Cidr – clasaless inter-domain routing

ADRESE IP

CIDR – CLASALESS INTER-DOMAIN ROUTING

RFC 1518 - An Architecture for IP Address Allocation with CIDR

Deoarece, la ora actuala, se conecteaza la Internet cate o noua retea la fiecare 30 de minute, Internetul se confrunta cu doua probleme critice:

• Depasirea numarului de adrese IP disponibile
• Depasirea capacitatii tabelelor de rutare globale

Depasirea numarului de adrese IP

Exista un numar maxim de retele si gazde carora le pot fi alocate adrese IP unice de 32 biti. Initial s-au utilizat clasele de adrese A, B ,C. Pentru identificarea acestora s-a utilizat primul octet (convertit in zecimal):

Utilizand clasele, schema de adresare in Internet poate suporta:

• 126 retele de clasa A (cu maximum 16,777,214 gazde/retea fiecare) +
• 65,000 retele de clasa B (cu maximum 65,534 gazde/retea fiecare) +
• peste 2 milioane retele clasa C (cu maximum 254 gazde/retea fiecare)

Deoarece adresele de pe Internet au fost alocate conform schemei de adresare pe clase, au rezultat o multime de adrese neutilizate (risipa). De exemplu, daca sunt necesare 100 de gazde, va fi alocat un domeniu de clasa C si tot raman neutilizate 154 de adrese. Ca rezultat, numai 3% din adresele alocate sunt utilizate !!! CIDR a fost creat pentru a permite o alocare mult mai eficienta a adreselor IP.

Depasirea capacitatii tabelelor de rutare globale

Odata cu cresterea numarului de retele conectate la Internet a crescut si numarul de rute. S-a estimat ca, in cativa ani, routerele de pe backbone-urile Internetului vor atinge limita numarului de rute pe care le pot suporta.

Chiar utilizand cele mai noi tehnologii in domeniul routerelor, valoarea teoretica maxima a numarului de intrari intr-o tabela de rutare este de approximativ 60,000. Daca nu s-ar fi facut nimic, capacitatea maxima a tabelelor de rutare ar fi fost atinsa in 1994 si Internetul si-ar fi oprit cresterea.

Cum a fost rezolvata problema?

Comunitatea Internetului a dezvoltat doua solutii:

• Restructurarea alocarii adreselor IP in scopul cresterii eficientei
• Agregarea ierarhica a rutarii in scopul minimizarii numarului de intrari in tabelele de rutare

Restructurarea alocarii adreselor IP

CIDR (Clasaless Inter-Domain Routing) inlocuieste sistemul clasic de alocare al adreselor IP pe baza claselor, prin utilizarea unui ”prefix” generalizat de retea. In locul limitarii ID-urilor de retea (sau 'prefixelor') la 8, 16 sau 24 biti, CIDR utilizeaza in mod curent prefixe cuprinse intre 13 si 27 biti. Astfel, pot fi alocate blocuri de adrese de gazda cuprinse intre 32 si peste 500,000 . Aceasta permite alocarea de domenii de adrese mult mai apropiate ca numar de necesitatile unei organizatii.

In cadrul CIDR nu mai exista o delimitare rigida intre ID-ul de retea si cel de gazda (pe baza de octeti) separarea intre ID-ul de retea si cel de gazda se poate face oriunde in interiorul unui octet.

Adresa CIDR arata ca o adresa IP standard de 32-biti, dar se termina cu prefixul IP de retea (IP network prefix). De exemplu, in adresa CIDR

206.13.01.48/25

'/25' indica faptul ca primii 25 biti sunt utilizati pentru identificarea retelei, iar restul bitilor sunt pentru identificarea gazdei.

Alta interpretare: cu CIDR, o singura adresa IP poate fi utilizata pentru a desemna mai multe adrese IP unice. De exemplu:

172.200.0.0/16

Prefixul de retea da informatii despre cate adrese IP sunt reprezentate de catre adresa CIDR. Cu cat prefixul este mai mic, cu atat numarul de adrese agregate este mai mare. De exemplu, un prefix IP de retea '/ ', poate fi utilizat pentru a agrega 1,048,576 adrese de Clasa C.

Agregarea ierarhica a rutarii in scopul minimizarii numarului de intrari in tabelele de rutare

Schema de adresare CIDR permite , de asemeni, agregarea rutelor ('route aggregation') in care o singura intrare de nivel inalt in tabela de rutare (high-level route) poate reprezenta mai multe rute de nivel inferior in tabelele globale de rutare.

Schema este similara retelei de telefonie, retea care este structurata ierarhic. Un nivel inalt, nod de retea pe backbone analizeaza numai informatia referitoare la codul zonei si apoi ruteaza apelul nodului de pe backbone responsabil cu respectiva zona. Nodul receptor citeste prefixul numarului si ruteaza apelul retelei componente care raspunde de acest prefix, s.a.m.d. Nodurile retelei backbone au nevoie numai de intrarile in tabela de rutare corespunzatoare codurilor zonelor, fiecare dintre acestea reprezentand blocuri mari de numere de telefon individuale si nu fiecare numar de telefon unic.

Uzual, blocuri mari de adrese IP sunt alocate unor furnizori de servicii Internet mari (ISP-uri), care , la randul lor re-aloca clientilor lor portiuni ale blocurilor lor de adrese. De exemplu, lui Pacific Bell Internet i-a fost alocat blocul de adrese CIDR cu prefixul /15 (echivalent 512 adrese de Clasa C sau 131,072 adrese de gazda) si aloca uzual clientilor sai adrese CIDR cu prefixe in domeniul /27 la /19. Acesti clienti, care pot fi ISP-uri mai mici, la randul lor, re-aloca portiuni ale blocurilor lor de adrese clientilor lor. Totusi, in tabelele de rutare globale toate aceste retele diferite si gazde pot fi reprezentate printr-o singura intrare in tabela de rutare a Pacific Bell Internet. Astfel, cresterea numarului de intrari in tabelele de rutare la diferite nivele in ierarhia retelelor poate fi redusa semnificativ. Uzual, tabelele de rutare globale au aproximativ 35,000 intrari.

Impactul asupra utilizatorilor

La ora actuala Internetul este un amestec de adrese 'CIDR-izate' si adrese vechi, bazate pe clase. Aproape toate routerele noi suporta CIDR si autoritatile Internet ului incurajeaza (strongly) utilizatorii sa implementeze schema de adresare CIDR: orice router nou cumparat trebuie sa suporte CIDR !

Conversia la schema de adresare CIDR si agregarea rutelor are doua impacturi majore asupra utilizatorilor:

• Justificarea alocarii adreselor IP
• Unde pot fi obtinute adrese IP

Justificarea alocarii adreselor IP

Chiar cu introducerea CIDR, cresterea Internetului este atat de rapida incat alocarea adreselor IP trebuie tratata ca o resursa saraca clientilor li se va cere din timp in timp, documentarea in detaliu a necesitatilor lor estimate de adrese IP, mai ales cand acestia solicita noi domenii de adrese. Actualmente, politica Internet este de a aloca domenii de adrese IP pe baza estimarilor organizatiei pentru urmatoarele 3 luni, si alocarea de noi domenii in functie de necesitati.

Unde pot fi obtinute adrese IP

In trecut, puteau fi obtinute adrese IP de Clasa A, B sau C direct de la Internet Registry (de exemplu, the InterNIC). In acest scenariu, adresa era „proprietatea ta ”si putea fi transferata chiar la schimbarea ISP-ului. Odata insa cu introducerea schemei de adresare CIDR si agregarii rutelor, cu putine exceptii, sursa recomandata pentru alocarea de adrese este ISP-ul local. In acest scenariu, adresa este numai 'inchiriata' si, la schimbarea ISP-ului este recomandat (strongly) sa se obtina o noua adresa de la noul ISP si sa fie re-numerotate toate dispozitivele de retea.

Aceasta poate conduce la un consum mare de timp, dar este critica pentru ca adresa respectiva sa fie agregata in blocul mai mare de adrese al ISP-ului si rutat sub adresa lor de retea. Exista inca multe intrari in tabelele globale de rutare care sunt sterse si cu cat mai mica este reteaua, cu atat mai mare este riscul de a fi scos din tabelele de rutare globale. In fapt, retelele cu mai putin de 8,192 dispozitive, de regula, sunt sterse. Nici InterNIC nici alte ISP-uri nu au control asupra deciziilor ISP-urilor individuale, referitor la modul cum isi gestioneaza tabelele de rutare.

Ca o alternativa la re-numerotarea fizica a fiecarui dispozitiv din retea, unele organizatii utilizeaza servere proxy pentru a face translarea intre vechile adrese si cele noi. Utilizatorii trebuie sa fie atenti asupra posibilului impact pe care l-ar avea aceasta solutie asupra lor.

Notatia CIDR

CIDR specifica un domeniu de adrese IP prin combinarea adresei IP cu masca sa de subretea asociata, in urmatorul format :

xxx.xxx.xxx.xxx/n

unde n este numarul de (cei mai la stanga) biti '1' din masca de subretea, adica cei care reprezinta ID-ul de retea.

Exemplu: Se considera adresa IP in notatie CIDR:     

192.168.2.15/27 si 192.168.2.15/18

Adresa IP (binar): 11000000 . 10101000 .00000010. 00001111

a)Masca de subretea: 11111111 . 11111111 . 11111111.11110000

ID retea ID gazda

CIDR: 192.168.2.15/27

Unde 27 reprezinta numarul de biti aferenti ID-ului de retea

Masca de subretea in zecimal va fi: 255.255.255.224

b)Masca de subretea: 11111111 . 11111111 . 11000000 . 00000000

ID retea ID gazda

Document online: Marcaje html de baza - imagini si cadre Eseu: Tehnologia aplicatiilor WEB

CIDR: 192.168.2.15/18

Unde 18 reprezinta numarul de biti aferenti ID-ului de retea

Masca de subretea in zecimal va fi: 255.255.192.0

Alt exemplu:

reprezinta reteaua cu masca de subretea 255.255.254.0 (s-a scazut bitul cel mai putin semnificativ).

In binar, aceasta inseamna:

Adresa IP (binar): 11000000. 101010

Masca de subretea: 11111111 . 11111111 . 1111110 . 00000000

ID retea ID gazda

CIDR: 192.168.100.0/23

Unde 23 reprezinta numarul de biti aferenti ID-ului de retea

Masca de subretea in zecimal va fi: 255.255.254.0

Aceasta notatie reprezinta domeniul de adrese

In comparatie adresarea traditionala bazata pe clase, 192.168.100.0/23 reprezinta o agregare a doua retele de clasa C 192.168.100.0 si 192.168.101.0, fiecare dintre acestea utilizand masca implicita de subretea 255.255.255.0 – de aici si denumirea de ’supernetting’.

CIDR suporta alocarea de adrese de Internet si rutarea mesajelor pentru un domeniu dat de adrese IP, independent de adresarea traditionala bazata pe clase.

De exemplu,

Adresa IP (binar): 00001010. 000001

Masca de subretea: 11111111 . 11111111 . 1111100 . 00000000

ID retea ID gazda

CIDR: 10.4.12.0/22

Unde 22 reprezinta numarul de biti aferenti ID-ului de retea

Masca de subretea in zecimal va fi: 255.255.252.0

reprezinta domeniul de adrese 10.4.12.0 - 10.4.15.255 , prin utilizarea mastii de subretea 255.255.252.0. Aceasta inseamna efectiv reunirea a patru adrese de retea de clasa C intr-un spatiu mult mai mare de adrese.

Notatia CIDR este uneori adoptata chiar si pentru retele non-CIDR - valoarea lui n ramanand restrictionata la 8 (Clasa A), 16 (Clasa B) sau 24 (Clasa C) din punctul de vedere al alocarii adreselor IP de Internet si al rutarii.

Cum lucreaza CIDR

Flexibilitatea adresarii CIDR provine din capacitatea routerelor de a lucra cu masti de subretea si altele decat cele clasice pentru clasa A, B sau C (adica valori n altele decat 8, 16 sau 24). Pentru ca adresarea CIDR sa functioneze, trebuie ca protocoalele de rutare sa fie astfel implementate incat sa suporte adresarea CIDR. Protocoalele de rutare uzuale, cum ar fi BGP (Border Gateway Protocol) si OSPF (Open Shortest Path First) au fost modificate cu ani in urma, astfel incat sa suporte CIDR, dar exista inca si protocoale care nu suporta CIDR (de exemplu RIP).

Routerele de pe backbone-ul Internet (retelele WAN dintre ISP-uri) – toate suporta CIDR, aceasta fiind esential pentru asigurarea spatiului de adrese IP. Retelele LAN private si mici (publice) au mai putina nevoie sa conserve spatiul de adrese IP pot sa nu utilizeze CIDR.

Pentru ca agregarea retelelor clasice in retele CIDR sa functioneze, trebuie respectate anumite reguli:

(sub)retelele implicate sa aiba adresele IP intr-un spatiu continuu de adrese (adiacente numeric. CIDR nu poate, de exemplu, sa combine retelele 192.168.12.0 si 192.168.15.0 intr-o a singura ruta, cu exceptia cazului cand si domeniile intermediare de adrese: .13 and .14 sunt incluse. Ruta 192.168.12.0/24 exact asta face.

CIDR si IPv6

IPv6 utilizeaza tehnologia de rutare CIDR si notatia CIDR identic cu IPv4. IPv6 este proiectat pentru a utiliza adresarea ne-bazata pe clase (CIDR).

Subnetarea (Subnetting)

CIDR se utilizeaza si pentru alocarea adreselor IP in LAN-uri impartite in mai multe retele (subretele), process ce poarta denumirea de subnetting.

Sa presupunem ca alocam domeniul de adrese (adresa de retea):

200.15.100.0

cu masca de subretea: 255.255.255.0

Daca avem nevoie numai de 254 de gazde, se poate utiliza metoda clasica, adica se poate crea o retea de clasa C.

Sa presupunem insa ca reteaua trebuie segmentata (pe criterii logice) in grupuri mai mici – de exmplu 30 gazde/retea (segment).

Utilizand CIDR, putem determina care este punctual de separare intre ID-ul de retea si cel de gazda, in functie de numarul de gazde necesar de cati biti avem nevoie in portiunea de ID de gazda cati biti rezulta pentru ID-ul de retea.

Pentru aceasta calculam:

2^N -2 = X (in cazul de fata X=30 gazde)

Avem nevoie de 5 biti pentru 32-2 adrese de gazda (se scad adresele de retea si de broadcast)

Pentru determinarea mastii de subretea, se calculeaza de la dreapta la stanga (de la bitul cel mai semnificativ):

Rezulta masca de subretea:

255.255.255.224

numarul de biti ramas disponibil pentru ID-ul de retea: 27

notatia CIDR:

Intrebari esentiale la proiectarea unei retele TCP/IP:

1. De cate retele este nevoie ?

De cate gazde/retea este nevoie ?

2. Care este masca de subretea ?
3. De cate gazde este nevoie ?

Cate retele vor furniza acest numar de gazde ?

4. Ce domenii de adrese vor fi utilizate ?

Revenind la exemplul anterior:

Numarul de gazed/retea = 30

Masca de subretea = 255.255.255.224

Cate astfel de retele pot exista si care va fi domeniul de adrese IP ?

Pentru aceasta, vom analiza pentru adresa: 200.15.100.0

ce inseamna marirea ID-ului de retea cu 3 biti citim din tabela de mai sus    2 Nr. de retele posibile: 8 / 30 gazde pe retea

De fapt, primul si ultimul domeniu de adrese nu poate fi folosit, deoarece primul cuprinde reteaua mare din care au provenit subretelele: 200.15.100.0, iar domeniul 200.15.100.255 cuprinde adresa de broadcast pentru aceeasi retea. Astfel raman pentru subretele 6 domenii de adrese IP ce vor corespunde unui increment de 32 (conf. mastii de subretea):

Reteaua #1: 200.15.100.32/27

Domeniul de adrese de gazda:

200.15.100.33/27 - 200.15.100.62/27

Adresa de broadcast:

200.15.100.63/27

Reteaua #2: 200.15.100.64/27

Domeniul de adrese de gazda:

200.15.100.65/27 - 200.15.100.94/27

Adresa de broadcast:

200.15.100.95/27

Reteaua #3: 200.15.100.96/27

Domeniul de adrese de gazda:

200.15.100.97/27 - 200.15.100.126/27

Adresa de broadcast:

200.15.100.127/27

Reteaua #4: 200.15.100.128/27

Domeniul de adrese de gazda:

200.15.100.129/27 - 200.15.100.158/27

Adresa de broadcast:

200.15.100.159/27

Reteaua #5: 200.15.100.160/27

Domeniul de adrese de gazda:

200.15.100.161/27 - 200.15.100.190/27

Adresa de broadcast:

200.15.100.191/27

Reteaua #6: 200.15.100.192/27

Domeniul de adrese de gazda:

200.15.100.193/27 - 200.15.100.222/27

Adresa de broadcast:

200.15.100.223/27

Alt exemplu:

Adresa IP pentru reteaua: 131.150.0.0

Cu masca de subretea : 255.255.0.0 conf. impartirii pe clase (clasa B) vor exista > 65 000 adrese IP disponibile pentru gazde risipa de adrese.

Utilizand insa CIDR, se poate face o subnetare.

Prima intrebare: de cate retele avem nevoie ? Cate gazde/retea ? Sau invers: De cate gazde avem nevoie in cea mai mare subretea ? rezulta numarul de (sub)retele.

Presupunem ca sunt necesare 2000 gazde/retea:

2^N - 2 = X (unde X = 2000)

De fapt, intrebarea este: cati biti sunt necesari pentru a avea disponibile 2000 adrese IP de gazda ?

2^N - 2 > = 2000 N = 11 (2 = 2048)

Sunt necesari 11 biti in portiunea de ID de gazda

Numarul de subretele va fid at de cei 5 biti suplimentari care au trecut de la ID-ul de gazda la ID-ul de retea (fata de situatia initiala – retea clasica clasa B):

– 2 = 30 subretele

cu cate 2048 – 2 gazde fiecare

Incrementul pentru fiecare domeniu va fi 2 = 8 (bitul cel mai nesemnificativ din ID-ul de retea)

6 5 4 3 2 1 0

64 32 16 8 4 2 1

_{ID retea}

Domeniile de adrese IP vor fi:

Reteaua #1: 131.150.8.0/21

131.150.8.1/21 – 131.150.15.254/21

Adresa de broadcast: 131.150.15.255

Reteaua #2: 131.150.16.0/21

131.150.16.1/21 – 131.150.23.254/21

Adresa de broadcast: 131.150.23.255/21

Reteaua #3: 131.150.24.0/21

131.150.24.1/21 – 131.150.32.254/21

Adresa de broadcast: 131.150.32.255/21

Reteaua #30: 131.150.240.0/21

131.150.240.1/21 – 131.150.254.254/21

Adresa de broadcast: 131.150.240.255/21

Utilitare pentru subnetare

Exista si instrumente (utilitare) care permit efectuarea subnetarii mult mai rapid: genereaza harta de biti pentru adresa IP introdusa, imparte adresa in ID de retea si ID de gazda, arata domeniile de adrese pentru subretele si adresa de broadcast pentru fiecare. Cateva exemple si adresele de download:

Advanced IP Calculator

https://www.famatech.com/download/ipcalc11.exe

IP Workshop Professional Version 1.2.2

https://www.pkostov.de/ipcalc/ipcinst.exe

IP Subnet Calculator

https://www.snapfiles.com/php/download.php?id=104403

Deci proprietatile TCP/IP care trebuie determinate la subnetare sunt urmatoarele:

Numarul de gazde/(sub)retea

Numarul de (sub)retele

Masca de subretea (dotted decimal)

Domeniul de adrese

Exemplu:

Se arata setarile TCP/IP pentru statia PC1

Verificare:

Run cmd ipconfig

IP address . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131.150.16.20

Subnet Mask . . . . . . . . . . . . . . . . . 255.255.248.0

Default Gateway . . . . . . . . . . . . . . 131.150.16.1

Aceasta va permite comunicarea in cadrul acestei retele (131.150.16.0/21)

Supernetarea

Supernetarea reprezinta termenul care defineste agregarea mai multor adrese IP de retea din aceeasi clasa in blocuri. In cazul cand adresele IP de retea nu sunt consecutive, trebuie utilizate sub-interfete – acestea sunt suportate numai de Cisco Systems.

Pentru a combina doua retele de clasa C, cel de al trei-lea octet trebuie sa fie divizibil cu 2. Daca se superneteaza 8 retele, masca de subretea va fi 255.255.248.0 si cel de al trei-lea octet din prima adresa IP de retea trebuie sa fie divizibila cu 8 , s.a.m.d. De exemplu, si 198.41.16.0 NU vor putea fi agregate intr-o super-retea, dar vor putea fi agregate 198.41.18.0 si 198.41.19.0 .

Cel mai des se utilizeaza agregarea adreselor de Clasa C. Masca de subretea clasica pentru Clasa C de adrese IP este 255.255.255.0 , cu ID-ul de retea de 24 biti. Pentru a crea o super-retea, numarul de biti utilizati pentru ID-ul de retea se REDUCE. De exemplu, prin utilizarea unei masti cu 23 biti (255.255.254.0 -- 23 biti pentru ID-ul de retea si 9 biti pentru ID-ul de gazda), se creaza efectiv o singura retea IP cu 512 adrese de retea. Super-netarea sau agregarea blocurilor de retele IP reprezinta baza pentru majoritatea protocoalelor de rutare utilizate pe Internet.

De exemplu: 2 retele Clasa 'C' cu adresele IP 198.41.78.0 si 198.41.79.0

Adresele sunt consecutive si respecta conditia de divizibilitate cu 2 a celui de al trei-lea octet din prima adresa (78 Mod 2 = 0). Sa analizam acum adresele in binar. Cel de al trei-lea octet din prima adresa (78) este 01001110. Al doilea (79) este 01001111. Reteaua 78 este supernet 0 si reteaua 79 este supernet 1.

Masca de subretea pentru acest exemplu de super-retea este de 23 bits pentru ID-ul de retea, adica 255.255.254.0. TOATE dispozitivele de pe acesta retea TREBUIE sa utilizeze aceasta masca de subretea. Orice dispozitiv care nu utilizeaza aceasta masca de subretea nu va putea comunica in retea.

Adresa de broadcast pentru toate dispozitivele din acest exemplu este 198.41.79.255. Multe dispozitive mai noi nu mai cer si completarea adresei de broadcast, deoarece ea poate fi dedusa din adresa IP si masca de subretea.

Ca in orice retea IP, primul numar din domeniu (.0 intr-o clasa 'C') are semnificatie speciala si nu poate fi alocata gazdelor – reprezinta 'numarul retelei”, iar ultimul, 255, este adresa de broadcast si, de asemeni, nu poate fi alocata gazdelor NU vor fi utilizate adresele IP 198.41.78.255 si 198.41.79.0 (din exemplul de mai sus), chiar daca aceste adrese SUNT perfect legale pentru gazde din cadrul super-retelei.

Mai exista o conditie suplimentara care trebuie indeplinita pentru super-netare: trebuie executata rutare statica PESTE TOT sau trebuie utilizat un protocol de rutare fara clase, cum ar fi RIP2 (sau OSPF) care include masca de subretea si poate transmite informatiile de super-netare pentru ca acestea sa functioneze. RIP Standard nu transmite informatia referitoare la masca de subretea.

Daca se utilizeaza routere compatibile (Compatible Systems Routers) , atunci trebuie verificat ca versiunea ROM-ului a router-ului sa nu fie anterioara versiunii 3.0.7 , pentru a avea implementate facilitati de supernetare.

Exemplu:

Presupunem o retea care comunica cu exteriorul prin intermediul unui router

Tabela de rutare a acestui router va cuprinde un numar de intrari, corespunzator retelelor direct conectate la el:

Aceste retele pot fi transformate intr-o super-retea cu adresa: 200.10.200.0 255.255.252.0 sau, in notatie CIDR: 200.10.200.0/22

o singura intrare in router !

Se ia adresa cea mai mica si se calculeaza masca de subretea care sa asigure numarul de biti necesari pentru gazdele celor patru subretele.

Puterea lui 2
Valoarea
Ultimul octetet din ID-ul de retea					Pentru masca de subretea

Comunicatia pe o retea TCP/IP

Traficul                  Unicast (de exemplu A B)

Broadcast (intregului segment)

In cazul comunicatiei peste router:

Setarile TCP/IP:

Setarile TCP/IP:

Pentru ca A sa poata comunica cu C este necesar sa se foloseasca unul dintre serviciile de “Name Rezolution” (DNS sau WINS).

Daca A cunoaste adresa IP a lui C (adresa de destinatie), routerul va putea determina daca aceasta apartine aceleiasi retele sau se gaseste pe alta retea. Operatia poarta denumirea de ”LOGICAL AND-ing”

SURSA

11000000.10101000.00000101.100000100

11111111. 11111111. 11111111.00000000

11000000.10101000.00000101.000000000

DESTINATIA

11000000.10101000.00000110.100100110

11111111. 11111111. 11111111.00000000

11000000.10101000.00000100.000000000

Deci ID-urile de retea sunt diferite (al trei-lea octet este 00000101, respectiv 00000100) pachetul este trimis de router celeilalte retele (daca aceasta este conectata la alta interfata a routerului) sau este trimis mai departe in retea.