Memoria externa - caracteristici si proprietati, unitatea de stocare pe disc fix (hard disk)

MEMORIA EXTERNA

DEFINITIE

Memoria externa este folosita pentru stocarea datelor pe o perioada de timp mai mare decat o sesiune de lucru a unui sistem de calcul.

CARACTERISTICI SI PROPRIETATI

In functie de suportul pe care se stocheaza datele exista doua tipuri de memorie externa:

Nereutilizabila la prelucrari automate cu calculatorul (hartia, filmul, folia de plastic, foaia de calcul etc);

Reutilizabila prin prelucrari automate cu calculatorul.

Memoria externa reutilizabila prin prelucrari automate cu calculatorul poate fi pe suport sensibil la campul magnetic (hard disk si floppz disk) pe suport sensibil la lumina, ce lucreaza in mod optic cu raze laser (CD-ROM, CD-R, CD-RW si DVD-ROM, DVD-RAM) si pe suport magneto-optic.

Caracteristicile principale ale unei componente hardware de memorie externa sunt:

Tipul de memorie si fabricantul

Volumul memoriei

Viteza de acces la informatie

Rata de transfer a informatiei

Tipul de interfata cu sistemul de calcul

Caracteristicile de forma si conectare

FLOPPY DISK DRIVE

DEFINITIE:

FDD este componenta hardware, suport de memorie externa, conectata la calculator prin intermediul unei interfete. In unitatile de disc se introduc discuri flexibile.

CARACTERISTICI:

Un disc de 3,5” cu formatul DS-HD (dubla fata, inalta densitate) are structura: 2 fete, 80 de piste pe fata, 18 sectoare pe pista, capacitate 1,44 MB.

Inventarea unitatii de floppy disc este atribuita in general lui Alan Shugart, spre sfarsitul anilor 60, pe cand acesta era angajatul firmei IBM. Unitatea a fost creata in 1967, in laboratoarele IBM din San Jose.

PARTI COMPONENTE:

1.CAPETELE DE CITIRE / SCRIERE – In mod normal, unitatile de floppy disk moderne au doua capete de citire – scriere, ccea ce le confera calitatea de unitati “dubla fata “ HD. O astfel de unitate foloseste unul dintre capete pentru o fata a dischetei, iar pe cel de-al doilea pentru cealalta fata, astfel incat discheta poate fi citita sau scrisa pe ambele fete. Capetele se pot misca in linie dreapta, inainte sau inapoi, pe suprafata dischetei, in vederea pozitionarii pe pista dorita. Datorita faptului ca cele doua capete sunt montate pe acelasi mecanism de deplasare, miscarea lor nu este independenta ci simultana. Capetele sunt confectionate din feroaliaje moi care incorporeaza bobine electromagnetice. Fiecare cap are o structura complexa, fiind alcatuit dintr-un cap de inregistrare centrat intre doua capete de stergere tip “tunel” in cadrul aceluiasi ansamblu. Metoda de inregistrare este denumita “stergere tunel”; pe masura ce este inregistrata pe o pista, capetele de stergere vin din spate in urma capului de inregistrare, sterg zonele preiferice ale pistei, ceea ce duce la formarea unei piste mai curate. Datele sunt fortate astfel in cadrul unei yone inguste pe fiecare pista. Prin aceasta actiune se impiedica aparitia interfetelor. In acelasi timp, prin eliminarea marginilor laterale ale pistei, sunt indepartate semnale a caror amplitudine este din ce in ce mai mica si care din aceasta cauza ar putea crea probleme.

2.DISPOZITIVUL DE ACTIONARE A CAPULUI – Acesta foloseste un motor si realizeaza miscari ale capului inainte si inapoi pe suprafata dischetei. Motorul folosit este de tip special si se numeste motor pas-cu-pas, putand efectua in ambele sensuri miscari care sa reprezinte o turatie completa si de aceea are puncte bine determinate de oprire. Fiecare pas defineste pozitia unei piste pe discheta. Controlerul comanda pozitionarea motorului prin transmiterea unui anumit numar de pasi pe care motorul ii va executa. In mod obisnuit, motorul “pas cu pas” este legat de sania capului printr-o lamela metalica, elastica, ce se infasoara si se desfasoara pe fulia motorului, transformand miscarea de rotatie in miscare de translatie. Pentru transformarea celor doua tipuri de miscare, unele unitati de floppy disk folosesc un alt sistem bazat pe un “surub fara sfarsit”. In cazul acestui sistem sania capului este asezata pe un surub care este rasucit de axul motorului pas-cu-pas. Datorita faptului ca un astfel de sistem este mai complicat, el este utilizat in unitati de dimensiuni mai reduse cum sunt cele de 3 ½ inci. Cele mai multe motoare pas-cu-pas folosite in unitatile de floppy disk au marimea pasului impusa de spatiul dintre piste. In majoritatea unitatilor de floppz, motorul pas-cu-pas este un mic obiect cilindric situat intr-unul din colturi. De obicei, cursa completa a unui motor pas-cu-pas dureaza aproximativ 200 ms. In medie, o jumatate dureaza 100ms, iar o treime 66 ms. Durata unei jumatati sau a unei treimi de cursa a dispozitivului de miscare a capului este folosita la determinarea timpului mediu de acces al unitatii de floppy. Timpul mediu de acces este timpul necesar capetelor pentru deplasarea aleatoare de la o pista la alta.

3.MOTORUL DE ANTRENARE A DISCHETEI – imprima dischetei miscarea de rotatie. Viteza obisnuita de rotatie este,  in functie de tipul unitatii, de 300 sau 360 rotatii pe minut. Unitatea de 5 ¼ inch high density (HD) este singura cu turatia de 360 rotatii pe minut. Toate celelalte unitati de 5 ¼ inch double density (DD), de 3 ½ ich DD, de 3 ½ inch AD si de 3 ½ inch extra high density (ED) se rotesc cu o turatie de 300 rotatii pe minut. Noile mecanisme de antrenare folosesc, in majoritatea lor, un sistem de compensare automata a fortei de rotatie, care mareste aceasta forta in cazul dischetelor cu frecare mai mare, sau o micsoreaza in cazul celor cu frecare mai mica, mentinand tot timpul turatia la valoarea fixata, de 300 sau 360 rotatii pe minut.

4.PLACILE CU CIRCUITE – O unitate de floppy disk contine totdeauna una sau mai multe placi “logice” , placi cu circuite electronice folosite la comanda capetelor de citire scriere, a dispozitivului de actionare a capului, a motorului de antrenare a dischetei, a diferiti senzori si a altor componente. Placa logica reprezinta interfata unitatii de floppy disk cu controlerul din calculator. Interfata standard folosita in toate calculatoarele personale pentru unitatile de floppy disk este interfata Shugart Associates SA – 400. Aceasta interfata inventata de Shugart in anii 70 a constituit baza pentru majoritatea interfetelor de floppy disk.

5.MASCA – Este o piesa din plastic care imbraca fata unitatii de floppy disk.

6.CONECTORI – Aproape toate unitatile de floppy disk au cel putin 2 conectori: unul de alimentare si altul pentru cablul care asigura transferul datelor si comenzilor catre si dinspre unitate.

UNITATEA DE STOCARE PE DISC FIX (HARD DISK)

DEFINITIE

Hard disk-ul este o componenta harware, un dispozitiv utilizat la stocarea cantitatilor mare de informatii oferind un acces relativ rapid la acestea.

LUCRARE: Modelarea sistemelor LUCRARE: Proiect atestat tehnician mecatronist - microprocesoare- evolutii si tipuri

COMPONENTELE UNEI UNITATI DE HARD DISK

1.     Pachetul de discuri

2.     Capetele de citire – scriere

3.     Mecanismul de antrenare a capetelor

4.     Motorul pentru antrenarea pachetului de discuri

5.     Placa logica

6.     Cabluri si conectoare

7.     Elemente folosite pentru configurare

8.     Masca frontala (optionala)

Toate acestea sunt introduse de obicei intr-o incinta etans numita Head Disk Assembly. Incinta HAD, considerata de obicei ca fiind o singura componenta, ce este rareori deschisa. Alte piese aflate in afara de HDA, cum ar fi masca frontala, placile logice si alte componente hard folosite pentru asamblare sau configurare, pot fi dezasamblate si scoase din unitate.

Spre deosebire de acestea, unitatile de hard disk au de obicei mai multe discuri montate unele peste altele, fiecare disc avand doua fete pe care se pot inregistra informatiile. Cele mai multe tipuri de unitati au cel putin doua sau trei discuri. Fiecare disc este impartit in mai multe piste. Pistele care au aceeasi pozitie fata de axul pachetului de discuri, de pe fiecare fata a cate unui disk, luate toate la un loc, formeaza impreuna un cilindru. Unitatea de hard disk are cate un cap de scriere-citire pentru fiecare dintre fetele unui disk, toate capetele fiind montate pe un dispozitiv comun care le pun in miscare, numit rack.

Stocarea datelor se face prin modificarea de catre capete a campului magnetic al suprafetei discului pe diferite sectoare / piste.

Capetele se misca impreuna spre interiorul si spre exteriorul pachetului de discuri, fara sa atinga suprafata acestora, fiind suspendate pe o perna de aer, la o mica distanta deasupra sau dedesubtul fiecarei fete de disc. In cazul in care capul ar putea veni in contact cu discul care se roteste cu viteza mare, s-ar putea pierde cativa octeti de informatie sau chiar s-ar distruge unitatea. Acest eveniment este numit coliziunea capului (head crash). Cele mai multe unitati au pe discuri lubrifianti speciali si suprafetele discurilor sunt intarite pentru a putea rezista la “decolarile si aterizarile” zilnice ca si la ciocnirile mai puternice.

Un alt parametru important la un hard disk il reprezinta timpul de cautare al unei piste pe disc. Aceasta valoare se poate gasi sub diferite imterpretari. Unii producatori masoara timpul de deplasare a capului de la o pista la alta cu valori de 1-4 ms, in timp ce altii considera timpul mediu de gasire a unei piste cu valori intre 6 si 13 ms.

Interactiunea dintre hard disk si calculator se face printr-o interfata (controller). Principalele tipuri de interfete sunt ST 4121206, IDE, SCSI si Fiber Channel.

Constructia HDD-ului

Denumirea „hard-disk”(disc rigid) arata de fapt proprietatea fizica a discurilor din interiorul carcasei.

Aceste discuri se numesc platane si sunt compuse dintr-un substrat si un mediu magnetic . Substratul sau materialul de baza din care este facut platanul trebuie, prin natura lui sa fie un material non-magnetic capabil sa fie prelucrat in forme foarte subtiri (grosimea acestor platane este de ordinul milimetrilor sau chiar mai mici).

Astfel, materialele alese pentru realizarea platanelor sunt aluminiul sau o mixtura intre sticla si un material ceramic .

Pentru a permite stocarea datelor, ambele parti ale platanului sunt acoperite cu un strat foarte subtire de material cu proprietati magnetice foarte bune (o pelicula de oxid magnetic) sau, mai recent, cu un strat metalizat foarte subtire.

Platanul-este de fapt suportul magnetic pe care se stocheaza datele .Dimensiunile (diametrul) acestuia pot fi de 3.5” sau 5.25”, cele mai intalnite fiind de 3.5”.

Materialul de baza din care sunt facute aceste platane, este sticla deoarece este foarte maleabila usor de finisat la dimensiuni mici si rezistenta (in ciuda dimensiunilor extrem de mici) la fortele fizice care actioneaza asupra sa in momentul functionarii.

Interiorul hard-disk-ului trebuie ferit de actiunea prafului, presiunea constanta a aerului din interior fiind pastrata cu ajutorul unor filtre.Platanele sunt complet izolate fiind mentinute intr-un vacuum partial.

De regula exista doua sau trei platane asezate unul peste altul si fixate de un ax ce roteste tot ansamblul de platane la mii de rotatiipe minut(4000-10000 Rpm).Intre platane exista spatiu, ele nefiind lipite, tocmai pentru a permite capului de citire/scriere (montat pe bratul ce il antreneaza) sa se deplaseze pe toata latimea platanului.

Din aceasta cauza, o singura particula de praf ar fi de ajuns pentru a se realiza contactul intre capul de citire/scriere si suprafata magnetica a platanului ducand la zgarierea irecuperabila a acestuia,compromitand astfel datele aflate in acea zona.

Controllerul de disc-acest controller se ocupa de tot mecanismul din interiorul hdd-ului:de capetele de citire, de viteza de rotatie a platanelor sau de reimprospatarea memoriei tampon.

Capul citire-scriere reprezinta „translatorul”, cel care prelucreaza informatia de pe platane, asa cum se afla ea in format digital si o transfera la controllerul de disk.

De aici, aceasta sub forma de date ajunge la procesor si mai departe.Exista cate un cap de citire/scriere pentru fiecare din partile platanului acestea fiind actionate simultan, prin intermediul unui modul electro-magnetic, de catre bratul de miscare in varful caruia se afla.

Capetele sunt concepute sa atinga discul numai cand platanele s-au oprit iar „parcarea” lor nu se face oriunde, ci intr-o zona speciala numita LZ (Landing Zone).

Structura datelor pe disc

Cand un disceste supus unei formatari in profunzime, suprafata este impartita in piste si sectoare .Pistele sunt cercuri concentrice pe fiecare parte a platanelor, in jurul axului care invarte platanele.Pistele, egal ditantate de axul platanului de pe fiecare parte a platanului si de pe toate platanele,sunt grupate in cilindri care sunt subdiviyate la randul lor in sectoare a cate 512 biti fiecare.

Conceptul de cilindru este important din moment ce informatia de pe cilindru a unor platane diferite este citita fara miscarea capului de citire/scriere.

Performante

Un hard-dik lent influenteaya cel mai mult, fata de orice alt dispozitiv, performantele unui calculator. Un hard lent este in stare sa „umbreasca” un procesor puternic in timp ce viteza efectiva a hard-disk-ului este dictata de un numar de factori.

Viteza de rotatie

Dintre caracteristicile principale pe care le are HDD-ul cea mai importanta este viteza de rotatie(RPM).

Viteza de rotatie este foarte importanta pentru ca de ea depinde viteza de acces la datele de pe platane si tot de ea depinde si rata de transfer a informatiei.Asa dar cu cat viteza de rotatie este mai mare cu atat capul de citire/scriere se deplaseaza mai repede si mult mai multe date ajung sa fie citite/scrise.

Sa nu uitam,sa tinem cont de faptul ca viteza de rotatie a platanelor este constanta.

Viteza de rotatie, care a fost mentinuta o vreme la hard-urile EIDE mai vechi,era pana la 5400 RPM iar a hard-urilor SCSI era de 7200 RPM.

In timp aceasta viteza a tot crescut, atingand acumlimitele de 7200RPM.(pentru HDD-urile IDE) si pana la 12000 RPM(pentru cele SCSI).

Tipul interfatei

La alegerea unei unitati hard avem in vedere doua variante: IDE sau SCSI (dupa tipul interfatei folosite).

IDE (Integrate Drive Electronics) este interfata cea mai utilizata la ora actuala si totodata si cea mai ieftina.Controller-ul pentru astfel de unitati este integrat pe placa de baza, ceea ce nu necesita achizitionarea unei placi suplimentare.Dezavantajul major al acestui tip de interfata consta in faptul este foarte lenta si incarca procesorul.

O varianta imbunatatita a IDE este EIDE(Enhanced IDE) care utilizeaza magistrala pe 32 biti, ofera rate mai bune de transfer si DMA(Direct Memory Access) in unele unitati.O magistrala IDE suporta doar doua unitati-un master si un slave.

Ratele maxime de transfer pentru unitatile EIDE pot ajunge pana la 100 MB/s si chiar mai mult.

SCSI(Small Computer System Interface) este in schimb mai rapid, oferind rate de transfer incepand cu 10 MB/s-SCSI2 si pana la 80 MB/s-Wide Ultra-2 SCSI.

Avantajul interfetelor SCSi este ca permit conectarea de pana la 7 si chiar panala14 dispozitive pe acelasi controller si o lungime maxima a cablului de pana la12 metri.

Cache

Memoria tampon (cache) detinuta de fiecare unitate permite o vitezac de acces, mai mare la date.Datele care au mai fost accesate sunt depuse in memoria tampon, iar inmomentul in care se incearca un nou acces,ele sunt obtinute direct din cache, cu cat mai mare este memoria cache, cu atat mai buna este performanta.Pentru o unitate cu capacitate sub 1 GB, un tampon de 128 KB ar trebui sa fie destul, in timp ce pentru hard-disk-uri mai mari dimensiunea memoriei tampon ar trebui sa fie 512 si chiar1.024 KB.

Latenta(Timpul de acces)

Latenta totala include timpul de acces si latenta de rotatie.Timpul de acces reprezinta timpul mediu exprimat in milisecunde in care capul de citire/scriere ajunge la sectorul pe care trebuie sa il scrie/citeasca, acesta fiind calculat din momentul in care sistemul a emis cererea.

Latenta reprezinta timpul mediu in care sectorul vizat spre citire ajunge sub capul de citire/scriere.

Rata de transfer

Rata de trasfer a hdd-ului reprezinta viteza la care datele sunt transferate catre sau dinspre suportul media(ne referim aici la platan).

In general aceasta este calculata in MegaBytes pe secunda(MBps).Hard-disk-urile moderne au rate de trasfer ce cresc o data cu departarea de axul platanului.

Caracteristicile legate de densitatea pe platanul hard-disk-ului sunt:numarul de piste pe inch (Track Per Inch-TPI) si biti pe inch (Bits Per Inch-BPI).Pista reprezinta un inel cu centrul pe axul platanului.

In zilele noastre hdd-urile cele mai performante au ajuns la un timp de acces de 7ms si o latenta medie de 3ms, in timp ce rata de transfer se apropie foarte mult de 20MB/sec.

Hard-disk-ul serveste drept memorie non-volatila ,mediu de stocare pentru documentele ,fisierele sau aplicatiile utilizatorului.

In 1954 IBM a inventat primul hard-disk cu o capacitate, extraordinara pentru acea perioada , de 5MB impartita pe 24 de platane.

Cu 25 de ani mai tarziu cunoscutul producator de HDD-uri, Seagate introduce pe piata primul HDD pentru calculatoare personale , capabil sa inmagazineze panala 40 MB, ajungand la rate de transfer de 625KBps folosind modul de codare MFM (Modified Frequency Modulation).

Acest mod de codare era folosit de vechile FDD-uri (floppy disk drive) sau sisteme de inmagazinare de date .Este destul de greu de crezut ca daca in anul 1980, spatiu de 100 MB pe hard-disk era considerat foarte generos in timp ce in zilele noastre ar fi cu totul nefolositor chiar si numai pentru sistemul de operare.

CD-ROM-UL a aparut ca o extensie a CD-ului in 1984. Este un disc de plastic cu diametrul de 4.7”. Diferenta consta in organizarea datelor. Pe CD-ROM informatiile sunt structurate in sectoare, care pot fi citite independent, asa cum se procedeaza si in cazul unui hard disk. Spre deosebire de hard disk-uri si floppy disk-uri CD-ROM-ul are o singura pista, o spirala care porneste din centru spre marginea exterioara. Pe fiecare CD-ROM se pot stoca pana la 700 MB de date sau 74 minute de muzica.

Compact discul constitue un alt suport de memorie externa cu caracteristici superioare fata de discurile flexibile . CD-ROM-ul (Copmact Disc Read Only Memory) reprezinta suportul de memorie in plina ascensiune datorita facilitatilor deosebite pe care le prezinta, atat in ce priveste tehnologia avansat de fabricatie,cat si in ce priveste modul de organizare si de accesare a informatiilor .Stocarea si accesarea datelor de pe CD-ROM-uri, se realizeaza prin mijloace optice cu o viteza mult mai rapida, care reduc numarul de componetnte mecanice si maresc fiabilitatea suportului.

Istoria CD-ROM-urilor nu este prea indepartata de zilele noastre. Preocuparile in acest domeniu se remarca indeseobi dupa anul 1980, in urma unei intelegeri intre renumitele companii Philips shi Sony. Pana la aceasta data fiecare dintre cele doua companii realizase, dupa propriile conceptii si tehnologii,anumite variante de CD-ROM-uri insa abia in anul 1982, ca urmare a intelegerii stabilite, acestea au definitivat standardul actualelor CD-ROM-uri.Discurile CD-ROM si discurile CD-audio sunt asemanatoare (unii spun identice) dar in acelasi timp sunt si diferite unele fata de altele.Ele sunt identice ca suport,ca principiu de citire,si ca marime si format fizic,insa difere din punct de vedere al continutului informational si al unitatilor hard pentru inregistrare si redare.Un CD-audio, introdus insa intr-o unitate hard de CD-ROM,va putea fi citit si redat fara probleme.

Principalele caracteristici de performamta ale unitatilor de CD sunt :

capacitatea de sctocare ;

timpul de acces ;

rata de transfer ;

viteza de lucru.

Capacitatea de stocare la un CD este de 650 MB,fiind cu mult mai superioara floppy-discului dar la concurenta cu HD.

Timpul de acces reprezinta ,ca si la HD,durata de timp ce se consuma din momentul emiterii unei cereri de citire sau scriere si pana in momentul cand incepe efectiv operatia respectiva.. Acest parametru se masoara in milisecunde shi este mai mare ca la HD, fiind cuprins ,in medie, intre 100 ms. si 400 ms. iar la cele mai moderne scade sub 100ms.Astfel in timp ce la hard disk-uri timpul de acces se situeaza sub 20 milisecunde , la CD-ROM-uri timpul de acces nu scade cu mult sub 100 milisecunde .Timpul mare de acces se explica, in primul rand, prin faptul ca la fiecare accesare CD-ul trebuie adus la o anumita viteza de rotire, in timp ce hard disk-ul are o viteza de rotatie constanta, iar in al doilea rand capul de citire, la unitatea CD, este ceva mai greu ca la hard disk, continand mai multe elemente (laserul,fotocelula, unitatea de focalizare s.a.), iar manevra acestuia cere mai mult timp. Din acest punct de vedere unitatile CD se afla in curs de perfectionare.

Rata de transfer se refera la cantitatea de informatie ce se transfera intr-o secunda si poate fi cuprinsa intre 150KB/s (la primele tipuri de unitatide CD-uri) si peste 3000 KB/s (la unitatile moderne). Rata de transfer depinde, in primul rand de timpul de acces si de viteza de lucru a unitatii CD.

Viteza de lucru reprezinta un parametru care influienteaza direct rata de transfer si timpul de acces si se stabileste in raport cu primul tip de unitate CD numit single-spid, care lucra cu un transfer de 150KB/secunda si fata de care s-au dezvoltat apoi viteze de 2xSpeed, de 4xSpeed, de8xSpeed s.a.m.d. ajungandu-se in prezent pana la 24x, pentru care ar corespunde, cel putin teoretic, unei rate de transfer de 300KB/s.

Desi mult superior fata de Floppy-disk, CD-ul prezinta si unele dezavantaje. Astfe, pe langa timpul de acces mai mare si rata de transfer mai mica fata de HD, un alt dezavantaj principal al unitatii CD este acela ca, majoritatea acestora (existente pe piata) permit numai citirea nu si scrierea. Si in aceasta privinta exista tendinta de raspandire a unitatilor CD-uri care sa permita atat citirea cat si scrierea informatiilor. Aceasta fiind inca foarte costisitoare, nu sunt accesibile tuturor utilizatorilor iar in al doile rand numarul reinscrierilor pe un CD este limitat iar unele unitati nu permit decat o singura reinscriere.

Exista doua principii folosite in citirea discurilor CD-ROM: CLV si CAV.

CLV Constant Linear Velocity : este o metoda care a fost utilizata la proiectarea primei generatii de unitati de citire. Pista de date trecea pe sub capul de citire cu o viteza constanta indiferent daca erau accesate portiuni de pe interiorul sau exteriorul discurilor. Acest proces este posibil prin schimbarea vitezei de rotatie in functie de pozitia capetelor de citire. Cu cat capetele sunt mai aproape de centrul discului cu atat viteza de rotatie este mai mare, pentru a mentine un flux constant de informatii.

CAV Constant Angular Velocity metoda folosita in majoritatea unitatilor mai noi si rapide, inplica o viteza de rotatie fixa a discului. Prin urmare viteza de transfer variaza, datele din zona exterioara a discului fiind transferate la o rata mult mai mare. Viteza de rotatie cunoaste o limitare obiectiva. In cazul hard disk-urilor se pot atinge valori superioare deoarece platanele se invart intr-un mediu special si inchis. In cazul unitatilor CD-ROM vitezele mari duc la aparitia vibratiilor si a zgomotelor suparatoare.

Pe piata se gasesc si unitati CD-R (recordable) si CD-RW (rewriteable). Scrierea CD-R se bazeaza pe faptul ca aceste discuri au un strat sensibil la temperatura care isi poate modofica starea o singura data. Suportul CD-R este numit si WORM (Write Once Read Many). O buna solutie pentru crearea CD-urilor o reprezinta unitatile CD-RW care permit scrierea discurilor de mai multe ori.

DATE TEHNICE care trebuie urmarite la achizitionarea unui CD-ROM:

Viteza de transfer a datelor – Aceasta caracteristica trebuie sa fie urmarita in primul rand avand in vedere ca ea trebuie sa fie cat mai mare;

Timpul de acces – Reprezinta intarzierea dintre primirea comenzii de citire si citirea primului bit al datelor; exprimat in milisecunde cu valoare tipica de 350 ms;

Memoria interna – Unele unitati CD-ROM sunt livrate cu cipuri de memorie pe placa logica. Aceste cipuri joaca rolul de buffere ( stocarea datelor citite inainte de a fi trimise calculatorului);

Interfata – Exista doua modele de interfata, una fiind pe 8 biti si cea de-a doua pe 16 biti.

Unitati DVD – Unitatile dvd ( Digital Versatile Disk) au fost dezvoltate de cateva mari companii in domeniul mediilor de stocare optice, preum Sony si Philips. Citirea discurilor DVD se realizeaza prin intermediul unei raze laser cu o lungime de unda mai scurta decat in cazul CD-ROM-ului. Sunt posibile astfel densitati de stocare mai mari. Stratul pe care se pastreaza informatia este de doua ori mai subtire decat in cazul CD-urilor. Exista astfel posibilitatea scrierii daqtelor in doua straturi. Nivelul exterior, aurit, este semitransparent, permitand citirea stratului inferior, argintat. Raza laser are doua intensitati, cea mai puternica fiind folosita pentru citirea celui de-al doilea strat.

Exista trei versiuni DVD: DVD-ROM, DVD-R si DVD-RAM.