PSIHOLOGIA VICTIMEI

1. NOTIUNI  DE VICTIMOLOGIE

Studiul fenomenului infractional nu poate fi complet daca nu avem in vedere ca orice act infractional aduce dupa sine si aparitia de victime. Domeniul stiintific care studiaza victima este victimologia.

Obiectul de cercetare si actiune al victimologiei actuale, ca latura a criminologiei, se refera la starea si conditia unei victime individuale sau generale, stare ce este confirmata prin criterii identificabile ca suferinta fizica, morala sau materiala. Aceasta stare rezulta din efectul si consecintele unei forme de agresiune (Pirozynski, Scripcaru & Berlescu, 1996).

Victimologia are o ferma si precisa delimitare ce opereaza in cadrul raportului dintre o forma de agresiune si efectul unei consecinte, confirmate de existenta unei victime si a victimizarii ei. Victimologia este un concept relational, in care tipurile de relatii nu sunt numai simple si directe, ci pot avea chiar un caracter polimorf, de la pasivitate la reactii tensionale, violente.

Analiza si cunoasterea rolului pe care il ocupa victima in activitatea infractionala si in cea judiciara, contribuie la formularea unor recomandari preventive si autoprotective in raport cu pericolul victimizarii.

Intr-un sens mai larg orice persoana poate fi un fel de victima. Astfel, toti suntem victime ale efectelor negative pe care le are civilizatia asupra noastra: ritmul de viata care depaseste uneori posibilitatile noastre de a face fata solicitarilor la care suntem supusi, poluarea etc. De asemenea, suntem victime potentiale ale unor accidente de circulatie, ale unor accidente de munca, iar unii dintre noi ne autovictimizam prin consumul exagerat de bauturi alcoolice, fumatul excesiv etc.

Prin victima se intelege orice persoana care fara sa-si fi asumat constient riscul, deci fara sa vrea, sufera direct sau indirect consecintele fizice, morale sau materiale ale unei actiuni sau inactiuni criminale (Bogdan & colab., 1983).

Statusul sau ipostaza de victima presupune actiunea unui agent victimizator, reprezentat de persoana infractorului. Nu orice persoana lezata intr-o actiune infractionala este neaparat si victima. Cel care pune in miscare o actiune infractionala, cel care initiaza aceasta actiune cu buna stiinta, nu poate fi considerat victima nici daca este grav ranit sau omorat in cadrul actiunii respective. Un spargator prins in flagrant si impuscat (de catre persoane abilitate prin lege) nu este victima. De asemenea nu pot fi considerate victime obiectele distruse de infractori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora.

Asa cum rezulta din studiul actelor infractionale, intre infractor si victima este de fapt o relatie de ordin social, o interactiune care constituie esenta actiunii delictuale. Exista infractiuni ale caror deznodamant tragic este conditionat de atitudinea si reactia victimei. Uneori, victima poate impiedica savarsirea infractiunii, poate schimba deznodamantul in favoarea sa, sau poate intrerupe desfasurarea acestui eveniment. Calitatile, atitudinea, comportamentul si reactia victimei actioneaza de multe ori asupra fortelor inhibitorii ale autorului potential, in functie de procesul dinamic ce inlesneste sau conditioneaza trecerea la savarsirea actului infractional.

2. FACTORI VICTIMOGENI

Situatia psihologica a victimei este foarte complexa. In cadrul actiunii infractionale, direct sau indirect, victima contribuie la activarea mecanismelor latente agresive ale infractorului. De aici rezulta notiunea de potential de receptivitate victimala, respectiv capacitatea de a deveni victima unor infractiuni.

O forma aparte de receptivitate o constituie impresionabilitatea victimei. Astfel, unele persoane devin victime prin gradul lor de naivitate, fiind impresionate de comportamentul si tinuta eleganta pe care unii o afiseaza, acordandu-le credit moral. De obicei, infractorii intelectuali, profita de acest lucru si determina victima sa participe in mod activ la actiunea infractionala. Persoanele astfel victimizate nu reclama fapta, pentru a nu fi considerate complice sau pentru a nu fi puse intr-o situatie penibila.

Contributia victimei la savarsirea unei infractiuni, nu se rezuma numai la provocare, ci ea consta din orice act care, direct sau indirect, antreneaza un mod de manifestare susceptibil de a deveni periculos. Pietonul care intra intempestiv si total neglijent in fata unui autovehicul in mers, cei care au o comportare nejustificata in relatiile sociale, de familie ori de munca si care atrag indignare, cei care nesocotesc in mod nepermis bunul simt, in toate asemenea situatii este posibil ca persoana vizata sa reactioneze impulsiv si sa savarseasca acte grave de violenta care, privite izolat, de cele mai multe ori nu au explicatie.

Interesul nostru pentru studiul victimei este cu atat mai mare, cu cat orice persoana poate deveni victima unei infractiuni. Psihologia judiciara urmareste stabilirea naturii reale a relatiei dintre infractor si victima. Aceasta inseamna sa studiem victima si infractorul in acelasi grup social, in aceeasi cultura sau subcultura in care relatiile sunt supuse evolutiei fie in sens pozitiv, fie negativ. In analiza unui caz trebuie sa cunoastem intreaga dinamica a evenimentelor, trebuie ca totul sa fie vazut in context si nu in afara lui.

Gradul de vulnerabilitate victimala depinde de doua categorii de factori:

a).factori personali: varsta, sex, pregatire socio-culturala, inteligenta, aspect bio-constitutional, caracteristici psiho-comportamentale, calitati morale, atitudini (infatuarea, aroganta, neglijenta, indiferenta, naivitatea) s.a.

b).factori situationali: medii, locuri frecventate, izolarea sociala, consumul de bauturi alcoolice, jocurile de noroc, relatiile extraconjugale, perversiuni sau inversiuni sexuale etc.

Realitatea confirma ca un numar insemnat de victime provin din randul copiilor, varstnicilor si femeilor.

Copiii prezinta o vulnerabilitate victimala crescuta datorita faptului ca sunt fragili sub raportul fortelor fizice si psihice, au o capacitate redusa de anticipare a actiunii agresorilor, imaturitate in aprecierea oamenilor si situatiilor, sunt sugestibili, creduli etc. Adesea infractorii ii utilizeaza pe copii drept complici la diverse actiuni.

Formele cele mai grave de victimizare a copiilor sunt: maltratarea fizica, incestul, violul, talharia etc.

Persoanele in varsta prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate victimala, deoarece forta fizica si psihica este mult diminuata. Prezinta de asemenea, deficiente senzoriale si motorii, dificultati la nivelul activitatii intelectuale, amnezie etc. De obicei locuiesc singure si in locuri mai izolate.

Agresorii acestui gen de victime provin de cele mai multe ori din familie, din anturajul apropiat (prieteni, vecini, persoane care le ingrijesc etc.) sau din cei “specializati” in acest gen de infractiuni. Formele cele mai frecvente de actiune sunt: furtul, talharia, violul, omorul, infractorii cautand sa-si insuseasca valorile materiale pe care victimele le detin (bani, valuta, bijuterii, tablouri, obiecte de uz casnic, imbracaminte etc.).

Prezentam un caz ce evidentiaza ca victimizarea femeilor in varsta care locuiesc singure, poate avea un mobil de ordin sexual:

In dimineata zilei de 1 septembrie 1993, intr-o localitate din judetul Cluj a fost gasita decedata in locuinta sa numita C.F. in varsta de 85 de ani. A fost anuntata fiica victimei. Leziunile de pe gatul mamei sale au dus-o la ideea ca aceasta fiind in varsta, a cazut, s-a lovit si a decedat. Nici rudele venite in graba pentru pregatirile de inmormantare nu s-au gandit ca ar fi vorba de o crima. Fiind in varsta si bolnava, toti se asteptau din moment in moment la moartea ei. Dar, un nepot al victimei, vazand numarul mare de leziuni de pe torace si gat, a intrat la banuieli. Moartea matusii fiind suspecta a sesizat politia si procurorul criminalist. Pana la venirea lor, rudele au facut curatenie in camera in care se afla decedata. Criminalistii nu au gasit nici o urma prin care sa depisteze faptuitorul. La autopsia cadavrului, din vaginul victimei s-au recoltat cateva fire de par.

In urma cercetarilor intreprinse, printre suspecti a fost inclus si vacarul comunei, I.I. in varsta de 23 de ani. Acesta a fost supus imediat unei testari cu poligraful (“detectorul de minciuni”). Chiar in timpul testarii suspectul I.I. a recunoscut ca el este autorul crimei. Din declaratiile acestuia a rezultat ca in seara zilei de 31 august 1993, dupa ce a adus cireada de vite in comuna, I.I. a consumat (pe la mai multe baruri din localitate) o cantitate apreciabila de bauturi alcoolice. Trecand pe langa casa batranei C.F., pe care o cunostea de mult, i-a venit ideea sa intre la aceasta. Stia ca locuieste singura in casa pentru ca de multe ori a ajutat-o la unele activitati gospodaresti. De fiecare data femeia l-a servit cu un pahar de tuica si i-a platit pentru munca efectuata. Era seara tarziu si afara ploua. Batrana se culcase, neasteptand un asemenea “musafir”. Cunoscand casa, I.I. a deschis usa de la intrare in camera si a patruns pe intuneric in incapere. Cu toata opunerea victimei, prin forta, violatorul a intretinut raporturi sexuale cu aceasta. Dupa realizarea violului, cand sa paraseasca locuinta, batrana l-a recunoscut si l-a amenintat ca il reclama la politie. Infractorul, pentru a nu fi descoperit, s-a intors la victima si a sugrumat-o cu ambele maini, aceasta decedand. Criminalul a parasit in graba casa. Dupa doua zile a fost arestat. La examinarile de laborator, pe imbracamintea autorului s-au gasit urme de sange, ce apartineau victimei.

In final, instanta l-a condamnat la 22 de ani inchisoare.

O categorie speciala a acestui gen de infractiuni este maltratarea persoanelor in varsta. Aceasta are loc in familie sau in institutiile de asistenta sociala, fiind infaptuita in diverse forme: agresiune fizica si psihica, deposedare de bunuri prin minciuna si inselaciune, privare de hrana si medicamente, izolare sociala etc. Toate acestea sunt fapte greu de stabilit, iar prevenirea si combaterea lor se realizeaza cu dificultate.

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

Femeile prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate victimala datorita unor particularitati psihologice proprii: sensibilitate, gingasie, finete, aspect fizic placut, forta fizica redusa, uneori credulitate, aroganta, indiferenta, consum de bauturi alcoolice, anturaj dubios etc., toate acestea fiind abil exploatate de infractori.

Cea mai intalnita forma de victimizare a femeii este violul. Acesta este expresia unei agresiuni sexuale exercitate de agresor asupra unei persoane de sex feminin, sub impactul fortei fizice sau a presiunii psihologice. De regula, violatorii provin fie din categoria persoanelor cunoscute, fie din categoria unor indivizi cunoscuti numai din vedere sau complet necunoscuti.

Pentru ilustrare prezentam doua cazuri:

(1). In perioada 1990-1992 la Politia Cluj s-au prezentat mai multe femei tinere, majoritatea studente si eleve, care reclamau faptul ca au fost victimele unor infractiuni de talharie si viol comise in zona padurii Hoia de catre un barbat in varsta de aproximativ 45 de ani. Dupa semnalmentele oferite de victime si modul de operare al infractorului, s-a stabilit ca in toate cazurile este vorba de acelasi autor. Victimele erau acostate dimineata in zona centrala a municipiului Cluj-Napoca, de obicei, in momentul cand acestea priveau vitrinele unor magazine. Foarte politicos, infractorul intra in vorba cu viitoarele victime, spunandu-le ca le poate procura imbracaminte (in special incaltaminte) la un pret avantajos. De asemenea lasa sa se inteleaga ca prin “relatiile” pe care le are, poate sa le rezolve un loc de munca. Daca acceptau, le conducea la o asa-zisa sora, sefa de unitate, la Cheile Baciului, unde are depozitata “marfa” si unde le poate perfecta angajarea. Din zona centrala a orasului tinerele (nu mai putin de 11 - care au reclamat !?!) erau conduse, de cele mai multe ori mergand pe jos, cativa kilometri buni, pana in zona padurii Hoia. Cand ajungea intr-un loc mai izolat, infractorul, dintr-o persoana amabila, chiar docila, se transforma brusc intr-o persoana dura, deosebit de agresiva. Prin amenintare si lovire viola victima si apoi o talharea, deposedand-o de bijuterii, obiecte de valoare si chiar de imbracaminte (unei victime i-a luat si cizmele din picioare). Dupa comiterea faptelor acesta disparea in padure abandonandu-si victima.

Dupa activitati complexe de investigare si supraveghere, intocmirea portretului robot si testarea la poligraf a unui numar mare de suspecti, s-a ajuns la identificarea acestui periculos infractor, in persoana lui S.G. in varsta de 45 de ani, de profesie strungar, divortat.

(2). In dimineata zilei de 26 februarie 1997 la Politia Municipiului Cluj-Napoca s-a prezentat numita M.R. in varsta de 18 ani, eleva, care a reclamat faptul ca in noaptea de 25/26 februarie 1997 a fost victima unui viol.

In seara zilei de 25 februarie 1997 orele 19:30 a fost acostata intr-un parc din zona centrala a municipiului Cluj-Napoca de catre un tanar in varsta de aproximativ 20 de ani. Acesta a servit-o cu o tigara si ea a acceptat. Au discutat cateva minute, timp in care tanarul a invitat-o la o cafea. Aceasta a refuzat, motivand ca nu doreste, moment in care s-au despartit, fiecare mergand in directii diferite.

Victima s-a mai plimbat prin oras, iar la orele 21:30 a urcat intr-un autobuz pentru a merge acasa. Spre surprinderea ei, in autobuz s-a urcat si tanarul pe care l-a cunoscut in parc. Cand au ajuns in statia de la Autogara II Cluj, la insistentele tanarului de a servi impreuna o cafea si “ajutata” fizic de acesta, eleva M.R. a coborat din autobuz. De aici a fost condusa fortat pana intr-un imobil de pe strada Garii, unde sub scara de intrare in subsolul imobilului, dupa ce agresorul a lovit-o cu capul de perete, M.R. a fost obligata sa intretina relatii sexuale cu acesta.

In urma activitatilor intreprinse de catre politisti a fost identificat autorul violului in persoana lui C.I. in varsta de 22 de ani, de profesie zidar, necasatorit, care in urma testarii la poligraf a recunoscut fapta comisa.

O alta modalitate de victimizare a femeii este maltratarea si chiar uciderea acesteia de catre sot. Cauzele care duc la acest gen de infractiuni sunt diverse: conflicte intrafamiliale, gelozie, infidelitate conjugala, alcoolism sau unele boli psihice de care sufera sotul.

De o complexitate aparte sunt unele cazuri in care sotia maltratata, ajunge in postura de criminal, ucigandu-si sotul.

Dintre cazurile de acest gen, prezentam cate un exemplu:

* In dimineata zilei de 13 mai 1996, Politia Cluj a fost sesizata telefonic despre faptul ca intr-o garsoniera din municipiul Cluj-Napoca a avut loc o explozie care a provocat si victime.

Echipa de cercetare s-a deplasat la fata locului si a constatat ca explozia a avut loc, iar in interior se afla cadavrul femeii C.K. in varsta de 25 ani care prezenta multiple plagi prin intepare in zona toracica, iar gatul acesteia era sectionat aproape in intregime.

Investigatiile efectuate au stabilit faptul ca victima C.K. era casatorita si avea un copil in varsta de 2 ani. Sotul (28 de ani) acesteia a lipsit o anumita perioada de timp din tara, fiind plecat la o specializare. Cand a revenit in tara, a constatat ca sotia vrea sa divorteze, deoarece a cunoscut un alt barbat cu care intentiona sa se casatoreasca. Surprins si nemultumit de aceasta situatie, sotul (in seara zilei de 12 mai 1996), dupa ce a consumat bauturi alcoolice, a avut o “discutie” cu sotia, dicutie care s-a transformat intr-o altercatie, culminand cu aplicarea mai  multor lovituri de cutit. Cand si-a dat seama ca sotia a decedat, a deschis gazul si in garsoniera a avut loc o explozie, in urma careia a suferit arsuri foarte grave. Dupa 7 zile acesta a decedat la spital.

* In luna iulie 1995 a fost transportat de urgenta la spital, O.T. in varsta de 39 de ani dintr-o comuna din judetul Cluj. Acesta prezenta o plaga prin intepare in zona abdominala. La scurt timp dupa internare, in urma complicatiilor survenite, O.T. decedeaza.

Din relatarile sotiei acestuia a rezultat ca victima fiind in stare avansata de ebrietate a cazut intr-un cutit, autoaccidentandu-se.

Dupa o anumita perioada de timp (in anul 1996) cercetarile cu privire la acest caz au fost reluate de catre politie si procurorul criminalist. S-a dispus testarea la poligraf a sotiei victimei, O.M. in varsta de 40 de ani, casnica. In timpul testarii, O.M. a revenit asupra declaratiilor date initial cu privire la asa-zisa autoaccidentare a sotului. Aceasta a relatat ca sotul in mod frecvent consuma bauturi alcoolice, iar cand ajungea in stare de ebrietate de fiecare data o batea si uneori o intepa cu cutitul (prezentand urme vizibile). Intr-un asemenea moment, nemaisuportand “tratamentul” la care era supusa din partea sotului, O.M. a luat un cutit si l-a injunghiat pe acesta in abdomen.

In general, barbatii provoaca un numar mai mare de victime decat femeile. Acest lucru este explicabil prin faptul ca barbatii sunt mai agresivi decat femeile si se implica mai mult in situatiile conflictuale violente.

Se apreciaza ca sunt si profesii cu o vulnerabilitate victimala ridicata, iar altele cu una mai scazuta. Printre profesiile din randul carora se recruteaza mai multe victime se afla cele de factor postal, vanzator, casier, taximetrist, reporter, personalitate politica etc. Explicatia consta in faptul ca astfel de profesii implica prezenta persoanelor respective in locuri izolate unde pot fi atacate cu usurinta. Vulnerabilitatea victimala poate fi atenuata prin gradul ridicat de socializare si integrare psihosociala pe care il implica unele profesii.

S-a constatat ca “timpul” si “spatiul” constituie factori victimogeni. Astfel, in zilele de sambata si duminica, numarul victimelor este mai mare decat in celelalte zile ale saptamanii, iar spatiile inchise si izolate favorizeaza comiterea unor infractiuni cu violenta.

3. COMPORTAMENTUL  VICTIMAL

Victima nu este implicata in mod identic in derularea unui act infractional, iar interactiunea comportamentala a celor doi “parteneri” are caracteristici diferite. In faza preinfractionala relatiile dintre cuplul infractional (infractor-victima), de cele mai multe ori, sunt de indiferenta. De regula, initiativa apartine infractorului, atitudinea viitoarei victime fiind aproape nerelevanta pentru declansarea actiunii infractionale.

In faza infractionala raporturile functionale dintre infractor-victima nu se modifica in mod esential, exceptand cazurile cand prin comportamentul manifestat victima il determina pe infractor sa isi schimbe planul de actiune sau chiar sa renunte la unele din obiectivele sale. Comportamentul victimei din aceasta faza este marcat atat de modul de actiune al infractorului, cat si de starile emotionale puternice pe care le traieste (teama, frica, spaima, groaza).

Activismul comportamental al victimei se accentueaza substantial in faza postinfractionala, in special pe parcursul desfasurarii anchetei penale si a cercetarii judecatoresti, avand uneori un rol decisiv in derularea acestora.

Devenita parte in proces, victima poate oferi informatii utile pentru mersul cercetarii, in special, pentru stabilirea identitatii infractorului si a reconstituirii infractiunii. Desi foarte valoroase declaratiile victimei, acestea trebuie analizate si verificate minutios, cu competenta si responsabilitate, deoarece pot intra in actiune unele mecanisme psihologice speciale care contribuie la denaturarea involuntara a faptelor.

In general, depozitia victimei despre evenimentul la care a participat depinde de mai multi factori: a) de modul in care a perceput evenimentul; b) de modul in care l-a pastrat in memorie; c) de modul in care poate sa si-l aminteasca; d) de modul in care poate sa-l exprime; e) de modul in care vrea sau este interesata sa-l exprime.

Memoria victimei poate fi distorsionata de urmatoarele surse: a) schemele cognitive la care victima raporteaza evenimentul b) trairea afectiva asociata evenimentului respectiv; c) informatiile posteveniment; d) modul de reactualizare a informatiei despre eveniment. Aceste surse de distorsiune trebuie raportate permanent la sugestibilitatea interogativa.

In cadrul actiunii infractionale, victima, dintr-o persoana oarecare devine “cineva”, de care se ocupa familia, autoritatile, mass-media etc. In aceasta situatie apare fenomenul psihologic numit “schimbare de rol”, care duce la modificarea comportamentului initial: persoana incepe sa traiasca noul rol, “pozeaza” in victima, accentueaza, amplifica actiunea infractionala. In acest fel victima castiga simpatii, se bucura de credit, simte nevoia de a fi compatimita.

Dorind sa aiba o pozitie cat mai favorabila in proces, victima poate “ajusta” faptele infractionale in mod constient, fie prin exagerari, fie prin omisiuni. In unele cazuri aceste ajustari sunt influentate de afectivitate, sugestibilitate, imaginatie etc. Jocul psihologic, dramatizarea - nu intotdeauna constienta - pe care o realizeaza victima, ne determina ca si fata de ea sa procedam cu acelasi spirit critic ca si fata de orice alt participant la actul infractional.

Depozitiile victimelor trebuie analizate cu grija, chiar cu circumspectie, intrucat ele joaca un rol special in procesul judiciar. O prudenta deosebita se impune in cazurile cand victimele sufera traumatisme, ca urmare a infractiunilor comise prin violenta, deoarece socul produs de traumatism poate denatura continutul obiectiv al depozitiilor.

Cu toate rezervele necesare fata de relatarile oferite de victime, in numeroase cazuri grave, mai ales in infractiunile de omor, acestea au un rol important in “dezlegarea enigmelor” care apar in elucidarea cazului. In aceste situatii putem obtine informatii cu valoare deosebita, din reconstituirea si descifrarea personalitatii, preocuparilor, viciilor, mentalitatii si obiceiurilor victimei, a activitatii desfasurate, precum si a cercului de relatii, a anturajului si locurilor frecventate cu predilectie, a miscarilor in timp si spatiu, mai ales in perioada anterioara producerii evenimentului infractional. Investigarea acestei perioade preinfractionale prezinta un interes prioritar si trebuie realizata nu numai strict tehnic, ci si prin modalitati de maniera psihologica, care sa dezvaluie aspectele “cheie” din viata si relatiile victimei.

Modul de reactie al victimei, psihologia acesteia pot oferi informatii utile cu privire la profilul psihocomportamental al infractorului. O semnificatie deosebita in procesul identificarii autorului de infractiuni comise prin violenta o reprezinta:

- datele referitoare la precizarea naturii juridice a faptei, pentru a stabili daca este vorba de omor, sinucidere sau moarte accidentala;

- datele privind stabilirea celui mai plauzibil mobil al savarsirii infractiunii;

- datele relative cu privire la precizarea circumstantelor esentiale ale evenimentului (de loc, timp, mod de comitere, alte imprejurari seminificative.);

- datele care definesc personalitatea victimei (nivel de educatie si cultura, calitati morale, temperamentale, atitudini, obiceiuri, echilibrul psihic, izolarea sociala, anumite vicii ascunse cum ar fi consumul de bauturi alcoolice, droguri, jocuri de noroc, relatii extraconjugale etc.);

- cercul de relatii al victimei (de familie, rudenie, vecinatate, de serviciu etc.), mediile si locurile frecventate, natura relatiilor (de prietenie, dusmanie, gelozie, indiferenta etc.);

- informatii cu privire la miscarea in timp si spatiu a victimei;

- informatii despre bunurile si valorile pe care le detinea victima, disparitia acestora;

- informatii cu privire la antecedentele penale, medicale si morale ale victimei;

In cazul infractiunilor cu violenta, situatia victimei poate lua mai multe variante posibile

-victime disparute;

-victime decedate;

- victime care supravietuiesc agresiunii, dar nu pot oferi date despre infractor din motive obiective (intuneric, infractor mascat, victima legata la ochi sau atacata prin surprindere);

- victime care supravietuiesc agresiunii si cunosc infractorul, dar nu-l denunta din teama de razbunare a acestuia;

- victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar nu-l denunta din motive personale (prieten, amant etc.);

- victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar in loc sa-l denunte, incearca sa ofere alte explicatii, protejandu-l pe infractor;

- victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar acuza o alta persoana pe care vrea sa se razbune;

- victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc infractorul, insa incearca sa puna pe seama acestuia si fapte pe care nu le-a comis;

victime care incrimineaza o anumita fapta ca fiind infractiune comisa asupra sa, cu intentia de a profita sau de a pedepsi pe cineva.

Actuala reglementare penala si procesual penala este centrata aparent firesc, pe persoana infractorului, fara a acorda atentia care se cuvine  victimei infractiunii si cu atat mai putin protectiei acesteia.

In democratiile traditionale protectia victimei este asigurata printr-o stransa cooperare intre politie, procuratura, instantele de judecata, diverse institutii din sfera serviciilor sociale, sanatate, educatie si organizatii neguvernamentale. Mecanismele de coordonare instituite permit identificarea cu claritate a atributiilor specifice fiecarui compartiment din aceasta structura si promovarea celor mai eficiente masuri de solutionare a unor astfel de cazuri.

Din studiile elaborate in domeniul victimologiei, rezulta ca: intre 25% si 50% din totalul cazurilor de omucidere sunt provocate de victima; in majoritatea cazurilor de victimizare, actiunea agresorului a fost facilitata involuntar de victima, prin neluarea unor masuri elementare de autoprotectie; circa 50% din omucideri sunt comise fie la domiciliul infractorului, fie la cel al victimei; de obicei, infractorii si victimele infractiunilor cu violenta se cunosc si locuiesc in aceeasi zona; aproximativ 55% dintre victime sunt tineri intre 17 si 35 de ani; in grupa de varsta de peste 60 de ani, procentul victimelor din randul femeilor este de 3 ori mai mare decat al barbatilor; 68% din victimele infractiunilor de talharie au fost atacate in apropierea domiciliului; iluminarea stradala nu impiedica infractorii sa comita fapte penale; prezenta unor martori potentiali nu protejeaza populatia de victimizare (Abraham & Iasnic, 2000).

In tarile cu democratie avansata, conform atributiilor ce ii revin, politia acorda victimei ajutor de urgenta (prim ajutor medical, transportarea la cea mai apropiata unitate sanitara, la o resedinta sigura etc.), precum si sprijin in a contacta agentiile de asistenta sociala si juridica. Pe tot parcursul procesului penal, politia realizeaza legatura intre procuratura, instanta de judecata si victima, furnizandu-i acesteia informatii in legatura cu variantele legale pe care le are la dispozitie, evolutia anchetei, statutul juridic si locul in care se afla agresorul etc.

Expertizele si procedeele speciale de interogare a victimelor (mai ales in cazul copiilor si a femeilor agresate) sunt concepute si realizate de specialisti in diferite domenii (psihologi, sociologi, medici etc.). Victima trebuie contactata cat mai rapid posibil dupa consumarea evenimentului, atat pentru a impiedica eventualele actiuni de intimidare din partea agresorului, cat si pentru a-i acorda sprijin moral.

Se impune ca legislatia romana sa se armonizeze cu prevederile documentelor internationale si in domeniul protectiei victimei.

4. CLASIFICAREA VICTIMELOR

Comportamentul uman nu poate fi etichetat si clasificat in categorii individuale strict distincte si clar stabilite, orice clasificare avand un caracter mai mult sau mai putin arbitrar.

Incercarile de clasificare a victimelor implica o multitudine de dificultati care tin atat de marea diversitate a infractiunilor, cat si de responsabilitatea si rolul avut de victima in comiterea infractiunii, de faptul ca victimele apartin tuturor categoriilor de variabile: varsta, sex, pregatire generala si profesionala, rol-status socio-economic etc.

O clasificare victimala riguros stiintifica poate constitui si un instrument deosebit de util pentru prevenirea victimizarii multor persoane.

Cu toate problemele pe care le ridica victima, numerosi autori au incercat sa realizeze diverse clasificari, in functie de o serie de criterii si variabile. Astfel, criminologul german Hans von Hentig (1948), pe baza sintezei unor criterii psihologice, biologice si sociale distinge victimele innascute (born victims) de victimele societatii (society - made victims). Conform acestei clasificari se disting 13 categorii de victime: victime tinere, victime varstnice, victime femei, consumatorii de alcool si stupefiante, imigrantii, minoritatile etnice, indivizii normali, dar cu inteligenta redusa, indivizii (temporar) deprimati, indivizii achizitivi (lacomi), indivizii destrabalati si desfranati, indivizii singuratici (izolati), chinuitorii (torturantii) si indivizii “blocati” (in datorii) si “nesupusii” (mai greu victimizati). Fiecare dintre aceste tipuri de victime prezinta caracteristici comportamentale specifice care le confera un grad sporit de victimizare (Bogdan & Santea, 1988).

Criticand clasificarea lui Hans von Hentig, criminologul american Stephen Schafer (1977) arata ca aceasta nu se refera la caracteristicile victimelor, ci mai degraba la tipurile de situatii psihologice si sociale.

Schafer propune o clasificare mai consistenta sub aspectul logico-stiintific, criteriul acesteia fiind gradul de participare si de responsabilitate al victimei in interactiunea ei cu infractorul.

Tipologia victimala a lui Stephen Schafer cuprinde:

1).Victime care anterior faptului infractional nu au avut nici o legatura cu faptasul. Victima nu are nici o parte de vina in actul infractional; incidental victima s-a aflat la locul infractiunii. Astfel, este cazul functionarului de la ghiseul unei banci care nu are nici o legatura cu infractorul, el devine victima numai pentru ca, intamplator, la ora respectiva se afla acolo.

In cazurile de acest tip, actiunea infractorului este rezultatul unei decizii unilaterale luate de el, victima sub nici un aspect nu are vreo parte de vina, caracteristicile sale fizice sau psihice nu sunt determinante.

2).Victime provocatoare sunt acelea care anterior victimizarii lor au comis ceva, constient sau inconstient, fata de infractor. Asemenea cazuri pot fi intalnite atunci cand cineva (victima ulterioara) se comporta arogant fata de viitorul infractor sau daca nu isi tine o promisiune data solemn ori daca intra in relatii “amoroase” cu iubita infractorului etc. Multe fapte de acest fel pot starni instinctele agresive ale raufacatorului, care apoi “trece usor la act”, victimizandu-l pe cel care i-a provocat starea de frustrare.

3).Victime care precipita declansarea actiunii raufacatorului. Este cazul persoanelor care, prin conduita lor, influenteaza raufacatorii in a comite infractiuni, desi intre cei doi protagonisti nu a existat o legatura. Comportamentul neglijent al viitoarei victime il incita pe infractor (persoana care tranteste portierea autoturismului, dar uita sa o incuie; femeia care umbla seara prin locuri putin frecventate si are o costumatie provocatoare etc.).

Schafer sublimia ca oricat de ademenitoare ar fi “ocaziile”, ele nu au nici un efect asupra unor persoane care sunt perfect integrate in societate si accepta normele moral-legale. Totusi si in aceste cazuri o parte din vina apartine victimei, care prin comportamentul neglijent, prin lipsa de grija fata de bunuri sau propria persoana o fac sa devina prada usoara pentru infractori.

4).Victime slabe sub aspect biologic, ale caror slabiciuni fizice si psihice trezesc ideea comiterii unor acte criminale impotriva lor (copiii, batranii, debilii fizic sau mintal). Desi constitutia biologica, lipsa posibilitatii de aparare adecvata sau chiar de raportare ulterioara faciliteaza sau chiar precipita comiterea infractiunii, totusi victima nu poate avea nici o parte din responsabilitate. O parte din responsabilitate le revine persoanelor care, prin gradul de rudenie sau profesiune, isi neglijeaza datoria expunand la victimizare pe cei fata de care au raspunderi moral-legale.

5).Victime slabe sub aspect social sunt considerate de autor acei indivizi care, prin statusul de etnici minoritari sau apartinand unor religii neagreate de catre comunitate, fara sa aiba nici un fel de vina reala personala, cad frecvent victime agresiunii manifestate de catre reprezentantii comunitatii. Populatia de culoare din anumite tari cu ideologie rasista, diversele secte ale unor religii neagreate de majoritatea populatiei, constituie victime fata de care linsajul se aplica unori cu destul zel.

6).Victime autovictimizante sunt acele persoane care orienteaza agresiunea catre propria persoana, ele insele ajung sa devina proprii lor criminali. Toxicomaniile, suicidul, cartoforia etc. sunt acte deviante sau chiar criminale in care cel lezat joaca rolul dublu de criminal si de victima, responsabilitatea nicidecum nu poate fi impartita in aceste cazuri intre infractor si victima.

7).Victime politice sunt persoanele care au de suferit din cauza convingerilor lor, convingeri care nu trebuie sa se materializeze neaparat in actiuni.

O interesanta tipologie este cea pe care criminologul Wolf Middendorf o face victimei escrocheriei (Bogdan & Santea, 1988). Aceasta tipologie cuprinde patru categorii de victime escrocate:

1).Victima “generoasa”, care este deseori pagubita nu prin faptul ca ar dori vreun avantaj material din relatia cu infractorul, ci din cauza disponibilitatii sale de a sari in ajutorul oricui ii cere concursul. Falsii cersetori, care afiseaza diverse infirmitati fizice sunt profitorii naivitatii victimelor. Tot aici se incadreaza “generosii” care gazduiesc diverse persoane, dupa care se trezesc jefuiti de o parte din bunuri.

2).Victimele “bunelor ocazii” sunt cele ce fac cumparaturi ocazionale de la indivizi necunoscuti care se pretind a fi in “jena financiara momentana” si ofera la preturi derizorii diverse obiecte de mare valoare.

3).Victimele devotiunii si ale afectivitatii. In aceasta categorie intra religiosii fanatici, care sunt dispusi sa doneze bani, bunuri, sa renunte la proprietati etc. pentru a putea fi pe placul unor puteri supranaturale. Tot din aceasta categorie de victime fac parte si acele femei mai varstnice care vor sa se casatoreasca cu orice pret.

4).Victimele lacomiei si ale doritorilor de mari castiguri ilicite. In cazul acestora este greu de stabilit ce parte de vina are fiecare dintre protagonistii actiunii. Cumparatorii de actiuni ale caror valoare va creste imediat, finantatorii unor sisteme sigure de castig la ruleta, sunt mostre din infinitele variante pe care escrocii mai rafinati le utilizeaza pentru atragerea si jefuirea victimelor.

Fattah (1967) diferentiaza victimele dupa gradul de participare si implicare in comiterea actelor infractionale: nonparticipare; latent, predispus; provocator; participant; fals.

Aproximativ tot in baza acestui criteriu Lamborn (1968) stabileste sase categorii de victime, subliniind in special tipul de “intalnire” victima-infractor: initiere; facilitare; provocare; comitere, savarsire; cooperare; instigare.

Cea mai simpla clasificare pare a fi cea realizata dupa criteriul agentului victimizator: victime ale omorului, ale loviturilor cauzatoare de moarte, ale talhariei, ale violului, ale furtului, ale inselaciunii etc.