Caracterizare generala a domeniului vamal si conditia premisa a infractiunilor prevazute de legea 86/2006

Premisa principala de la care se pleaca in stabilirea regimului vamal este aceea ca introducerea sau scoaterea din tara a a marfurilor, a mijloacelor de transport si a oricaror altor bunuri este permisa numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, iar la trecerea frontierei de stat, acestea sunt supuse vamuirii de catre autoritatile vamale.

Frontiera de stat este descrisa de art. 1 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei^[1] si reprezinta linia reala sau imaginara care trece, in linie dreapta de la un semn de frontiera la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcata in teren de semne de frontiera, de la un punt de coordonate la altul; la fluviul Dunarea si celelalte ape curgatoare frontiera de stat este cea stabilita prin acordurile, conventiile si inaelegerile dintre Romania si statele vecine, cu luarea in considerare a faptului ca  principiul general acceptat de dreptul international fluvial este acela ca frontiera trece pe mjlocul senalului navigabil principal, iar la apele curgatoare nenavigabile, pe la mijlocul panzei de ape; la Marea Neagra frontiera de stat trece pe la limita exterioara si limitele laterale ale marii teritoriale a Romaniei.

Pentru a asigura respectarea regimului vamal au fost create organisme cu atributiuni in domeniu. In temeiul art. 5 din Legea nr. 86/2006, activitatea autoritatiivamale se exercita prin:

a)Autoritatea Nationala a Vamilor;

b) directiile regionale vamale;

c) birourile vamale.

Autoritatea centrala este Autoritatea Nationala a Vamilor, care este organizata si functioneaza in subordinea Ministerului Finantelor Publice, in cadrul Agentiei de Administrare Fiscala. Exista apoi directii regionale vamale si birouri vamale. Mai mult, in cadrul birourilor vamale se pot infiinta puncte vamale.

Directiile regionale, birourile si punctele vamale sunt subordonate Autoritatii Nationale a Vamilor. Birourile vamale de frontiera se infiinteaza prin hotarare a Guvernului. Directiile regionale si birourile vamale de interior se infiinteaza prin decizia Autoritatii Nationale a Vamilor.

Acceptand ca prin contrabanda se intelege o incalcare cu vinovatie a legii in scopul eludarii taxelor vamale impuse la trecerea marfurilor peste frontiere, a prohibitiilor si cotelor comerciale de import - export, observam ca existenta acesteia presupune ca premisa un regim juridic vamal. Cu alte cuvinte, dupa expresia unor autori , regimul juridic vamal 'constituie un dat pentru interventia dreptului penal' in vederea sanctionarii contrabandei. Inexistenta unui asemenea regim juridic ar face inutila orice discutie in legatura cu infractiunea de care ne ocupam. Fara instituirea unor reguli la trecerea marfurilor peste frontiere, contrabanda, ca actiune de infrangere a legii (infractio, onis) nu ar fi existat niciodata.

In esenta ea este o frauda care afecteaza grav raporturile sociale din domeniul regimului vamal sau care intereseaza acest regim. Este o fapta de rea-credinta si de inducere in eroare a autoritatilor vamale in legatura cu situatia unor bunuri, generand nesiguranta si dezordine in sfera trecerii marfurilor peste frontiera, intr-un cuvant creeaza pericol social^[3].

Prin regim juridic vamal intelegem ansamblul dispozitiilor cuprinse in Codul vamal, in Regulamentul de aplicare a acestuia, precum si in alte acte normative interne si internationale ratificate de statul nostru si care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal. Aceste dispozitii reglementeaza controlul vamal al marfurilor si mijloacelor de transport, impunerea vamala prin aplicarea tarifului vamal si alte operatiuni specifice activitatii de vamuire.

In activitatea vamala precum si in reglementarile vamale se utilizeaza si notiunea de regim vamal. Potrivit art. 4 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al Romaniei^[4], regimul vamal semnifica totalitatea normelor ce se aplica in cadrul procedurilor de vamuire, in functie de scopul operatiunii comerciale si destinatia marfii. In conformitate cu aceleasi dispozitii, regimurile vamale sunt: punerea in libera circulatie, tranzitul, antrepozitarea vamala, perfectionarea activa, transformarea sub control vamal, admiterea temporara, perfectionarea pasiva, exportul.
Regimul juridic vamal nu se confunda cu regimul vamal, intre cele doua notiuni existand raporturi ca de la gen la specie, primul constituind notiunea generala, iar al doilea, notiunea speciala.

Regimurile juridice vamale au avut o evolutie istorica strans legata de evolutia principalelor institutii ale statului si a sistemelor juridice. Cu siguranta ca aparitia lor a fost determinata de interesul statului de a impune taxe si restrictii la frontiere. Primele reglementari in acest domeniu, cunoscute in antichitate se caracterizau printr-o diversitate a autoritatilor care le instituiau, dar si a formelor de aducere la indeplinire. Aceasta situatie s-a perpetuat de-a lungul intregului ev mediu in ciuda tendintelor de centralizare a puterii statale manifestate in anumite perioade. Explicatia se gaseste in aceea ca interesul statului se considera satisfacut prin incasarea unor sume de pe urma vamilor, indiferent daca aceasta incasare se realiza in nume propriu ori prin intermediari, iar pe de alta parte - prin inexistenta unui personal calificat in acest domeniu.

Fiind vorba de un interes financiar se intelege ca orice incalcare a normelor vamale era sanctionata cu fermitate. Cu toate acestea, reglementari riguroase si sistematizate in aceasta directie nu au aparut decat in epoca moderna.