Impactul globalizarii asupra intereselor de securitate nationala a romaniei

IMPACTUL GLOBALIZARII ASUPRA INTERESELOR DE SECURITATE NATIONALA A ROMANIEI

Aflata permanent conectata la evolutiile lumii contemporane, Romania, inscrisa definitiv pe coordonatele dezvoltarii democratice, membra a celor mai puternice aliante din istorie, NATO si a UE, beneficiara a unor relatii de parteneriat cu marile puteri ale planetei (cu S.U.A. in primul rand), a fost si este permanent preocupata de a raspunde provocarilor ritmului exceptional de schimbare a peisajului politic, social, cultural si militar si, ca un corolar, isi ia masurile necesare pentru a face fata competitiei internationale, in conditiile asigurarii linistii, pacii si drepturilor fundamentale tuturor cetatenilor ei si accesul nelimitat la sursele care garanteaza implinirea personalitatii umane, prima dintre aceste surse fiind securitatea nationala in contextul securitatii internationale.

1 Integrarea in NATO si UE; misiuni internationale, interoperabilitate.

In ultimul deceniu al secolului trecut, principala si cea mai sensibila problema a Romaniei a fost, fara indoiala, gravul deficit de securitate, creat ca urmare a istoricelor evenimente care se consumau pe scena internationala, asupra carora nu vom insista, ele fiind foarte bine cunoscute. Experti de inalta credibilitate au cuantificat acest deficit, dar, in opinia noastra, cifrele nu sunt singurele relevante, cat mai ales concluzia ca diferenta pana la o stare normala de securitate era ingrijoratoare si se impuneau urgent masuri de corectare a situatiei existente. In acest context cu accente dramatice, garantarea securitatii Romaniei pentru intaia oara in zbuciumata istorie a neamului nostru de catre N.A.T.O., a condus la reconsiderari ale unor concepte in raport de noul statut al tarii de membru al organizatiei nord-atlantice. Unii experti militari in probleme de securitate considera ca: “Evolutia mediului de securitate la nivel zonal, regional si global a impus Romaniei reconsiderarea conceptului de securitate, care era sinonim cu cel al apararii nationale si intelegerea acestuia ca o stare generala a societatii in care libertatile si drepturile fundamentale ale cetatenilor, democratia constitutionala si interesele fundamentale ale statului sunt asigurate si garantate.”[1]

In mod explicit, documentele elaborate in ultimii ani, compatibile cu cele ale N.A.T.O., fac precizarea ca securitatea noastra nationala nu poate fi privita decat ca parte a celei globale. Specialistii citati mai sus opineaza ca: ”Pornind de la considerentul ca securitatea nationala a Romaniei nu poate fi conceputa decat ca parte a securitatii globale, actiunile institutiilor nationale sunt concepute si se desfasoara in consens cu cele internationale, in scopul promovarii si apararii intereselor nationale fundamentale”.[2]

Dar asa cum este si normal, apartenenta la o entitate internationala, indiferent de scopul constituirii ei (economic, politic, militar, etc.), presupune asumarea tuturor consecintelor acesteia, fie ca vorbim despre avantaje, fie ca vorbim de obligatii. Romania a acceptat din capul locului o asemenea abordare, impartasita de poporul nostru, astfel ca eforturile pe toate planurile au fost concertate pentru indeplinirea acestor obligatii, intre care participarea la misiuni internationale si asigurarea interoperabilitatii si compatibilitatii cu aliatii, s-au situat pe primele pozitii. Este de inteles si de notorietate faptul ca principalul resort national actionat a fost cel financiar, dar cu toate dificultatile, amplificate in ultima perioada de severa criza mondiala, Romania si-a indeplinit ireprosabil toate angajamentele militare asumate, reusind performanta remarcata de vicepresedintele SUA, Joe Biden, de a fi una dintre cele mai eficiente prezente in teatrele de operatii din cele mai fierbinti zone ale planetei.

Pentru corecta intelegere a complexei problematici a misiunilor internationale, simtim nevoia sa facem remarca privitoare la evenimentele de la granita dintre cele doua milenii, care au avut drept principale consecinte: destructurarea imperiului sovietic, desfiintarea Tratatului de la Varsovia, incetarea Razboiului Rece si trecerea de la o lume a bipolaritatii la una monopolara, etc.

Vom insista asupra fatetei mai putin studiata a acestor evenimente istorice, respectiv componenta negativa care le-a insotit. Tema este de o exceptionala intindere si noi nu ne propunem sa o acoperim cu argumente si fapte, ci doar sa semnalam cresterea instabilitatii in anumite zone ale lumii, in mod deosebit in acelea aflate anterior sub regimuri comuniste, amplificarea fenomenului terorist, dezvoltarea retelelor internationale de crima organizata, traficul de arme si droguri, conflictele locale etc.

In acest mediu de securitate nefavorabil, urmare a actiunilor teroriste si a pericolului pe care unele regimuri totalitare il prezinta pentru pacea si democratia lumii, principalele organizatii (ONU, OSCE, UE) au reactionat prin intermediul NATO sau a unor coalitii, declansandu-se razboiul antiterorist si multe interventii in regiunile unde valorile democratiei erau grav afectate.

Nu ne-am propus sa venim cu multe exemplificari dar, cateva, sunt, in opinia noastra, de certa elocventa: Iugoslavia (Kosovo), Afganistan si Irak.

S-au declansat multe actiuni care, prin modul de concepere, constituire a gruparilor de forte, ducerea nemijlocita a razboiului, durata perioadei post-conflict erau fara precedent si care au condus la necesitatea operatiilor multinationale de pace cu toate variantele lor (impunere, mentinere, constructia pacii etc.).

Foarte importanta pentru intelegerea necesitatii operatiilor multinationale este argumentarea prelungirii, uneori exagerata, a perioadei post-conflict. Dintre multele explicatii care pot fi gasite, noi ne vom opri asupra imposibilitatii epuizarii resurselor in timpul de regula foarte scurt al confruntarii militare propriu-zise. Partea insemnata de resurse ramasa neconsumata este folosita, uneori, mai violent decat in timpul razboiului propriu-zis, in perioada post-conflict. Expresiva in acest sens este situatia din Irak, unde dupa putinele luni de razboi, au urmat ani de confruntare, iar desfasurarea lor este in curs. Deci neconsumarea resurselor de toate categoriile (umane, materiale, propagandistice etc.) este unul dintre motivele prelungirii excesive a perioadei post-conflict, care la randul ei solicita in mod obiectiv interventia organismelor internationale prin misiuni multinationale in spatiile respective.

Un alt aspect semnificativ este schimbarea raportului spatiu – timp, in sensul ca spatiul din care vin fortele s-a marit enorm (fiind intercontinental), iar cel in care se desfasoara actiunile militare s-a micsorat vizibil (Kosovo, Irak, Afganistan) concomitent cu scurtarea perioadei razboiului propriu-zis insotita de prelungirea celei post-conflict.

Deosebit de relevanta este asimetria actiunilor militare, manifestata pe multiple planuri; asimetrie care nu constituie o noutate, dar care, mai mult decat in alte etape istorice, a capatat nuante si manifestari cu consecinte directe asupra modului de reactie a comunitatii internationale, inclusiv, sau in primul rand, prin operatii multinationale.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale misiunilor multinationale este angajarea la indeplinirea lor a entitatilor militare de valoare mica (pluton - batalion) ce insumate dau mari unitati de valoare brigazi, maximum divizii multinationale care (ca si in cazul Bosniei-Hertegovina, Afganistanului, Irakului) au in responsabilitate anumite regiuni din teatrul de operatii si sunt plasate sub un comandament unic in care sunt inclusi militari din toate armatele participante, fiind deosebit de relevanta interoperabilitatea atat la nivel de indeplinire a misiunilor de lupta cat si al managementului (conducerii).

Pornind de la realitatea ca in NATO, dar si in coalitiile create pentru anumite misiuni, sunt diferente mari intre dotarile si uneori doctrinele armatelor tarilor participante, asigurarea interoperabilitatii este una dintre cele mai importante preocupari ale celor care organizeaza si conduc asemenea misiuni.

Un element cu mare pondere in creionarea fizionomiei misiunilor multinationale il constituie modul de pregatire a fortelor in vederea indeplinirii scopului pentru care sunt plasate in teatrele de operatii. Nu vom intra in detaliile suficient de cunoscute ale ciclurilor de cate sase luni parcurse inainte de plecarea in misiuni, dar dorim sa argumentam ca pregatirea, in sens de „trening”, se face temeinic, fapt demonstrat de performantele de la individ, pana la unitate, demonstrate in actiunile desfasurate impreuna cu aliatii in zonele fierbinti ale planetei.

Prin ea insasi, aceasta pregatire constituie un important element al interoperabilitatii pe toate planurile intre trupele noastre si celelalte componente ale misiunii multinationale.

O dificultate cu totul deosebita, derivata din noua fizionomie a actiunilor militare, este cea a dotarii cu tehnica militara la standardele NATO. Se cunosc posibilitatile limitate de a achizitiona tehnica de varf la nivelul celor mai bine dotate armate din NATO, care isi au in esenta explicatii financiare si atunci se naste, in mod firesc, intrebarea: cum reusim sa raspundem cerintelor misiunii? Solutiile sunt multiple si s-au dovedit a nu fi netemeinice, din moment ce noi ne-­am putut indeplini obiectivele stabilite, iar dintre ele dorim sa insistam asupra reingineriei (reenginering) materialelor atipice pentru a le aduce in apropierea caracteristicilor celor similare din dotarea aliatilor astfel incat actiunea in comun sa se poata desfasura.

Pe masura participarii la operatii de stabilitate, s-a impus un concept cu mare pondere in pregatirea, executarea si finalizarea acestor operatii, respectiv ClMlC.

Cooperarea civili - militari (ClMlC - civil military cooperation)[3] reprezinta totalitatea actiunilor si masurilor intreprinse pentru realizarea coordonarii si cooperarii intre comandantii militari, pe de o parte, si autoritatile centrale si populatia civila, organizatiile guvernamentale, neguvernamentale, internationale si private de voluntari, pe de alta parte. Prin ea insasi, CIMIC, este un element definitoriu al interoperabilitatii cu celelalte forte participante la misiunile militare multinationale.

Realizarea interoperabilitatii este un proces de durata care presupune eforturi deosebite si care se dezvolta continuu pe timpul integrarii in Alianta, pana la atingerea unor trepte superioare de compatibilitate, cum sunt comunalitatea si interschimbabilitatea.

3.2  Tratatul de la Lisabona, libera circulatie, concurenta, achizitiile militare

In contextul referatului nostru, de o importanta deosebita sunt prevederile Tratatului de la Lisabona[4], care pune la dispozitia Uniunii cadrul legal si instrumentele juridice necesare pentru a face fata provocarilor viitoare si pentru a raspunde asteptarilor cetatenilor.

Prezentarea in esenta a principalelor prevederi ale acestui document ne va oferi o imagine suficient de relevanta asupra evolutiei UE, care este in acelasi timp consecinta si stimulent al globalizarii. Este proiectata[5] o Europa mai democratica si mai transparenta, o voce mai puternica pentru cetateni in care acestia au mai multe sanse de a fi ascultati pentru a defini mai clar ce este de facut la nivel european si national si de catre cine; o Europa mai eficienta, care asigura o viata mai buna pentru europeni si amelioreaza capacitatea UE de a actiona in diverse domenii de prioritate majora pentru Uniunea de azi si pentru cetatenii sai precum libertatea, securitatea si justitia (combaterea terorismului sau lupta impotriva criminalitatii). Intr-o anumita masura, Tratatul se refera si la alte domenii, printre care politica energetica, sanatatea publica, schimbarile climatice, serviciile de interes general, cercetare, spatiu, coeziune teritoriala, politica comerciala, ajutor umanitar, sport, turism si cooperare administrativa; o Europa a drepturilor, valorilor, libertatii, solidaritatii si sigurantei, care promoveaza valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale in dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate si asigura o mai buna protectie a cetatenilor europeni. Drepturile cetatenilor si Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona mentine drepturile existente si introduce altele noi. In mod special, garanteaza libertatile si principiile inscrise in Carta drepturilor fundamentale si confera dispozitiilor acesteia forta juridica obligatorie. Se refera la drepturi civile, politice, economice si sociale. Libertate pentru cetatenii europeni: Tratatul de la Lisabona mentine si consolideaza cele „patru libertati”, precum si libertatea politica, economica si sociala a cetatenilor europeni. Mai multa siguranta pentru toti: Uniunea va beneficia de o capacitate extinsa de actiune in materie de libertate, securitate si justitie, ceea ce va aduce avantaje directe in ceea ce priveste capacitatea Uniunii de a lupta impotriva criminalitatii si terorismului. Noile prevederi in materie de protectie civila, ajutor umanitar si sanatate publica au, de asemenea, obiectivul de a intari capacitatea Uniunii de a raspunde la amenintarile la adresa securitatii cetatenilor europeni. Se insista pe Europa ca actor pe scena internationala – instrumentele de politica externa de care dispune Europa vor fi regrupate atat in ceea ce priveste elaborarea, cat si adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clara in relatiile cu partenerii sai din intreaga lume. Va utiliza forta dobandita de Europa in domeniul economic, umanitar, politic si diplomatic pentru a promova interesele si valorile europene pe plan mondial, respectand, in acelasi timp, interesele specifice ale statelor membre in domeniul afacerilor externe.

REFERAT: Consiliile locale REFERAT: Procedura incheierii si executarii contractelor administrative

Se creeaza functia de presedinte al Consiliului European, ales pentru un mandat de doi ani si jumatate, introduce o legatura directa intre alegerea presedintelui Comisiei si rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispozitii referitoare la viitoarea structura a Parlamentului European si la reducerea numarului de comisari si include reguli clare privind cooperarea consolidata si dispozitiile financiare. Numirea unui Inalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care va fi si unul din vicepresedintii Comisiei, va creste impactul, coerenta si vizibilitatea actiunii externe a UE. La reuniunea sefilor de stat si de guverne, de la Bruxelles din 19 Noiembrie 2009 s-a hotarat numirea primului ministru belgian Herman Van Rompuy in functia de presedinte al Consiliului European si al comisarului britanic al Comertului Catherine Ashton, baroneasa de Upholland, in functia de Inalt Reprezentant pentru Afaceri Straine. Noul presedinte al Uniunii Europene a apreciat ca Europa ar trebui sa joace 'un rol important' in lume si s-a declarat in favoarea extinderii UE. 'Europa este o uniune a valorilor si are responsabilitatea de a juca un rol important in lume', a declarat el in cadrul unei conferinte de presa.

Un capitol extrem de important al realitatilor globalizarii il constituie concurenta si transferul de tehnologie militara (achizitiile de armament)

Industria de aparare reprezinta, procentual, doar o mica parte din intregul industriei unei natiuni, dar are o importanta mult mai mare, in primul rand datorita nivelului tehnologic foarte ridicat, orientat cu precadere spre viitor.

In aceasta privinta, industria de aparare este, de obicei, un promotor important pentru crearea locurilor de munca de inalt nivel tehnologic, in cercetare, dezvoltare si productie, cu influenta corespunzatoare asupra structurii economice a tarii.

Accesul la tehnologii de varf prin intermediul tehnicii militare are o mare influenta si asupra nivelului productiei civile. Ea pune in evidenta, in aceasta privinta, si importanta structurala a industriei de aparare, pentru domenii mai largi, in parte chiar pentru obtinerea eficientei tehnologiilor, in vederea mentinerii unei industrii moderne la nivel national.

Restrangerea pietei, limitata doar la cererea nationala in domeniul apararii, fara o compensare corespunzatoare si in afara granitelor, prin aliante si parteneriate, provoaca influente grave, negative, asupra situatiei financiare, asupra situatiei financiare si de planificare a bugetului de aparare, in raport cu cerintele specifice ale industriei nationale de aparare.

In conditiile existentei concurentei pe piata in desfacerea produselor militare, in particular in cadrul unei aliante, industria nationala este subordonata unor conditii-cadru mai dezavantajoase, deoarece partenerii care dispun de industrii de aparare puternice, folosesc cu precadere multiple mecanisme nationale de protectie, industria lor fiind, inca in multe cazuri, semietatizata.

O industrie de aparare puternica raspunde de pe pozitii specifice economiei de piata, cu mijloacele care ii stau la indemana, si anume, orientandu-se spre cooperare industriala, ajungandu-se pana la fuziuni ce au la baza cerintele standardelor de inalt nivel tehnologic. Acest fenomen are loc in paralel si cu completarea cooperarilor planificate, cu alti parteneri, la care se apeleaza in functie de interese si necesitati. Realitatea arata ca fenomenul este dirijat insa permanent de problematica restrictiilor in politicile de export de armament, restrictii mentinute in continuare si in domeniul cooperarilor industriale.

In prezent, domenii tehnologice mai mult sau mai putin importante din profilul multor industrii de aparare sunt amenintate in existenta lor, din cauza scaderii drastice a cererii pe plan national. Productia de aparare depinde de particularitati ce pot fi de o importanta hotaratoare pentru realizarea de colaborari in diferite domenii. In acelasi timp, cererea fiind monopolizata de stat este satisfacuta de putin ofertanti, specializati. Cooperarea creeaza, totodata, legaturi intre cererile beneficiarilor si poate duce la o stare concurentiala intre ofertanti, care depinde de nivelul fiecarei industrii de aparare.

Efectele fenomenului de globalizare asupra industriilor de aparare nu au intarziat sa apara si in Europa, din pricina faptului ca incheierea Razboiului Rece a pus in fata aliatilor noi probleme majore, in conditiile in care unii dintre ei dispuneau de o capacitate relativ limitata in ceea ce priveste desfasurarea rapida si masiva a fortelor in afara teritoriului national, precum si in sprijinirea unor astfel de operatiuni.

Ca urmare a acestei situatii, la summit-ul NATO, de la Washington, din aprilie 1999, a fost lansata Initiativa Capacitatilor de Aparare. In fapt, aceasta initiativa a fost o reactie de raspuns la diferenta tehnologica dintre Statele unite si aliatii lor europeni, diferenta care a fost evidentiata in timpul Razboiului din Golf, interoperabilitatea fortelor Aliantei fiind pusa in primejdie, datorita capacitatilor tehnologice aflate intr-un dezechilibru crescand, mai ales in sfera sistemelor de comanda si control.

Cei ingrijorati de securitatea nationala si globala pot gandi diferit despre internationalizarea industriei de aparare, urmare a transferului de tehnologie. Mega-fuziunile transnationale pot crea companii foarte puternice, controlul alunecand din sfera guvernamentala spre cea a industriei private. Companiile transnationale vor dori sa adopte standarde comune cat mai permisive.

Fenomenul de globalizare a productiei si comercializarii de armament si tehnica de lupta impune si globalizarea responsabilitatii proliferarii acestora. In timp ce comunitatea controlului armelor nucleare deplange posibila desfiintare a unor tratate privind controlul comertului mondial cu armament, partizanii acestuia incearca sa creeze un regim efectiv de non-proliferare. Consensul politic referitor la limitarea vanzarii de armament in timpul Razboiului Rece a fost inlocuit cu norme doar partial acceptate. In prezent, comertul cu armament este condus de cerintele pietei, interesele politice si de securitate ocupand, adesea, un loc secundar fata de cele pur economice.

Transferul de tehnologie militara, impreuna cu geopolitica si geoguvernarea cu care se interfereaza, a condus, inevitabil, la o noua ordine militara mondiala dupa 1945, diferita de perioadele care au precedat-o pe cea contemporana (anexa 8).

Concluzia celor de mai sus rezida in argumentarea ideii ca transferul de tehnologie insusi reprezinta o cale sigura catre globalizare, fiind in acelasi timp stimulat de aceasta (se interconditioneaza).

3 Abordarea obiectivelor de securitate nationala prin prisma salvgardarii suveranitatii nationale

Asa cum am mai subliniat anterior, globalizarea nu putea sa nu produca efecte directe si asupra Romaniei, care este parte activa a procesului de derulare a atotcuprinzatorului fenomen. Schimbarea fundamentala a fost produsa in momentul in care, dupa anul 1990, Romania a optat pentru o noua cale de dezvoltare, avand ca model democratiile vestice. Preocuparea s-a accentuat dupa ce tara noastra a devenit prima semnatara a Parteneriatului pentru pace la 01.01.1994 si membru a NATO la 29.02004, astfel incat putem vorbi astazi despre o orientare definitiva catre democratie cu toate componentele ei.

Este recunoscut rolul aliantelor in globalizarea militara pentru internationalizarea securitatii militare: “Prezenta aliantelor internationale, folosirea acestora de catre statele nationale pentru promovarea propriilor interese, a fost deosebit de frecventa in epocile anterioare, pentru a fi contestate. Numai prin aliante, bine inchegate si respectate cu strictete, cei slabi au fost aparati de cei puternici, iar cei puternici au putut evalua mai bine harta zonelor de influenta. De-a lungul istoriei, aliantele au constituit mecanisme traditionale specifice prin care statele si-au coordonat folosirea si desfasurarea fortei militare. Ca modalitate pragmatica de coordonare sau colaborare militara a politicilor de aparare si securitate nationala, acestea stabilesc conditiile si modalitatile in care statele vor face uz de forta militara. In acest fel, aliantele reprezinta unul dintre instrumentele prin care folosirea puterii militare a statului este reglementata la nivel national, dar, in acelasi timp, ele devin un proces ce depinde si tine de internationalizarea securitatii militare.”[6]

Desi nu schimbarile in domeniile economiei social, politic fac obiectul prezentei lucrari, nu putem sa nu insistam ca ele au avut urmari directe asupra mutatiilor in strategia de aparare a Romaniei, acordata celor din tarile NATO.

In Tratatul de Doctrina Militara vol. III se arata ca: “Adaptarea capacitatilor militare la razboiul erei informationale, in care operatiile si actiunile de lupta se desfasoara cu rapiditate si eficienta, de regula intr-un cadru intrunit si multinational, impune implementarea unor noi doctrine, regulamente, instructiuni, manuale si metodologii bazate pe norme, principii, proceduri, reguli si standarde specifice armatelor statelor membre NATO, precum si pe invatamintele rezultate din experiente si actiunile militare desfasurate in ultima perioada, in cadrul multinational”.[7]

Prezentam de fiecare data fara nuantarile de rigoare faptul ca Romania este tara membra NATO si UE cu obligatii si drepturi depline dar nu insistam asupra pozitiei specifice in cadrul Aliantei.

In acest context, credem ca este oportun sa readucem in atentie principalele prevederi ale Tratatului asupra Uniunii Europene, asa cum ele au fost sintetizate de cunoscutul profesor Augustin Fuerea, pentru a avea imaginea clara a drepturilor si obligatiilor Romaniei atat din perspectiva NATO, cat si a UE: “Prin Tratatul asupra Uniunii Europene, sefii de stat si/sau de guvern ai statelor membre au convenit sa realizeze, in mod progresiv, o politica externa si de securitate comuna, axata in principal pe urmatoarele obiective:

-apararea valorilor comune, a intereselor fundamentale si a independentei Uniunii;

-consolidarea securitatii Uniunii si a statelor membre;

-mentinerea pacii in lume si consolidarea securitatii internationale conform principiilor Cartei Natiunilor Unite precum si principiile Actului final de la Helsinki (1975) si Cartei de la Paris (1994, care a fost consolidata in 1990 prin crearea OSCE;

-promovarea cooperarii internationale;

-promovarea democratiei si a statului de drept, apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale”.[8]

Luand in considerare dispunerea noastra geografica, nu putem sa nu observam ca: ”Romania devine punctul estic extrem al Aliantei, de unde se proiecteaza interesele acesteia catre o noua Rusie si de unde se deschid directii strategice importante de extindere a stabilitatii si cooperarii NATO peste spatiul Marii Negre catre Asia Centrala si Orientul Mijlociu”.[9]

Este impresionanta incadrarea Romaniei in modul in care profesorul francez Bégarie sugera sa fie cunoscuta o tara: “ A invata sa cunosti o tara, din punct de vedere militar, inseamna a discerne repede si sigur influentele pe care aceasta le poate avea asupra operatiunilor militare.[10]

Coreland cele doua aprecieri, avem in imagine cresterea exceptionala a rolului strategic al Romaniei, despre care unii autori mai sustin ca ar fi o incercare propagandistica de a-l exagera, pentru neinsemnate avantaje de imagine.

In acest context, devine extrem de importanta problema bazelor militare pe teritoriul tarii noastre, care in mentalul colectiv au, in mod traditional, o conotatie negativa. Depasirea acestui complex nu a fost simpla, dar s-a realizat prin argumentarea ca ele sunt cu totul altceva decat cele la care se facea trimitere la nivelul perceptiei individuale si colective.

Generalul James Jones, fostul Comandant Suprem al Fortelor Aliate din Europa (SACEUR), in timpul vizitei in Romania din 12-13 ianuarie 2005, arata ca: “apreciaza gestul Romaniei de a oferi sprijin pentru amenajarea bazelor NATO pe teritoriul tarii. Acest lucru va consolida flancul NATO de la Marea Neagra. Romania fiind importanta din punct de vedere geostrategic.”[11]

Aspecte fundamentale au fost reluate la Sofia in 14 ianuarie 2005 la incheierea vizitei in Bulgaria: “Acest lucru este parte a transformarii prezentei noastre in Europa, care are nevoie de modificari de mult timp. Prietenii nostri rusi sunt pe deplin informati despre intentiile noastre pentru a calma ingrijorarile Rusiei fata de transferarea spre est a fortelor americane.”[12]

Iar la intoarcerea la Bruxelles, in 14 ianuarie 2005, generalul James Jones a declarat: “Trupele SUA si-ar putea incepe transferul in baze noi din Europa de Est inca din acest an. Trupele SUA din Germania si-ar putea incepe transferul in baze noi din Romania si Bulgaria inca din acest an, in cadrul eforturilor americane de a crea o forta mai mobila in afara teritoriului propriu. SUA au in vedere cinci facilitati din fiecare din cele doua tari, ce ar urma sa fie utilizate de armata terestra, fortele aeriene, fortele navale sau de puscasii marini. Aceste schimbari fac parte din reorganizarea fortelor SUA din Europa, care aveau nevoie de o transformare. Planurile pentru instalarea noilor baze urmeaza sa fie elaborare in curand, iar daca vor fi aprobate de Congresul SUA si de guvernele celor doua tari, procesul de transfer va putea incepe rapid. Nu exista niciun motiv pentru care nu am putea incepe desfasurarea in acest an, noile baze vor fi mai simple si mai austere si nu va fi vorba de reconstruirea bazei de la Ramstein. Potrivit Pentagonului, o retea de baze mai mici, raspandite pe glob, vor asigura o mai mare flexibilitate in raspunsul la terorism, crize regionale si alte noi amenintari. Romania si Bulgaria, care au aderat la NATO in aprilie, sunt considerate deosebit de potrivnice pentru a gazdui noi baze americane din cauza apropierii lor de puncte fierbinti din Balcani, Caucaz si Orientul Mijlociu. De asemenea, ele dispun de facilitati din epoca sovietica ce pot fi adaptate utilizarii de catre SUA, iar amandoua tarile sunt dornice sa gazduiasca trupe americane. SUA au incercat sa linisteasca temerile Rusiei privind o deplasare spre est a fortelor americane. I-am tinut pe prietenii rusi la curent cu toate intentiile noastre si acest lucru a avut un efect linistitor”.[13]

Consideram ca aspectele analizate in intregul referat, dar cu precadere in acest ultim subcapitol, argumenteaza impactul nemijlocit al globalizarii asupra securitatii nationale si implicit asupra securitatii nationale a Romaniei. Din prognozele pe termen mediu si lung, se degaja concluzia ca, pe masura integrarii in NATO si UE (procese de durata si dificile), securitatea Romaniei se va intari cu toate beneficiile care decurg de aici pentru viitorul marcat de liniste si pace al poporului nostru.

CONCLUZII

In contextul international actual, cand statele si societatea internationala incearca sa stabileasca pasi care trebuie urmati pentru gasirea unui nou echilibru si, de ce nu, a unei noi identitati, lucrarea noastra vine sa analizeze, in fapt, cauza principala a acestei efervescente.

Desi multi autori nu impartasesc aceasta opinie, consideram, fara a ne erija in detinatorii adevarului suprem, ca problemele civilizatiei moderne sunt generate tocmai de principala trasatura a acesteia, respectiv globalizarea.

Posibilitatea de a calatorii fara restrictii, interconectivitatea indivizilor ajunsa la un nivel greu de imaginat cu doar doua decenii in urma, noile oportunitati aparute au dus, in mod implicit, la dorinta oamenilor de beneficia de un nivel de trai cat mai ridicat si de cele mai bune produse tehnologice. In aceste conditii, a fost foarte usor de demonstrat ca suveranitatea statelor este afectata, in unele cazuri in mod violent, si ca societate internationala actuala, ca si indivizii, sufera de o pierdere a propriei identitati.

Dupa definirea si delimitarea caracteristicilor globalizarii, am reusit acelasi lucru cu „globalizarea militara” si am scos in evidenta trasaturile fundamentale ale acesteia.

Pornind de la beneficiile sau, mai degraba spus, intentiilor realizarii unei securitati si paci durabile la nivel international, am ajuns la concluzia ca, in fapt, avem de a face si cu o globalizare a insecuritatii.

Viteza si eficacitatea atacurilor teroriste, organizarea unor retele infractionale cu caracter transfrontalier, traficul international de arme, persoane si droguri sunt aspectele negative care, daca nu sunt neaparat generate de procesul globalizarii sunt, in mod indubitabil, sprijinite de acesta.

Afirmatia este corecta daca ne gandim ca astazi, date fiind tehnologia, internationalizarea serviciilor si disparitia frontierelor, este extrem de facil sa realizezi transferuri de fonduri sau trafic de persoane si bunuri interzise. Astfel, din dorinta de a democratiza societatile nationale si, implicit, pe cea internationala, cand statele de drept iau toate masurile pentru a asigura propriilor cetateni un grad de libertate si de nivel de trai cat mai mari, prin limitarea si scaderea controlului asupra acestora, ne aflam in situatia in care anumite grupuri structurate profita tocmai de beneficiile unei democratii autentice, pe care le considera niste slabiciuni.

In aceste circumstante, pornind de la vulnerabilitatile mentionate, statele, printre care se afla si Romania, au identificat masuri pentru a asigura echilibru intre respectarea drepturilor omului si interesele esentiale de securitate.

Romania, stat membru NATO si UE, angajata in evolutia societatii internationale nu este ocolita de influentele negative ale globalizarii. UE, cel mai bun si relevant exemplu al globalizarii, este organizatia care beneficiaza si de un real succes. Confruntata la randul acesteia cu efectele negative ale globalizarii, observam tendinta de dezvoltare a unor capacitati militare care sa-i permita evolutia in noul context de securitate.

Prezenta lucrare, care a scos in evidenta, intr-o maniera complexa, vulnerabilitatile la care sunt supuse societatile nationale si cea internationala, consideram ca poate constitui un punct de plecare pentru studii si mai ample privitoare la globalizare si impactul ei asupra securitatii nationale si internationale.

BIBLIOGRAFIE

Carta ONU

Tratatul NATO

Raportul national cu privire al Declaratia Mileniului

AJP-9, NATO CIVIL-MILITARY COOPERATION (CIMIC) DOCTRINE

MURESAN, Mircea,     -Razboiul viitorului, viitorul razboiului, Editura

VADUVA, Gheorghe   Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti, 2004

BADALAN, Eugen        -Asimetria si ideosincrasia in actiunile militare, FRUNZETI, Teodor Centrul Tehnico-Editorial al Armatei, Bucuresti 2004

Aron Liviu Deac, Ion Irimia, Securitatea Romaniei la rascruce de milenii”, Ed. AISM, Bucuresti, 2000,

Mircea Cosma, Dimensiunea militara a securitatii in era globalizarii, in “Surse de instabilitate la nivel global si regional. Implicatii pentru Romania”, referat sustinut la a IV-a Sesiune de comunicari stiintifice a U.N.Ap., Bucuresti, 25.11.2004

Tratat de doctrina militara, Vol. III, Ed. Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti, 2004

Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editia a II-a, Ed. Universul juridic, 2004,

Herv Couteau-B garie, Trait , de strat gie, Ed. Economica Paris, 1999

http://www.investorwords.com/2182/globalization.html

http://usforeignpolicy.about.com/od/trade/a/gzgoodorbad.htm

We the Peoples—the Role of the United Nations in the 21^st Century

FMI, World Economic Outlook, mai 1997

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/h_comunicare_si.pdf

http://www.mae.ro/poze_editare/StrategieUE-SALW.pdf

http://fs.procuror.ro/1fe13917596cfa50d52aead4f335a08a.pdf

http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/rapoarte/trafic%20de%20femei%20iunie%202009.pdf

http://www.mae.ro/poze_editare/Strategie_proliferare.pdf

http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm

Mediafax din 12-14 ianuarie 2005.

Mediafax din 12-14 ianuarie 2005

Lista de abrevieri

3-5 Anexe relevante

Carta ONU

Declaratia universala a drepturilor omului

Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Strategia de securitate a UE

Strategia de securitate a NATO

Tratatul de la Lisabona