CONSOLIDAREA
SISTEMULUI CLIENTELAR SI A DEZVOLTARII DEPENDENTE. TENDINTE
TIMPURII DE PERIFERIALIZARE A COMUNITATILOR SUD-EST EUROPENE
Prezenta romanilor
intr-un intins perimetru geografic a configurat, un nou tip de
civilizatie, cu toate consecintele asupra populatiilor care au
intrat sub administratia Romei. Aceleasi efecte sunt remarcate
si in cazul triburilor geto-dace care intra in componenta Daciei
romane si, prin influente, mai mult sau mai putin intense,
inclusiv asupra celor care au ramas in afara granitei provinciei
romane de la nordul Dunarii. Romanii se retrag in 271/275, dar, pana
la Constantin cel Mare (306-337), ei exercita o considerabila
influenta in nordul Dunarii. In urma lor, imperialii romani
lasa un popor nou - poporul daco-roman -, o limba vorbita de
toti locuitorii fostei provincii si apoi si de cei din afara ei,
o civilizatie remarcabila si o unitate religioasa
asigurata de ortodoxism. Prin infiltrarea gotilor, hunilor, gepizilor
si avarilor in spatiul Europei Orientale si Meridionale,
viata sociala a populatiilor atinse de navalirile lor
se modifica substantial.
Caracterul de
comunitati cu economie inchisa se pastreaza in
continuare, cu diferente, insa, in raport de conditia
juridica a asezarilor. Cele ,,nou constituite,, nu sunt obligate
sa cedeze o cota parte migratorilor , pe cate vreme
comunitatile ramase in regim de dominatie trebuie sa
plateasca un ,,tribut,, (avarii solicitau, de exemplu, 50% din
produse).
Raporturile dintre
comunitatile care accepta sa ramana pe loc
si migratori isi pierd treptat caracterul clientelar, dobandind un
aspect tot mai evident de servitute (in afara de produse, erau obligate
sa asigure, nu in putine situatii, forta umana
pentru campaniile lor pradalnice).
Comunitatile "nou create" isi
modifica, in majoritatea cazurilor, caracterul initial, prin situarea
lor in alt mediu natural. Locuitorii care prefera zonele montane isi
schimba preocuparile traditionale, punand un accent mai mare pe
cresterea vitelor, prelucrarea lemnului, practicarea vanatului si
pescuitul. Se restrange considerabil sau chiar
inceteaza cultivarea unor plante, concomitent cu diminuarea ocupatiilor
agrare. Prin urmare, in acelasi perimetru existential al unei
populatii sedentare, in conditiile distorsiunilor cauzate de
migratori, se produce o diferentiere a comunitatilor umane
dupa modul cum se raporteaza la migratori.
Societatea dacica din sec. I i.e.n. - sec.I
e.n. era posibil sa fie o varianta a oranduirii tributale. In orice
caz, ea depaseste stadiul comunei primitive si ipoteza
oranduirii tributale, chiar implicand unele elemente din sclavagismul greco-roman,
e mult mai verosimila decat cea a unei societati sclavagiste.
Oranduirea tributala (si nu tributara) este o formatiune
sociala care "nu se inscrie in randul formatiunilor clasice (de
la comuna primitiva la sclavaj, la feudalism, capitalism, socialism)
si nici nu ar fi o veriga de trecere de la una la alta din aceste
formatiuni" (Henri H. Stahl). Prin urmare, oranduirea
tributala este o formatiune socio-economica de sine
statatoare. Influentele pe care putea sa le exercite un
astfel de sistem socio-economic asupra populatiei protoromane sau
romanesti, in contextul in care ii recunoastem existenta,
inclusiv in perioada imediat urmatoare constituirii statelor feudale, pot
fi apreciate ca importante, cu toate ca acestea n-au fost resimtite
in intreg perimetrul traditional romanesc. S-a nascut, astfel,
aservirea colectiva (comunitara), ca tip de relatie
economica si sociala intercomunitara, prin
rascumpararea promisiunii colectivitatilor razboinice
ca nu vor jefui comunitatile stabile si cu preocupari
domestice, care isi asumau plata unui tribut. Mai mult, conducatorii
populatiilor razboinice, isi asumau ,,onoarea,, de a apara
comunitatile platitoare de a apara comunitatile
platitoare de eventuali alti invadatori. Plata tribului se
realizeaza in sistemul cislei, adica nu individual, ci pe
comunitati agrare, pastorale sau mixte. Neachitarea tributului era
sanctionata prin incursiuni armate avand caracter represiv si
pradalnic. Daca ,,oranduirea tributala,, se inscrie in randul
probabilitatilor istorice, obstea sateasca este o
realitate sociala indiscutabila. Este o forma de agregare
sociala, care ,,vine,, din adancurile istoriei umane si isi
prelungeste existenta in multe zone europene, pana la modernism.
Pentru istoria sociala a comunitatii romanesti, obstea
sateasca are o importanta deosebita, motiv pentru care
istorici, sociologi, economisti si alti specialisti i-au
acordat atentie considerabila. Obstea
taraneasca teritoriala, cum a intrat definitiv in
istoria sociala a poporului roman, nu este nici prima si nici cea mai
veche forma de organizare sociala de acest tip. P.P. Panaitescu
demonstreaza ca, anterior acesteia, inca din vremea
comunitatilor geto-dace, existau forme de obstii cum erau
comunitatile vicinale teritorializante, care, la randul lor, prin
unele forme structurale, ancestrale, indicau un ,,model,, anterior, de tipul comunitatilor
gentilice. eTrecerea de la comunitatea gentilica la comunitatea
vicinala bazata pe munca in comun pe acelasi pamant a fost
un proces complex si de lunga durata. Activitatile
economice de baza al obstilor satesti constau
in cultivarea pamantului si cresterea vitelor.
Viata sociala a
romanilor si inaitasilor lor, de la retragerea aureliana si
pana la marea invazie tatara din 1241, cu putine perioade
de ,,liniste,, , se desfasoara practic in regim fie de
dependenta, fie de dominatie straina. Acest aspect are
insemnatate nu numai in planul evolutiei vietii sociale, ci
si in planul situarii si pozitiei societatii
romanesti in devenire in cadrul societatilor europene.
