Internetul

INTERNETUL

Viitorul digital este marea miza pentru care titanii mediilor de informare si ai comunicatiilor au inceput un adevarat razboi. Miza este in planul economic sub multiple aspecte, caci azi mai mult ca oricand, detinerea informatiilor este cheia spre putere.

„Cu multa fanfara, companiile de telefon si de televiziune prin cablu au lansat zeci de procese pentru a-si demonstra viziunea pe care o au despre retelele rapide electronice, care conecteaza casa la comoara de informatii, comunicare, educatie si divertisment, inaintand anevoios catre indepartatul lor tel constand intr-o lume conectata, ei au fost prea ocupati pentru a observa ceata nesupusa a hacker-ilor de computere, ingineri si studenti, care le scapa printre degete. Ar fi trebuit sa fie mai atenti. Caci in vreme ce gigantii tocmai au terminat de discutat despre o magistrala informationala, furnicile practic au construit una: Internetul “. ( „The Accidental Superhighway'-The Economist, 1^st July, 1995).

Istoria Internet-ului, a retelei mondiale, in ultimii 30 de ani, este analizata in multe studii, cele mai multe aflate chiar pe Internet..

Este necesara o precizare importanta: conform dictionarului de specialitate, Internet-ul, scris cu majuscula are semnificatia retelei globale de computere, iar scris cu litera mica (internet), are semnificatia unei retele locale.

Cunostintele matematice, ingineresti si informatice care se afla in spatele dezvoltarii Internet-ului a facut posibila evolutia comunicarii in domeniul militar, in cazul atacurilor nucleare. Acesta a fost punctul de plecare al retelei (desi primul computer electronic a fost construit in 1946, bazat pe tehnologia tubului de vid, iar microcipul, componenta sa de baza, a fost inventat in 1971 de Marcian Hoff Jr.). Internet-ul se bazeaza pe faptul ca poate redirectiona datele in cazul unor blocaje pe retea.

ARPA (The Advanced Research Projects Agency), o agentie creata cu ajutorul Departamentului de Aparare, in anul 1957, a fost practic punctul de lansare a interconectarii computerelor (lansarea satelitului Sputnik de catre URSS). Propunerea de a crea ARPANET, o retea intre computere, a fost prezentata intr-o lucrare a lui Lawrence Roberts in 1967.

ARPA a cautat sa le ofere posibilitatea oamenilor de stiinta care lucreaza pe baza de contracte militare in diferite parti ale Americii sa-si stranga la un loc resursele si sa imparta echipamentul costisitor pe care il foloseau.

Anii 70

Anii’ 70 au reprezentat o dezvoltare rapida a tehnologiilor care permiteau dezvoltarea transferului de informatii intre computere. Posta electronica a intrat in functiune, precum si dezvoltarea ALOHAnet, la universitatea din Hawaii in 1970. In '72 ALOHAnet a fost conectat la ARPANET. Din '71 existau deja 15 „noduri de retea', si 23 de computere interconectate. E-mail-ul a fost inventat de Ray Tomlinson de la British Broadcasting Network in 1971. Astazi sunt peste un miliard de mesaje tip „e-mail' trimise zilnic. (NPS's Morning Edition 11.12.1998).

Conferinta Internationala a Comunicarii prin Computer a fost tinuta in 1972 cu o demonstratie a ARPANET, cu o retea de 40 de computere, in '73 prima conexiune internationala a fost posibila intre ARPANET, Colegiul Universitar din Londra si Royal Radar din Norvegia.

British Broadcasting Network a lansat Telnet in '74, ca o versiune comerciala a ARPANET. Telnet a fost primul serviciu de transfer de date, public din lume. A urmat apoi THEORYNET, creat de Larry Landweber, la universitatea din Winsconsin in 1977, care permitea schimbul de informatii intre 100 de cercetatori. USENET a fost lansat in 1979, in cadrul Universitatii Carolina de Nord.

Anii '80

„ Deoarece era timpul retelei', BITNET a fost lansat in 1981, ca o colaborare intre Universitatea New York si cea din Yale. Astfel era posibil transferul de fisiere intre cele doua. In acelasi an CSNET(Computer Science Network), a fost creat printr-o colaborare a oamenilor de stiinta de la Universitatea Delaware, de la cea din Winsconsin si RAND Corporation. Reteaua a fost creata pentru a facilita accesul la e-mail a oamenilor de stiinta, care nu aveau acces la ARPANET.

Minitel (TELETEL), o retea universala de acces public, a fost desfasurata de-a lungul Frantei, de catre France Telecom, tot in anul 1981.

Proiect: Tehnici de web design Proiect: Creati un SITE plecand de la ZERO folosind HTML

In anul 1982, Agentia de Comunicare din Departamentul de Aparare si ARPA au pus in functiune Protocolul pentru Controlul Transmisiei (TCP), si Protocolul Internet-ului (IP), ca un „legamant' respectat si astazi, si cunoscut sub titulatura de TCP/IP. In acelasi an, Departamentul Apararii, a declarat TCP/IP ca fiind aplicarea standard a comunicarii in cadrul Ministerului Apararii.

EUNet (reteaua europeana UNIX), a fost creat cu conditia ca serviciile de e-mail si USENET, sa realizeze o interconectare intre Olanda, Danemarca, Suedia si Marea Britanic.

In '84 Domani Name Server (DNS), care se afla si astazi in uz, a fost introdus in retea, in acelasi an numarul computerelor legat in mod individual la retea a crescut la o mie.

Reteaua japoneza UNIX (JUNET), a fost lansata folosind UUCP, de catre guvernul japonez. Tot in '85, reteaua „Lectronic' Whole Earth (WELL), si-a facut lansarea in zona San Francisco Bay. WELL este cea mai populara retea din zona, chiar si in ziua de astazi.

Fundatia Nationala de Stiinta (NSF), a creat NSFNET, cu o viteza de 56 kb/s, in

NSF a infiintat in 1986 5 super-centre de calculatoare, cu misiunea de imbunatati viteza de lucru in cadrul institutiilor de cercetare si a universitatilor. Acest lucru a produs o explozie de interconectari intre universitati.

Primul FreeNet, localizat in Cleveland, Ohio, a intrat in retea pe 16 iulie 1986 sub auspiciile Societatii de Acces Public Computerizat (SoPAC). Protocolul de Transfer al Datelor (NNTP) a fost proiectat pentru a imbunatati performantele UseNet, pe baza TCP/ IP.

BARRNET (Bay Area Regional Research Network), a fost infiintat, folosind reteua de mare viteza, si a devenit operational in 1987. In '87 NSF a legat o colaborare, folosind NSFNET, cu Merit Network, Inc., care implica IBM si MCI, care impreuna vor forma mai tarziu American Network Services (ANS).

UUNET a fost creat cu conditia de a facilita accesul la UseNet. Acest proiect a inceput ca un experiment a lui Rick Adams si Mike O'Dell, fondatorul companiei Dell.

FidoNet a fost conectat la retea, permitandu-i-se schimbul de e-mail si informatie. Numarul statiilor conectate la retea a trecut de 10.000, in acel an, si BITNET avea deja peste 1.000 de statii proprii.

Pe data de l noiembrie 1988, virusii Internet-ului au infectat reteaua, afectand 6.000 din cele peste 60.000 de computere. Ca efect al acestui atac, ARPA a infiintat Echipe de Interventie in cazul Urgentelor Computerelor(CERT), pentru a se ocupa de problemele viitoare ce vor afecta reteaua.

Reteaua Los Netos a fost creata fara nici o finantare federala, dar in schimb a primit fonduri de la membrii regionali, cum ar fi: Caltech, TIS, UCLA si IS1. Reteaua Federatiei Californiene de Educatie si Cercetare (CERFNet), a fost fondata de Susan Estrada in 1988.

IRC-ul (Internet Relay Chat), a fost dezvoltat de Jarkko Oikorinen si e folosit in ziua de azi de milioane de persoane.

Retelele regionale canadiene, conectate la NSFNET, erau in legatura cu tari ca Danemarca, Finlanda, Franta, Islanda, Norvegia si Suedia, in '89 numarul serverelor conectate la Net depasea 100.000.

lEFT-ul (Internet Engineering Task Force), a fost creat in 1989 urmat indeaproape de IRTF (Internet Research Task Force), ambele aflate sub auspiciile IAB (Internet Advisory Board).

Reteaua de Cercetare Academica Australiana (AARNET), a fost creata pentru ca urmatoarele tari: Australia, Germania, Israel, Japonia, Mexic, Olanda, Noua Zeelanda si Marea Britanic, sa fie conectate la NSFNET.

Anii '90

Incepand cu 1990 ARPANET a incetat sa mai existe, sau mai bine spus a devenit parte componenta a NSFNET. EFF (Electronic Frontier Foundation), a fost creata de Mitch Kapor, un activist al Internet-ului.

„Archie', un microcip de cautare a fost lansat de Peter Deutsch, Alan Emtage si Bill Heelan, la Univarsitatea McGill. „The World' a intrat in retea on-line (world.std.com), ca prim portal comercial cu acces dial-up. CaNet a fost proiectat de cateva retele din Canada ca o retea de legatura cu conexiune directa la NSFNET.

Tot in acesta perioada au mai fost conectate la NSFNET alte cateva tari cum ar fi: Argentina, Austria, Belgia, Chile, Grecia, India, Irlanda, Koreea de Sud, Spania si Elvetia.

In '91 restrictiile comerciale au fost indepartate de NSF, iar Comercial Internet eXchange a fost creat de General Atomics cu participarea PSInet (Performance Systems International) si UUNET Technologies Inc., creatorul AlterNet.

Serverele Wide Area Information (WAIS), au fost inventate de Brewster Kahle si au fost lansate de Thinking Machines Corporation. „Gopher', un browser de baza sau un cip de cautare , a fost creat si lansat de Paul Lindner si Mark McCahil la Universitatea din Minnesota.

WORLD-W1DE-WEB (WWW), a fost lansat de Laboratorul European de Fizica Moleculara (CERN- European Particule Physics Laboratory) , care permitea Internet-ului suport pentru imagini si conexiuni hypertext.

US High Performance Computing Act (Gore I), a lansat Reteaua Nationala de Cercetare si Educatie (NREN), cu sprijin guvernamental. Pe langa aceasta, alte cateva tari au fost conectate la NSFNET. Este vorba despre: Croatia, Cehia, Ungaria, Polonia, Portugalia, Singapore, Africa de Sud, Taiwan si Tunisia.

Internet Society (ISOC), a fost certificata in 1992, iar numarul computerelor conectate la Internet era de peste un milion. Multimedia (audio& video), si-a facut aparitia pentru prima data in noiembrie 1992. „Veronica', un alt cip de cautare, asemanator cu „Gospher', dar cu utilitati spatiale, a fost lansat de Universitatea din Nevada.

De asemenea, Banca Mondiala a fost conectata la Internet. Au mai primit acces la NSFNET alte cateva tari. Printre acestea se pot numara: Camerun, Cipru, Ecuador, Estonia, Kuwait, Lituania, Luxemburg, Malaezia, Slovacia si Slovenia.

InterNic a fost creat de NSFNET in '93 pentru a adauga Internet-ului servicii speciale, cum ar fi inregistrarea nominala a diferitelor tipuri de servicii, proces care se afla si astazi in functiune.

AT&T a creat un director de baza al Internet-ului si un serviciu special de probleme de retea, cu participarea General Atomics. Casa Alba a SUA a intrat in retea la adresa: www.whitehouse.gov. Internet Talk Radio si radioul bazat pe retea a intrat pe Internet, de asemenea.

In '93 ONU a intrat on-line la fel ca si infrastructura Informationala a SUA, care a intrat astfel intr-un nou cadru legal. Domeniul media si cel al afacerilor au inceput sa-si manifeste interesul pentru noua tehnologie.

„Mosaic', un browser de Internet a fost lansat in retea, in timp ce WWW a inregistrat o crestere anuala de 341,6%, iar serviciile „gospher' de 997%. in acelasi timp alte cateva tari au fost conectate la NSFNET. Printre acestea se numarau: Bulgaria, Costa Rica, Egipt, Fiji, Ghana, Guam, Indonezia, Kazakhstan, Kenia, Liechtenstein, Peru, Romania, Federatia Rusa, Turcia, Ucraina, Emiratele Arabe Unite, Insulele Virgine.

ARPANET/ Internet-ul a celebrat cea de-a XXV-a aniversare si tot mai multe comunitati au inceput sa se conecteze in mod individual la Internet, in mod direct din 1994. Casa Alba si Senatul au creat servere pentru accesul public la informatii.

O modificare esentiala suferita de Internet s-a produs odata cu introducerea in retea a marilor magazine electronice.

Anii

Un serviciu de aparare impotriva „atacurilor' a fost lansat in luna februarie, pentru site-urile majore de tip Yahoo, Amazon si eBay. Numarul Paginilor estimat la inceputul anului 2000 a fost de l miliard.

Prin grafice se poate evidentia mai clar evolutia pe scara timpului a ceea ce a insemnat si inseamna fenomen de masa al Internetului in acesti ultimi ani. Aceste informatii au fost preluate de pe Internet, realizandu-se doar o traducere a semnificatiilor, reliefandu-se in acest fel principalele evolutii pe scara temporala a componentelor Internet-ului.