Sistemul notional al educatiei fizice si sportului

Sistemul notional al educatiei fizice si sportului

Stiintele isi construiesc limbi speciale care sunt fragmente ale limbii naturale. Limbajele stiintifice se deosebesc de limba uzuala prin exigenta mai mare, prin precizie, prin efortul de a realiza o corespondenta univoca intre semn si semnificatie.

Pentru a intelege Educatia Fizica si Sportul (E.F.S.), cel care o studiaza trebuie sa-si insuseasca limbajul stiintei E.F.S. asa numitul sistem notional, care este unul din elementele care justifica statutul de stiinta. Dupa A.Dragnea (2000), termenii utilizati sunt divizati in trei nivele conceptuale:

1.termeni comuni;

2.termeni specifici;

3.termeni generali.

Pentru a definii notiunile T.E.F.S. trebuie sa explicam termenul de "notiune" si cel de "categorie".

Notiunea, este o forma a gandirii care reflecta ceea ce este esential si general in lucruri. Este o forma logica fundamentala care reflecta insusirile esentiale necesare si generale ale unei clase de obiecte fiind numita si "concept". Se formeaza pornind de la perceptii si reprezentari. Nu se invata cuvinte, ci notiuni care reflecta realitatea si se exprima prin cuvinte.

Orice notiune are un continut si o sfera .Continutul se concretizeaza in totalitatea insusirilor esentiale ale unei categorii de obiecte. Sfera cuprinde clasele de obiecte care poseda aceleasi insusiri esentiale.

Matematicienii Euler si J. Venn recomanda reprezentarea raporturilor dintre sferele notiunilor ( multimi) prin raporturi intre cercuri

Fig. 3. Raportul dintre sferele notiunilor

Legat de sfera notiunilor se se explica si fenomenul de generalizare.

Generalizarea este operatia logica cu ajutorul careia trecem de la notiuni cu sfera mica la notiuni cu sfera mare. (fig. 3)

Notiunile de ordinul cel mai general ,ce numai pot fi generalizate se numesc "categorii".

Dintre categoriile care reflecta cele mai generale aspecte si relatii din natura distingem: materie, miscare, motricitate, cantitate, calitate, timp, spatiu, forma, continut, fenomen, realitate.

miscare - termen ce desemneaza o schimbare de pozitie si transformare suferita de un corp sau de una din partile sale, "o iesire din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a pozitiei corpului in spatiu, in raport cu unele repere fixe.(A. Dragnea, 2000)

motricitate - totalitatea actelor motrice efectuate de om cu ajutorul muschilor scheletici, pentru intretinerea relatiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice.

act motric - fapt simplu de comportament, realizat cu ajutorul muschilor scheletici, in mod voluntar, efectuat in scopul adaptarii imediate sau al constituirii de actiuni sau activitati motrice.

actiune motrica- sistem de acte motrice prin care se atinge un scop imediat, unic sau integrat intr-o activitate motrica.

activitate motrica - ansamblu de actiuni motrice incadrate intr-un sistem de idei, reguli si forme de organizare, in scopul obtinerii unui efect complex de adaptare a organismului.

exercitiul fizic - act motric repetat sistematic si constient in vederea realizarii obiectivelor educatiei fizice si sportului.

actiune motrica cu valoare instrumentala, conceputa si programata in vederea realizarii obiectivelor E.F.S. (A.Dragnea, A.Bota, 1999).

Disciplina sportiva, indica ansamblul ramurilor si probelor sportive ale caror structura, tip de efort, conditii si mod de organizare si de evaluare se aseamana.

Ramura sportiva poate fi definita ca un sistem de exercitii fizice care se realizeaza dupa reguli prestabilite si se desfasoara in conditii proprii.

Proba sportiva este un exercitiu fizic complex, care face parte dintr-o ramura sportiva, cu o structura proprie, realizata in conditii de concurs specifice, evaluat dupa un anumit cod si care permite specializarea sportivului 

Educatie fizica:

Definitie:

"Activitate care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in scopul maririi in principal a potentialului biologic al omului in concordanta cu cerintele sociale." (Terminologia E. F.S.)

"Activitatea in care sub indrumarea unui cadru de specialitate, persoane de varste diferite practica exercitiul fizic, in mod organizat, valorificand in mod extensiv exercitiul sub diferite forme, in vederea optimizarii dezvoltarii morfo-functionale si psihice, a dezvoltarii capacitatii motrice in concordanta cu cerintele sociale, in vederea realizarii idealului educativ, idealul E.F.S."

Educatia fizica este o componenta (latura) a educatiei integrale, care isi aduce o contributie esentiala la formarea personalitatii umane alaturi de celelalte laturi, intre ele existand o stransa interdependenta.

De mentionat sublinierea facuta de UNESCO, referitor la caracteristicile E.F.:

efect benefic asupra solutionarii unor probleme sociale, politice si economice fiind mijloc de diminuare a delicventei, violentei, criminalitatii si toxicomaniei.

contributia la integrarea sociala, inclusiv a persoanelor dezavantajate fizic.

contributia la sporirea productivitatii muncii prin imbunatatirea formei fizice si a sanatatii.

contributie la prelungirea varstei active de munca, a pensionarii, ca si a ameliorarii situatiei persoanelor in varsta si a handicapatilor.(Bontas)

Caracteristicile fundamentale ale E.F.S.:

este fiziologica prin natura exercitiilor;

este pedagogica prin metoda;

este biologica prin efecte;

este sociala prin organizare;      

Alte caracteristici ale acestei activitati:

are un caracter accesibil pentru oricine, pentru orice varsta;

are un caracter formativ, pregateste subiectii pentru viata, integrare sociala;

nu exclude caracterul competitiv.

La ora actuala E.F. acopera o sfera mai larga, ea referindu-se nu numai la activitatea desfasurata la nivelul scolii, ci se adreseaza si altor categorii de oameni, determinand reconsiderari in sfera continutului, a organizarii si a finalitatilor acestei activitati. 

Educatia fizica are mai multe subsisteme determinate de ontogeneza umana:

1. educatia fizica a tinerei generatii, care cuprinde:

invatamantul prescolar;

Document online: Organisme si alimente modificate genetic Document online: Remediu cu ardei iuti contra durerilor sciatice

invatamantul primar;

invatamantul gimnazial;

invatamantul liceal;

invatamantul profesional;

- invatamantul superior;

2. educatia fizica profesionala, se refera la diferite specialitati care solicita eforturi fizice: aviatorii, scafandrii, geologii, cosmonautii, militara;

3. educatia fizica in cadrul educatiei permanente, pentru toate varstele.

In cadrul sistemului de E.F., subsistemul E.F .a tinerei generatii, poate fi considerat temelia pe care se sprijina celelalte esaloane ale sistemului de E.F.S.

Sarcina fundamentala a E.F. este:

optimizarea dezvoltarii biologice a fiintei umane cu referire la:

optimizarea dezvoltarii morfo-functionale;

optimizarea aptitudinilor motrice;

formarea priceperilor si deprinderilor motrice de baza, aplicativ-utilitare si specifice;

prevenirea si corectarea unor deficiente de atitudine;

dezvoltarea din punct de vedere psihic si formarea personalitatii umane.

Educatia Fizica, ca activitate motrica se desfasoara in doua moduri distincte:

ca proces bilateral, care presupune o activitate desfasurata in timp, permanent si continuu, sub indrumarea unui cadru de specialitate cu atributii precizate concret in vederea transmiterii de informatii spre subiecti. Acestia prin efort fizic si intelectual trebuie sa insuseasca cele transmise de profesor si in acelasi timp sa participe constient si activ la propria lor pregatire.

ca activitate independenta, realizata individual sau in grup, in timpul liber al subiectilor si fara prezenta profesorului (conducatorului).

Sportul - activitate specifica de intrecere, in care se valorifica intensiv formele de practicare a exercitiului fizic, in vederea obtinerii de catre individ sau colectiv perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate intr-un record, o depasire proprie sau a partenerului.

Sportul este un fenomen social si a luat amploare dupa reluarea Jocurilor Olimpice de la Atena din 1896.

Caracteristici:

1.     caracter formativ dar spre deosebire de E.F., urmareste valorificarea maximala a inclinatiilor si talentelor, in una din ramurile de sport.

2.     in sport au acces doar cei cu aptitudini deosebite, selectia fiind stricta;

3.     sportul vizeaza performante maxime;

Structura:

Se remarca cele patru subsisteme ale sale:

sportul pentru toti;

baza de masa a sportului de performanta;

sportul de performanta;

sportul de inalta performanta;

Clasificarea sportului in functie de diferite criterii:

sporturi clasice si moderne;

sporturi olimpice si neolimpice;

sporturi nationale si internationale;

sporturi individuale, pe echipe si mixte;

sporturi de sezon si pentru tot anul;

sporturi cu caracter motric si amotric (sah, aeromodelism, navomodelism).

Sabin Dragoi considera sportul "cea mai desavarsita scoala din ciclul educativ al vietii, cea mai agila pentru a transpune in viata acel mens sana in corpore sano".

Capacitate - sistem de insusiri functionale si operationale in uniune cu deprinderile, cunostintele si experienta necesara, care duc la actiuni eficiente si de performanta.(Dictionar psihologic)

Capacitate motrica - ansamblul posibilitatilor motrice naturale si dobandite prin care se pot realiza eforturi variate ca structura si dozare.(Terminologia E.F.S.)

Mai poate fi definita ca fiind: un complex de manifestari preponderent motrice (priceperi, deprinderi), conditionat de nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice, indicii morfo-functionali, procesele psihice (cognitive, afective, motivationale) si procesele biochimice, metabolice, toate insumate, corelate si reciproc conditionate, avand ca rezultat, efectuarea eficienta a actiunilor si actelor solicitate de conditiile specifice in care se practica activitatile motrice.(A. Dragnea, 1984)

Clasificare:           

capacitate motrica generala, care cuprinde: priceperile si deprinderile motrice de baza si aplicativ-utilitare; aptitudinile motrice de baza: V.I.R.F si suplete;

capacitate motrica specifica, care cuprinde: priceperile si deprinderile motrice specifice; aptitudinile motrice specifice;

Crestere fizica - nivelul cantitativ al indicilor somatici ai individului, rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu.

Dezvoltare fizica - actiunea indreptata spre influentarea cresterii corecte si armonioase a organismului uman concretizat in indici morfologici(somatici) si functionali calitativi si proportionali cat mai apropiati de valorile atribuite in acest sens organismului sanatos la diferite varste.

Dezvoltarea fizica presupune doua categorii de indici:

v      indici morfologici(somatici), care sunt masurabili :inaltimea corpului, greutatea corporala, perimetrele, diametrele, lungimea segmentelor corpului;

v      indici functionali (fiziologici), care constituie "motorul" organismului uman;

Dezvoltarea fizica isi propune realizarea :

armoniei dintre cele doua categorii de indici;

armonia/proportionalitate in interiorul fiecarei categorii de indici;

mentinerea unui tonus muscular optim;

obtinerea si mentinerea unei atitudini corporale corecte atat globale cat si segmentare;

prevenirea si corectarea unor atitudini deficiente;

educarea marilor functii ale organismului si in mod special educarea actului respirator voluntar;

Dezvoltarea fizica este un proces natural, supus unor legi naturale si se manifesta in functie de conditiile sociale ale vietii si activitatii omului.

Conceptul de psihomotricitate

Motricitatea poate ti privita din doua perspecitve:

- ca fenomen observat din exterior (studiul structurii, formei,
genezei si invatarii miscarilor) ai carui factori si procese sunt explorate
descriptiv si explicativ printr-un demers interdisciplinar;

- ca proces privit din interior de catre subiectul implicat care simte,
alege, decide, comunica, ataca, riposteaza, deci care traieste subiectiv
miscarea; un astfel de studiu il realizeaza psihologia si subramurile
sale.

Abordarea psihomotricitatii se circumscrie celei de-a doua viziuni, cu afirmarea clara a unitatii aspectelor fizic, metric si psihic ale individului.

Psihomotricitalea este definita ca rezultat al integrarii functiilor motrice si mentale sub efectul maturizarii sistemului nervos, ce vizeaza raportul subiectului cu corpul sau . A. Maigre deceleaza ambiguitatea de care 'sufera' acest concept care tine de semnificatia asocierii a doi termeni ce desemneaza o realitate unica, in expresia ei duala corp-suflet.

Dupa Piaget si Wallon 'psihicul si molricul nu suni douil categorii distincte supuse, unul gandirii pure si celalalt mecanismelor fizice si fiziologice, ci dimpotriva, sunt expresia bipolara a unui singur proces, acela al adaptarii eficiente, suple la conditiile externe'. Motricitatea, oricat de rudimentara, participa treptat la constituirea inteligentei, prin structuri succesive. intre conditiile exterioare ale actului motric si conditiile sale subiective miscarea nu este doar un mecanism de executie, ci un circuit in care fiecare etapa, fiecare detaliu al operatiilor este expresia imediata a raporturilor stabilite intre individ si mediu.

Wallon considera ca 'miscarea redusa la contractia musculara care o produce sau la deplasarile in spatiu care urmeaza nu este decato abstractie fiziologica sau mecanica gestul molric are un dublu scop -sa produca o modificare a lumii exterioare declansand o actiune si sa faca sa rasune in sine lumea exterioara'.

Studiile de psihologie genetica au un rol aparte in fundamentarea conceptului de psihomotricitate, prin relevarea rolului activitatilor neverbale (corporale) in dezvoltarea functiilor cognitive. Miscarea influenteaza comportamentul copilului ca factor al temperamentului sau, stabilirea unor sindroame de insuficienta psihomolrica conducand si la tulburari de comportament. Dupa Piagel, baza formarii structurii gandirii este data de interiorizarea si coordonarea actiunilor motrice, dinamismul molor fiind punctul de plecare in dezvoltarea inteligentei.

O reala contributie la intelegerea psihomotricitatii au adus studiile referitoare la educarea si reeducarea psihomotrica. in tulburarile psihomotrice Guilmain recomanda o terapie complexa ce vizeaza trei aspecte: reeducarea activitatii tonice prin exercitii de atitudine, echilibru; reeducarea activitatilor de relatie prin exercitii de diminuare a sincineziilor si dezvoltare a coordonarii motrice; reeducarea controlului intelectual asupra functiilor afective.

V. Horghidan afirma ca prin educarea psihomolrica se urmareste atal dezvoltarea schemei corporale ('aspectul reflexiv'), cat si organizarea Eu-lui fata de lume ('aspectul extensiv').

Le Boulch accentueaza rolul modelelor de educatie fizica in dezvoltarea psihomotricitatii concepand psihocinetica ca metoda de pedagogie activa ce foloseste miscarea umana sub toate aspectele $alc; astfel, se poale educa simtul spatiului, al timpului, creindu-se premisele invatarii motrice eficiente.

Prin componentele de baza ale psihomotricitatii (schema corporala, lateralitate, ideomotricitalc, inteligenta motrica) devin posibile:

adaptarea pragmatica (invatarea tehnicilor profesionale, manuale sau intelectuale);

adaptarea sociala (modalitati de comunicare interpersonala);

adaptarea estetica (tehnici de expresie corporala);

adaptarea educativa (educatia fizica, antrenamentul sportiv etc).

PSIHOMOTRICITATEA

Sursa bibliografica: Albu, Psihomotricitate

Motricitatea poate fi privita din doua puncte de vedere:

1.     fenomen observat din exterior ( studiul structurii, formei, genezei si invatarii miscarilor);

2.     proces privit din interior de catre subiectul implicat, care simte, alege, decide, comunica,ataca, deci , traieste subiectiv miscarea;

Psihomotricitatea se integreaza in al doilea punct de vedere si poate fi definita : ca reultat al functiilor motrice, mentale sub efectul maturizarii sistemului nervos, ce vizeaza raportul subiectului cu corpul sau ( Paris 1990).

Dupa Piaget si Wallon, "psihicul" si "motricul" nu sunt doua categorii distincte supuse, unul gandirii pure, celalalt mecanismelor fizice si fiziologice, ci sunt expresia bipolara a unui singur proces, acela al adaptarii eficiente, suple la conditiile externe.

Modul de gandire psihomotric poate fi sintetizat astfel:

miscarile sunt strans legate de psihic si implica personalitatea in totalitate;

psihicul este strans legat de miscarile care ii conditioneaza dezvoltarea;

In concluzie : miscarea apare ca o forma de gandire, adica este in acelasi timp rezultatul proceselor psihice, dar si un factor de modelare a acestora ( A.Albu, C. Albu).

M.Epuran s-a preocupat de studiul psihomotricitatii si a definit-o ca "expresia maturizarii si integrarii funtiilor motrice si psihice la nivelul pretins de integrarea functionala buna a individului in ambianta".

DIRECTII SI OBIECTIVE ALE PSIHOMOTRICITATII

DIRECTII:

Corpul poate fi privit ca un mijloc de relatie cu sine, cu altii si cu mediul natural(spatiu, timp, obiecte).De aici rezulta cele trei directiigenerale ale motricitatii:

1.       realizarea relatiei cu sine; cuprinde coordonarea posturala bazata pe reflexe, cu caracteristicile sale, spatiale( cuprind axa corporala si aliniamentul corect al scheletului), ritmice (se bazeaza pe ritmicitatea respiratiei)  si energetice (pe concentrarea fortei la nivel abdominal).

2.       realizarea relatiei cu altii; acest lucru este important deoarece Eul corporal este perceput doar in functie de un partener privilegiat, ce asigura un cadru protector;

3.     contactul cu mediul inconjurator; depinde de legatura afectiva dintre mama si copil, mama fiind cea care ofera copilului posibilitatea studierii lumii exterioare si a obiectelor; modalitatea de manipulare a obiectelor si de exprimare a copilului este jocul;

OBIECTIVE ALE PSIHOMOTRICITATII:

Studiul psihomotricitatii ne explica acele aspecte pe care le foloseste copilul pentru a-si forma sistemul de miscari prin intermediul carora poate actiona eficient, spontan si rapid.

OBIECTIVE GENERALE:

v      cunoasterea si intelegerea elementelor constitutive ale psihomotricitatii;

v      cunoasterea , intelegerea si stapanirea comportamentelor de baza ale psihomotricitatii, pentru a obtine un comportament adecvat si a realiza un dialog eficient cu sine si cu mediul;

v      identificarea precoce a tulburarilor de psihomotricitate;

v      cresterea potentialului psihomotric prin intermediul expresiei, comunicarii si realizarii motrice,

OBIECTIVE SPECIFICE;

v    dezvoltarea chinesteziei, a perceptiei complexe a miscarii;

v    dezvoltarea capacitatii de miscare a organismului si de adaptare la diferite solicitari;

v    evaluarea potentialului psihomotric pentru punerea in evidenta a nivelului de crestere si dezvoltare, cat si a raportului dintre varsta biologica si cea cronologica;

v    formarea deprinderilor motrice de baza si aplicativ-utilitare;

v    dezvoltarea calitatilor(aptitudinilor) motrice ;

Problemele psihomotricitatii se adreseaza atat copiilor cu o dezvoltare normala cat si copiilor cu dificultati.

FACTORII CARE FAVORIZEAZA EVOLUTIA PSIHOMOTRICITATII

Exista factori de natura biologica si psihica. Dintre acestia amintim:

maturizarea nervoasa;

invatarea si experienta;

experienta si conduita motrica;

Etape in evolutia motricitatii

Exista trei tipuri de miscare:

1.     miscarile reflexe fiind formele cele mai simple de miscare, ele fiind actele reflexe cele mai bine cunoscute. O miscare reflexa se compune din trei faze : excitarea nervului senzitiv; excitarea centrului reflex intermediar; excitarea nervului motor si miscarea reflexa care o insoteste;

Excitatia senzitiva se inregistreaza pe baza receptorilor , clasificati de Sherrington in: exteroceptori, care inregistreaza senzatiile din mediul extern(vaz,auz, miros, palpare, gust) si interoceptori, care inregistreaza senzatiile din interiorul organismului( visceroceptori, proprioceptori). Proprioceptorii sunt reprezentati de : fusurile musculare, corpusculii Golgi din tendoane, corpusculii Vater-Pacini si terminatiile nervoase libere din capsula articulara si sinoviala. Senzatiile culese sunt transmise spre maduva spinarii pe calea radacinilor posterioare, prin fibre aferente mielinizate. Impulsul nervos ajunge la neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvei spinarii, de unde trece prin fibrele motorii spre muschi, inchizand astfel arcul reflex somatic spinal.

TIPURI DE REFLEXE- medulare

Reflexul miotatic (antigravitatonal), reflex medular care intervine in asigurarea pozitiei ortostatice si mentinerea tonusului postural.

Reflexul de destindere, contrar celui miotatic si consta in destinderea brusca a muschiului dupa o contractie exagerata.

Reflexul de flexie(nociceptiv), ca reactie de aparare in fata unui agent nociv , consta in contractia simultana a flexorilor intregului membru afectat.

Importante sunt si reflexele ritmice , la baza lor sta fenomenul de inductie succesiva, adica facilitarea unui reflex de catre un altul care l-a precedat . Alternanta ritmica dintre reflexul de flexie si extensie incrucisata explica mersul si alergarea.

Reflexe medulare patologice: reflexul Babinski; reflexul Hoffmann; Clonusul;

REFLEXELE TRUNCHIULUI CEREBRAL

Functia posturala este localizata in trunchiul cerebral, cerebel si ganglionii bazali.

Reflexe posturale : reactii statice locale, reactii statice segmentare, reactii statice generale ( R. Magnus).

Reactii de postura: reflexe de redresare, reactii de asezare, de sarire, de accelerare

2.     miscarile automate , sunt miscari involuntare care se produc prin obisnuinta, fara participarea constiintei(ex. mersul, mancatul , ridicarea de pe scaun, tricotatul sunt actiuni in care noi nu suntem constienti de functionarea fiecarui miuschi); aceste miscari sunt miscari perfectionate atat ca executie cat si ca economie functionala dar ele pot deveni oricand miscari coordonate de constiinta.

3.     actul motor voluntar poate fi divizat arbitrar in cinci etape :

Reprezentarea mentala  se obtine cu ajutorul memoriei vizuale, tactile, labirintice si kinestezice. Este neesar ca aceasta imagine sa fie comparata cu imaginea globala a corpului situat in timp si spatiu.

Legatura ideo-motrica, in care executia depinde de experienta anterioara care produce legaturi neuro-motorii.

Impulsul motric voluntar sau neuromotricitatea declanseaza miscarile elaborate de reprezentarea mentala.

Reglarea motrica  se realizeaza prin adaptarea automata a tonusului muscular, facandu-se la nivel medular, cortical si mai ales la nivelul centrilor automatici.

Executia motrica, este rezultatul final al acestui proces de reglare.

COMPONENTELE PSIHOMOTRICITATII

Dupa M. Epuran  psihomotricitatea se compune din urmatoarele elemente:

Schema corporala;

Coordonarea dinamica segmentara si generala;

Lateralitatea;

Coordonarea statica  - echilibrul;

Coordonarea perceptiv- motrica (perceptia spatiului, ritmului si a miscarilor proprii);

Rapiditatea miscarilor;

Ideomotricitatea;

I.Picq si P.Vayer disting trei tipuri de manifestari la copii:

CONDUITE MOTRICE DE BAZA: coordonarea oculo-motorie; echilibrul static si dinamic; coordonarea dinamica generala;

CONDUITE NEUROMOTORII: proprioceptivitatea; tonusul muscular;

CONDUITE SI STRUCTURI PERCEPTIV-MOTRICE: schema corporala lateralitatea; orientarea temporo-spatiala;

Aceste clasificari sunt realizate din punct de vedere didactic, intre diferitele elemente ale psihomotricitatii existand foarte multe legaturi.