Inamicul din interior - terorism

INAMICUL DIN INTERIOR - TERORISM

1. Inabilitatea Europei de a defini inamicul si amenintarea. Euro - luptatorii lui Bin Laden

Reprezinta terorismul islamist o amenintare pentru Europa, sau o este fictiune a jurnalistilor? Conform Raportului EUROPOL privind terorismul , in anul 2006, in 11 state europene au avut loc 498 de incidente caracterizate drept atacuri teroriste; cele mai multe, 136, apartin organizatiei separatiste basce ETA, care este totodata vinovata de singurul atac care a provocat 2 victime in Madrid; din fericire restul de 497 nu au provocat victime. Ce spune raportul despre atacurile islamiste? In anul 2006 islamisti au executat in Uniunea Europeana (Germania) un singur atac terorist din 498.

Nu trebuie sa ignoram insa succesiunea dramaticelor atacuri comise de atentatori islamisti in anii anteriori, Istambul 20 noiembrie 2003 (27 de morti 450 de raniti), Madrid  11 martie 2004 (191 de morti, 2050 raniti), Londra 7 iulie 2005 ( 60 de morti si 700 de raniti), care au transformat Europa intr-un teatru de razboi.

Societatile in care traiesc comunitati insemnate de musulmani, cum sunt Franta - peste 5 milioane, Germania - peste 3 milioane, Marea Britanie - 1,5 milioane, trebuie sa realizeze ca aceste grupuri sunt vulnerabile la radicalizare, aceasta constituind primul pas spre terorism.

Cine sunt euro - jihadistii, de unde vin ei si cum arata? Un studiu recent a analizat activitatea a 242 de euro - teroristi care au activat in perioada 2001 - 2006 in cadrul a 28 de retele, planificand 31 de atacuri, de la asasinarea regizorului olandez de film Theo van Gogh in 2004, pana la atentatele de la Londra din 200

Unele dintre cele mai importante constatari ale cercetatorilor danezi sunt: nu exista jihadisti standard; cele 28 de retele identificate difera intre ele, 12 operau in Anglia, 7 in Olanda, 4 in Franta, cate 3 in Spania si Belgia; in unele cazuri actiunile teroriste au fost desfasurate de atacatori individuali, in altele - Madrid 2004 unde au fost implicate peste 30 de persoane - grupuri numeroase; interiorul retelelor este surprinzator de omogen, fiind alcatuit din conationali; 55 dintre teroristi erau algerieni, iar 24 pakistanezi; majoritatea jihadistilor sunt barbati, doar 5 femei apar in studiu; tintele vizate de teroristi constau in populatia civila care utiliza mijloacele de transport in comun; explozibilul a fost ales ca principal mijloc de atac; din cei 242 teroristi, 11 au fost sinucigasi, ei comitand cele mai devastatoare atacuri.

Studiul din 2007 constata diferente notabile fata de cercetarea realizata in anul 2004 de americanul Marc Sagemann privind terorismul international legat de al Qaeda; cercetarea lui Sagemann a identificat drept teroristi indeosebi arabi, - sauditi si egipteni -, care s-au radicalizat in afara tarii lor de origine; euro - luptatorii au luat calea jihadului armat in Europa, tara in care traiau.

Euro - teroristii se recruteaza intre ei, campaniile radicale islamice de pe internet jucand un rol important in acest proces, iar numerosi noi recruti (58) erau cunoscuti cu antecedente penale minore. Se afirma ca Europa de azi nu se confrunta cu terorismul, ci cu un fenomen social, integrismul islamist revolutionar, iar Osama bin Ladea este noul Che Guevara.

Esecul Europei in modelele de integrare a produs un vacum ideologic creand pentru gruparile islamiste nu numai posibilitatea gasirii unui refugiu in Europa dar si transformarea acesteia intr-o fortareata a extremismului. Dupa sase ani de la  atacul din 9/11, nu exista o definitie comuna a inamicului si nici o intelegere clara impotriva cui sau a ce se duce in Europa acest razboi.

Incercand sa defineasca inamicul, Presedintele Bush a utilizat termenul de "Islamofascism" , care are sens doar in randul unui grup relativ restrans de initiati, politicieni, analisti, universitari, formatori de opinie. Termenul, considerat de multi impropriu, denumeste o ideologie totalitara in ascensiune vizand dominatia mondiala si care s-a cuibarit intr-o terminologie religioasa (in acest caz islamul), constituind o amenintare ideologica la adresa occidentului, mai grava decat ateismul comunist.

Conceptul de "Islamofascism" rezoneaza acelora care inteleg mecanismul prin care ideologiile fasciste si comuniste au generat o atractie atat de mare asupra maselor, incat oameni rezonabili au aprobat si aclamat comiterea unor acte criminale, considerandu-le drept necesare pentru atingerea scopurilor generale specifice respectivelor ideologii. In mod asemanator, provocarile globale curente reprezinta o puternica ideologie care poate determina nenumarati musulmani de pe glob, de altfel persoane rezonabile si respectabile, sa aclame actele teroriste.

Cum poate fi facut cunoscut, caracterul nociv al conceptiilor fasciste, naziste, sau comuniste milioanelor de musulmani care niciodata nu au studiat si nu au avut motive sa se intereseze de distrugerile provocate de acest gen de ideologii? Cati dintre musulmanii europeni cunosc istoria continentului?

Daca pana si elevii din Turcia, o tara seculara, democratica, in mare masura occidentalizata, nu invata despre cel de-al II Razboi Mondial, fiind astfel incapabili sa discerna pericolele reprezentate de larga circulatie a cartii lui Hitler Mein Kampf in tara lor, cum credem oare ca percep musulmanii saraciti din Pakistan sau Maroc sensul termenului de "Islamofascism" ? Pentru acestia din urma, alaturarea islamului de fascism reprezinta in mod cert un semnal ca religia lor este atacata, validand criticile conform carora razboiul impotriva terorismului este un eufemism pentru razboiul impotriva Islamului.

Islamul lupta constant pentru a convinge ca nu numai membrii saraci si needucati ai comunitatii musulmane, ci intreaga lume musulmana, toti musulmanii de pe glob considera atacata identitatea si credinta lor religioasa. In acest sens este invocata declaratia nefericita facuta de George Bush in zilele de dupa 9/11: "Aceasta cruciada, acest razboi impotriva terorii, va lua ceva timp."[4] Pentru islamisti aceasta era declaratia prin care America se declara conducatoarea fazei finale a unui razboi occidental impotriva Islamului, ale carui inceputuri se situeaza in Evul Mediu. Un mare numar de musulmani considera ca SUA regizeaza conflictele sectare din Irak, in speranta ca razboiul religios dintre siiti si sunniti sa mentina umma (comunitatea mondiala a musulmanilor) slabita de conflictul intern.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Cat timp aceasta ideologie continua sa ajunga la mintile si inimile musulmanilor, nu se poate vorbi despre un sfarsit al terorismului islamist. Exista o dezbatere continua intre grupurile islamiste in legatura cu utilizarea actelor de terorism sau de violenta; obiectul principal al acestor dezbateri este legat insa de tactici nu de principii.

Amenintarea terorismului islamist in Europa este rezultatul unor decenii de relationare, dezvoltare organizationala, intensa pregatire ideologica si intelectuala. Grupurile teroriste au cheltuit miliarde de dolari pentru crearea retelelor de sustinatori inteligenti si educati, au lucrat din greu in ingineria sociala, au juxtapus trecutului glorios al Islamului, injustitia la care au fost supusi musulmanii de secole, au islamizat istoria, subliniind abilitatea musulmanilor de a dobori un imperiu, arogandu-si meritul de a fi produs dezmembrarea URSS. Multumita mijloacelor moderne de comunicare in masa sunt acum mult mai eficienti in bombardarea tinerilor musulmani cu astfel de mesaje. Mai mult decat atat, garda revolutionara a Islamului nu se mai limiteaza doar la spatiul statelor arabe din Orientul Mijlociu; teroristii islamisti de azi sunt inteligenti, bine educati, detin abilitati tehnice, interactioneaza cu media si opereaza confortabil in societatile occidentale.

Miscarile radicale islamiste profita de pe urma libertatii de exprimare si de asociere, diseminand idei cu continut antisemitic, anticonstitutional, sau indemnand la ura si violenta. Se creeaza astfel activisti care submineaza sistemele fundamentale pe care se sprijina societatile occidentale.  

Europa a fost un teren deosebit de propice pentru aceste eforturi. De fapt, Europa de vest reprezinta centrul ideologic al islamismului. Numerosi musulmani europeni cred ca islamul este compatibil cu democratiile seculare si liberale, precum si cu libertatile civile fundamentale. Dificultatea Europei de a absorbii si asimila populatia musulmana, nu numai pe emigranti, dar si pe cei ai caror parinti sau chiar bunici s-au nascut in Europa, a lasat multi musulmani fara o clara identitate si fara un sentiment al apartenentei.

Guvernele europene au recurs la doua abordari principale: multiculturalismul si asimilarea.

Multiculturalismul promovat de Olanda si Marea Britanie, sprijina diversitatea culturala a tuturor popoarelor din Europa, inclusiv a comunitatilor de musulmani. Multiculturalismul cauta sa evidentieze diversitatea culturala, etnica, religioasa a cetatenilor unei natiuni si permite comunitatilor de imigranti sa-si mentina identitatea si afilierea culturala, acestea avand optiunea de asi alege liber propriile modalitati de integrare in ansamblul societatii. Desi atractiv in principiu, acest model se bazeaza pe un amestec de toleranta pasiva si intoleranta pasiva si a esuat in ambele scopuri: in eliminarea intolerantei in randul populatiei locale si in integrarea populatiei imigrante. Clamand un nivel de acceptare atat de vast, aceasta politica a determinat tolerarea unor credinte si practici complet opuse valorilor europene, inclusiv a propovaduirii urii si onorarii asasinatelor de catre imami.

Zguduita de uciderea brutala in 2004 a regizorului de film Theo van Gogh de catre un islamist extremist, societatea olandeza solicita imigrantilor sa adopte valorile neerlandeze pentru a obtine permisul de rezidenta. In mod similar, dupa atacurile din Londra, in Marea Britanie s-a inregistrat o respingere a multiculturalismului.

Modelul asimilarii, adoptat in principal in Franta, ignora diferentele culturale si religioase in scopul forjarii unei identitati nationale bazata pe idealuri civice comune.

Nici una dintre aceste abordari, nici solutiile intermediare la care au recurs Germania, Spania, Italia si Danemarca, nu au produs rezultatele scontate, determinand in schimb marginalizarea sociala, economica, culturala si politica a musulmanilor europeni. Asimilarea minimizeaza diferentele culturale si religioase si desi atractiva in teorie este greu de realizat in practica.

Inchistarea intr-o atitudine comuna de indiferenta fata de musulmanii europeni a generat o dubla alienare, seculara si spirituala, vizibila la a doua si a treia generatie de musulmani europeni; esecul integrarii musulmanilor a contribuit la aparitia ghetourilor de imigranti, unde saracia, somajul, discriminarea i-au separat de societate. In aceste ghetouri s-au construit moschei si s-au adus imami pregatiti la scolile Wahhabi/Salafi ale islamului.

Guvernele occidentale nu au elaborat o politica coerenta de integrare, raportandu-se la noii veniti in termeni strict economici. Un autor elvetian, Max Frisch a consemnat expresia devenita celebra: "Noi am cerut muncitori, dar am capatat fiinte umane."[5]

Desi nascuti in Europa, situatiile dezavantajoase si lipsa de oportunitati pentru musulmani se mentin de mai multe generatii, nivelul de frustrare creste, procesul de dobandire a unei identitati europene este inhibat de faptul ca sunt considerati straini, ceea ce conduce la o profunda alienare. Alienarea este prima cauza a radicalizarii. Initial se astepta ca muncitorii oaspeti sa revina in tarile de origine, dar introducerea programelor de reunificare a familiilor le-au permis sa se constituie in comunitati pe criterii etnice in statele europene in care lucrau. Deoarece majoritatea musulmanilor nu erau incurajati sa invete limba locala sau sa urmeze forme superioare de educatie, dupa un timp, minoritate in crestere s-a vazut impinsa progresiv la marginea societatii. Inchisi in zonele defavorizate, putini au avut alta sansa decat sa acceada la slujbe prost platite, cu sperante slabe de progres.

Nu saracia si lipsa de educatie a condus pe musulmanii europeni spre extremism, mai degraba este sensul alienarii inradacinat in problema identitatii seculare sau religioase. Multi dintre islamistii radicali din Europa apartin clasei mijlocii bine educate, printre ei si atentatorii de la metroul si liniile de autobuz din Londra.  Un exemplu revelator il constituie cazul lui Muriel Degauque, o belgianca de 38 de ani care a intreprins un atac sinucigas impotriva fortelor armate SUA din Irak. Exista si alti nascuti in Europa convertiti la islamismul radical, precum teroristul cu bomba din pantof, Richard Reid, nascut la Londra.

Teroristii sunt recrutati si antrenati in diferite locuri de pe glob, inclusiv in Europa. In Afganistan, al Qaeda a operat peste 40 de tabere de instructie; numarul persoanelor pregatite in aceste tabere este estimat intre 1000 - 70.000 de persoane. Scolile religioase sunnite "Madrassahs" produc radicali avand credinta fanatica in suprematia islamului si in jihad ca misiunea vietii lor. In anul 2000 functionau aproximativ 6000 de "Madrassahs" cu peste 600.000 de studenti.

Cel mai elaborat, avansat si realistic curs predat se refera la improvizarea si utilizarea dispozitivelor explozive.[6]

a. Spania si terorismul

Unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei, cu o limba de nainteles, bascii s-au bucurat intotdeauna de privilegii sub stapanirea spaniola. Odata cu razboiul civil din 1936 - 1939, avioanele germane, luptand de parte armatei nationaliste a lui Franco, au bombardat unul dintre orasele sacre ale bascilor, Guernica, distrugere imortalizata de Pablo Picasso..

Spania este o tara in care trecutul glorios al civilizatiei arabe traieste prin capodopere de arhitectura precum Alhambra; spaniolii nu doresc sa se antagonizeze cu vecinii lor mediteraneeni.  

In Spania exista de peste 40 de ani una dintre cele mai vechi organizatii teroriste din vestul Europei, ETA - Euskadi ta Askatasune - libertate si tara bascilor, care in dramatica sa istorie a comis peste 900 de atentate. Profilul tipic al militantului ETA este urmatorul: tanar barbat, necasatorit, provenind indeosebi din mediul rural si din lumea nationalismului basc.

b. Italia si terorismul islamic

Potentialii teroristi islamici au facut obiectul unor investigatii din partea autoritatilor italiene. Membrii ai Grupului Islamic Armat (GIA) au fost anchetati la Milano si Napoli; cinci membrii ai GIA, capturati in cursul luptelor din Afganistan sunt detinuti la Guantanmo. Au fost supusi investigatiilor si membrii Grupului Salafist pentru Chemare la Lupta (GSPC), una dintre persoanele anchetate, Maaroufi Tarek, fiind un cetatean belgian de origine tunisiana, care, a reiesit din ancheta, este un important ideolog islamist al gruparii salafiste operand in Anglia, Spania, Franta, Germania si Italia. In cursul acestor anchete au iesit in evidenta infractiuni de complicitate a Gruparii Salafiste la infractiuni de imigratie clandestina. In ceea ce priveste organizatia Ansar al-Islam, al carei obiectiv este distrugerea societatii civile si instaurarea in Kurdistanul irakian a unui regim Salafist simila cu cel Taliban din Afganistan, investigatiile efectuate au dovedit existenta unor retele de recrutare folosite pentru trimiterea voluntarilor mujahedini in tabere de antrenament localizate in nordul Irakului, pe o ruta avand punctul de plecare in Italia si opriri in Turcia si Siria.

Italia este interesata nu numai de fenomenul recrutarii si exportarii luptatorilor islamici dar si de fenomenul atacurilor sinucigase cu bombe pe teritoriul italian.    

c. Explozia "jihadului" in Marea Britanie

Sinucigasii purtatori de bombe, kamikaze crescuti in casa, britanicii nascuti si crescuti in Leeds, au devenit cel mai groaznic cosmar al londonezilor. Aceasta terifianta constatare a venit ca un dus rece. Pana la atacurile de la Londra europenii au incercat sa se convinga de faptul ca noul terorism suicidal este o varietate foarte straina de cultura europeana. Britanicii au crezut ca modelul lor de integrare bazat pe coexistenta diferitelor comunitati ii va feri de extremism.

O parte a presei a blamat drept cauza a atacurilor razboiul din Irak, alta parte fanatismul religios, sau impactul malign al multiculturalismului si corectitudinii politice a segregat societatea britanica determinand aparitia unor comunitati musulmane inchise valorilor britanice, in timp ce fortele legii calcau pe coji de oua de tema sa nu ofenseze. New York Times a introdus termenul de "londonistan" descriind cum tara a devenit un adapost sigur pentru teroristi, o rascruce a terorii.

De la atentatele din metroul londonez, serviciile de informatii europene se confrunta cu o intrebare dificila: cum poti opri un inamic daca nu-l poti identifica si categorisii efectiv? Inabilitatea de a creiona profilul inamicului continua sa fie un dezavantaj evident pentru antiterorism; autoritatile britanice detineau informatii despre un numar de 3000 de musulmani britanici au fost antrenati in cursul anilor 90 in taberele al Qaeda, precum si in lagatura cu 53 de musulmani britanici angajati in acte de terorism pe teritoriul altor state. Inainte de atacul de la Londra autoritatile au reusit sa dejoace 6 tentative serioase in interiorul Marii Britanii.

Adesea teroristii sinucigasi erau caracterizati drept indivizi introvertiti, furiosi, frustrati, marginalizati, dominati de o ura atat de profunda incat doresc sa se supuna supremului sacrificiu. Aceasta este problema specifica Marii Britanii, cand vorbesti despre portretul robot al suspectului de terorism sinucigas lista devine foarte lunga: sunt membrii diferitelor comunitati de imigranti, dar si fenomenul britanicilor convertiti la islam, sunt elevi de 18 ani, dar si un profesor, persoane originare din Pakistan dar si din Caraibe, indivizi ca Richard Reid - condamnat pentru atentatul cu bomba din pantof - delincvent juvenil care si-a petrecut o mare parte din viata in inchisoare, dar si un absolvent al unei universitati de frunte, oameni de culoare, dar si albi.

Se pare ca in cazul teroristilor sinucigasi portretul robot nu are relevanta. Fundamental este modul in care se reuseste ruperea cercului recrutarii si regenerarii care sustine organizatiile teroriste, identificarea cailor de contracarare a propagandei si urii, principalele arme ale inamicului.