Spre deosebire de dictaturile de dreapta,care combat in mod deschis si direct regimul constitutional si deci nu au constitutii,dictaturile de stanga se pretind regimuri democratice,chiar cele mai democratice posibile,si deci au si constitutii.Analiza acestor constitutii si a modului in care ele sunt adoptate si aplicate pot fi considerate cel mult legi organice statale.

In perioada dicaturii comuniste de 42 de ani,dupa trei luni si ceva de vid constitutional(30 decembrie 1947-13 aprilie 1948),s-au succedat fara intrerupere trei constitutii:Constitutia Republicii Populare Romane din 13 aprilie 1948,Constitutia Republicii Populare Romane din 24 septembrie 1952 si Constitutia Republicii Socialiste Romania din 21 august 1965.

Constiutia Republicii Populare Romane din 13 aprilie 1948

Desi prin asa-zisa abrogare a Constitutiei din 1866,cu revizuirile ei din 29 martie 1923, Adunarea Deputatilor ar fi trebuit sa fie considerata dizolvata,dupa terminarea vacantei in care aceasta fusese,ea isi reia activitatea,votand si adoptand legi,ca si cum Constitutia ar mai fi fost in vigoare. La 24 februarie 1948 se voteaza “Legea pentru dizolvarea Adunarii Deputatiilor,reglementarea convocarii Marii Adunari Nationale si trecerea puterii legislative asupra guvernului”,fixandu-se si data alegerilor.Se incalca,de asemenea nu numai principiul separatiei puterilor in stat,trecand puterea legislativa asupra guvernului,ci si principiul general de drept public potrivit caruia o putere incredintata de popor nu poate fi transferata.

La 6 aprilie 1948 se deschide Marea Adunare Nationala,iar la 8 aprilie 1948,presedintele Consiliului de Ministri,Petru Groza,propune un proiect de constitutie.

La 13 aprilie 1948,Constitutia Republicii Populare Romane(Legea 114)este adoptata in unanimitate de cei 401 deputati prezenti si este promulgata prin Decretul nr. 729 din 13 aprilie 1948.

Constitutia din 13 aprilie 1948 a avut un caracter provizoriu de la bun inceput,in care prevederile economice prevalau asupra celor politice,fiind instrumentul legal prin care se pregatea trecerea intregii economi sub controlul statului.

Astfel art. 11 prevedea ca mijloacele de productie,bancile si societatiile de asigurare pot deveni oricand proprietatea statului cand interesul general o cere,art. 14 prevede ca atat comertul intern,cat si cel extern trec sub controlul statului,iar art. 15 prevede planificarea economiei nationale.

Principiul inviolabilitatii si sacralitatii proprietatii private,desi fusese atenuat prin corectivul functiei sociale a proprietatii care fusese introdus la 29 martie 1923,era total suprimat si se pregatea limitarea pana la disparitie a proprietatii private.

Se suprima inamovibilitatea judecatorilor,prin nereproducerea unui text echivalent cu fostul art. 104 din Constitutia din 13 martie 1923.

Ca urmare a acestor prevederi,la 11 iunie 1948 se nationalizeaza prinicipalele intreprinderi industriale,miniere,bancare,de asigurari si de transport,la 2 iulie 1948 se infiinteaza Comitetul de Stat al Planificarii,la 20 aprilie 1950 se nationalizeaza o mare parte a cladirilor si locuintelor,la 28 ianuarie 1852 se face o noua reforma monetara pentru confiscarea ultimelor rezerve in numerar ale populatiei,la 2 martie 1949 se expropiaza si restul de 50 de hectare lasate fostilor mosieri prin reforma agrara din 6 martie 1945,iar la 3-5 martie 1952 se hoatareste transformarea socialista a agriculturii.

Astfel,intr-un ritm rapid,obiectivele economice ale P.C.R. sunt aduse la indeplinire,realizandu-se in acelasi timp o nivelare din punct de vedere economic a populatiei,dar la cea mai scazuta cota.

Se impunea o noua Constitutie,care sa realizeze si planul politic al P.C.R.

Constitutia Republicii Populare Romane din 24 septembrie 1952

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Daca prin Constitutia din 13 aprilie 1948 se pregatise o transformare totala a economiei nationale si o nivelare la standardul cel mai scazut a puterii economice a locuitorilor Romaniei,in Constitutia Republicii Populare Romane din 24 septembrie 1952,facandu-se bilantul transformarilor economice,predomina realizarea intereselor politice ale Partidului Comunist Roman,denumit inca Partidul Muncitoresc Roman.

Constitutia Republicii Populare Romane din 24 septembrie 1952 este constitutia totalei aserviri a Romaniei fata de Uniunea Sovietica.

Constitutia incepe cu un capitol introductiv,in care se pune la baza existentei statului roman dependenta de Uniunea Sovietica.Chiar in cuprinsul Constitutiei,in art. 3 este indicata explicit dependenta Romaniei de Uniunea Sovietica.Republica Populara Romana devene in mod constitutional un protectorat al Uniunii Sovietice.

Copiind structura de stat a Uniunii Sovietice,s-a infiintat si la noi,ca in orice stat unional,o regiune autonoma,Regiunea Autonoma Maghiara,Republica Ppoulara Romana incetand a mai fi un stat unitar.

Drepturile prevazute in Constituite erau:dreptul la munca,dreptul la odihna,dreptul la pensie,dreptul la invatatura,egalitatea in fata legii,drepturile minoritatiilor,egalitatea in drepturi a sexelor si libertatea de constiinta.Asa-zisele drepturi precum egalitatea in fata legii,drepturile minoritatiilor si egalitatea in drepturi a sexelor erau drepturi colective si reprezentau in realitate o egalitate in lipsa de drepturi.Cat priveste liberatea de constiinta,lasand la o parte aspectul ei interior,care este necontrolabil,manifestarile sale exterioare erau puse sub o libertate supravegheata,cum rezulta din texte.

Libertatile de afirmare a personalitatii omului erau enumerate toate,intr-un singur articol,art. 85.Acestea erau:libertatea cuvantului,a presei,libertatea intrunirilor si mitingurilor,libertatea cortegilor si a demonstratiilor de masa.Aceste libertato trebuiau exercitate insa,se spun in continuare in alineatul II al aceluiasi articol:”in conformitate cu interesele celor ce muncesc si in vederea intaririi regimului de democratie populara”. Deci,orice manifestatie exterioara a unui cetatea trebuia canalizata in sensul mentinerii puterii existente a regimului de democratie populara,ceea ce suprima orice optiune si nu insemna libertate,ci obedienta.

Art. 86 se refera la dreptul de asociere,ce era subordonat inregimentarii sub conducere Partidului Muncitoresc Roman,obligatie ce era statornicita expressis verbis in art. 90:”datoria de inregimentare in construire socialismului”,ceea ce insemna anularea dreptului in sine.

In aceasta Constitutie se vorbeste pentru prima data despre proprietatea socialist(art. 6),care a constituit mijlocul economic de aservire a cetateanului,precum si de “rolul conducator al partidului”(art 86),mijlocul politic de aservire a lui.De vreme ce intreaga activitate a puterilor statului era subordonata Partidului Muncitoresc Roman,o analiza a puterilor statului in aceasta Constitutie este inutila.

La 24 septembrie 1952 prin modificarea Constitutiei,Consiliul de Stat concentreaza prerogativele importante ale puterii executive si ale puterii legislative,in dauna guvernului si a Marii Adunari Nationale.

Constitutia Republicii Socialiste Romania din 21 august 1965

Considerandu-se ca s-a ajuns la un inalt stadiu de dezvolatre in derumul ei spre comunism,cu o economie socialista,cu o proprietate socialista ca baza oricarei proprietati,si cu monopolul statului asupra comertului exterior,Republica Populara Romana devine Republica Socialista Romania.

Rolul conducator al partidului comunsit este reliefat si mai pregnant,el aparand acum printre principiile calauzitoare ale Constitutiei,facand obiectul unui articol special chiar la inceputul ei:

“Art.3 –In Republica Socialista Romania,forta politica conducatoare a intregii societati este Partidul Comunist Roman”.Mai mult,prin art, 26 din Constitutie se creeaza o clasa de cetateni privilegiati:membrii Partidului Comunist Roman erau considerati “cetatenii cei mai avansati si mai constienti ai societatii”,desi recrutarea lor de face pe baza de adeziune,ceea ce implica nu valoare,ci oporunitism.

Activitatea legislativa a Marii Adunari Nationale era limitata prin competenta data de Consiliul de Stat de a stabili “morme cu putere de lege”.Astfel,prevederea art. 42 ca Marea Adunare Nationala este unicul organ legislativ este pur si simplu anulata deoarece activitatea ei se reducea de cele mai multe ori la confirmarea unui pachet de decrete,pe care le vota in bloc,supuse ei spre confirmare de Consiliul de Stat.

Ceea ce in constitutiile precedente reprezenta o dispozitie speciala,ocupand un titlu aparte,anume mondificarea Constitutiei,acum devine una din prerogativele obisnuite ale Marii Adunari Nationale,enumerata printre celelalte atributii la art. 43 pct.1 :”a adopta si a modifica constitutia”.Aceasta asimilare totala a constitutiei cu legile ordinare a facut ca aceasta Constitutie sa cunoasca pana la suprimarea ei la 22 decembrie 1989 nu mai putin de 10 modificari si sase republicari ,mai mult decat toate celelalte legi fundamentale ale Romaniei din 1859 pana in 1965.

Prin modificarea Constitutiei din 21 august 1965 se reorganiza adminstrativ teritoriul prin reimpartirea tarii in judete(art. 15)inlocuindu-se regiunile si raioanele care copiasera sistemul sovietic,dar si desfiintand in mod arbitrar unele judete treditionale.Cu aceasta ocazie se defiinteaza si Regiunea MuresAutonoma Maghiara,care se imparte in 3 judete:Mures,Harghita si Covasna.

Se  reinfiinteaza municipiile,iar municipiul Bucuresti nu se mai imparte in raioane,ci in sectoare,dar diferentiate pe numere,nu pe culori ca inainte.Durata consiliilor populare comunale,care era de 2 ani se prelungeste pana la 4 ani,ca si la consiliile populare orasesnesti,municipale,judetene.

Facand abstractie de modul abuziv in care erau aplicate,constitutiile comuniste prin insusi textul lor nu reprezinta vointa intregului popor,ci a unei formatiuni politice:partidul comunist.Deci toate puterile statului sunt subordonate vointei unei singure formatiuni politice care are monopolul absolut al deciziei.

Bibliografie:”Istoria constitutionala a Romaniei” 1859-1991,Eleodor Focseanu