Prelucrarea multirata a secventelor sau schimbarea ratei de esantionare - lucrarea de laborator

PRELUCRAREA MULTIRATA a SECVENTELOR sau SCHIMBAREA RATEI DE ESANTIONARE - lucrarea de laborator

Obiectivele lucrarii

1) Studiul operatiilor de baza specifice prelucrarii multirata a secventelor numerice;

2) Asimilarea functiilor MATLAB dedicate prelucrarii multirata a secventelor;

3) Studiul unor exemple care sa ilustreze utilizarea prelucrarii multirata in diverse aplicatii ale prelucrarii numerice.

Desfasurarea lucrarii

Comenzi MATLAB pentru prelucrarea multirata

decimate - realizeaza functia de decimare a unei secvente cu , astfel incat rezulta secventa decimata cu .

interp - realizeaza functii de interpolare a unei secvente cu , astfelincat rezulta secventa interpolata , cu

Decimarea si interpolarea secventelor

Generati cu ajutorul comenzilor MATLAB versiunile decimate si interpolate cu 4 ale unei secvente armonice. Verificati refacerea secventei dupa decimare si interpolare.

Fe=32000; T=1/Fe; t=0:T:1;

x=sin(2*pi*1000*t)+0.3*sin(2*pi*3000*t);

figure(1)

stem(x(1:33)) xlabel('nT, T=31.75 microsec'); grid

xd=decimate(x, 4); figure(2)

stem(xd(1:9)); xlabel('nTd, Td=4T=125 microsec'); grid

xr=interp(xd, 4); figure(3)

stem(xr(1:33)); xlabel('nT, T=31.75 microsec'); grid

Analizati transformatele Fourier ale secventelor: initiala, decimata, interpolata si refacuta.

Interpolatorul de ordinul zero

Un interpolator de ordinul zero transforma o secventa aplicata la intrarea sa repetand fiecare valoare a secventei de ori, astfel incat functia pondere a unui astfel de interpolator este:

Semnalul interpolat se obtine din relatia .

Programul MATLAB de mai jos ilustreaza interpolarea de ordinul zero cu pentru secventa .

x=[2 1 0.5 0 0 0 0 0]; xe=expa(x, 3);

h0=[1 1 1 0 0 0 0 0]; y=conv(xe, h0);

subplot(311)

Referat: Contabilitatea tertilor Referat: Structurarea elementelor de activ si pasiv dupa criterii financiare

stem(x); title('Semnalul x[n]'); grid

subplot(312)

stem(xe); title('Semnalul xe[n]'); grid

subplot(313)

stem(y); title('Semnalul y[n]'); grid

In secventa de mai sus s-a folosit o functie auxiliara expa.m, care insereaza intre fiecare doua esantioane succesive ale secventei un numar de zerouri.

Iata codul MATLAB al acestei functii:

function xe=expa(x, L)

N=L*length(x); xe=zeros(1, N); xe(1:L:N)=x;

Transmultiplexorul numeric

Transmultiplexorul realizeaza in sens bidirectional legatura dintre formatele de linie numerice si analogice ale sistemelor de multiplexare a canalelor cu diviziune in timp (MDT) si a celor cu diviziune in frecventa (MDF).

In figura 9.1 este prezentat cazul simplu al unui multiplexor cu doua canale.

Semnalul este, in acest caz, rezultat din conversia A/N a unui semnal de linie analogic, ce contine spectrele de frecventa a doua cai multiplexate in frecventa (vezi fig. 9.1 b)

Semnalele si sunt secventele corespunzatoare celor doua cai in format numeric separate din semnalul . Semnalele si , pot fi utilizate separat sau pot fi multiplexate in timp, intr-un format numeric specific echipamentelor MDT.

Prelucrarea numerica a semnalului pentru obtinerea semnalelor si , precum si prelucrarea lor inversa, pentru refacerea semnalului pot fi urmarite cu usurinta pe schema bloc a transmultiplexorului si pe spectrele semnalelor notate de la 1 la 8.

Figura 9.1

Urmatoarea secventa MATLAB simuleaza functionarea acestui transmultiplexor. Pentru simplitatea programului am considerat ca cele doua canale sunt caracterizate de catre o singura sinusoida de frecventa (joasa) de  200 Hz si una (inalta) de 5000Hz.

Fe=16000; t=0:1/Fe:0.01;

x=sin(2*pi*200*t)+sin(2*pi*5000*t);

X=abs(fftshift(fft(x, 512))); vf=((-255:256)/512)*Fe;

figure(1), subplot(211), plot(vf, X),

title('Spectrul semnalului x[n]')

b0=fir2(50, [0 .5 .5 1], [1 1 0 0]);

b1=fir2(50, [0 .5 .5 1], [0 0 1 1]);

[h0, w0]=freqz(b0, 1, 512); [h1, w1]=freqz(b1, 1, 512);

subplot(212), plot(w0/pi, abs(h0), w1/pi, abs(h1)),

title('Spectrele H0 si H1')

x0=filter(b0, 1, x); x1=filter(b1, 1, x);

x0d=x0(1:2:length(x0)); y0=x0d;

x1d=x1(1:2:length(x1));

td=(0:length(x0d)-1)/Fe;

X0=abs(fftshift(fft(x0, 512)));

X1=abs(fftshift(fft(x1, 512)));

figure(2); subplot(211), plot(vf, X0),

title('Spectrul semnalului x0 sau y0')

subplot(212), plot(vf, X1);

title('Spectrul semnalului x1')

vf=((-255:256)/512)*(Fe/2);

X0d=abs(fftshift(fft(x0d, 512)));

X1d=abs(fftshift(fft(x1d, 512)));

figure(3); subplot(211), plot(vf, X0d),

title('Spectrul semnalului x0d')

subplot(212), plot(vf, X1d);

title('Spectrul semnalului x1d')

N2=length(x1d);

for k=0:N2-1

y1(k+1)=((-1)^k)*x1d(k+1);

end

figure(4), subplot(211), plot(td, y1), title('Semnalul y1')

Y1=abs(fftshift(fft(y1, 512)));

subplot(212), plot(vf, Y1), title('Spectrul semnalului y1')

Proiectarea filtrelor de banda ingusta

Sa proiectam un FTJ cu specificatiile date in figura 9.2 a). Fie gradul necesar pentru acest filtru (cu banda de tranzitie foarte mica!).

In locul proiectarii acestui filtru, care are , sa proiectam un FTJ mai simplu, care are specificatiile prezentate in figura 9.2 b). Evident, in acest caz: si, in consecinta, ordinul filtrului va fi , care inseamna ca in realizarea sa numarul de multiplicari si de adunari se va reduce de doua ori. Daca cu este notata functia de transfer a acestui filtru, atunci caracteristica de transfer a functiei este cea din figura 9.2 c). Insa, acest filtru are doua benzi de trecere. Prima este cea care intereseaza, iar cea centrata in jurul lui p este nedorita. Aceasta banda poate fi suprimata cu ajutorul unui filtru trece jos , foarte simplu, a carui caracteristica de transfer este ilustrata in figura 9.2 d).

Ansamblul format din filtrele caracterizate de functiile de transfer si indeplineste conditiile initial dorite.

Figura 9.2

Sa exemplificam procesul proiectarii ilustrat in figura 15.10 cu urmatorul program MATLAB in care si .

Fe=8000; f=[600 800]; a=[1 0];

[n, f0, a0, w]=remezord(f, a, [0.01 0.001], Fe);

n

b=remez(n, f0, a0, w); [h, w]=freqz(b, 1, 1024);

figure(1),

plot(w/pi, 20*log10(abs(h))); title('H(z)'), grid

N=2*length(b); be=zeros(1, N); be(1:2:N)=b;

[h2, w2]=freqz(be, 1, 1024);

figure(2),

plot(w2/pi, 20*log10(abs(h2))); title('G(z2)'); grid

[n, f0, a0, w]=remezord([300 3600], [1 0], [0.01 0.001], Fe);

n

b3=remez(3, f0, a0, w); [h3, w3]=freqz(b3, 1, 1024);

figure(3),

plot(w3/pi, 20*log10(abs(h3))); title('I(z)'); grid

b4=[b3, zeros(1, length(be)-length(b3))];

b5=conv(be, b4); [h5, w5]=freqz(b5, 1, 1024);

figure(4),

plot(w5/pi, 20*log10(abs(h5))),

title('I(z)G(z2)'); grid