Ascensiunea Internetului

Ascensiunea Internetului

Inca din 1980, reteaua ARPANET ce a pornit initial ca un experiment al armatei americane a ajuns sa fie impartit in doua linii distincte cu utilitati diferite. Astfel Milnet a devenit o linie exclusiv militara, iar L’Arpanet o linie dedicate cercetarilor stiintifice. Odata ce universitatile din intreaga tara s-au conectat la reteaua ARPA, aceasta a devenit practic suprasolicitata iar NSF (National Science Foundation) a construit o retea proprie numita NSF NET.

Din 1983, a inceput ascensiunea retelelor locale (LAN)  ce a dus la cresterea traficului in retea astfel suprasolicitandu-se liniile telefonice de la acea vreme. Anul 1987 a adus in consecinta un parteneriat intre NSF NET si Merit Network Inc. in colaborare cu concernul IBM pentru o crestere a capacitatii liniilor telefonice si dotarea retelei cu calculatoare de viteza sporita. Din 1995, guvenul American, incepe un nou proiect incetand finantarea Internetului. Acest proiect se va numi VBNS (Very High-Speed Backbone Netwrok Service) si va avea ca scop principal testarea unor tehnologii de ultima generatie in ceea ce priveste traficul de informatii. Aceasta noua tehnologie se refera la conceptul de multicasting, ce permitea transmiterea datelor de la un emitator catre mai multi receptori sau destinatari. Un exemplu elocvent si similar fiind oferit de catre transmisiile TV prin statiile sale. In anul 1998 Tim Bernes-Lee a deschis internetul catre aplicatii stiintifice. Practic, el este cel ce a inventat World Wide Web-ul impreuna cu conceptul de document hipertext alcatuit cu ajutorul limbajului HTML ( Hypertext Markup Language). Acest concept permite oricarui utilizator sa parcurga documentul impreuna cu subiectele acestuia ghidat de un set de informatii explicative intr-un format standardizat alcatuit atat din text cat si imagini, sunete si elemente video. Astfel, cine are rabdarea necesara si pasiunea de a naviga in acest spatiu virtual va ramane surprins de varietatea aplicatiilor ce le are la dispozitie. (M. Serbanescu, I.Botos, D.Zamfir Law, Crime & Net, 2002, pag.123 – 124).

Desi internetul nu este un mediu comercial aici se regasesc atat modalitati de comert electronic cat si modalitati de promovare ale acestuia, servicii informationale, pagini de internet personale ale diferitilor utilizatori, pagini oficiale ale diferitelor institutii si multe alte interfate ale diferitelor entitati reale reprezentate virtual. Ceea ce s-a incercat iar in zilele noastre s-a si reusit a fi implementat, si anume un nou mod de gestionare a majoritatii functiilor administrative. Practic, s-a vizat schimbarea modului de cumparare, a celui de invatare, metoda asistentei medicale, evidentele medicale, ale populatiei, ale evenimentelor, statistici s.a.m.d. Toate aceste functii indeplinite intr-un sistem deja globalizat cu o mare putere de transmitere a datelor are nevoie si de supraveghere pentru a limita si de ce nu a extirpa acele focare de abuz din intregul mediu virtual. S-a observat faptul ca internetul nu are in spate vreo autoritate unica de control si supraveghere, repectiv de conducere, insa in anul 1992 s-a fondat o organizatie de voluntariat ce se intalneste periodic pentru a discuta despre noile strategii de viitor, noi tendinte si tehnologii. (M. Serbanescu, I.Botos, D.Zamfir Law, Crime & Net, 2002, pag.124 – 125).

Internet Engineering and Task Force denumita generic IETF se ocupa de problemele tehnice aparute in infrastructura internetului si este formata din voluntari grupati in sectoare in functie de tipul de problema. Acest organism are un secretariat permanent si se ocupa si de alocarea de adrese pentru retelele ce vor sa se conecteze la internet. Administrarea Internetului se regaseste in documentatie completa sub numele de Request for Comments (RFC) si se pot obtine cu ajutorul programului File Transfer.

Intreaga functionare a sistemului internet este strans legata de protocoale infiintate si dezvoltate de ISOC (Internet Society), iar supravegherea standardelor prin care retelele LAN ajung sa faca parte din acest intreg evantai informatic este realizata de catre Internet Activity Board (IAB). Aceste doua organisme sunt formate din specialistii ce au pus bazele acestui sistem informatic si sunt intr-un studiu continuu a infrastructurii internetului cautand noi solutii pentru fiabilitatea si buna functionare a sistemului. Protocol (FTP). ( M. Serbanescu, I.Botos, D.Zamfir Law, Crime & Net, 2002, pag 125).

Piata internetului s-a dezvoltat fantastic de la un an la altul, iar implementarea organismelor enuntate anterior a dus la o explozie a acestui sistem informatic. In 1999 sapte furnizori ce faciliteaza accesul la internet au atins cota de 10 milioane de vizitatori intr-o singura luna, vizitatori ce erau clienti ai operatorilor Microsoft Disney si Compaq. Acestora, alti mari operatori li se alatura avand numele de AOL (America OnLine) cu 50 milioane de utilizatori precum si Yahoo avand 30 milioane. Conform datelor furnizate de International Telecommunication Union in anul 2001 internetul a fost accesat de circa 385 milioane de oameni urmand ca aceste cifre sa se dubleze spre finele anului 2002. (M. Serbanescu, I.Botos, D.Zamfir Law, Crime & Net, 2002, pag.127).

Internetul, este considerat cea mai mare retea de calculatoare mondiala realizata in ultimii 25 de ani, avand peste 70.000 de retele in aproximativ 154 de state. In lume, conform studiilor realizate de catre Internet Industry, Almanac in anul 1998, sunt utilizatori raspanditi procentual 5,83% in Marea Britanie, 4,07% in Germania, 7,97% in SUA, 3,35% in Australia si 13,69% in restul statelor lumii. (M. Serbanescu, I.Botos, D.Zamfir Law, Crime & Net, 2002, pag.128).

Facand referire la Europa, reteaua internet se face cunoscuta in special incepand cu anul 1993, dar legaturile erau locale si la distanta doar datorita liniilor telefonice utilizand sisteme mari, voluminoase cu tehnologie nu foarte avansata astfel incat conexiunile erau lente iar volumul de informatii era restrans. Totusi, exista o asociatie pe numele sau Reseaux I.P. Europeens (RIPE) ce se ocupa de coordonarea retelei Internet pe teritoriul batranului continent. Astfel, in anul 2000 se constata faptul ca aproximativ 25% din retelele locale afiliate la internet se afla in Europa. Totusi, eforturi remarcabile pentru dezvoltarea structurii internet se regasesc in Franta, datorate organizatiilor CNAM si INRIA, institutii de invatamant superior si cercetare. Practic, neajunsurile internetului European erau legate de conexiunile telefonice lente ce nu suportau fluxul mare de utilizatori, astfel incat transferul de date era ingreunat. EBONE, o retea europeana de internet era ilustrata de 6 noduri principale situate in Bonn, Paris, Londra, Stockholm si Geneva interconectate pe 23 de retele IP. Astfel Romania era si ea conectata, insa cu viteze mici, 2 megabiti pe secunda cu SUA si 512 kilobiti cu Japonia. Tara noastra a cunoscut o expunere in mediul virtual incepand cu anii 1993-1994, cand peste 30 de universitati si fundatii s-au conectat la internet. Din nefericire tara noastra nu dispunea de infrastructura in telecomunicatii, aceasta fiind realizata abia incepand cu anul 1994. Totusi, primele modemuri romanesti s-au fabricat in 1975 iar in 1991, a fost aprobat de catre guvernul Romaniei un proiect prin care se finanta conectarea la subreteaua EARN cu prime noduri precum Institutul de Fizica Atomica si IPB, acesta fiind Institutul Politehnic Bucuresti. (M. Serbanescu, I.Botos, D.Zamfir Law, Crime & Net, 2002 pag.129 – 130).

EARN (European Academic Research Network) impreuna cu primul nod romanesc a fost dat in folosinta in 1992. Anii 1993 – 1995 au adus o adevarata revolutie informatica in Romania, in acest interval realizandu-se conectari ale Universitatii din Timisoara la EARN dar si proiecte providentiale pentru mediul informatic romanesc precum reteaua RNC, avand scopul de a ajuta si dezvolta invatamantul si cercetarea. Universitatea Politehnica Bucuresti a pus in functiune si ea infrastructura de comunicatii astfel incat cifra de 1,3 milioane de calculatoare devine una promitatoare in ceea ce priveste accesul romanilor in noua era tehnologica informatica.

Prima companie  ce a aparut ca operator de internet comercial s-a numit S.C. EUNET S.R.L. Odata cu anul 1995 Romania isi stabileste obiective clare in ceea ce priveste directiile de dezvoltare tehnologica, internetul devenind o prioritate si datorita strategiei de aderare la Uniunea Europeana. Astfel, un an mai tarziu se numarau aproximativ 10 milioane de calculatoare conectate la internet, iar in anul 1999 tara noastra avea deja 40 de furnizori ai serviciilor internet. O explozie extraordinara a avut loc in tara noastra incepand cu anul 2000 cand structura informatica romaneasca era deja definita, acum, pretentiile utilizatorilor serviciilor internet orientandu-se catre mobilitate. (M. Serbanescu, I.Botos, D.Zamfir Law, Crime & Net, 2002, pag.130).

Cifra de afaceri a companiilor ce aveau ca obiect de activitate IT-ul si software-ul ajunsese deja in anul 2001 la aproximativ 350 milioane de dolari. Practic, aceste companii au ajuns sa fie si cele mai profitabile urmarind a implementa in permanenta noi tehnologii pentru utilizatorii casnici cat si pentru cei corporativi. La acele dati suverani pe piata au inceput sa devina companiile de telefonie mobila MobilRom si MobiFon. Anul 2002 aduce din partea CONNEX prima conexiune fara fir la internet avand ca public tinta oamenii de afaceri ce puteau naviga pe internet cu ajutorul abonamentului dar si al cartelei preplatite la o viteza de 11 megabiti pe secunda. Odata cu dezvoltarea acestei infrastructuri informatice si perfectionarea acesteia, au inceput sa apara pe piata romaneasca servicii conexe precum carduri bancare utilizabile in spatiul virtual pentru plata diferitelor produse in magazinele virtuale din intreaga lume. (M. Serbanescu, I. Botos, D. Zamfir Law, Crime & Net, 2002, pag.133).

Odata cu aceste servicii realizam practic dimensiunile fantastice ale acestui sistem de retele interconectate, ce in anul 1995 avea deja aproximativ 40 de milioane de utilizatori. Aceasta cifra se afla in continua expansiune existand noi utilizatori si noi retele LAN ce se conecteaza la internet. Peste 20 de milioane de oameni se conecteaza in aproximativ 160 de tari si folosesc simultan serviciul de posta electronica. Peste 300.000 de cititori sunt conectati pe grupurile de stiri preferate, simultan acestea avand o cifra de aproximativ 10.000, iar in serviciul web navigheaza vizitand pagini de internet peste 15 milioane de oameni. Intrebarea “Cat de mare este internetul?” ne pune in dificultate tinand cont de faptul ca incepand cu anul 2003 numarul domeniilor de internet incepe sa se dezvolte pentru a evita supra-popularea “com” sau ”net” precum si a celorlalte domenii cunoscute. S-au inregistrat numeroase cereri din partea membrilor din diferite state si nu numai, astfel incat fiecare tara va avea domeniul cu un anumit specific, exempul pentru Romania fiind “ro” sau pentru Italia “it”, Spania “es” s.a.m.d. Totodata, acest proces de extindere al numarului de domenii internet devine tinta diversilor speculanti ce practic rezerva numele unui domeniu cu scopul de a-l vinde mai tarziu unei companii sau institutii. Intervine astfel nevoia existentei unui cadru legislativ si a unei protectii a informatiei atat pentru acest tip de specula cat si pentru comertul Online, presa online si celelalte tipuri de informatii aparute in mediul virtual. (M. Serbanescu, I. Botos, D. Zamfir Law, Crime & Net, 2002, pag.134).