Lucruri despre posta electronica

Lucruri despre posta electronica

Alte lucruri bune despre posta electronica

Securitatea si confidentialitatea mesajelor sunt cuvinte cheie in dezvoltarea serviciilor de posta electronica.

Mesajele pot fi criptate, astfel incat sa nu poata fi citite de eventuali intrusi sau curiosi.

Transmiterea lor se poate face securizat pentru a evita interceptarea lor.

Pentru evitarea furtului de identitate, mesajele pot fi semnate digital.

Un exemplu de aplicatie practica a acestor tehnici este sistemul recent introdus de licitatie electronica.

Alte lucruri rele despre posta electronica

Virusi. Cuvant care sperie orice utilizator de calculator. Daca acum ceva vreme virusii se transmiteau prin infectarea programelor, documentelor si dischetelor, acum ei se propaga mult mai rapid prin intermediul postei electronice. Profitand de „gaurile” de securitate ale programelor de citire a postei electronice si, de multe ori, de inocenta destinatarilor, mici programe rauvoitoare produc infectarea calculatorului (fara stirea utilizatorului, bineinteles).

Pentru activarea virusului este necesara deschiderea explicita a unui fisier atasat, simpla deschidere a mesajului sau, mai grav, primirea unui mesaj virusat. Atentie la deschiderea mesajelor de pe adrese necunoscute!

Unele programe rauvoitoare atasate mesajelor email fac chiar mai mult: trimit mesaje infectate tuturor adreselor partenerilor de dialog (auto-replicare); aceste programe se numesc viermi (worms). Primul vierme (1988) a exploatat lacunele de securitate ale serverelor de posta electronica si a provocat blocari ale retelelor care au tinut chiar si cateva zile; studentul care l-a creat a primit 3 ani de inchisoare cu suspendare, 10000$ amenda si 400 de ore de munca in folosul comunitatii.

Trimiterea de mesaje comerciale nesolicitate de catre destinatar se numeste spam. Dat fiind ca nu toate tarile au in legislatie prevederi referitoare la trimiterea de mesaje publicitare (Romania are) si ca limita dintre mesaj comercial solicitat si nesolicitat este foarte volatila, mesajele spam asalteaza casutele postale. Au aparut site-uri care inregistreaza plangerile utilizatorilor (si catalogheaza mesajele ca spam sau nu) si programe avand incorporate filter anti-spam, dar batalia nu este nici pe departe castigata. Singurul lucru bun al spam-ului este ca permite o analiza sociologica a ceea ce ar trebui sa intereseze o populatie.

Trimiterea aceluiasi mesaj la foarte multe adrese se numeste mass-mailing. De obicei, spamul si virusii folosesc sau provoaca mass-mailing.

Chestiuni tehnice

Trimiterea si receptionarea postei electronice presupune folosirea mai multor protocoale si tehnici. Vom aminti doar chestiunile des folosite de catre utilizatori.

SMTP, Simple Mail Transfer Protocol, este, dupa cum ii spune si numele, un set de reguli pentru receptionarea mesajelor de la programele utilizatorilor si transmiterea lor. Pentru trimiterea mesajelor este nevoie de o adresa proprie de email, ceea ce concret inseamna un nume de utilizator pe un server. Nu este necesara o parola, dat fiind ca nu se face autentificarea utilizatorului.

POP3 (Post Office Protocol) si IMAP (Internet Message Access Protocol) sunt protocoale pentru preluarea mesajelor de pe serverul pe care se afla casuta postala de catre programele utilizatorilor. Un client va folosi la un moment dat numai unul din cele doua protocoale, desi serverele pot avea ambele servicii operationale. Este necesara autentificarea utilizatorilor, ceea ce presupune un server, un nume de utilizator si o parola. Mesajele pot fi descarcate pe calculatorul pe care ruleaza programul de posta electronica sau pot fi pastrate pe server.

Din considerente de timp conectat, unele programe stabilesc legatura cu Internetul numai in momentul preluarii mesajelor. Mesajele de preluat se gasesc intr-un director sau fisier special, numit Inbox. Mesajele scrise sunt depuse in Outbox, dar nu sunt trimise efectiv decat la comanda utilizatorului sau in momentul preluarii mesajelor sosite.

Configurarea unui program de posta electronica presupune (minimal) urmatoarele operatiuni:

- numele serverului care accepta posta de trimis (smtp), numele de utilizator de pe acel server

- numele serverului pe care se afla casuta postala, tipul serverului (pop3 sau imap), numele de utilizator (eventual si parola)

- modul de preluare al mesajelor de pe server, modul de pastrare sau stergere al mesajelor pe server si pe calculator

- modul de trimiter

Se pot configura multe alte optiuni de trimitere, raspuns, primire, afisare, pastrare si stergere a mesajelor.