Conventia internationala a opiului de la Geneva - tratamentul juridico-penal al traficului ilicit de droguri in legislatia tarilor Uniunii Europene

COMBATEREA CRIMEI ORGANIZATE

TRAFICUL DE DROGURI

Continua modificare a relatiilor sociale in permanenta impune

dezvoltarea unui cadru legislativ eficient si corespunzator, care ar asigura buna evolutie a societatii.

Un rol important in acest domeniu il joaca normele dreptului penal, aplicarea corecta a carora este

menita sa stopeze cresterea criminalitatii, care afecteaza din ce in ce mai mult viata sociala.

Un pericol deosebit pentru societatea contemporana prezinta expansiunea necontenita a fenomenului narcomaniei. In Romania si Republica Moldova practic nu au mai ramas regiuni, unde nu s-ar fi depistat narcomani sau infractiuni legate de circulatia ilegala a drogurilor. Se constata o crestere semnificativa a numarului consumatorilor de droguri cetateni romani, indeosebi tineri, cat si a persoanelor implicate in furnizare. A crescut complexitatea fenomenului pe toate laturile sale.

Retelele de traficanti sunt mai extinse, avand conexiuni la nivel regional, national si in strainatate.

Criminalitatea organizata a luat sub controlul sau aceasta ramura a activitatii infractionale si se arata extrem de interesata in largirea pietei de desfacere a

Asigurarea unor mijloace eficiente de drept penal de combatere a crimelor legate de circulatia ilegala a drogurilor a fost si este actuala, mai ales, luand in consideratie profundele schimbari

Asigurarea unor mijloace eficiente de drept penal de combatere a crimelor legate de circulatia ilegala a drogurilor a fost si este actuala, mai ales, luand in consideratie profundele schimbari economice, sociale, politice si culturale prin care trece Romania.

Studiul cadrului juridico-penal cu privire la infractiunile legate de fenomenul narcomaniei se impune si din motive pur practice, deoarece tarile noastre isi modifica in permanenta legislatia penala in acest domeniu. In prezent marimea amenintarii drogurilor este apreciata mai obiectiv.

Cardinal se regandesc formele si metodele de lupta cu narcomania si alte anomalii sociale. Astfel, Romania este in pragul adoptarii unui Nou Cod Penal, care va avea menirea sa asigure

si o noua baza juridica a unei contracarari eficiente a acestui tip de criminalitate.

Referinte istorice privind reglementarea internationala a stupefiantelor

Lupta contra traficului si consumului abuziv de stupefiante la nivel international, a inceput istoriceste vorbind, cu batalia contra opiului. Consumul abuziv de opiu in scopul drogarii, in unele tari ale lumii, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, a dus la prima manifestare internationala de atitudine contra acestui fenomen nociv.

Elaborarea unui instrument international care sa vizeze limitarea intrebuintarii opiului pentru fumat era dorita atat de tarile producatoare de opiu, care se confruntau cu grave probleme economice si sociale, dar si de tari in care consumul abuziv de opiu in scopul drogarii cunoscuse o amploare fara precedent, cum a fost in acea perioada cazul Chinei. Opiul reprezenta un produs pe scara larga in India si exportat in China, consumul de opiu ajunsese un adevarat pericol pentru sanatatea maselor populare. Consumul acelui stupefiant luand proportii, autoritatile Chineze au luat masuri pentru a-1 combate, interzicand totodata importul opiului din India. Ca sa inlature piedicile puse de chinezi comertului cu opiu, in anii 1840 - 1842, Anglia si intre anii 1856 - 1860, Anglia si Franta au purtat razboaie impotriva Chinei (cunoscute in istorie ca razboaie ale opiului), care a fost silita prin forta armelor sa accepte importul unor cantitati imense de opiu. In anul 1860 s-au introdus si consumat in China 4.840.000 kg. opiu, iar in anul 1890 consumul a atins 4.972.000 kg.1

Primul pas pentru abolirea consumului de opiu in scopul drogarii la facut SUA, care a interzis in anul 1908, fumarea opiului in Filipine. Inca din acel an, SUA a avut pretentia ca si alte tari din Extremul Orient si Europa sa-i urmeze exemplu si sa dispuna o astfel de masura.

Dupa o suita de propuneri formulate de presedintele SUA atunci in functie, Th. Roosewelt, in anul 1909 a avut loc prima conferinta internationala consacrata opiului, care si-a desfasurat lucrarile in China, la Sanhai si la care au participat reprezentantii din 30 de state.

Aceasta conferinta internationala nu s-a incheiat cu semnarea unui tratat international, deoarece reprezentantii celor 30 de state nu au avut imputerniciri din partea tarilor lor sa semneze un astfel de document. Cu toate acestea, in istoria controlului international al stupefiantelor, aceasta conferinta isi are un loc aparte, deoarece ea a creat pentru prima oara un organ administrativ insarcinat cu controlul asupra opiului si anume „Comisia Internationala a Opiului”.

Un alt merit al conferintei a fost acela ca participantii au adoptat un numar de 9 rezolutii referitoare la stupefiante. Prin aceste rezolutii Guvernele statelor participante la conferinta au fost invitate sa ia masuri pe plan national pentru sublimarea progresiva a intrebuintarii opiului pentru fumat, a intrebuintarii morfinei, numai in scop medical si instaurarea unui control national si asupra altor derivati ai opiului.

Toate aceste rezolutii adoptate la conferinta au meritul de a fi servit ca baza de lucru primei conferinte internationale ce s-a tinut 3 ani mai tarziu la Haga, dar si pentru acordurile si conventiile ce s-au incheiat ulterior. Batalia impotriva opiului se declansase. Conventia Internationala a Opiului din anul 1912.

Hotarate sa continue batalia impotriva opiului, statele participante la conferinta din anul 1909, si-au propus ca obiectiv incheierea unei conventii internationale in aceasta materie.

Astfel, in anul 1912 la Haga a avut loc o noua conferinta internationala asupra opiului care s-a finalizat prin incheierea unei conventii. Aceasta conventie, constituie primul document international prin care s-a instituit un regim juridic pentru opiu si alte stupefiante naturale sau de sinteza, cunoscute la acea data in lume.

Tarile semnatare ale conventiei aveau obligatia de a limita numarul oraselor, portiunilor sau altor localitati prin care sa fie admis importul sau exportul de opiu.5 Tarile semnatare trebuiau sa ia masuri de a impiedica exportul de opiu catre tarile ce aveau interdictie la acest stupefiant si sa controleze exportul opiului brut catre tarile ce aveau un import limitat. De asemenea, conventia pretindea ca operatiile de import si export de opiu brut sa se permita in baza unei autorizatii.

Astfel, in Capitolul I al conventiei este definit opiul brut si se instituie pentru tari semnatare obligatia de a lua masuri eficiente in plan national pentru controlul productiei si distributiei acestuia

Pentru prima oara in istoria stupefiantelor in capitolul al II-lea din conventie se definea „Opiul preparat”. In conceptia conventiei, opiul preparat este un produs ce se obtine din opiul brut supus unor operatii speciale cum ar fi: dizolvarea, fierberea, prajirea sau fermentarea, avand drept stop transformarea sa intr-un extract propriu pentru consum.

Conventia stabilea ca partile semnatoare sa ia masuri pentru suprimarea treptata a fabricarii, a comertului interior si a intrebuintarii opiului preparat in limita conditiilor diferite proprii fiecarei tari. De asemenea, statele semnatoare, urmau sa interzica importul sau exportul de opiu preparat, urmand ca numarul oraselor sau porturilor prin care va fi exportat importat sa fie restrans.

Aceasta conventie are meritul de a fi definit nu numai opiul preparat ci si opiul medicinal, morfina, cocaina si heroina. Ea obliga tarile semnatoare sa emita legi sau regulamente pentru limitarea fabricarii morfinei si cocainei astfel incat acestea sa poata fi folosite in scopuri medicale sau stiintifice. De asemenea, in baza acestei conventii, tarile semnatare urmau sa instituie un control strict cu privire la fabricarea, importul, vanzarea, distribuirea si exportul morfinei, cocainei si a sarurilor lor.

Analiza: Controlul social – administratie publica Document online: Reguli generale ale executiei cheltuielilor

Dat fiind situatia speciala in care se afla China la acea data in privinta traficului si consumului ilicit de opiu, conventia din anul 1912 a stipulat unele sarcini speciale ce trebuiau aduse la implinire de Guvernul chinez. El era obligat sa ia masuri pentru a) impiedicarea introducerii in China a opiului prin contrabanda; b) elaborarea unor legi pentru reglementarea vanzarii morfinei si cocainei pe teritoriu Chinei; c) restrangerea obiceiului aproape generalizat in tara de a se fuma opiul, prin interzicerea fumuarelor publice si desfiintarea pravalioarelor destinate vanzarii opiului brut etc.

Conventia din anul 1912, a pus in fata statelor semnatoare si obligatia ca prin legile interne sa fie aplicate pedepse pentru detinerea ilegala a opiului brut sau preparat, a morfinei si cocainei, cat si a sarurilor acestora.7

Tarile semnatare ale conventiei, urmau sa comunice prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al Olandei, textele legilor si regulamentelor pe care urmau sa le elaboreze cu privire la aceste substante, cat si datele statistice privind comertul cu opiul brut, opiul preparat, cu morfina si cocaina. La acea data nu exista un organ international special care sa vegheze la aplicarea acestei

conventii, tarile semnatare au convenit sa schimbe prin intermediul Guvernului Olandei, textele de lege pe care urmau sa le elaboreze pentru controlul national al opiului, precum si statisticele pe care le cerea conventia.

Aceste obligatii pe care si le-au asumat tarile participante la Conferinta internationala de la Haga din anul 1912, odata cu intrarea in vigoare a conventiei au devenit obligatii de dreptinternational.

Conventia internationala a opiului de la Haga din anul 1912, nu a intrat imediat in vigoare, deoarece pana la 31 decembrie a aceluiasi an nu toate partile o ratificase; iar intre timp izbucnise primul razboi mondial. Ea a intra in vigoare dupa incheierea tratatelor de pace de la Versailles din anii 1919-1920.

Odata cu nasterea Ligii Natiunilor, dupa sfarsitul primului razboi mondial, aceasta organizatie, prin pactul sau de infiintare si-a asumat si controlul pe plan international al stupefiantelor. In acest scop, a fost infiintata in anul 1920 „Comisia Consultativa a Traficului de Opiu si a altor Droguri Vatamatoare”. Aceasta Comisie, a jucat un rol foarte important in controlul

stupefiantelor la nivel international dar si in stabilirea cadrului juridic al acestor substante in perioada ce a urmat infiintarii ei.

Acest organ administrativ international in materie de stupefiante a avut misiunea de a tine lacurent Liga Natiunilor cu problematica pe care o ridica stupefiantele la nivel national.

Aceasta Comisie, a fost prima care a alertat opinia publica internationala, cu privire la gravele probleme sociale existente in tarile producatoare de materie prima vegetala destinata fabricarii stupefiantelor, ca urmare a traficului ilicit si consumului abuziv al acestor substante. Ea a contribuit in mod hotarator la remedierea unor lipsuri din reglementari nationale ale statelor cu privire la

stupefiante si a atras atentia guvernelor in cauza sa intervina pentru inlaturarea deficientelor constatate.

In dezbaterile sale asupra traficului ilicit Comisia a atras atentia statelor ca multi traficante internationali dintre cei mai periculosi puteau sa scape de urmarire judicioasa prin refugierea lor pe teritoriul altor state, ca urmare a faptului ca la acea vreme principiile din legislatia penala a statelor variau de la o tara la alta si nu se putea efectua extradarea lor.

Tot Comisia a fost aceea care a atras atentia ca fortele de politie din diverse tari nu cooperau direct in lupta traficului ilicit de stupefiante .Prin rapoartele pe care le intocmea anual asupra fenomenului traficului si consumului ilicit de

stupefiante, Comisia a tinut treaza atentia opiniei publice internationale cu privire la pericolul pecare-l prezenta pentru sanatatea publica si a persoanelor consumul abuziv al unor astfel de substante.

Tot Comisia a fost aceea care s-a preocupat si de imbunatatirea reglementarilor juridice internationale in materia controlului international al stupefiantelor si a traficului ilicit, elaborand unele proiecte de conventii prin care se urmarea imbunatatirea regimului international de control asupra stupefiantelor si se inlesnea contra traficantilor internationali. De mentionat ca, in conformitate cu tratatele de pace care au pus capat primului razboi mondial, toate partile care nu aderase la Conventia Internationala a Opiului din anul 1912, au convenit sa adere la ea.

Conventia internationala a opiului de la Geneva, din anul 1925.

La 11 februarie 1925 participantii la o conferinta internationala consacrata opiului, au semnat la Geneva, un „acord” prin care se urmarea exercitarea unei supravegheri mai riguroase asupra traficantilor de stupefiante si suprimarea progresiva a intrebuintarii opiului pentru fumat prin anumite mijloace cum ar fi,

instituirea monopolului de stat asupra importului, vanzarii si distributiei opiului preparat, precum si introducerea unui sistem de autorizatii pentru operatiile cu stupefiante

In acelasi an, la 19 februarie la Geneva, a fost semnata Conventia Internationala a Opiului.

Net superioara conventiei internationale a opiului de la Haga din anul 1912, conventia din anul 1925 a extins campul de aplicare a controlului international si asupra frunzelor de coca si canepii indiene (Cannabis sativa).

Pentru inlaturarea unor eventuale confuzii, in art.1 din Conventie se da definitia nu numai opiului medicinal, morfinei si heroinei, frunzelor de coca, cocainei brute si cocainei dar si canepii indiene.

Prin importanta juridica a acestor definitii, credem ca nu este lipsit de interes stiintific a le prezenta:

Opiul brut: prin opiul brut se spune in art.1 din Conventie se intelege sucul coagulat spontan, obtinut din capsule de mac somnifer, care nu a suferit manipularile necesare ambalarii si transportului sau oricare ar fi continutul in morfina.

Opiul medicinal: prin opiu medicinal se intelege opiul care a suferit transformari necesare pentru adoptarea sa la uzul medical, fie in pulbere sau granule, fie sub forma de amestec cu alte materii neutre dupa exigentele farmacopeii.

Morfina: prin morfina se intelege principalul alcaloid al opiului care are formula chimica C17H19NO3.

Frunze de coca: prin frunze de coca se intelege frunza de Elitroxilon coca, Lamark, Eritroxylaceelor si frunza altor specii din acest gen din acre cocaina ar putea fi extrasa direct sau obtinuta prin transformari chimice.

Cocaina bruta: prin cocaina bruta „se intelege orice produs extras din frunzele de coca care direct sau indirect poate sa serveasca la prepararea cocainei”.

Canepa indiana: prin canepa indiana se intelege extremitatea uscata in floare sau in fructa pedunculului care a fost extrasa oricare ar fi denumirea sub care este prezentata in comert.

Potrivit acestei conventii, partile semnatare se angajau sa intocmeasca legi sau regulamente daca acestea nu au fost facute inca, pentru a se asigura un control eficient la nivel national, al productiei, distributiei si a exportului opiului brut. De asemenea, partile semnatare trebuiau, tinand seama de diferentele conditiilor comerciale sa limiteze numarul oraselor, porturilor sau altor localitati prin care sa permita exportul sau importul opiului brut sau a frunzelor de coca..

Conventia mai cuprinde o seama de dispozitii cu privire la stupefiantele manufacturate.

Astfel, conventia stabilea ca stupefiantele manufacturate sa fie supuse controlului intern al statelor, motiv pentru care partile semnatare trebuiau, sa emita legi sau regulamente pentru limitarea fabricarii, importului, exportului, vanzarii si intrebuintarii lor. De asemenea, conventia obliga partile sa introduca pentru productia, exportul si importul de stupefiante manufacturate, un sistem

de autorizatii pentru efectuarea unor astfel de operatii si sa tina o evidenta stricta a productiei.

Prin conventie se interzicea exportul rasinii obtinute din canepa indiana catre tarile care au interzis intrebuintarea ei. In cazuri speciale, conventia admitea exportul de rasina dar numai in baza unei autorizatii de export si a unui certificat de import special din care, sa rezulte ca tara importatoare nu va reexploata rasina si o va folosi numai in scopuri medicale sau stiintifice.

Conventia cuprindea si dispozitii referitoare la controlul comertului international cu stupefiante. In acest sens, se prevedea ca pentru fiecare substanta ce se importa era necesara o autorizatie deosebita in care sa fie trecute cantitatea si adresa importatorului precum si numele siadresa exportatorului. Pentru exportul stupefiantelor in baza conventiei era necesara o autorizatie de export, pe care trebuia sa o obtina exportatorul. Conventia mai viza dispozitii privind:

autorizarea importului de stupefiante, transportul stupefiantelor importate in tranzit a stupefiantelor.

Conventia a consacrat dispozitii si privire la functionarea si atributiile organului nou creat „Comitetul Central Permanent al Opiului”. Astfel se prevedea ca acest Comitet era alcatuit din 8 persoane care prin competenta lor tehnica, impartialitatea si independenta lor, inspirau o incredere universala. Primii membrii ai acestui Comitet au fost numiti de Consiliul Societatilor Natiunilor la 3 luni dupa intrarea in vigoare a conventiei. Membrii Comitetului erau alesi pe o perioada de 5 ani, putand fi realesi. Odata ales, comitetul isi desemna un presedinte si elabora regulamentul interior de functionare. Comitetul se intrunea valabil, numai daca erau prezentii cel putin 4 membri. Principala atributie a Comitetului era aceea ca in fiecare an, inainte de 31 decembrie a anului in curs sa primeasca de la statele semnatare ale conventiei, evaluarile cantitatilor de stupefiante ce urmau a fi importate din tarile ce exportau astfel de substante cat si datele statistice solicitate de conventie. Primind aceste date Comitetul era in masura si putea sa supravegheze miscarea stupefiantelor la nivel mondial.Si aceasta conventie solicita din nou partilor sa dispuna la nivel national masuri represive pentru traficul ilicit de stupefiante. De asemenea, conventia mai cuprindea dispozitii prin care se urmarea reglementarea unor diferente intre partile contractante, in materie de stupefiante.

Superioara conventiei din anul 1912, conventia din anul 1925 de la Geneva, a fost totusi criticata pe considerentul ca ea „nu a reprezentat un pas hotarat in abolirea opiului pentru fumat, a frunzelor de coca pentru mestecat si a interzicerii folosirii cannabisului in scopuri medicale

Tratamentul juridico-penal al traficului ilicit de droguri in legislatia tarilor UniuniiEuropene

Uniunea Europeana. Actul de nastere al Uniunii Europene (in continuare U.E.) il constituie Tratatul asupra U.E. semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992, de catre ministrii afacerilor externe si cei ai finantelor statelor membre ale Comunitatilor Europene la acea data, care a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.

Potrivit declaratiei finale la acest tratat, U.E. nou creata isi propune drept obiectiv strategic organizarea in mod coerent si solidar a relatiilor dintre statele membre si popoarele lor.

O atentie deosebita este acordata de catre tratatul de la Maastricht cooperarii statelor membre in domeniul justitiei si Afacerilor Externe. Ulterior, tratatul de la Maastricht a fost modificat prin tratatul de la Amsterdam semnat la 2 octombrie 1997 (ratificat in prezent de toate statele membre ale U.E.), cat si prin tratatul de la Nisa din 26 februarie 2001.

Tratatul de la Nisa are meritul ca aduce unele modificari tratatului de la Amsterdam, prin care se impulsioneaza cooperarea judiciara in materie criminala, stabileste ca statele membre ale U.E. trebuie sa adopte masuri progresive privind stabilirea unor reguli minimale referitoare la elementele

constitutive ale infractiunilor si sanctiunilor in domeniul crimei organizate, terorismul si traficul dedroguri.

De asemenea, tot potrivit tratatului de la Maastricht, Consiliul Uniunii Europene incurajeaza cooperarea intre organele de procuratura, politie si justitie prin intermediul EUROJUST, fapt ce va permite ca Eurojustitia sa contribuie la o mai buna coordonare intre autoritatile nationale de urmarire penala ale statelor membre, pentru investigarea infractiunilor grave, transfrontaliere, in cazul crimei organizate.

In baza tratatului de la Maastricht din anul 1992, asa cum a fost el modificat in anul 1997 si 2001, tarile membre ale U.E considera ca fiind chestiuni de interes comun urmatoarele domenii judiciare: lupta contra fraudei de dimensiuni internationale, cooperarea judiciara in materie penala si cooperarea politieneasca in lupta contra terorismului, traficului ilicit de droguri si alte forme

grave de criminalitate internationala.

Rezulta asadar, din documentele care guverneaza functionarea U.E., ca traficul si consumul ilicit de droguri constituie pentru statele membre o problema majora de maxima importanta care trebuie sa se reflecte atat in domeniul legislativ, preventiv si represiv al acestui fenomen. Datorita importantei acestei probleme, U.E. a initiat un plan de actiune, pe perioada 2002-2004 pentru

combaterea traficului si consumului ilicit de droguri in tarile membre. Pentru implementarea acestui plan si nu numai, a fost creat Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si Dependentei de Droguri (in continuare E.M.C.D.D.A.) care reprezinta una din cele 15 Agentii ale Comunitatii Europene, de catre institutiile U.E. in domeniul drogurilor, precum si despre actiunile intreprinse

sau planificate de aceasta agentie, in virtutea mandatului sau.

Strategiile nationale privind drogurile

Pe durata perioadei de raportare, cinci tari au adoptat strategii nationale privind drogurile si planuri de actiune . Lituania a adoptat pentru prima data o strategie nationala privind drogurile, pentru perioada 2005-2008, iar in Republica Ceha, Spania, Luxemburg si Romania au fost adoptate noi strategii nationale si planuri.

Tari care au adoptat noi strategii privind drogurile in 2005

Tara    Document Interval de timp

Republica Ceha          Strategia nationala privind drogurile 2005–09

Plan de actiune 2005–06

Spania Plan de actiune 2005–08

Letonia Strategia nationala privind drogurile 2005–08

Luxemburg     Strategia nationala si planul de actiune privind drogurile 2005–09

Romania         Strategia nationala antidrog 2005–12

In afara de aceasta, Finlanda a adoptat o strategie privind drogurile pentru administratia penitenciara (2005-2006), iar in Regatul Unit, Public Service Agreements (PSA) [Programele de Servicii Publice] au stabilit noi obiective si sarcini in domeniul politicii impotriva drogurilor, cu scopul de a reduce efectele nocive pe care drogurile ilicite le cauzeaza persoanelor, familiilor acestora si comunitatii.

Unele tari, care au pus deja in aplicare in trecut strategii nationale si planuri de actiune privind drogurile (incepand cu anul 1998), isi reformuleaza acum strategiile si planurile, acordand o mai mare importanta stabilirii unor obiective mai clare si mai fezabile. Luxemburg, de exemplu, a raportat ca noul sau plan de actiune pe perioada 2005-2009 este simplu, clar structurat si orientat spre rezultate, stabilind obiective pentru actiuni, identificand responsabilitati si stabilind bugete, rezultatele asteptate si termene pentru rezultate si evaluare. In Belgia, autoritatile de sanatate publica din Comunitatea franceza si Valonia au numit un grup de experti cu scopul de a stabili un „plan coordonat de prevenire, ajutorare si ingrijire in toxicomanie

Grupul a recomandat ca „prioritatile si obiectivele sa fie mai clar definite de catre guverne”, „sa se efectueze o definire clara a principiilor de baza ale unei politici comune in privinta drogurilor” si „sa se identifice o cronologie a strategiilor alese”. Planul de actiune pe 2005-2006 in Republica Ceha urmeaza o directie similara, precizand scopuri concrete si activitatile necesare pentru atingerea acestor scopuri, stabilind responsabilitatile ministerelor, precum si termenele si indicatorii de indeplinire pentru fiecare domeniu.