Asamblari prin sudare - procedee tehnologice

Grup Scolar Industrial

Energetic Sibiu

Portofoliu la

Modulul 7: Asamblari mecanice

Tema: Asamblari prin sudare

ASAMBLARI  PRIN SUDARE

1. Generalitati

Sudarea constituie unul din cele mai sigure si expeditive procedee de asamblare, fiind aplicata pe scara larga la realizarea ansamblurilor din tabla groasa sau subtire, profile, bare, sarma, etc. Raspandirea acestui procedeu de asamblare se explica si prin costul imbinarii, sensibil mai scazut decat cel al imbinarilor obtinute pe alte cai.

Sudura se numeste zona in care se face imbinarea, iar cusatura este sudura executata pe o linie, fie continua, fie cu intreruperi. Metalul depus rezulta din topirea metalului de adaos, care, amestecandu-se partial cu metalul de baza topit, formeaza dupa solidificare cusatura.

2. Procedee tehnologice

Pentru a putea deosebi procedeele de sudura se urmareste starea metalului la locul de sudura si astfel avem: sudare prin topire si sudare prin presiune.

I. Sudarea prin topire

Acest tip de imbinare se realizeaza prin topirea locala a pieselor, cu sau fara metal de adaos si fara a exercita o presiune statica sau un soc asupra lor.

Procedeele de sudare prin topire avand in vedere caracterul procesului tehnologic se clasifica astfel:

- sudare cu gaz

- sudare cu arc

- sudare cu hidrogen atomic

- sudare aluminotermica prin topire

Dintre cele enumerate cea mai mare utilizare o are sudarea cu arc electric. Caldura este produsa de un arc electric format fie intre mai multi electrozi, fie intre metalul de baza si un electrod.

Piesa introdusa in circuitul electric de sudare cu arcul format intre piesa si electrod constituie sudarea prin arc cu actiune directa. Arcul format intre doi electrozi fara a avea contact cu sursa de curent constituie sudarea prin arc cu actiune indirecta. Sudarea cu arc electric se poate executa: cu electrod de metal sau cu electrod de carbune.

Sudarea cu electrod de metal (Procedeul Slavianov). Electrodul este o vergea de metal, care prin topire constituie adaosul de metal. El poate fi invelit sau cu inima. In loc de invelis, se poate folosi fie un gaz protector care inconjoara arcul si m,etalul topit, fie un material de protectie granulat. Se poate folosi atat curentul continuu cat si cel alternativ.

Generatoare de sudura de curent continuu, transformatoarele de sudura pentru curent alternativ si diferitele accesorii pentru posturile de sudura intra in componenta utilajului pentru sudarea cu arc electric.

II. Sudarea prin presiune

Acest tip de imbinare se realizeaza fara metal de adaos, piesele de imbinat fiind aduse prin incalzire in stare plastica si apoi li se aplica o presiune statica sau un soc.

Procedeele de sudare prin presiune avand in vedere caracterul procesului tehnologic se clasifica astfel:

- sudare prin forjare

- sudare electrica prin rezistenta

- sudare cu gaz

- sudare aluminotermica prin presiune

Dintre aceste procedee enumerate mai sus o mai mare raspandire o are sudare electrica prin rezistenta. In cadrul acestui procedeu incalzire pieselor care se sudeaza se realizeaza prin degajare de caldura la trecerea curentului electric prin rezistenta de contact dintre suprafetele pieselor care se ating.

Sudarea electrica prin rezistenta, prin puncte constituie unul din cele mai raspandite procedee de sudare in lucrarile de asamblare, fiind folosita frecvent la imbinarea tablelor, profilelor si sarmelor subtiri. Sudarea se realizeaza prin strangerea pieselor intre doi electrozi din cupru si trimitere in circuit a unui curent electric de intensitate foarte mare. Datorita rezistentei electrice de contact dintre piesele sudate, se dezvolta o mare cantitate de caldura care produce topirea locala a materialului pieselor si, prin solidificarea nucleului topit astfel format, se obtine un punct de sudura.

3. Controlul calitatii sudurilor

Controlul defectoscopic are ca scop detectarea pieselor sau ansamblurilor care prezinta defecte. Cand obiectele controlete isi pierd utilitatea controlul defectoscopic este de tip distructiv, iar cand controlul se poate realiza cu ochiul liber sau cu aparate specializate acesta este de tip nedistructiv.

Pentru a alege cea mai buna metoda de control sunt urmarite tipurile de defecte si locul unde sunt aceste amplasate. Astfel avem:

- pentru punerea in evidenta a defectelor de suprafata, controlul cu substante penetrante si controlul cu pulberi magnetice

- pentru punerea in evidenta a defectelor interioare, controlul cu ultrasunete si controlul cu radiatii penetrante.