Interzicerea torturii - integritatea fizica si psihica a persoanelor

“Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

REGLEMENTARE

Integritatea fizica si psihica a persoanelor reprezinta o valoare fundamentala protejata in mod absolute atat la nivel european ,cat si la nivelul dreptului intern.

In cea mai concisa redactare posibila,art.3 din Conventie dispune ca nimeni nu poate fi supus torturii,nici unor pedepse sau tratamente inumane ori degradante.Pe cat de precisa este formularea textului,pe atat este ea de imperativa.Aceasta dispozitie are ca scop apararea integritatii fizice si morale a persoanei,demnitatea ei

Interdictia impusa de art 3 este absoluta ;nici o derogare de la dispozitiile sale nu este permisa de Conventie.Ea poate fi citita ca reglementand dreptul oricarei personae de a nu fi supusa la tortura, la pedepse ori tratamente inhumane ori degradante; din momentce ce aceasta interdictie este una absoluta,inseamna ca acest drept apare ca intangibil.

In jurisprudenta Curtii, inceputa cu cauza Irlande c/Royaume-Uni din anul 1978, Curtea Europena a decis in sensul ca art.3din Conventie consacra una diintre valorile fundamentale ale societatilor democratice.Chiar in circumstantele cele mai dificile,cum ar fi lupta impotriva terorismului si a crimei organizate,Conventia interzice,in temei absolute,tortura si pedepsele sau tratamentele inhumane ori degradante.Art.3 nu prevede restrictii,nu comporta nici o derogare,chiar in situatia existentei unui pericol public ce ameninta viata natiunii.Interdictia aplicarii torturii sau a unor pedepse sau tratamente inhumane ori degradante este absoluta si prin raportare la comportamentul persoanei careia acestea i-ar fi aplicate;natura infractiunii care i s-ar imputa reclamantului este lipsita de orice pertinenta pe terenul art.3 din Conventie.

Caracterul absolut al acestui art.3 are importante consecinte practice,mai ales cu privire la obligatiile care revin statelor contractante pe temeiul dispozitiilor sale, intre care lipsa de pertinenta a eventualului comportament reprobabil al victimei, ce ar putea cadea sub imperiul celor mai grave sanctiuni penale .Una dintre consecintele cele mai importante ale caracterului absolut este aceea ca statele nu pot justifica in nici un fel o eventuala incalcare a sa,nici chiar prevalandu-se de principiul proportionalitatii .Aceasta inseamna ca, o data ce tratamentul respectiv atinge un anumit grad de gravitate el constituie automat o incalcare a art.3.Aplicarea principiului proportionalitatii in astfel de spete este inadmisibila,nici una dintre conditiile presupuse de acest principiu(prevedera legala,scopul legitim si necesitatea masurii) neputand fi analizate in astfel de spete

In dreptul intern,protectia integritatii fizice si psihice se realizeaza , la nivel constitutional prin art,22 din legea fundamentala .Si in acest caz,dreptul respectiv esta vazut ca un drept absolut de la care nu pot exista derogari in nici o situatie.De altfel ,la nivel infraconstitutional,in art.267¹ (5) Cod penal nu sunt permise nici un fel de derogari de la norma generala privind interzicerea torturii.

Art 3 reia ,in termeni identici,prevederea cuprinsa in art.5 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.O dispozitie asemanatoare se regaseste in art.7 al Pactului O.N.U. privitor la drepturile civile si politice, care totusi adauga in partea sa finala,ca”este interzis ca o persoana sa fie supusa ,fara consimtamantul sau,unei experiente medicale sau stintifiice”.

Tot astfel ,art 5 parag.1 din Conventia Americana a drepturilor omului dispune ca orice persoana are dreptul la respectarea integritatii sale ,fizice, mintale si morale, iar parag. 2 al aceluiasi text prevede ca nimeni nu poate fi supus la tortura sau la pedepse sau tratamente crude,inumane sau degradante,ceea ce semnifica interdictia absoluta a aplicarii unor asemenea pedepse ori tratamente,dupa cum art. 4 din Carta africana a drepturilor omului si popoarelor proclama inviolabilitatea persoanei umane:”Orice fiinta umana are dreptul la respectarea vietii sale si a integritatii fizice si morale a persoanei sale;nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de acest drept”.

Exista unele conventii specifice in aceasta materie,si anume Conventia O.N.U. pentru prevenirea torturii si a altor pedepse ori tratamente crude,inumane sau degradante din anul 1948,intrata in viguare la 26 iunie 1987 si Conventia europena pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, incheiata de statele member ale Consiliului Europei in anul 1987 si intrata in viguare la 1 februarie 1989,cu mecanismele de control pe care ele le instituie.

NOTIUNI GENERALE

Pentru a califica o anumita actiune ca intrand sub incidenta art. 3 Curtea foloseste doua criteri principale: criteriul minim de gravitate si criteriul aprecierii relative.Ele servesc atat pentru a delimita sfera de aplicare generala a art.3, cat si pentru a stabili in interiorul acesteia, daca actiunea respectiva reprezinta un tratament degradant, inuman sau un act de tortura.

In general, pentru ca o anumita actiune sa poata intra in sfera de aplicare a art.3, ea trebuie sa fie suficient de grava. Numai depasind un anumit nivel de gravitate putem spune ca tratamentul respective reprezinta tortura, tratament inuman sau degradant. Pentru ca speta sa fie analizata din perspectiva articolului 3 trebuie ca actiunea sa depaseasca un nivel minim de intensitate.Criteriul aprecierii relative presupune ca, atunci cand este incadrata o anumita actiune in campul de aplicare al art. 3 se realizeaza o analiza cauzala, avandu-se in vedere ansamblul datelor cauzei.

Curtea are in vedere atat date interne ale cazului respective cat si anumiti parametrii externi. In ceea ce priveste parametrii interni, inerenti spetei respective, sunt avute in vedere “ natura si contextul tratamentului sau pedepsei precum si modalitatile de executare, durata acesteia, efectele sale fizice sau mentale precum si, uneori, sexul, varsta si starea de sanatate a victimei.Referitor la asa-numitii parametrii externi, Curtea are in vedere contextul socio-political cazului respectiv.

Organele conventiei au retinut, mai ales cu privira la tratamentele inumane sau degradante, ca pentru a preciza acel prag minim de gravitate necesar a fi depasit spre a se aplica dispozitiile art.3 din conventie, trebuie luati in considerare mai multi factori, impreuna sau separat: contextual in care s-au produs faptele incriminate, durata ‘’tratamentului aplicat’’ efectele sale fizice sau psihice asupra persoanei care le-a suferit, sexul, varsta si starea sa de sanatate etc.Desigur tortura in sine nu poate fi considerate decat un tratament inuman si degradant. Este limpede, insa, ca autorii Conventiei au dorit sa faca o distinctie intre actele de tortura, care reprezinta un tratament crud, cu suferinte fizice si psihice deosebite pentru victimasi alte rele tratamente, care, fara a produce suferinte de o asemenea intensitate, au a fi retinute totusi ca ramanand inhumane sau degradante, toate aceste acte fiind prohibite de art.3.

TORTURA

Tortura este considerata in Conventia O.N.U. ca avand o valoare de definitie autentica, punand in evidenta caracteristicile acesteia: “ orice act prin care se provoaca unei persoane, cu intentie , o durere sau suferinte puternice (intense) fizice sau psihice, in special cu scopul de a obtine de la ea sau de la o terta persoana informatii sau marturii, de a o pedepsi pentru un act pe care ea sau o terta persoana l-a comis, sau de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane, sau pentru orice alt motiv intemeiat pe orice forma de discriminare, atunci cand o asemenea durere sau suferinta este provocata de un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlul oficial ori la instigarea sa sau cu consimtamantul ei expres sau tacit”.

Asadar, trebuie sa retinem ca : a) actele de tortura inseamna orice durere sau suferinta deosebita fizica sau mentala, b) acestea se produc intentionat, c) cel care le produce este un agent al fortei publice sau o persoana care actioneaza la instigarea ori cu consimtamantul expres sau tacit al acestuia; d) scopul aplicarii unor asemenea acte consta in obtinerea unor informatii ori marturii, aplicarea unei pedepse pentru un act comis de victima actelor aplicate sau de catre o terta persoana sau exercitarea unor presiuni asupra victimei sau asupra unei terte persoane.

Ceea ce deosebeste tortura de tratamentele inumane sau degradante propriu-zise este intensitatea durerii pe care ea o provoaca, a suferintelor produse victimei, in primul rand iar in al doilea rand, tortura presupune intentia celui care, detinator al autoritatii publice produce o suferinta deosebita victimei care actioneaza direct sau prin intermediul altei persoane, care, la randu-i produce suferintele cu stirea sau chiar la instigarea acestuia.

TRATAMENTE INUMANE

Analiza: Controlul social – administratie publica Document online: Reguli generale ale executiei cheltuielilor

Ca si in cazul torturii Conventia nu contine o definitie a tratamentelor inumane sau degradante, o asemenea definitie de aceasta data, nu gasim nici in alte instrumente internationale in materie. Este meritul deosebit al organelor Conventiei de a fi definit si aplicat in jurisprudenta lor aceste notiuni. Reamintim ca primul element precizat in aceasta jurisprudenta a fost acela al “pragului de gravitate” de la care o simpla brutalitate, oricat de reprobabila ar fi ea, nu constituie un tratament inuman sau degradant. Pentru a intra in domeniul de aplicatie al art. 3 din conventie, relele tratamente trebuie sa atinga un minimum de gravitate a carui apreciere este relativa prin esenta sa; ea depinde de ansamblul elementelor cauzei, in special de durata aplicarii lui, de efectele fizice sau mentale produse asupra victimei si uneori de sexul, varsta, starea acestuia de sanatate etc.

In cauza Irlande c/Royaume-Uni,din anul 1978, Curtea Europeana a definit pentru prima data “tratamentele inumane” ca fiind acele acte prin care se provoaca victimei leziuni sau vii suferinte fizice si morale susceptibile de a-i produce puternice tulburari psihice. Aceste acte au a fi savarsite cu intentia de a cauza suferinte intense victimei. Ca si in materie de tortura, suferinta trebuie sa se situeze la un nivel de gravitate deosebit, sa fie provocata de agentii statului sau prin tolerarea ei din partea autoritatilor statale ceea ce inseamna ca actele in sine pot fi savarsite asupra victimei chiar si de catre particulari. In aceasta din urma situatie autoritatile statale se fac vinovate ca au permis savarsirea unor asemenea acte, sau daca ele s-au produs, eventual ca nu si-a indeplinit obligatia de a urmari si pedepsi pe autorii lor.

La randul ei, Curtea Europeana a decis ca folosirea fortei fizice asupra unei persoane private de libertate atunci cand acest lucru nu este strict necesar prin raportare la comportamentul acelei persoane, este de natura sa aduca atingere demnitatii umane si constituie, in principiu, o incalcare a dreptului garantat de art. 3. Necesitatile anchetei si evidentele dificultati ale luptei contra criminalitatii nu ar putea conduce la limitarea protectiei datorate integritatii fizice a persoanei.

TRATAMENTE DEGRADANTE

Actele internationale care interzic, alaturi de tortura si tratamentele inumane, aplicarea de tratamente degradante unei persoane nu le definesc. Generic, ele fac parte din categoria relelor tratamente, care cad sub incidenta art.3 din Conventie. Criteriul nivelului de la care un comportament reprobabil, de regula al agentilor statului, fata de o persoana are a fi calificat ca tratament degradant este variabil, in functie de circumstantele cauzei si de efectele apicarii lui, in raport de sexul, varsta, starea de sanatate a victimei si alte asemenea elemente referitoare la situatia victimei. Dupa cum a spus fosta Comisie expresia”tratamente degradante” are in vedere atingeri grave ale demnitatii umane, astfel ca o masura care este de natura sa coboare statutul social al unei persoane, situatia sau reputatia ei poate fi considerata a constituii un asemenea tratament in sensul art.3 din Conventie, daca ea atinge “un anumit grad de gravitate”.

La randul ei Curtea a statuat cu valoare de principiu, in cauza Irlande c/ Royaume-Uni, ca un tratament aplicat unei persoane are a fi calificat “degradant” atunci cand creeaza acesteia sentimente de teama, de neliniste si de inferioritate de natura a o umili, a o injosi si eventual, de a-i infrange astfel rezistenta fizica si morala. Violenta psihica exercitata asupra unei persoane, daca nu constituie un act de tortura sau de tratament inuman, depasind totusi un anumit nivel, poate reprezenta cel putin un tratament degradant.

De asemenea, Curtea a subliniat ca pentru a califica un tratament ca “degradant”, in sensul art. 3 din Conventie ea va trebui sa examineze daca scopul aplicarii lui este umilirea sau injosirea victimei si daca, prin efectele produse, a fost sau nu atinsa personalitatea acestuia in mod incompatibil cu dispozitiile acestui text.

De altfel, Curtea a retinut in mod judicios ca un individ poate fi umilit prin simplul fapt al condamnarii sale penale; totusi, ceea ce intereseaza, prin raportare la scopurile avute in vedere de art. 3 al Conventiei este tocmai ca el sa nu fie umilit numai prin simpla sa condamnare-se intelege, pronuntata pentru o fapta penala dovedita, in fata unei instante independente si impartiale, in urma unui proces echitabil-ci si prin modul de executare a pedepsei aplicate. Aceasta discutie priveste numai executarea unei pedepse, nu si aplicarea, dispunerea ei.

In acest sens, Curtea a decis ca uzul fortei fizice impotriva unei persoane private de libertate, care nu s-a dovedit strict necesar, raportat la comportamentul acelei persoane, este de natura sa aduca atingere demnitatii umane si constituie, in principiu, o incalcare a dispozitiilor art. 3.

OBLIGATILE AUTORITATILOR STATALE IMPUSE DE DISPOZITIILE ART.3

Curtea europeana a statuat ca, alaturi de art.2, art.3, al Conventiei consacra una dintre valorile fundamentale ale unei societati democratice si anume demnitatea umana.

O prima obligatie impusa de art.3 statelor este esentialmente negativa: abtinerea agentilor sai de la aplicarea tratamentelor inumane sau degradante persoanelor aflate sub jurisdictia lor.

Din acest punct de vedere, instanta europeana a considerat ca statele isi asuma o responsabilitate obiectiva pentru faptele ce constituie tratamente sau pedepse inumane ori degradante, in sensul art.3.

O alta obligatie strans legata de ce-a impusa de art.1 a Conventiei statelor contractante de a garanta tuturor persoanelor aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile pe care ea le protejeaza este aceea de a lua toate masurile necesare de natura sa impiedice supunerea acestor persoane la tortura sau la tratamente ori pedepse inumane sau degradante.Responsabilitatea statului poate fi angajata pentru o protectie necorespunzatoare a persoanelor aflate sub jurisdictia lor sau atunci cand autoritatile statale nu au luat masurile rezonabile pentru a impiedica materializarea unui risc de rele tratamente, pe care ele il cunosteau sau ar fi trebuit sa il cunoasca. Mai mult aceeasi obligatie revine autoritatilor statale si atunci cand este vorba despre asemenea tratamente aplicate unei persoane de catre particulari iar, autoritatile statale stiau sau ar fi trebuit sa stie despre existenta unui risc privitor la producerea lui si nu au luat masurile necesare spre a impiedica materializarea lui. Altfel spus, instanta europeana a extins obligatiile impuse de art.3 statelor contractante in raporturile dintre particulari, mai ales atunci cand este vorba despre copii sau persoane vulnerabile; aceste persoane trebuie sa se bucure in mod deosebit de protectia autoritatilor statului, sub forma unor masuri de prevenire eficace, care sa le puna la adapost de atingerile ce pot fi aduse integritatii lor fizice si morale.

Ca si pe terenul art. 2 din Conventie, Curtea considera ca o alta obligatie impusa autoritatilor statale de art. 3 este aceea de a proceda la o ancheta oficiala aprofundata si efectiva, in vederea identificarii si pedepsirii persoanelor responsabile de aplicarea unor rele tratamente, contrare dispozitiilor acestui text, oricare ar fi acestea. O asemenea ancheta trebuie sa conduca la identificarea si folosirea celor responsabili de infrangerea prevederilor Conventiei. De altfel aceasta obligatie pozitiva de ordin procedural este inscrisa si in art 6 al Conventiei O.N.U. impotriva torturii sau a altor tratamente crude, inumane ori degradante.

CAUZA BURSUC C/ ROMANIA

Pana in present Romania a fost condamnata pentru incalcarea art.3 in forma deosebit de grava a torturii prin hotararea pronuntata la 12 octombrie 2004 in cazul Bursuc contra Romaniei.In speta de fata ,reclamantul invocand incalcarea art.3 din Conventie, a pretins ca in seara zilei de 27 ianuarie 1997,in jurul orelor 20;00,in timp ce se afla intr-un bar din Piatra Neamt,a fost ridicat de catre o patrula de politie si dus la sediul IPJ Neamt.Pe drum,in masina, a fost lovit in repetate randuri .In cadrul sectiei de politie a fost batut timp de sase ore de catre opt politisti care l-au incatusat ,l-au lovit cu pumnii si bastoanele ,l-au calcat in picioare.In aceasta perioada reclamantul ar fi lesinat de mai multe ori iar politisti ar fi aruncat cu apa pe el.

In jurul orei 4 dimineata a fost dus la spital, unde s-au constat multiple si grave leziuni, in special la nivelul capului. Potrivit statului, politistii au fost chemati de catre barman pentru ca reclamantul facea scandal in bar si pentru ca a avut o altercatie cu agentul de paza al barului. Statul afirma ca leziunile constate au fost produse fie prin automutilare de catre reclamant la sectia de politie unde s-a lovit singur cu capul de scaune si de pereti, pe fondul unei boli psihice, fie in cursul altercatiei cu agentul de securitate al barului.Din certificatele si rapoartele medico-legale rezulta multiple leziuni suferite de reclamant in noaptea din 27 ianuarie 1997 care au fost cauzate ca urmare a unei agresiuni.

Desi partile nu sunt de acord asupra situatiei de fapt,Curtea ,retinand ca probele din dosar nu confirma teza Guvernului si ca acesta nu a fost in masura sa ofere o explicatie plauzibila pentru leziunile suferite de reclamant in timpul privarii de libertate,a stabilit ca acestea au fost produse printr-un tratament de care Guvernul este responsabil.Ulterior reclamantul a depus plangere penala contra politistilor. Parchetul Neamt si-a declinat competenta dupa 8 luni in favoarea unui parchet militar care a decis neinceperea urmarii penale. Recursul la superiori al reclamantului a fost respins. Cat priveste procesul penal al reclamantului pentru ultraj, acesta s-a finalizat dupa mai bine de 4 ani cu decizie de incetare a procesului penal ca urmare a survenirii decesului reclamantului, din cauza agravarii urmarilor unui accident de circulatie.

Curtea aminteste ca atunci cand o persoana sufera leziuni ale sanatatii in intervalul de timp in care se afla sub controlul autoritatilor, statul trebuie sa ofere o explicatie rezonabila pentru acestea. In speta, Curtea nu poate fi convinsa de explicatiile statului in conditiile in care niciun act medical nu a atestat vreo boala psihica a reclamantului, in care agentul de paza al barului nu a fost anchetat penal pentru presupusa altercatie cu reclamantul si nu a fost nici macar interogat, precum si in conditiile in care actele medicale sustin faptul ca leziunile au fost produse de catre un tert, nu prin automutilare.Se retine in special intensitatea loviturilor primate,durata actelor respective precum si starea de retinere a reclamantului care il facea foarte vulnerabil.In speta ,Curtea subliniaza in mod deosebit intensitatea loviturilor aplicate reclamantului,care au produs echimoze multiple la nivelul capului si, mai cu seama, un traumatism cranio-cerebral prin violenta,cu edem cerebral difuz,avand efecte de durata.

Curtea remarca ,printre altele, durata relelor tratamente aplicate reclamantului timp de mai multe ore,incepand cu retinerea sa la bar,seara,continuand in timpul transportului cu masina politiei si apoi la sectia de politie,inainte de a fi dus la spital.Curtea mai observa si vulnerabilitatea reclamantului, avand in vedere ca era insotit de 5 politisti care l-au insotit la sediul politiei pe timpul noptii in urma unui incident minor la bar.

Data fiind gravitatea acestor leziuni produse de catre agentii de politie, fapta acestora poate fi calificata ca tortura. De aceea, art. 3 a fost violat.Cu privire la ancheta efectiva, Curtea a constatat ca ancheta a fost realizata initial de catre colegi ai politistilor acuzati, care si-au declinat competenta de abia dupa 8 luni, iar ulterior de catre ofiteri activi ai armatei, ca si persoanele anchetate, astfel incat nu a fost realizata de catre un organ independent fata de parti. In plus, Curtea a fost mirata de faptul ca anchetatorii nu au dat nicio importanta actelor medicale existente, care relevau cu claritate faptul ca reclamantul a fost lovit de catre un tert. In aceste conditii, exista o violare a art. 3 si sub acest aspect.In ceea ce priveste durata proceduri ,Curtea a constatat ca, data fiind starea de sanatate a reclamantului, instanta interna ar fi trebuit sa faca mai multe eforturi pentru accelerarea procedurii. In lipsa acestora, exista si o violare a art. 6.

Pentru aceste motive Curtea ,in unanimitate:

1. hotaraste ca a fost incalcat art.3 din Conventie,ca uramare a torturii la care a fost supus reclamantul in timpul retinerii.
2. hotaraste ca a fost incalcat art.3 din Conventie ,ca urmare a faptului ca autoritatile nu au desfasurat o ancheta amanuntita si eficienta in legatura cu tratamentul mentionat
3. hotaraste ca a fost incalcat art.6 alin.1 din Conventie

Aceasta hotarare este deocamdata singura in care statul roman a fost condamnat pentru tortura.Mai exista si alte hotarari de condamnare pentru incalcarea art.3, dar nu pentru tortura ,ci pentru tratamente inumane sau degradante.Cu privire la Romania ,Curtea a constatat existenta unor tratamente inumane in hotararea din 3 iunie 2003,pronuntata in cazul Pantea contra Romaniei.Tot cu privire la Romania ,Curtea europena a constatat existenta unor tratamente degradante prin hotararea din 5 octombrie 2004, pronuntata in cazul Barbu Anhelescu contra Romania.

CONCLUZII

Conform celor enuntate de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului ,articolul 3 consacra una din cele mai fundamentale valori ale unei societati democratice. articolul 3 al Conventiei enunta:”Nimeni nu poate fi supus torturii,nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.Continand doar treisprezece cuvinte,articolul 3 al Conventiei este una din cele mai scurte prevederi ale Conventie. Totusi,laconismul articolului nu trebuie sa prejudicieze profunzimea lui. Autoritatile nationale nu se pot complace intelegand semnificatia obligatiei de a respecta si de a executa aceasta prevedere

Drepturile protejate de articolul 3 din Conventie ocupa un loc special in sistemul European de aparare a drepturilor omului.Ele sunt printre putinele drepturi conventionale care nu presupun nici un fel de limitari,care au character absolute.

In mod consecvent si repetat Curtea evalueaza articolul 3, interzicerea torturii si tratamentelor inumane, alaturi de articolul 2, dreptul la viata, ca una din cele mai fundamentale drepturi protejate de Conventie, scopul esential fiind de a proteja demnitatea si integritatea fizica a persoanei. Spre deosebire de alte articole ale Conventiei, articolul 3 este formulat in termeni

absoluti si necalificabili.Prin urmare,aceasta prevedere nu poate fi limitata de prevederi impuse de legi.Termenii neconditionati ai art.3 de asemenea inseamna ca niciodata ,conform Conventiei sau dreptului international nu poate fi gasita o justificare pentru actele care incalca acest articol. Altfel spus, nu pot exista factori care ar putea fi interpretati de sistemul national de drept ca justificare pentru recurgerea la un comportament interzis – nici comportamentul victimei, nici presiunea asupra faptuitorului pentru a continua investigatia sau pentru a preveni o infractiune, nici alte circumstante externe si alti factori.

Curtea este in mod consecvent diligenta, amintind Statelor ca comportamentul victimei nu poate fi considerat nicidecum drept o justificare pentru recurgerea la un comportament interzis. Curtea deseori a reiterat ca in cele mai dificile circumstante, precum ar fi lupta impotriva terorismului si crimei organizate, Conventia interzice in termeni absoluti tortura si tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante.

BIBLIOGRAFIE

Constitutia Romaniei, editura ALL BECK, Bucuresti 2004.

Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale.

www.jurisprudentacedo.com-accesat la data de 9 decembrie 2012 ora 20:00

Barsan Corneliu, “ Conventia europeana a drepturilor omului” Vol. I. Drepturi si libertati, Editura C.H.BECK, Bucuresti 2005.

Raduletu Sebastian, “ Libertati fundamentale” Editia a II-a revizuita si adaugita, editura Didactica si pedagogica R.A. , Bucuresti 2008.