Pornirea calculatorului - configurarea biosului

PORNIREA CALCULATORULUI - CONFIGURAREA BIOSULUI

Dupa ce am conectat la priza de curent alternativ atit calculatorul cit si monitorul apasam pe butonul de pornire a calculatorului si apoi pe butonul de pornire a monitorului. Ambele butoane au de obicei inscriptionat linga ele un comutator stilizat (un cerc strapuns de o linie). In situatia in care calculatorul porneste vom sesiza ca se aprinde o luminita rosie pe panoul frontal al calculatorului (care arata activitate din partea hardiscului), vom auzi ca porneste ventilatorul sursei de alimentare si bineinteles vom vedea ca apare o imagine pe ecran.

Dupa pornire calculatorul initiaza secventa de autotestare ('Power-On Self Test' - POST) in care verifica daca principalele componente instalate (memorie, hardisc, etc.) functioneaza corect. Daca nu sint sesizate defectiuni atunci calculatorul va initia secventa de butare ('boot') si va incerca incarcarea sistemului de operare. Butarea este un proces automat, controlat de BIOS, care are ca scop pregatirea calculatorului pentru a fi folosit de catre utilizator. Putem asemana butarea calculatorului cu trezirea unui om din somn si pregatirea lui pentru activitatea din acea zi. Dar in situatia de fata, din cauza faptului ca nu am instalat inca sistemul de operare si nici nu avem o discheta de pornire bagata in unitatea de discheta va apare un mesaj de eroare pe ecran care ne indica faptul ca butarea este imposibila. Apasam in acelasi timp tastele Ctrl, Alt si Delete (Ctrl+Alt+Del) si calculatorul reporneste. De aceasta data va trebui sa tinem apasata tasta Del pina cind vedem ca apare un ecran albastru intitulat BIOS Setup Utility (program de configurare a biosului). Explicarea utilizarii acestuia se va face mai jos.

Daca observam ca nu se intimpla nimic atunci este posibil sa fi uitat de comutatorul de pe spatele carcasei, cel care intrerupe sau permite alimentarea cu curent. Apasam pe el in asa fel incit partea pe care scrie ' l ' sa fie la acelasi nivel cu suprafata carcasei.

Daca insa auzim zgomote care ne indica pornirea calculatorului (si vedem ledul rosu de pe panoul frontal aprinzindu-se) dar nu avem imagine pe ecran inseamna ca am montat gresit o piesa. Aceasta este fie placa video, fie memoria RAM. Va trebui in acest caz sa inchidem calculatorul, sa-l scoatem din priza si apoi sa ne asiguram ca am montat corect piesele respective. Daca tot am deschis calculatorul este bine sa ne asiguram ca am montat corect toate piesele si ca le-am conectat la sursa de alimentare pe cele care necesita acest lucru.

CONFIGURAREA BIOSULUI GENERALITATI

BIOS este acronimul sintagmei 'Basic Input / Output System' ('Sistem Bazal de Intrare / Iesire') si desemneaza un program (soft) special care este scris pe un cip de memorie ROM ('Read Only Memory') instalat pe placa de baza. Cipul de memorie contine un circuit integrat de tipul CMOS ('Complementary Metal Oxide Semiconductor') care este alimentat permanent de o mica baterie cu litiu, in asa fel incit datele stocate sa nu se piarda dupa inchiderea calculatorului. Biosul este responsabil cu functionarea optima a calculatorului in timpul pornirii acestuia. Dupa incarcarea sistemului de operare, acesta preia de la bios sarcina de control asupra functionarii calculatorului. Biosul ramine in fundal si conlucreaza cu sistemul de operare tot timpul cit calculatorul este deschis.

In programele mai noi de configurare a biosurilor sint specificati parametrii de functionare a componentelor hardware cum sint tensiunea de alimentare, frecventa magistralei principale de date (FSB), multiplicatorul procesorului, etc. Intelegerea datelor prezentate in programul de configurare este esentiala daca dorim sa le modificam. In general nu este nevoie sa facem modificari pentru ca biosul recunoaste componentele instalate (de ex. procesorul) si face automat reglajele pentru functionarea optima a acestora (de ex. seteaza corect valoarea multiplicatorului procesorului).

In mod normal biosul este configurat optim de catre fabricantul placii de baza asa ca nu este indicat sa facem modificari decit daca avem probleme cu calculatorul care nu pot fi rezolvate altfel, cum sint de exemplu conflictele intre componentele hardware. Putem sa ne uitam insa fara grija la datele din bios fara sa facem modificari, nu se va intimpla nimic rau.

In momentul de fata exista doi mari producatori de biosuri si anume Phoenix-Award si AMI. In cele ce urmeaza se va arata cum se fac modificarile in bios folosind ca exemplu biosul Phoenix-Award. Lucrurile stau asemanator si pentru biosurile produse de AMI, dar este posibil ca denumirea sectiunilor programului de configurare a biosului sa nu fie aceeasi ca in cazul biosului Phoenix-Award.

Programul de configurare a biosului este afisat daca imediat dupa pornirea calculatorului (atunci cind este verificata automat memoria RAM si sint identificate unitatile de stocare) tinem apasata tasta Delete pina cind este afisat un ecran albastru cu titlul 'Phoenix-Award BIOS CMOS Setup Utility' ('Utilitar de Configurare'). Pe ecran sint afisate titlurile mai multor sectiuni grupate in doua compartimente, sting si drept. Sectiunile in care putem face modificari in BIOS au la partea stinga a titlului lor o sagetuta, care indica faptul ca pentru a vedea optiunile de configurare trebuie sa expandam sectiunea respectiva, adica sa o afisam pe tot ecranul. Numele sectiunilor sint :

* Standard CMOS Features ('Caracteristici Standard ale CMOS-ului [BIOS-ului]')

* Advanced BIOS Features ('Caracteristici Avansate ale BIOS-ului')

* Advanced Chipset Features ('Caracteristici Avansate ale Cipsetului [Placii de Baza]')

* Integrated Peripherals ('Periferice Integrate [pe Placa de Baza]')

* Power Management Setup ('Setarea Optiunilor pentru Alimentarea cu Energie Electrica')

* PnP / PCI Configuration ('Configurarea Dispozitivelor Plug-and-Play si PCI')

* PC Health Status ('Starea de Sanatate a Calculatorului')

* Power BIOS Options ('Optiuni Foarte Avansate ale BIOS-ului')

* Load Fail-Safe Defaults ('Incarca Setarile Implicite Cele Mai Stabile')

* Load Optimized Defaults ('Incarca Setarile Implicite Optimizate [Pentru Performanta]')

* Set Supervisor Password ('Stabileste Parola Administratorului')

* Set User Password ('Stabileste Parola Utilizatorului')

* Save & Exit Setup ('Salveaza si Paraseste Programul de Configurare')

* Exit Without Saving ('Paraseste Programul de Configurare Fara a Salva Modificarile')

Trecem de la o sectiune la alta cu ajutorul tastelor cu sageti. Dupa ce am selectat o sectiune apasam tasta Enter si vom vedea optiunile de configurare pe care le contine. Pentru a ne intoarce la ecranul principal apasam tasta Esc.

SETAREA ORDINII DE BUTARE

O modificare destul de curenta este schimbarea dispozitivului de pe care urmeaza sa aiba loc butarea (initializarea calculatorului). Exista o multitudine de dispozitive care pot fi folosite pentru butare, dar cele mai comune sint unitatile de stocare binecunoscute : hardiscul, discheta si compact discul cu date (CD-ROM). Fiecare dintre ele trebuie sa contina anumite fisiere speciale pentru a putea deveni butabil ('bootable'), adica sa fie capabil de a sustine procesul de butare. In general un hardisc devine butabil dupa ce am instalat pe el un SO, iar la butarile ulterioare se incarca SO respectiv (Windows ME, XP, etc.). In cazul dischetelor lucrurile stau mai diferit, in sensul ca nu este nevoie sa avem un SO pe o discheta pentru ca ea sa devina butabila. Crearea unei dischete butabile se realizeaza prin folosirea unei functii speciale din SO Windows si ea implica copierea anumitor fisiere care ne permit butarea in mod DOS. O astfel de discheta este folosita de obicei daca dorim sa realizam anumite operatii (partitionare, formatare) asupra hardiscului sau daca dorim sa investigam cauzele defectarii calculatorului care nu mai este capabil sa buteze de pe hardiscul pe care se afla instalat SO Windows. Butarea de pe un CD-ROM este necesara de obicei atunci cind dorim sa instalam pe hardisc un SO ale carui fisiere de instalare se afla pe CD-ROM, dar acest tip de butare poate fi folosit si in scopul depanarii calculatorului, atunci cind SO instalat pe hardisc nu poate fi incarcat. CD-ROM-urile care contin pachetele de fisiere necesare pentru instalarea unui SO sint de obicei butabile, insa CD-ROM-urile obisnuite (cele care contin softuri, muzica, filme, jocuri) nu sint butabile.

Eseu: Imobilizarile corporale - definiții, concepte, principii și clasificari privind imobilizarile corporale Eseu: Concluzii si propuneri cu privire la interfata subsistemului cu utilizatorul

Pentru ca butarea este de fapt 'trezirea la viata' a calculatorului biosul incearca sa o realizeze cu orice mijloace are la dispozitie. Putem vedea modul in care este configurat procesul de butare daca in ecranul principal de configurare a biosului selectam sectiunea 'Advanced BIOS Features' ('caracteristici avansate ale biosului') si apoi apasam tasta Enter. Va apare ecranul cu sectiunea respectiva, unde sint prezente mai multe optiuni de configurare. Vedem ca biosul dispune de o mica lista cu dispozitive potential butabile si le verifica pe rind capacitatea de sustinere a procesului de butare. In aceasta lista exista trei pozitii, care au denumirea 'First Boot Device' ('Primul Dispozitiv de Butare'), 'Second Boot Device' ('Al Doilea Dispozitiv de Butare'), 'Third Boot Device' ('Al Treilea Dispozitiv de Butare'). Sub aceste optiuni se afla o alta, legata de ele. Este vorba de optiunea 'Boot Other Device' ('buteaza de pe alt dispozitiv') care are doua variante ce se exclud reciproc si anume 'Enabled' ('activata') sau 'Disabled' ('dezactivata'). Daca aceasta ultima optiune este activata, biosul va lua la rind toate dispozitivele potential butabile din calculator in caz de insucces al butarii folosind lista de trei dispozitive principale.

Biosul este configurat implicit ('by default') in felul urmator :

* First Boot Device [Floppy] ('Discheta)

* Second Boot Device [HDD-0] ('Hardisc Principal')

* Third Boot Device [LS120] ('Super-Discheta de 120 MB')

Daca se pastreaza aceasta lista biosul va cauta mai intii o discheta in unitatea de discheta si daca o va gasi, va verifica daca este vorba de o discheta butabila. Daca acest lucru se confirma, procesul de butare va incepe. Daca insa discheta nu este butabila, biosul va incerca butarea de pe hardisc. In cazul in care pe hardiscul principal se afla instalat un SO, butarea va decurge normal si la sfirsitul ei vom putea folosi SO respectiv si softurile aferente. Daca butarea nu este posibila nici de pe hardisc, atunci biosul va incerca butarea de pe super-discheta. Aceasta ordine de butare poate fi pastrata, insa are dezavantajul ca de fiecare data cind se porneste calculatorul se aude un zgomot scurt (ca un tacanit) in momentul in care biosul verifica prezenta unei dischete in unitate, zgomot care devine cu timpul enervant. Pe de alta parte CD-ROM-ul este mult mai folosit decit super-discheta LS120 (care functioneaza doar daca este introdusa intr-o unitate de discheta speciala) si de aceea este indicat sa folosim urmatoarea succesiune de dispozitive butabile:

* First Boot Device [HDD-0] ('Hardisc Principal')

* Second Boot Device [Floppy] ('Discheta)

* Third Boot Device [CD-ROM]

Atunci cind vom avea nevoie sa butam de pe CD-ROM (de exemplu la instalarea unui SO) il vom plasa pe acesta in postura de prim-dispozitiv de butare si lista va arata astfel :

* First Boot Device [CD-ROM]

* Second Boot Device [HDD-0]

* Third Boot Device [Floppy]

Daca va trebui sa butam de pe discheta (pentru diagnosticarea sistemului de exemplu) o vom pune pe aceasta in postura de prim-dispozitiv de butare.

Pentru fiecare pozitie (Primul, Al Doilea, Al Treilea) utilizatorul poate alege dintr-o lista un anumit dispozitiv pe care biosul sa incerce sa-l foloseasca pentru butare. Pentru setarea prim-dispozitivului de butare selectam cu ajutorul tastelor cu sageti optiunea 'First Boot Device'. Apoi folosim tastele PageUp si PageDdown pentru a derula lista pina ajungem la dispozitivul dorit (de ex. HDD-0). Repetam procedura si pentru dispozitivele de butare secundar si tertiar. Alternativ putem apasa tasta Enter dupa selectarea optiunii 'First Boot Device' si va apare un mic ecran care prezinta intreaga lista cu dispozitive butabile. Selectam cu ajutorul tastelor cu sageti dispozitivul dorit si apasam din nou pe tasta Enter. Si in acest caz repetam procedeul pentru setarea celorlalte dispozitive. Parasim sectiunea 'Advanced BIOS Features' si ne intoarcem la ecranul principal al biosului apasind tasta Esc. Apoi salvam modificarile facute (ordinea de butare) asa cum este explicat mai jos.

ACTIVAREA / DEZACTIVAREA PLACII DE SUNET INTEGRATE

Sa presupunem de asemenea ca nu dorim sa folosim placa de sunet inclusa pe PB pentru ca ne-am cumparat o placa de sunet separata. Va trebui sa selectam din ecranul principal sectiunea 'Integrated Peripherals' si sa apasam tasta Enter. Folosim tasta cu sageata in jos si selectam rindul pe care scrie ' VIA OnChip PCI Device [Press Enter] '. Avem de-a face cu o subsectiune si pentru a vedea datele care ne intereseaza va trebui sa apasam din nou tasta Enter. In ecranul care apare observam ca pe primul rind este scris ' VIA AC97 Audio [Auto] '. Daca avem acest rind selectat apasam tasta Page Up si observam ca in loc de [Auto] este scris [Disabled]. In acest fel i-am indicat biosului sa nu utilizeze placa audio integrata (este de fapt vorba de codecul AC 97). Apasam tasta Esc de doua ori pentru a ne intoarce la ecranul bios principal.

SETAREA VALORILOR FSB SI A MULTIPLICATORULUI PROCESORULUI

Modificarile in bios ai unor parametri cum sint tensiunea de alimentare a componentelor, frecventa magistralei sistemului (FSB) sau valoarea multiplicatorului procesorului nu trebuie facute decit in cunostinta de cauza altfel este posibil sa defectam calculatorul. Este recomandat sa nu fie facute astfel de modificari de catre utilizatorii incepatori. Exista insa si situatii speciale in care astfel de modificari trebuie facute, de exemplu pentru a depana calculatorul care nu mai porneste. O astfel de situatie este cea in care biosul pierde o parte din setari si sintem nevoiti sa reintroducem aceste setari in memoria cipului ROM care contine biosul. De exemplu autorul acestui manual (MunteAlb) s-a confruntat cu o imprejurare in care calculatorul refuza sa porneasca, la butare aparind mesajul de avertizare urmator : 'Warning !! CPU clock or ratio are programming fail previously. Please setup CPU host clock again.' Desi engleza folosita in mesaj nu este una corecta d.p.d.v. gramatical, sensul mesajului este clar si anume ca biosul a 'uitat' unele din setarile pentru procesor (in cazul de fata a fost vorba de multiplicator) si acestea trebuie reintroduse din nou.

Frecventa de functionare a unui procesor este data de produsul dintre frecventa magistralei principale de date (FSB) si multiplicatorul procesorului. De exemplu un procesor Athlon XP 1700+ (cu nucleu Thoroughbred B) are frecventa de functionare de 1467 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 133 MHz (valoarea FSB) si 11 (valoarea multiplicatorului). Un procesor Athlon XP 2500+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 1833 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 11 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 2800+ (cu nucleu Thoroughbred B) are frecventa de functionare de 2250 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 13.5 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 2800+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 2083 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 12.5 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 3200+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 2200 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 200 MHz (FSB) si 11 (valoarea multiplicator). Producatorul placii de baza introduce toate aceste valori in BIOS, in asa fel incit atunci cind procesorul este recunoscut de catre bios ca fiind de un anumit tip valorile sale de functionare sint setate automat, fara vreo interventie din partea utilizatorului. Asa cum am spus mai sus, exista insa si circumstante in care utilizatorul trebuie sa introduca setarile corecte in mod manual pentru ca in acest fel calculatorul sa porneasca.

Sa presupunem ca avem un procesor Athlon XP 1700+ despre care stim pe baza carui nucleu este construit, dar nu stim setarile sale (FSB si multiplicator). Va trebuie sa mergem pe una din paginile Processor Chart sau Processor Specs si de acolo sa aflam valorile corecte ale multiplicatorului si magistralei principale de date (in cazul de fata FSB = 133 si multiplicator = 11). Ramine sa introducem aceste doua valori in programul de configurare a biosului. Pentru asta selectam sectiunea 'Power BIOS Options' in ecranul principal al biosului si apasam tasta Enter. Apoi folosim tastele cu sageti si selectam optiunea 'CPU Clock' (frecventa FSB). Daca valoarea afisata este cea corecta (133) nu facem nici o modificare. Daca valoarea nu este corecta folosim tastele PageUp si PageDown pentru a o modifica in sensul dorit de noi (crestere sau descrestere). Alternativ, dupa selectarea optiunii 'CPU Clock' putem sa apasam tasta Enter si in micul ecran care apare tastam direct valoarea corecta a FSB. In cazul multiplicatorului lucrurile stau un pic diferit. Selectam optiunea 'CPU Ratio' si observam ce valoare este afisata. Este posibil ca in loc de un numar sa fie afisat cuvintul 'Auto', ceea ce semnaleaza faptul ca biosul seteaza automat valoarea multiplicatorului dupa ce a identificat procesorul. Cum in cazul exemplificat aici calculatorul nu porneste inseamna ca biosul nu seteaza corect valoarea multiplicatorului si deci este nevoie sa o setam manual, renuntind in acelasi timp la setarea automata. Pentru aceasta procedam similar ca in cazul setarii valorii FSB. Dupa selectarea optiunii 'CPU Ratio' folosim tastele PageUp si PageDown pentru a o modifica si alegem valoarea corecta (in cazul de fata x11). Alternativ, dupa selectarea optiunii 'CPU ratio' apasam tasta Enter si in micul ecran care apare selectam valoarea corecta a multiplicatorului si apoi apasam din nou tasta Enter.

Dupa ce am terminat aceste operatiuni apasam tasta Esc pentru a parasi sectiunea 'Power BIOS Options' si ne intoarce la ecranul principal al biosului. Apoi salvam modificarile facute (setarea manuala a FSB si a multiplicatorului procesorului) asa cum este explicat mai jos.

MODIFICARI MINORE

Exista situatii cind este nevoie sa facem modificari minore in bios, care nu au un impact deosebit asupra functionarii sistemului dar au si ele utilitatea lor in anumite situatii punctuale. De exemplu daca avem un maus USB atunci cind va trebui sa instalam sistemul de operare (SO) vom observa ca nu putem sa-l folosim in timpul instalarii. Mausul va putea fi folosit insa foarte bine dupa instalarea SO, iar la instalarea SO ne putem descurca foarte bine numai cu tastatura. Pentru a exemplifica modul in care se fac modificarile in bios vom incerca sa determinam biosul sa recunoasca mausul USB. Apasam pe tasta cu sageata in jos pina ajungem la sectiunea 'Integrated peripherals'. Apasam tasta Enter si va apare un ecran nou. Apasam din nou pe tasta cu sageata in jos pina selectam un rind pe care scrie 'USB Mouse Support [Disabled] '. Apasam pe tasta Page Up (sau Page Down) si vom vedea ca in loc de [Disabled] apare scris [Enabled]. Vom proceda asemanator daca pe linga maus avem si tastatura care se conecteaza prin USB. Vom modifica valoarea [Disabled] care e scrisa linga USB Keyboard Support. Apasam tasta Esc si ne intoarcem la ecranul principal al biosului.

SALVAREA MODIFICARILOR FACUTE IN BIOS

Daca am facut modificari in bios si ne aflam pe ecranul principal folosim tastele sageti pentru a ajunge la rindul pe care scrie 'Save and Exit Setup' (salveaza modificarile si paraseste programul de configurare a biosului). Va apare o minifereastra rosie unde scrie 'Save to CMOS and exit setup (Y/N ' linga care se afla scrisa o litera Y care clipeste. Apasam tasta Enter si modificarile vor fi salvate in cipul de memorie ROM iar calculatorul va reporni.

Daca nu dorim sa salvam modificarile facute folosim tastele sageti pentru a ajunge la rindul pe care scrie 'Exit without saving' (paraseste programul de configurare a biosului fara a salva modificarile). Va apare o minifereastra rosie unde scrie 'Exit without saving (Y/N) ? ' linga care se afla scrisa o litera N care clipeste. Apasam intii tasta Y si apoi tasta Enter iar modificarile nu vor fi luate in consideratie atunci cind calculatorul va reporni.

Aceste operatiuni sint mai usoare daca folosim tastele Fn. De exemplu putem apasa tasta F10 iar programul de configurare va primi comanda 'Save and Exit Setup'. Functia celorlalte taste Fn este specificata la partea de jos a ecranelor biosului (de ex. F6 incarca setarile cele mai stabile, iar F7 incarca setarile optimizate pentru performanta).

PREZENTARE DETALIATA A OPTIUNILOR DE CONFIGURARE

Manualul PB detaliaza de obicei datele prezentate in programul de configurare a biosului dar in multe cazuri explicatiile sint sumare. Daca dorim sa aflam mai multe informatii despre optiunile existente in bios putem sa consultam un ghid al biosului disponibil pe internet.

PARTITIONAREA SI FORMATAREA HARDISCULUI - NOTIUNI INTRODUCTIVE

In aceasta sectiune vor fi prezentate pe scurt citeva date despre functionarea hardiscului, ca si despre pregatirea acestuia pentru stocarea de date folosind procedurile de partitionare si formatare. O explicatie mai amanuntita a structurii si functionarii hardiscului ca si a proceselor de formatare si partitionare se gaseste in prima parte a Manualului de Utilizare Windows.

Hardiscul este constituit din unul sau mai multe discuri de aluminiu a caror suprafata este acoperita cu oxid de fier. Datele sint stocate prin magnetizarea oxidului de fier. Suprafata discurilor de aluminiu este 'impartita' in piste concentrice care la rindul lor sint impartite in sectoare de forma unor arcuri de cerc.

Partitionarea hardiscului ne permite sa profitam la maximum de capacitea de stocare a acestuia si in acelasi timp ne permite sa ne pastram datele importante in siguranta pe o partitie separata de cea pe care este instalat sistemul de operare. Partitionarea inseamna 'impartirea' hardiscului in mai multe segmente (partitii), cu scopul ca sistemul de operare 'sa aiba impresia' ca fiecare partitie este un hardisc separat. Bineinteles ca partitionarea nu are loc la nivel fizic, hardiscul isi pastreaza integritatea.

Pentru ca partitiile sa poata stoca date este nevoie ca ele sa fie formatate. Formatarea unei partitii presupune impartirea ei in piste concentrice (asemanatoare cu melodiile gravate pe un disc muzical din plastic - vinil) si apoi impartirea pistelor in sectoare de cerc (asemanatoare ca forma cu feliile de tort). Ea este necesara pentru stocarea ordonata a datelor, in asa fel incit SO sa stie precis unde a depozitat un anumit set de date, pentru a le pune ulterior la dispozitia utilizatorului sau a softurilor care au nevoie de ele. Formatarea nu se face la nivel fizic, ci se face prin magnetizarea suprafetei discurilor de aluminiu, impartirea hardiscului in piste si sectoare fiind deci o impartire virtuala care poate fi foarte usor stearsa si refacuta fara ca hardiscul sa pateasca ceva. Ca urmare putem sa formatam un hardisc in mod periodic, nu se va intimpla nimic rau. Este totusi recomandat sa formatam hardiscul doar atunci cind este necesar acest lucru si anume daca avem un hardisc nou, daca dorim sa reinstalam sistemul de operare sau daca avem pe hardisc o infectie cu un virus informatic si dorim sa fim siguri ca am eradicat infectia.

Partitionarea hardiscului are multe avantaje, printre care si pe acela ca ne permite sa avem pe acelasi hardisc mai multe sisteme de operare, care altfel nu ar putea 'convietui' impreuna pe un hardisc nepartitionat. Pe de alta parte daca ne facem o partitie speciala pentru stocarea datelor importante, aceasta nu este afectata daca apar probleme grave in functionarea sistemului de operare care ne obliga sa il reinstalam. Chiar daca la reinstalare formatam partitia pe care se afla SO defect si stergem toate datele de pe aceasta, partitia cu datele noastre importante este la adapost si nu va fi afectata de formatarea unei alte partitii. Dupa reinstalarea SO datele protejate vor putea fi accesate ca de obicei.

Partitiile sint de trei feluri : Partitia primara ('primary'), partitia extinsa ('extended') si discurile logice ('logical drives'). Acestea din urma sint incluse in partitia extinsa. Pot exista o singura partitie primara si o singura partitie extinsa insa numarul de discuri logice nu este limitat, putem crea oricite dorim.

Partitionarea unui hardisc si formatarea partitiilor nou create se pot face in mai multe moduri, in functie de utilitarul folosit. Cele mai la indemina procedee de partitionare si formatare presupun folosirea utilitarelor incluse in diversele sisteme de operare Windows. Insa cea mai rapida metoda de creare a partitiilor si de formatare a lor este cea in care folosim utilitarul special Disk Manager creat de firma Kroll Ontrack si care este pus la dispozitie gratuit pe siturile celor mai mari producatori de hardiscuri (Seagate, Maxtor, Western Digital, Samsung) sub diverse denumiri. Fiecare utilizator de calculator trebuie sa invete sa foloseasca toate cele trei modalitati mari de partitionare a hardiscului, dar MunteAlb recomanda in mod special folosirea utilitarului Disk Manager, care este extrem de usoara si intuitiva.

PARTITIONAREA SI FORMATAREA CU UTILITARUL FDISK

Partitionarea cu ajutorul utilitarului FDISK se face in modul DOS de tip linie de comanda. Utilitarul este inclus pe discheta de pornire ('startup disk') creata cu ajutorul sistemelor de operare Windows ME sau Windows 98 (95). Dezavantajul acestui tip de partitionare este ca poate crea doar partitii de tip FAT 32 sau FAT 16, deci nu si partitii NTFS.

Obtinerea unei dischete de pornire in Windows ME se face in felul urmator : Facem clic pe butonul 'Start' de pe suprafata de lucru ('desktop'). Facem apoi clic pe 'Settings' si ulterior pe optiunea 'Control Panel' (panou de control) care apare intr-un meniu care se deschide la dreapta. In panoul de control facem dublu clic pe iconita 'Add/Remove Programs' (adauga/inlatura programe). Va apare o multifereastra in care facem clic pe 'Startup Disk' pentru a face sa apara fereastra respectiva. Introducem o discheta goala in unitatea de discheta si apoi facem clic pe butonul 'Create Disk'. Procedeul dureaza citeva minute. Scoatem discheta si o protejam la scriere dupa care o introducem inapoi in unitatea de discheta. Daca nu avem un calculator cu SO Windows instalat disponibil la scoala sau la servici putem fabrica o discheta de pornire la o cafenea internet. O alta posibilitate este sa descarcam de pe situl Boot Disk fisierele necesare crearii unei astfel de dischete.