Modele de retele de calculatoare

MODELE DE RETELE DE CALCULATOARE

Diversele modele de retele de calculatoare descriu procesarea informatiilor de catre calculatoarele conectate la retele. Datele pot fi procesate de clienti, de un server central sau de catre oricine este legat in retea. Modelul cel mai bun se alege in functie de ceea ce fiecare utilizator are nevoie in cadrul aplicatiilor sau sistemelor informatice. Exista trei modele de baza:

centralizate (centralized)

distribuite (distribuited)

colaborative (collaborated).

Retelele centralizate sunt folosite din mai multe motive, dar unul dintre motive este acela ca foarte multe aplicatii sau sisteme informatice au fost transferate de pe calculatoare tip mainframe, in sensul ca s-au adaugat terminalele (statii de intrare – iesire), dar totul era executat pe calculatorul central. Acest tip de retea tine toate datele stocate pe un server centralizat. Securitatea este asigurata deoarece retelele terminale nu detin date. Pe de alta parte, terminalele nu pot introduce virusi, pentru ca acestea nu poseda floppy drive. La acest tip de retele serverul este un calculator puternic, in timp ce statiile sunt calculatoare de putere mica si nu au un cost redus. Cine utilizeaza un ATM la banca (aparat pentru a lua banii din contul curent sau pentru a plati alte conturi dintr-un cont creditor) foloseste o retea centralizata. Acest ATM foloseste standardele si protocoalele de retea pentru a putea opera pe un server al bancii. Sunt evidente dezavantajele unei astfel de retea:

- este lenta;

- resursele sunt separate pentru fiecare utilizator;

- conectarea trebuie facuta la acelasi loc;

- sunt putine optiuni pentru utilizatori.

Dar, pentru ca am mentionat dezavantajele, vom arata cel putin urmatoarele trei avantaje:

- cost redus;

- securitate ridicata;

- usor de intretinut si restaurat.

Retelele distribuite sunt legate de popularitatea computerelor personale si care pot inmagazina – fiind utilizate ca statii – fisiere si programe aferente exploatarii informatiilor stocate in fisiere. Acestea fiind legate intre ele alcatuiesc o retea distribuita. In acest mod accesul la date este mai rapid (la cele locale) si serverul nu trebuie sa stocheze toate datele; acest tip de retea da noi posibilitati utilizatorilor (practic tot ce au nevoia) si anume pot imparti resursele, datele si serviciile. Fiecare statie poate lucra singura ca un sistem independent, dar, in acelasi timp, poate conlucra cu ceilalti utilizatori ai retelei. Acest model poate fi virusat usor deoarece orice participant din retea poate introduce fisiere infectate. De asemenea, daca pe statii sunt prezente versiuni de software si de date diferite, la un moment dat pot exista incompatibilitati intre parteneri. Acest model este opus celui centralizat si este mult mai eficient. Sintetizand avantajele oferite de modelul distribuit avem:

- acces mai rapid la informatii;

- multitudine de optiuni de prelucrare a informatiilor;

Si ca dezavantaje, ele sunt:

- posibilitatea infestarii usoare cu virusi;

- backup dificil de realizat;

- sincronizare de fisiere dificil de realizat.

Retelele colaborative permit computerelor sa imparta puterea de procesare de-a lungul retelei. Aceasta inseamna ca aplicatiile pot fi concepute astfel incat sa folosesca procesarea pe alte computere. Acest model este mult ami rapid deoarece utilizatorii nu au limite de procesare la un singur sistem de calcul, ci pot folosi mai multe sisteme de calcul in acelasi timp. Avantajele si dezavantajele acestui tip de retea rezulta din aceea ca permit fiecarui utilizator sa proceseze orice tip de informatii.

Dorim, in continuare, sa ne referim la tipuri de retele. Retelele de calculatoare sunt de doua tipuri:

- bazate pe server (servers based);

- peer-to-peer.

Daca primul tip se bazeaza pe server, in sensul ca toate informatiile se gasesc acolo, cel de al doi-lea tip are avantajul ca fiecare atatie poate fi si statie si server, in sensul ca cere si da resurse. De fapt, marea majoritate a retelelor constau dintr-o combinatie a celor doua tipuri. De fapt, tipurile de retele si definitia S.I.D. insa vom insista aici pe server based networks sunt cele mai raspandite tipuri de retele din lume, iar noi le vom prezenta pe cele doua, mai utilizate:

LAN (Local Area Network), retelele locale de calculatoare sunt retelele intr-un birou, intr-o cladire sau intr-un grup restrans de cladiri; in general retelele pe arii restranse. Tot in aceasta categorie intra si DAN (Device Area Network), care sunt retele ce depind de calculator, in sensul ca depind de distanta la care terminalul se poate lega de calculator; in general minicalculatoare sau mainframe. Caracteristicile lor principale, asa cum am subliniat si mai sus, sunt viteza de lucru mare, numarul mic de erori si costuri avantajoase. Pentru legatura lor se folosesc sisteme de cablu dedicate si aparate de legatura.

Tot in aceasta categorie de retele locale intra si MAN ( Metropolitan Area Network) – retelele metropolitane sunt un grup de Lan –uri dintr-o arie geografica extinsa pe teritoriul unui oras sau intr-o arie mai extins decat cel al LAN –urilor. De exemplu, daca o caompanie are mai multe sectii sau birouri situate intr-un oras si fiecare  are o retea locala proprie, conectarea tuturor acestora creaza o arie metropolitana. Daca Universitatea de Vest are mai multe campusuri si facultati dispuse in areale diferite ale Timisorii unificarea retelelor locale de calculatoare dezvoltate in aceste amplasamente ar crea o retea metropolitana. Evident, costul este mai mare, datorita conecticii specializate folosita pentru unificarea comunicatiei in aceste tip de retea.

In general aceste retele si cele arie larga se numesc WAN (Wide Area Network) retelele largi sunt cele mai intinse retele si pot conecta oricate retele de tipul celor de mai sus. De pilda, daca o companie are sucursale si filiale dispersate geografic pe o arie foarte larga si retelele dezvoltate la nivelul subdiviziunilor campaniei sunt conectate ]ntr-o re/ea de calculatoare, cu echipamente specifice, acestea formeaza o retea larga, organizatiei. In general, aceste retele “nu cunosc frontiere”, sunt mai lente si mult mai expuse la erori. De asemenea, presupun o mare diversitate si cantitate de echipamente de legatura si conectare, rezultand in acest fel si un cost ridicat.

Toate acestea se vad din a doua caracteristica a definitiei S.I.D. si anume dispersarea geografica.