DT 63.Zona dura.Prezenta pe suprafata sau pe peretii piesei turnate a unor zone continand constituienti metalografici mai duri decat cei care formeaza metalul de baza, din care nu se poate prelucra usor prin aschiere.De ex. La fonta cenusie existenta cementitei libere (albire). DT 64. Segregatie. Acumularea in interiorul piesei turnate a elementelor separate sau acombinatiilor chimice in urma cristalizarii selective in timpul solidificarii. DT 65. Necorespondenta structurii. Abatarea cantitatii, marimii si formei constituientilor structurali fata de prescriptii. DT 66. Strat decarburat.Dec arburarea superficiala a piesei turnate,pe o adancime variabila, datorita reactiei chimice dintre materialul formei si metal. Compozitie chimica, carateristici mecanice si fizice necorespunzatoare DT 71. Neconcordanta compozitiei chimice.Abaterea compozitiei chimice a piesei turnate fata de prescriptii. DT 72. Neconcordanta proprietatilor mecanice.Abaterea proprietatilor mecanice (rezistenta la rupere, rezistenta la curgere, alungirea,rezilienta, duritatea, etc) fata de prescriptii. DT 73.Neconcordanta proprietatilor fizice.Abaterea proprietatilor fizice ale piesei turnate fata de prescriptii Detectarea defectelor si a cauzelor care le-au provocat Calitatea pieselor turnate se verifica in cadrul controlului final, urmarindu-se detectarea defectelor si a cauzelor care le-au generat.Se controleaza: aspectul exterior,compactitatea, dimensiunile si masa, compozitia chimica, structura, proprietatile mecanice. Aspectul exterior.Prin aceasta cercetare se poate constata nerespectarea formelor exterioare ale pieselor turnate, defecte superficiale si uneori chiar defecte interioare care ies la suprafata. Compactitatea.Se constata defectele interioare printr-o serie de metode: Incercarea la presiune ( proba hidraulica).Se aplica pieselor care in exploatare sunt solicitate la presiuni interioare sau exterioare exercitate de diverse fluide.Incercarea se face de regula asupra unei presiuni superioare celei din exploatare.Aparitia picaturilor de apa pe peretii piesei pune in evidenta neatanseitatile produse de defectele interioare. Detectarea defectelor interioare cu ajutorul ultrasunetelor,razele X,prin defectoscopie magnetica.Se aplica pieselor deosebit de importante. Metode indirecte - masurarea greutatii specifice a piesei,determinarea proprietatilor mecanice, ciocanirea. Controlul dimensiunii si a masei.Se face cu instrumente universale sau speciale de control.La piesele mari si complicate, verificarea dimensiunilor se face prin trasaj, pe placa de trasare. Compozitia chimica.Se determina prin metode obijnuite de analiza chimica cantitativa sau prin metode speciale (spectroscopice, colorimetrice).Proba supusa analizei trebuie sa fie reprezentativa pentru metalul turnat.Se pot folosi probe turnate (din aceeasi sarja) idependent de piese sau probe martor, solidare cu piesa. Controlul structural.structura metalelor turnate depinde de compozitia chimica, de conditiile de racire si de tratamentul termic aplicat piesei.Controlul se poate face prin: Analiza macroscopica.Examinarea se face cu ochiul liber sau la marime mica (lupe) pe probe luate din piese, pe epruvete speciale, sau direct in ruptura. Analiza microscopica.Examinarea se face cu ajutorul microscopului pe probe metalografice slefuite si atacate cu reactivi. Controlul proprietatilor mecanice.Caracteristicile mecanice care se verifica uzual sunt duritatea, rezistenta la rupere (la curgere) la intindere si incovoiare, alungirea, gatuirea, rezilienta.Incercarile nedistructive (duritatea) se pot executa direct asupra pieselor; pentru cele distructive sunt necesare epruvete turnate care pot fi: Epruvete martor - se toarna odata cu piesele, fiind legate de acestea prin canale de alimentare. Epruvete turnate separat.Se toarna in aceleasi conditii ca si piesa, din aceiasi sarja si sunt supuse aceluiasi tratament termic. Epruvete prelevate din piesa.Se sacrifica un numar de piese turnate si din ele se confectioneaza epruvete. Detectarea defectelor la pieselor turnate este urmata de analizarea cauzelor care le-au generat,in vederea preintamplarii aparitiei lor in viitor.Acelasi tip de defect poate fi generat de mai multi factori iar acelasi factor (denumit ,factor de productie') poate provoca mai multe defecte. PROCESUL TEHNOLOGIC DE INTRETINERE SI REPARATII CURENTE . Stabilirea
operatiilor de intretinere necesare
Modulul VII : DETECTAREA DEFECTELOR I. Locul modulului in cadrul planului de invatamant. Lista competentelor specifice unitatii de competenta din modul Modulul "Detectarea defectelor" face parte din curriculum-ul clasei a XIII-a liceu tehnologic, pentru calificarile de nivel 3. Competentele vizate prin acest modul au caracter tehnic general, facand parte din cunostintele absolut necesare acestui nivel de calificare al absolventilor. Continuturile prevazute se vor parcurge in stagiile de instruire practica comasata si in cadrul laboratorului tehnologic. Lista unitatilor de competente relevante pentru modul:
II. Tabelul de corelare a competentelor si continuturilor
III. Sugestii metodologice Modulul " Detectarea defectelor"nu este conditionat sau dependent de celelalte module din curriculum. Continuturile modulului sunt proiectate pentru 50 de ore, repartizate dupa cum urmeaza: - 15 ore de laborator - 35 ore de instruire practica Parcurgerea continuturilor modulului si adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competentelor tehnice generale aferente calificarilor de nivel 3. Abordarea modulara va oferi urmatoarele avantaje: - modulul este orientat asupra celui care invata, urmarind valorificarea disponibilitatilor sale; - fiind o structura flexibila, modulul poate incorpora, in orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice; - modulul permite individualizarea invatarii si articularea educatiei formale si informale; - modulul ofera maximum de deschidere, pe de o parte in plan orizontal, iar pe alta parte, in plan vertical, peste / langa alte module parcurse; in prelungirea acestora pot fi adaugate mereu noi module, ceea ce se inscrie in linia imperativului educatiei permanente. In elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui sa tina seama de urmatoarele principii: Elevii invata cel mai bine atunci cand considera ca invatarea raspunde nevoilor lor. Elevii invata cand fac ceva si cand sunt implicati activ in procesul de invatare. Elevii au stiluri proprii de invatare. Ei invata in moduri diferite, cu viteze diferite si din experiente diferite. Participantii contribuie cu cunostinte semnificative si importante la procesul de invatare. Elevii invata mai bine atunci cand li se acorda timp pentru a "ordona" informatiile noi si a le asocia cu "cunostintele vechi". Procesul de predare - invatare trebuie sa aiba un caracter activ si centrat pe elev. In acest sens cadrul didactic trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte si modalitati de lucru: Diferentierea sarcinilor si timpului alocat, prin: gradarea sarcinilor de la usor la dificil, utilizand in acest sens fise de lucru; fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii sa le abordeze in ritmuri si la niveluri diferite; fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiti, in functie de abilitati; prezentarea temelor in mai multe moduri (raport, discutie sau grafic); Diferentierea cunostintelor elevilor, prin: abordarea tuturor tipurilor de invatare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct); utilizarea verificarii de catre un coleg, a verificarii prin indrumator; Diferentierea raspunsului, prin: utilizarea autoevaluarii si solicitarea elevilor de a-si impune obiective. Plecand de la principiul integrarii, care asigura accesul in scoala a tuturor copiilor, acceptand faptul ca fiecare copil este diferit, se va avea in vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competentelor. Pentru acei elevi care prezinta deficiente integrabile, metodele se vor adapta la specificul conditiilor de invatare si comportament (utilizarea de programe individualizate, pregatirea de fise individuale pentru elevii care au ritm lent de invatare, utilizarea instrumentelor ajutatoare de invatare, aducerea de laude chiar si pentru cele mai mici progrese si stabilirea impreuna a pasilor urmatori). Evaluarea continua a elevilor va fi realizata de catre cadrele didactice pe baza unor probe care se refera explicit la criteriile de performanta si la conditiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandam : Observarea sistematica a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea capacitatilor si atitudinilor lor fata de o sarcina data. Investigatia. Autoevaluarea, prin care elevul compara nivelul la care a ajuns cu obiectivele si standardele educationale si isi poate impune / modifica programul propriu de invatare. Metoda exercitiilor practice Lucrul cu modele Instrumente de evaluare utilizate pot fi diferite, ca: Fise de observatie si fise de lucru Chestionar Fise de autoevaluare Lucrari practice executate sub observatia cadrului didactic Miniproiect - prin care se evalueaza metodele de lucru, utilizarea corespunzatoare a bibliografiei, a materialelor si a instrumentelor, acuratetea reprezentarilor tehnice, modul de organizare a ideilor si a materialelor intr-un proiect. Portofoliu- ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de inregistrare a performantelor scolare ale elevilor. Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numarului de ore alocat fiecarei teme, in functie de: dificultatea temelor nivelul de cunostinte anterioare ale grupului instruit complexitatea si varietatea materialului didactic utilizat ritmul de asimilare a cunostintelor si de formare a abilitatilor practice proprii grupului instruit. Intre competente si continuturi este o relatie biunivoca, competentele determina continuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigura dobandirea de catre elevi a competentelor dorite. Pentru dobandirea de catre elevi a competentelor prevazute in SPP-uri, activitatile de invatare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv si centrat pe elev, cu accent preponderent pe activitatile de invatare cu caracter practic, aplicativ. Pentru atingerea obiectivelor programei si dezvoltarea la elevi a competentelor vizate de parcurgerea modulului, recomandam ca in procesul de invatare - predare sa se utilizeze cu precadere metode bazate pe actiune, cum ar fi: - efectuarea unor lucrari practice si de laborator - realizarea unor miniproiecte din domeniul calificarii Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directa, observarea independenta ), metode expozitive ( explicatia, descrierea, exemplificarea ) poate conduce la dobandirea de catre elevi a competentelor specifice calificarii. Se considera ca nivelul de pregatire teoretica si practica este realizat corespunzator daca sunt indeplinite toate criteriile de performanta.
|