Contractul de depozit

CONTRACTUL DE DEPOZIT

Notiune, caractere juridice, feluri

Notiune. Depozitul este contractul prin care o persoana numita deponent, remite spre pastrare un lucru unei alte persoane numita depozitar, cu obligatia pentru aceasta de a-l conserva si restitui in natura la cererea deponentului (art. 1591 C.civ.).

Caractere juridice. Este un contract real, nefiind valabil decat daca s-a facut traditiunea bunului; prin exceptie, el este valabil fara traditiune daca bunul se afla deja in posesia depozitarului sub orice alt titlu.

Simplul acord de vointa valoreaza antecontract de depozit.

Este un contract gratuit  prin natura lui si in acest caz unilateral, dand nastere la obligatii numai in sarcina depozitarului, dar poate fi si cu titlu oneros oneros si in acest caz sinalagmatic, creand obligatii contractuale in sarcina ambelor parti si fiind supus regulilor contractelor sinalagmatice.

Legea numai prezuma acest contract cu titlu gratuit, astfel ca, daca depozitarul este remunerat, este necesara existenta unei clauze exprese in contract in acest sens. Daca insa depozitarul desfasoara aceasta activitate de pastrare cu titlu profesional, se prezuma caracterul oneros al contractului.

Cum s-a precizat in doctrina, depozitul este un contract creator de raporturi de obligatii . In temeiul acestui contract, depozitarul devine doar un simplu detentor al bunului, neavand nici folosinta, nici posesia acestuia.

In consecinta, riscul pieirii fortuite a bunului depozitat va fi suportat de proprietarul bunului, de regula, deponentul, in aplicarea regulii res perit domino. Riscul contractului va fi suportat de depozitar, in calitate de debitor al obligatiei imposibil de executat, astfel ca nu are dreptul sa pretinda remuneratie, daca bunul a pierit fortuit.

Felurile contractului. Art. 1592 C. civ. distinge doua feluri de asemenea contracte: depozitul propriu-zis si sechestrul.

Depozitul propriu-zis este de trei feluri: depozitul voluntar (obisnuit), depozitul necesar si depozitul neregulat. Depozitul voluntar constituie dreptul comun in materia contractului de depozit ; depozitul necesar si neregulat contin o serie de reguli specifice care caracterizeaza regimul lor juridic, in rest fiindu-le aplicabil regimul depozitului voluntar.

Depozitul voluntar (obisnuit)

Conditii de validitate. Prezinta cateva trasaturi specifice consimtamantul, capacitatea si obiectul contractului.

Capacitatea partilor. Deponentul poate fi atat proprietarul bunului cat si un neproprietar, un uzufructuar, un locatar, un comodatar etc.

Deponentul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de administrare, iar depozitarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, necesara a incheia acte de dispozitie.

Potrivit dispozitiilor legale, in cazul in care depozitul este facut de o persoana capabila catre un depozitar incapabil, deponentul poate cere restituirea bunului atata timp cat se afla in detentia depozitarului.

Obiect al contractului pot fi doar bunurile mobile corporale.

Dovada contractului. Potrivit art. 1597, depozitul voluntar se face numai prin inscris, conditie ceruta insa ad probationem. Inceputul de dovada scrisa poate fi completat cu martori sau prezumtii.

Efectele contractului

Obligatiile depozitarului. Depozitarul are urmatoarele obligatii:

a) De a pastra lucrul primit in depozit. Art. 1599 prevede ca depozitarul trebuie sa se ingrijeasca de bunul primit in depozit intocmai ca de bunul sau propriu. Nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea depozitarului pentru prejudiciul suferit de bun din culpa sa. Ca regula, culpa se apreciaza in concreto, in functie de diligenta depusa in apararea propriilor bunuri, iar exceptional in abstracto, dupa tipul abstract al omului prudent si diligent, in urmatoarele cazuri:

cand el s-a oferit sa primeasca bunul in depozit;

cand depozitul este cu titlu oneros;

cand depozitul s-a facut numai in folosul depozitarului;

cand se stipuleaza expres in contract raspunderea pentru orice culpa.

Chiar daca depozitul este cu titlu gratuit, depozitarul nu are dreptul de a se folosi de bun fara permisiunea deponentului; depozitarul este obligat la restituirea fructelor produse de bun in masura in care au fos culese de el.

Document online: Contract de afiliere Referat: Contractul de donatie

b) De a restitui bunul depozitat. Depozitarul este obligat sa restituie chiar bunul ce i s-a remis in depozit. Daca depozitarul decedeaza, iar bunul este instrainat de mostenitorii lui cu buna-credinta, erezii sunt obligati la restituirea pretului primit sau la cedarea actiunii pentru plata pretului.

Neexecutarea acestei obligatii de restituire da dreptul deponentului fie la actiunea in restituire, daca bunul se afla la in posesia depozitarului, fie la actiunea in despagubire, daca bunul a pierit din vina depozitarului.

Daca depozitarul a facut cheltuieli necesare si utile cu bunul sau daca a suferit un prejudiciu datorita bunului, el are un drept de retentie asupra acestuia pana la plata integrala a debitului ce i se datoreaza.

Art. 1616 prevede ca depozitarul este obligat sa restituie bunul la simpla cerere a deponentului, chiar daca in contract a fost stipulat un termen care nu s-a implinit; in acest ultim caz, depozitarul are dreptul la daune-interese pentru nerespectarea termenului contractual daca contractul a fost si in interesul lui.

Obligatiile deponentului. Acestea difera dupa cum depozitul este gratuit sau oneros.

Daca depozitul este gratuit, deponentul are doar obligatia de a-si ridica bunul la termenul stipulat. Daca deponentul nu ridica bunul, depozitarul se va elibera de obligatiile sale prin procedura ofertei reale urmate de consemnatiune, lucru valabil si pentru depozitul oneros.

Deponentul poate avea si alte obligatii, dar extracontractuale: de a despagubi pe depozitar pentru cheltuielile utile si necesare facute cu bunul cat si pentru prejudiciul suferit de acesta datorita bunului sau.

Daca depozitul este oneros, pe langa aceste obligatii, deponentul are obligatia de plata a remuneratiei cuvenite depozitarului.

Depozitul necesar

1. Notiune, caracteristici. Depozitul necesar presupune existenta unor imprejurari exceptionale care constrang pe deponent sa faca depozitul, fara posibilitatea de a alege dupa vointa sa pe depozitar.

Asemenea evenimente care determina caracterul necesar al depozitului sunt: focul, ruina, naufragiul sau alte evenimente de forta majora.

Datorita conditiilor in care se incheie, dovada contractului poate fi facuta cu martori si orice alt mijloc de proba.

Depozitul necesar este supus in intregime regulilor depozitului voluntar.

Art. 1623 asimileaza in mod expres depozitul hotelier depozitului necesar si se refera la bunurile aduse de calatori in hoteluri, hanuri, vile,, moteluri etc. Se asimileaza depozitului hotelier si deci celui necesar depozitele facute de cei internati in spital, cele facute de public la garderoba teatrelor, operelor, unitatilor prestatoare de servicii etc.

Intrucat depozitul hotelier este remunerat, raspunderea depozitarului se apreciaza in abstracto pentru orice culpa.

Pentru furturile cauzate de straini, depozitarul nu raspunde daca dovedeste ca acestea s-au comis "cu mana inarmata sau in alt fel cu forta majora".

Depozitul neregulat. Este depozitul care are ca obiect bunuri consumptibile si fungibile si care, cu acordul deponentului, ingaduie depozitarului sa consume prin folosinta bunurile depozitate, urmand sa restituie la scadenta o cantitate similara de bunuri de acelasi gen si calitate.

In cazul depozitului neregulat, depozitarul devine proprietarul bunului depozitat, fiind obligat sa restituie la cerere bunuri in aceeasi cantitate, calitate si gen cu cele depuse.

Cu o mare aplicabilitate practica este depozitul neregulat avand ca obiect o suma de bani.

Sechestrul

Notiune, reglementare, feluri

1. Notiune. Sechestrul consta in depozitarea unui lucru asupra caruia doua parti potrivnice pretind a avea fiecare un drept prioritar, la o terta persoana pana la solutionarea litigiului dintre parti. (art. 1626-1634)

2. Feluri. Sechestrul este de doua feluri: conventional si judiciar.

Sechestrul conventional se realizeaza prin consimtamantul ambelor parti litigante care, pe timpul procesului, incredinteaza bunul unei terte persoane pentru a-l pastra si remite partii castigatoare dupa terminarea procesului. Acest sechestru urmeaza acelasi regim juridic ca si depozitul voluntar.

Sechestrul judiciar este dispus de instanta de judecata in timpul procesului in cazul in care exista un proces asupra proprietatii sau posesiei unui bun imobil sau mobil, ori aspra administrarii sau folosintei unui bun comun.

Instituirea acestui sechestru trebuie sa fie justificata de partea care il solicita (ex.: pericolul instrainarii bunului, al deteriorarii lui sau lipsa folosintei unui bun comun).

Este un depozit oneros, astfel ca culpa depozitarului se apreciaza in abstracto; in rest, urmeaza acelasi regim juridic ca si depozitul voluntar.

CONTRACTUL DE TRANZACTIE

1. Notiune, caractere juridice, conditii de validitate

Notiune. Art. 1704 C.civ. defineste tranzactia ca fiind contractul prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste prin concesii reciproce, prin renuntari reciproce la pretentii sau prin prestatii noi savarsite sau promise in schimbul renuntarii celeilalte parti la dreptul litigios sau indoielnic.

Tranzactia poate interveni atat in cursul unui proces inceput (cand litigiul se va stinge printr-o hotarare de expedient data de instanta judecatoresca) cat si in afara oricarui proces intre parti.

Tranzactia presupune ca elemente definnitorii urmatoarele :

- existenta unui drept indoielnic sau litigios intre parti care face sau ar putea face obiectul unui proces ;

- intentia partilor de a stinge acest litigiu pe cale sa se nasca sau deja nascut ;

- concesiile reciproce pe care partile le fac in scopul stingerii litigiului.

Caractere juridice. Este un contract sinalagmatic, ambele parti asumandu-si obligatii reciproce si interdependente. Fiind sinalagmatic, va fi supus rezolutiunii in cazul neexecutaii culpabile a obligatiilor de catre una din parti.

Este un contract oneros si comutativ, fiecare parte urmarind realizarea unui interes patrimonial a carui intindere este cunoscuta de la inceput.

Este un contract consensual, legea impunand forma scrisa a contractului ad probationem, indiferent de valoarea acestuia. Fiind ceruta doar ad probationem, se admite ca dovada se poate face cu martori sau prezumtii in conditiile dreptului comun.

In cazul in care prin tranzactie o parte transmite celeilalte un bun pentru care legea prevede conditia formei autenitice, atunci si tranzactia se va incheia tot in forma autentica (in acest caz tranzactia are efect constitutiv sau translativ de drepturi cu toate consecintele care decurg din acest efect : constituie just titlu, partea care transmite datoreaza garantie, este necesara indeplinirea formelor de publicitate imobiliara).

Astfel, tranzactia poate fi atat declarativa de drepturi (de cele mai multe ori, caz in care nu constituie just titlu, partea nu este succesoare in drepturi a celeilalte, astfel ca nu se datoreaza garantie, nu este necesara publicitatea daca prin tranzactie dreptul s-a consolidat in persoana partii care era deja inscrisa ca titulara a dreptului in cartea funciara), atunci cand partile doar isi recunosc reciproc drepturi pe care le-au dobandit anterior cat si translativa sau constitutiva de drepturi, atunci cand partile transfera de la una la alta anumite drepturi sau constituie drepturi noi, inexistente.

Conditii de validitate. Pe langa conditiile generale de validitate ale oricarui contract se impun anumite precizari:

Partile trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu pentru a contracta, deoarece tranzactia implica si renuntarea la un drept, care este un act de dispozitie.

Tranzactia nu poate avea un obiect ilicit si nici o cauza ilicita sau imorala.

Cauze speciale de nulitate ale tranzactiei. Potrivit art. 1712 C.civ., tranzactia se poate anula pentru eroare asupra persoanei contractantului sau a obiectului litigios cat si pentru violenta sau dol (in conditiile dreptului comun).

Este anulabila tranzactia facuta in temeiul unui titlu nul sau anulabil al carui viciu nu este cunoscut de parti; daca partile au cunoscut cauza de nulitate, ele nu mai pot cere anularea.

Este de asemenea anulabila tranzactia intemeiata pe acte ce se dovedesc ulterior false ori tranzactia facuta intr-un proces in care s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva despre care una din parti nu are cunostinta.

Daca tranzactia are un obiect unic iar din acte descoperite ulterior rezulta ca una din parti nu avea nici un drept asupra acelui obiect, ea este anulabila.

Efectele contractului de tranzactie

De regula, tranzactia produce efecte declarative, partile recunoscandu-si reciproc drepturile aflate in litigiu.

Din efectul declarativ al acestui contract decurg o serie de consecinta:

1. tranzactia nu poate constitui just titlu pentru scurta uzucapiune de 10-20 de ani;

2. produce efecte retroactive, de la data nasterii drepturilor recunoscute prin tranzactie;

3. partile nu sunt obligate sa garanteze drepturile recunoscute prin tranzactie, nefiind succesoare in drepturi una fata de cealalta.

Exceptie. Este posibil ca partile prin tranzactie sa se oblige reciproc si la anumite prestatii noi (de a da, de a face sau de a nu face) inexistente anterior si in acest caz, contractul are un efect translativ sau constitutiv de drepturi. De exemplu, in cadrul unui proces de partaj al unui bun comun, una din parti renunta la dreptul sau asupra bunului in schimbul transmiterii de catre cealalta parte a unui drept asupra unui alt bun. Numai in acest sens, se poate vorbi de un efect translativ sau constitutiv de drepturi.

Efect extinctiv. Din momentul incheierii ei, tranzactia produce un efect extinctiv, adica drepturile recunoscute, constituite sau transferate prin intermediul ei nu mai pot face obiectul unei alte judecati intre aceleasi parti si aceeasi pretentie. Daca se realizeaza acest lucru, partea interesata poate opune exceptia peremptorie a tranzactiei, iar instanta va respinge actiunea.

Potrivit art. 1711 C.civ., tranzactiile au intre parti puterea unei sentinte neapelabile (hotarare judecatoreasca definitiva).