Criminalitatea organizata

Criminalitatea organizata

Notiunea de criminalitate internationala cuprinde totalitatea actelor infractionale internationale faptuite intr-o perioada de timp bine determinata, pe teritoriul tuturor statelor comunitatii internationale sau al unor anumite zone geografice, de catre persoane fizice.

1. Consideratii generale privind crima organizata

Crima organizata poate fi perceputa ca un produs social „patruns in viata noastra sociala si politica”, izvorat din tendinta diferitelor grupuri de a folosi criminalitatea ca mijloc de mobilitate sociala[1] si chiar de acaparare a puterii .

Potrivit teoriei dezvoltate de A.J. Ianni si Daniel Bell[3], la baza crimei organizate se afla un proces social . De exemplu in America, explica Daniel Bell, crima organizata reprezinta modul in care grupurile de emigranti saracite se ridica deasupra conditiei de ghetou si actioneaza pentru evitarea opresiunii si a discriminarilor. Este una din explicatiile ce sunt date existentei mafiei italiene sau altor grupari de crima organizata, cum ar fi organizatiile tong, triadele, yakuza, gruparile columbiene, rusesti, etc. .

Intr-o teorie similara, denumita teoria transmisiunii culturale, Edwin Sutherland[6] argumenteaza comportamentul criminal ca fiind deprins, invatat, iar acest fapt implica ceva mai mult decat simpla imitare. Cei ce devin criminali cunosc o asemenea evolutie atat datorita contactului lor permanent cu cei care incalca legea cat si datorita relativei lor izolari de cei care respecta legea.

Sociologii au considerat ca anumite zone sau medii incurajeaza delincventa, devenind terenuri propice pentru structurile crimei organizate. Succesul si bunastarea traficantilor de droguri si a altor infractori implicati in activitati criminale constituie modele demne de urmat pentru tineri in locurile in care nu exista alte alternative pentru progresul social[7]. Sursa crimei organizate isi gaseste astfel locul in destramarea si proasta functionare a sistemului (intelegand sistemul in ansamblul sau), ceea ce a facut ca, dupa schimbarile survenite in fostele state totalitare, crima organizata sa se dezvolte cu mare repeziciune, surclasand structurile de drept, spulberand circuitele bancare, acaparand clasa politica, reusind sa intimideze ori sa copleseasca sistemul represiv .

Privita ca fenomen, crima organizata este o creatie a ultimelor secole si a aparut in diverse puncte de pe glob (S.U.A., China, Japonia, Italia) in anumite conditii si avand cauze specifice de ordin istoric si social, sub diverse denumiri (mafia, yakuza, triade, etc.). Aceste organizatii criminale au abordat criminalitatea ca modalitate de obtinere a unor profituri ridicate prin savarsirea unor infractiuni specifice (trafic de droguri, trafic de persoane, trafic de armament, contrabanda, spalarea banilor, prostitutie, jocuri de noroc, etc.) [9].

In opinia lui F. Alder[10], crima organizata s-a manifestat totusi cu mult inaintea acestei perioade, chiar daca nu s-au folosit denumiri specifice. In acest sens, sunt exemplificate existenta traficului ilegal cu sclavi sau a uneia din cele mai vechi infractiuni ce a dainuit de la inceputurile navigatiei si pana in prezent, si anume pirateria.

De-a lungul timpului, s-a observat ca o serie de fapte si grupari specifice crimei organizate au fost nu numai tolerate de statele ce au obtinut profituri uriase in urma desfasurarii acestor activitati, dar structurile sociale s-au implicat si in comiterea si organizarea lor, fiind ulterior scapate de sub control. Spre exemplu, politica economica desfasurata timp de peste trei secole de Compania engleza a Indiilor occidentale a facut din China o adevarata natiune de opiomani si a dus la declansarea celor doua razboaie ale opiului[11]. Astfel, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, o treime din populatia masculina a Chinei era consumatoare de opiu. In vederea stoparii consumului de opiu, autoritatile chineze au somat pe toti negustorii straini sa-si aduca stocurile de opiu pentru a fi distruse, englezii protestand atunci cand cele 1400 tone de opiu ce le apartineau au fost aruncate la Canton in apele fluviului. Drept consecinta, la 4 aprilie 1840, regina Victoria a Angliei a declarat razboi imparatului Chinei, razboi pierdut de China, iar prin pacea de la Nankin in 1842, englezii obtineau insula Hong Kong, precum si stimularea comertului cu opiu. A urmat al doilea razboi al opiului (1856-1858) castigat de francezi si englezi, iar prin pacea de la Tianjin, China a fost obligata sa legalizeze comertul cu opiu contra unei taxe vamale, ceea ce a dus la cresterea importului, dar si la cultivarea macului, devenind primul producator de opiu din lume, cu 100.000 de tone, in perioada 1905-1908 . Acest lucru a facut ca opiul sa se raspandeasca nu numai in regiune, ci si in statele occidentale prin numarul mare de imigranti chinezi, indieni sau filipinezi. Aceasta perioada a facut sa se perfectioneze si sa se extinda organizatiile criminale denumite triadele chinezesti. In fata acestei situatii, Occidentul a interzis comertul ilicit cu droguri prin Conventia de la Shanghai din 1909, la care au participat S.U.A., Germania, Franta, Marea Britanie, Iran, Portugalia, Rusia si Cambodgia, ceea ce a constituit un inceput in lupta impotriva crimei organizate.

Ultimul deceniu al secolului XX s-a caracterizat printr-o veritabila schimbare in toate domeniile vietii economico-sociale si politice, a gandirii si a modului de viata. O doctrina retrograda de inabusire a drepturilor si libertatilor cetatenesti s-a prabusit, iar alta opusa si-a facut loc pe spatii geografice indeosebi in Europa de Est, dar si in Asia, Africa si America Latina[13].

Aceasta schimbare a avut repercusiuni si asupra criminalitatii, avand in vedere ca aceasta constituie suma unui ansamblu de factori favorizatori[14].

Dezvoltarea cailor de comunicatie si a mijloacelor de transport, a schimburilor comerciale si a turismului la scara mondiala, a permis deplasarea tot mai rapida a infractorilor in diferite tari pentru savarsirea de fapte penale, pentru a scapa de raspunderea juridica ori pentru a ascunde sau valorifica produsul infractiunilor. Aceasta tendinta a dus in primul rand la disparitia limitelor dintre national, regional si international si la intrepatrunderea problemelor politice, economice si sociale. In cadrul acestei tendinte globalizarea s-a extins si in sfera criminalitatii.

Deschiderea granitelor nu a condus doar la cresterea cooperarii economice, culturale si politice dintre state ci, coroborate cu instabilitatea economica si slabirea controlului la frontiera, a generat si o crestere a criminalitatii. A aparut astfel criminalitatea organizata la nivel transnational si transcontinental. Aceasta tipologie a infractionalitatii si-a indreptat atentia spre anumite domenii favorizate de climatul globalizarii, cum ar fi: traficul de droguri, traficul ilicit de arme, de materiale nucleare, terorismul, traficul de persoane, prostitutia, pedofilia, spalarea banilor, furtul si contrabanda cu obiecte din patrimoniul national, rapirea oamenilor de afaceri si vedetelor in scopul rascumpararii, coruptia din companiile multinationale, pirateria maritima si aeriana, etc. Crima organizata a imbracat un aspect mondializat, aducand atingere sigurantei publice si sigurantei nationale, tulburand buna desfasurare a activitatii organismelor economice, politice si sociale[15].

Formele de manifestare a criminalitatii organizate s-au diversificat de la o zi la alta, acestea trecand de la domenii traditionale, cum sunt jocurile de noroc, camata si prostitutia, la traficul cu opere de arta si obiecte arheologice furate, fraudele cu carti de credit, comertul cu animale si pasari rare, etc., ajungandu-se la organizarea activitatii infractionale dupa modelul companiilor legale (sectoare de preluare, productie, transport, valorificare, protectie)[16].

Organizatiile criminale sunt implicate tot mai mult in practici ilicite de dumping si inregistrarea unor pierderi fictive, operatiuni realizate deseori cu complicitatea unor functionari corupti.

Scaderea ofertei mondiale de organe umane pentru transplant constituie un aspect cu caracter de noutate exploatat de retelele de crima organizata. Ca urmare, s-a dezvoltat o piata neagra cu astfel de organe care exploateaza saracia, indeosebi in tarile slab dezvoltate, iar progresele inregistrate in tehnicile de transplant a organelor prelevate sunt de natura a spori aceasta activitate atat de sumbra[17].

Fata nevazuta a profiturilor ilicite realizate prin spalarea banilor cunoaste mijloace din ce in ce mai sofisticate, iar sumele uriase obtinute sunt valorificate de organizatiile criminale pentru a tine sub control importante institutii financiar-bancare sau economico-sociale, creandu-se de multe ori adevarate monopoluri prin inlaturarea concurentei.

Crima organizata urca spre varfurile societatii prin coruptie, cuprinzand institutii vitale ale statului, punand astfel in pericol siguranta nationala.

Cercetatoarea Louise Shelley este de parere ca sfarsitul secolului XX a insemnat si aparitia unui nou fenomen – globalizarea simultana a crimei, terorii si coruptiei, o adevarata trinitate a raului care se manifesta in intreaga lume[18]. Ea poate fi intalnita nu numai in tarile cele mai sarace din America Latina sau in Africa, dar si in America sau in tarile cele mai prospere din Europa. Mafia globala, pax mafiosi, partea intunecata a globalizarii, economia ilicita globala sunt cei mai recenti termeni care definesc aparitia crimei organizate transnationale.

Globalizarea desemneaza existenta si manifestarea unui set de procese care se produc in societatea internationala si care reflecta actiunea unor retele si sisteme cu caracter interregional. Aceste relatii si interactiuni sunt prezente in toate domeniile vietii sociale (cultura, economie, politica, juridic, militar si ecologic). Globalizarea este asociata cu deteritorizarea si cu reteritorializarea spatiului socio-economic si politic. Guvernarea globala desemneaza procesul prin care institutiile si organizatiile internationale si interguvernamentale elaboreaza si sustin reguli si norme ce guverneaza ordinea mondiala in toate aspectele vietii sociale contemporane, de la cultura la criminalitate, de la finante la viata spirituala)[19].

In ultimul deceniu, amenintarile criminalitatii organizate au devenit mai importante decat cele care s-au manifestat prin infruntarea blocurilor militare, in perioada Razboiului Rece. Nesocotind frontierele permeabilizate la maxim si ignorand statul de drept, crima organizata are puterea de a destabiliza tari si continente intregi.

Expertii afirma in unanimitate ca organizatiile criminale s-au adaptat la noua ordine a economiei mondiale si au stiut sa profite extraordinar de mondializarea schimburilor de marfuri si capitaluri[20].

Magnitudinea criminalitatii este perceputa doar odata cu declansarea marilor seisme financiare, cu proliferarea actelor teroriste finantate de organizatiile criminale si cu prabusirea imperiilor financiare construite din traficul de droguri si spalarea banilor.

Globalizarea, ca fenomen in desfasurare dinamica, ofera criminalitatii organizate facilitati care genereaza o veritabila explozie a tuturor tipurilor de trafic, din ce in ce mai greu de depistat, de urmarit si de stopat. Aceasta noua ordine mondiala a permis si consolidarea unei criminalitati noi, oportunista si agresiva, transnationala si tot mai bine organizata, care prospera profitand de diferentele intre legislatiile si practicile represive nationale[21].

Este evident faptul ca in momentul de fata criminalitatea organizata este direct legata de dezvoltarea economiei, de evolutia politicii si progresul stiintei. Criminalitatea organizata exploateaza cu maxima operativitate si eficienta atat progresele stiintei, cat si contradictiile si vidurile legislative nationale. Globalizarea a permis organizatiilor criminale sa-si optimizeze activitatile prin delocalizarea etapelor infractiunilor comise (pregatire, actiunea criminala propriu-zisa, plati, spalarea banilor proveniti din activitati ilicite, etc.)[22].

Imaginea globala a economiei reflecta interpenetrarea puternica intre economia criminala si economia legala, situatie favorizata de numeroasele evolutii geopolitice care se produc in lumea contemporana.

Se poate afirma faptul ca inainte de Tratatul de la Maastricht s-a constituit o piata europeana criminala care uneste Estul cu Vestul, in cadrul careia actioneaza gruparile criminale italiene, yakuza japoneza, triadele chinezesti, clanurile turcesti, rusesti, poloneze, gruparile pakistaneze, iraniene, nigeriene, precum si cartelurile din America Latina. Aceste grupuri criminale nu formeaza o super-mafie unificata, dar ele dezvolta raporturi care merg de la colaborare la conflict[23].

Globalizarea a consolidat „piata” internationala a crimei ca raspuns la cererea si oferta de produse si acte ilicite tot mai grave. In universul rarefiat al puternicelor organizatii criminale sunt initiate, derulate si finalizate activitati criminale de mare amploare, astfel incat fenomenul criminalitatii organizate, amplasat traditional la periferia societatii devine o prezenta activa si agresiva pe toate treptele societatii, inclusiv cele mai selecte, contribuind considerabil la diminuarea autoritatii statului.

Globalizarea determina profesionalizarea crimei organizate, care utilizeaza ultimele cuceriri in materie de tehnologie si comert pentru a-si extinde si perfectiona activitatile ilegale. Prin utilizarea computerelor, membrii retelelor criminale obtin, protejeaza si proceseaza informatiile de care au nevoie in desavarsirea operatiunilor lor ilicite. Dupa opiniile expertilor europeni, puterea criminalitatii organizate prezinta urmatoarele particularitati[24]:

● legaturile intre organizatiile criminale transnationale sunt tot mai puternice si mai complexe;

● internationalizarea tot mai extinsa a grupurilor criminale organizate;

● activitatea acestor supraputeri ale crimei organizate constituie o amenintare la nivel strategic pentru toate sistemele de drept nationale.

Criminalitatea organizata globalizata reprezinta un fenomen caruia i se acorda astazi o importanta din ce in ce mai mare, atat pe plan national, regional, continental si international, in sensul ca autoritatile au constientizat faptul ca aceasta problema nu poate fi rezolvata secventional, ci numai la nivel mondial.

In conceperea si punerea in aplicare a strategiei de prevenire si combatere a criminalitatii organizate trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte[25]:

necesitatea completarii cadrului legislativ prin elaborarea unor norme de incriminare a tuturor faptelor ilicite care se circumscriu fenomenului de criminalitate organizata, in deplin acord cu recomandarile si conventiile ONU, ale Consiliului Europei si Uniunii Europene;

cresterea gradului de performanta al serviciilor si autoritatilor de aplicare a legii, care sa opereze cu aceeasi suplete ca si organizatiile criminale. Aceste autoritati trebuie sa coopereze mult mai eficient prin intermediul canalelor de cooperare ale OIPC-Interpol, Europol sau ale celorlalte organizatii regionale;

ridicarea capacitatii structurilor specializate de anticipare a viitoarei criminalitati, a formelor de manifestare si metodelor folosite de gruparile criminale, ceea ce presupune o buna cunoastere a acestora, a scenariilor si resurselor de care dispun, percum si a punctelor vulnerabile in fazele de concepere, punere in aplicare si finalizare a actiunilor criminale;

cresterea capacitatii de supraveghere a comunicatiilor ce se realizeaza intre grupurile criminale, de urmarire a deplasarilor transfrontaliere a acestora, prin utilizarea bazelor de date existente;

conceperea si punerea in aplicare de catre autoritatile statale, a procedurilor unitare privind sechestrarea si confiscarea veniturilor provenite din activitati criminale;

necesitatea asigurarii primatului informatiei, prin cresterea capacitatii serviciilor specializate de penetrare informativa a structurilor criminale, precum si a organismelor si institutiilor din sfera economica si financiar bancara care au legaturi cu aceste organizatii criminale, mai ales in problema spalarii banilor;

initierea de programe speciale de formare pentru personalul serviciilor de investigatii, lucratori vamali, politia de frontiera, pentru identificarea tehnicilor folosite de infractori pentru traficul de persoane, droguri, contrabanda, etc.;

implementarea unor programe eficiente de protectie a victimelor si martorilor.

Organizatiile criminale transnationale vor exploata, tot mai mult, raspandirea pe plan global a informatizarii, a fluxului de capital si extinderea retelelor de transport care faciliteaza traficul ilicit de droguri, de persoane, de armament, a produselor de contrabanda, etc. Retelele criminale cu baza in America de Nord, Europa Occidentala, China, Columbia, Japonia, Israel, Mexic, Nigeria si Rusia isi vor extinde aria de actiune si obiectivele, vor corupe liderii unor state instabile sau fragile economic si vor patrunde in banci si afaceri, influentand sau chiar determinand sistemele de putere si natura regimurilor politice.

Criminalitatea transnationala este favorizata de existenta a trei elemente esentiale[26]:

permeabilitatea frontierelor si imposibilitatea autoritatilor de a controla tot ce intra si tot ce iese dintr-un teritoriu national;

diferentele de regimuri juridice si politice dintre tari, dublate de existenta unor reglementari contradictorii in materie bancara, comerciala, fiscala, precum si tratamentul juridic aplicat;

inexistenta unui Cod penal european si a unei veritabile vointe politice de a lupta organizat impotriva acestui fenomen.

2. Conceptul de crima organizata in doctrina internationala

La ora actuala asistam la o recrudescenta fara precedent a fenomenului criminalitatii care este amplificat prin trafic de droguri, acte de terorism si crima organizata, comise in scopul de a produce teama si insecuritate in randul populatiei, dar si o serie de delicte si crime, ce aduc atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, caracterizate prin omoruri, talharii, rapiri, jafuri cu mana armata si alte fapte care afecteaza siguranta civica si individuala.

Alaturi de violenta primitiva, ocazionala sau pasionala, se constata proliferarea violentei rationale, specifica criminalitatii organizate si organizatiilor criminale profesioniste. Asistam la o asa numita „internationalizare” a violentei si crimei organizate la nivelul diferitelor societati, state si natiuni, prin aparitia si proliferarea unor noi tipuri de crime si delicte, ce presupun noi forme de prevenire si combatere a violentei si criminalitatii organizate atat la nivel national cat si international.

In pofida intensificarii activitatii si interventiilor organismelor cu atributii de prevenire si combatere a criminalitatii in general, se constata o amplificare a actelor infractionale indreptate impotriva persoanelor si patrimoniului public sau privat, precum si o extensie a faptelor de coruptie si frauda in diferite sectoare ale vietii economico-sociale. In cadrul acestui climat infractional, criminalitatea organizata constituie cea mai periculoasa forma, cu un impact direct asupra starii de normalitate si siguranta civica. Astfel, forma cea mai periculoasa si virulenta a infractionalitatii organizate o reprezinta criminalitatea organizata transfrontaliera, un adevarat flagel ce ameninta toate statele lumii, deoarece toate pot fi exploatate in folosul capilor lumii interlope pentru care frontierele sunt ca si inexistente[27].

Formele criminalitatii organizate au capatat noi valente, extinzandu-si aria de cuprindere si sfera de activitate la cote alarmante, in contextul transformarilor geopolitice, economice si sociale cu care se confrunta in prezent comunitatea internationala[28].

Criminalitatea organizata constituie o problema sociala complexa ale carei modalitati de manifestare, repercusiuni si moduri de solutionare intereseaza atat factorii institutionalizati de control cat si opinia publica, ea devenind un fenomen deosebit de grav si periculos ce are consecinte distinctive si destabilizatoare asupra structurii institutiilor unui stat democrat, si un impact devastator  ce pune in pericol nu doar stabilitatea economico-sociala a statelor ci chiar securitatea si pacea natiunilor.

In aceste conditii, recunoscand faptul ca prin formele sale de manifestare, prin tendintele si dimensiunile sale, criminalitatea organizata reprezinta o amenintare serioasa, statele lumii au luat masuri de contracarare a acestui flagel, elaborand strategii de combatere ce au vizat doua coordonate principale[29]:

pe de o parte, au fost create structuri specializate de lupta impotriva diferitelor forme pe care le imbraca criminalitatea organizata, incercandu-se in acelasi timp o armonizare a legislatiei penale in domeniu;

pe de alta parte s-a intarit si diversificat cooperarea internationala intre state.

Punerea in evidenta a conceptului de criminalitate organizata a preocupat si preocupa specialistii din domeniile criminologiei, sociologiei si dreptului penal.

Una din sursele crimei organizate o constituie anormala functionare a sistemului social in ansamblul sau, acest lucru facand ca dupa schimbarile survenite in fostele state totalitare, crima organizata sa se dezvolte cu repeziciune, aproape la vedere, sa surclaseze structurile de drept, sa spulbere circuitele bancare, sa acapareze clasa politica, sa intimideze ori sa copleseasca sistemul represiv, sa constituie un pericol pentru siguranta nationala[30].

Primele incercari de definire juridica a criminalitatii organizate au demonstrat o preocupare evidenta din partea specialistilor pentru a combate fenomenul prin studiul stiintific al acestuia. Aceasta activitate intensa a penalistilor a capatat amploare in ultima perioada de timp, atat la nivel national, cat si in plan international, dar nu intotdeauna au reusite notabile pe plan legislativ. Astfel, se opereaza in multe state si la nivelul unor foruri stiintifice cu termeni cum ar fi „crima organizata” sau „organizatii criminale”, dar acestia nu sunt definiti juridic, existand chiar confuzii sub aspectul delimitarii lor.

PROIECT: Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul PROIECT: Ipoteca mobiliara asupra mobilelor detinute de soti

Preocuparile penalistilor in definirea criminalitatii organizate s-au evidentiat si cu prilejul Colocviului Asociatiei Internationale de Drept Penal, organizat la Budapesta in septembrie 1999.

In vederea delimitarii conceptelor de „criminalitate”, „crima organizata” si „mafie”, se impun a fi facute urmatoarele precizari[31]:

in primul rand, este necesar sa se faca o diferentiere clara intre conceptele de „criminalitate”, „crima organizata” si „mafie”;

in al doilea rand, trebuie facuta o delimitare clara intre cele doua concepte mentionate mai sus si organizatiile criminale compatibile cu acestea;

in al treilea rand, se impune fie schimbarea opticii cu privire la definirea conceptului de „mafie”, fie gasirea unui termen generic corespondent acestuia, dar care sa desemneze toate activitatile de tip mafiot.

Aceste trei concepte se diferentiaza intre ele prin:

v      gradul de periculozitate sociala a activitatilor infractionale compatibile cu fiecare segment infractional in parte, de natura sa afecteze sectoarele vietii economice, sociale si politice in stat;

v      nivelul de organizare si structurare a organizatiilor criminale, care se raporteaza la fiecare concept in parte;

v      metodele si mijloacele folosite de organizatiile criminale pentru atingerea scopului propus;

v      scopul urmarit.

Activitatile de tip mafiot presupun, in plus fata de cele asociate cu crima organizata, urmatoarele trasaturi caracteristice :

se dezvolta in concordanta cu evolutia structurilor statale, economice, politice si sociale;

prezinta un grad de periculozitate deosebit, deoarece urmaresc instituirea controlului asupra unor sectoare economice si niveluri de decizie;

in activitatea asociatiilor criminale de tip mafiot prevaleaza metodele de actiune agresive;

scopul final al activitatilor mafiei il constituie obtinerea unor castiguri ilicite uriase.

modul de structurare a asociatiilor mafiote urmeaza o linie traditionala care depaseste uneori un secol de vechime;

liderul asociatiei se bucura de o autoritate deosebita in randul membrilor acesteia, in majoritatea cazurilor avand drept de viata si de moarte asupra lor;

admiterea noilor membri in asociatie se face dupa o perioada de initiere si de testare a aptitudinilor infractionale, printr-un ritual specific;

toti membrii asociatiilor mafiote consimt sa respecte legea tacerii (omerta)[33], care presupune o interdictie absoluta de a colabora cu autoritatile, incalcarea acesteia atragand dupa sine pedeapsa capitala;

fiecare membru al asociatiei mafiote, in functie de treapta ierarhica pe care se afla, are un rol bine stabilit in activitatea infractionala la care urmeaza sa ia parte.

Delimitarea conceptelor de „criminalitate”, „crima organizata” sau „mafie”, de cel de „organizatii criminale” compatibile cu acestea prezinta o importanta deosebita pentru legiuitor. Nu pot fi incriminate prin lege conceptele de „criminalitate”, „crima organizata” sau „mafie”, deoarece acestea implica o diversitate de acte si fapte infractionale, sanctionate in mod individual de legiuitor si au o sfera de cuprindere greu de delimitat cu exactitate.

Conceptul de „criminalitate” trimite cantitativ, la un ansamblu de crime (comise, cunoscute si sanctionate) intr-un spatiu dat si calitativ, la procese de confruntari sociale complexe intre responsabilii controlului si reactiei sociale si autorii infractiunilor.

In acest sens, consideram ca termenul de „criminalitate organizata” este mai just si mai potrivit decat cel de „crima organizata”, din moment ce avem de-a face, in acest caz, cu un ansamblu de comportamente criminale de diverse tipuri, care se inscriu intr-o dinamica de confruntari si aliante colective, si nu numai cu acte criminale individuale si izolate.

Exista o ambiguitate conceptuala in materia criminalitatii organizate care, depasind planul teoretic, produce consecinte negative pe plan practic, in lupta efectiva impotriva fenomenului infractional generat de grupurile criminale organizate. In acest context, campania impotriva criminalitatii organizate creeaza uneori impresia unei lupte impotriva unui inamic aflat in ceata si de aceea orice clarificare conceptuala trebuie privita nu ca un simplu exercitiu teoretic, ci ca un instrument necesar din punct de vedere al practicii anticriminale. Ambiguitatea conceptuala se manifesta in primul rand in plan terminologic (inconsecventa terminologica), se reflecta apoi asupra caracteristicilor fenomenului (eterogenitatea caracteristicilor) si in final asupra dificultatii definirii[34].

„Criminalitate organizata”, „crima organizata”, „organizatie criminala”, „criminalitate organizata transnationala”, reprezinta doar o parte din expresiile folosite de diferiti autori sau de unele documente internationale pentru a indica acelasi fenomen .

Unii autori utlizeaza alternativ sintagmele „criminalitate organizata” si „crima organizata”, uneori in aceeasi propozitie si in mod evident cu un sens absolut identic[36], in timp ce alti autori pun semnul egalitatii intre „crima organizata” si „organizatia criminala” , ceea ce intretine o stare de confuzie cu privire la aceste concepte, intr-un domeniu atat de important, in care se impune un minim de rigoare in utilizarea diferitelor expresii, doar aparent echivalente.

„Criminalitatea organizata” este sintagma cea mai adecvata pentru ipoteza in care se desemneaza fenomenul in general[38]. Prin „criminalitate” se intelege, asa cum s-a precizat anterior, un ansamblu de fapte penale. Exista diferite categorii de criminalitate, in functie de diversi factori la care se raporteaza. Daca se foloseste drept criteriu de referinta caracterul organizat al faptelor penale, putem alcatui o categorie de criminalitate, pe care o putem numi organizata .

„Crima organizata” este o expresie care are mai mult o valoare metaforica, fiind mai adecvata discursului gazetaresc decat cel stiintific. Termenul de „crima organizata” este adesea folosit ca o categorie generala nedefinita, presupunand ca oricine stie ce inseamna[40]. In orice caz, este nepotrivita utilizarea termenului pentru a desemna fenomenul in ansamblu, deci ca echivalent al „criminalitatii organizate”, dupa cum, la fel de nepotrivita este folosirea lui ca echivalent al expresiei „organizatie criminala”, asa cum se intampla de multe ori.

„Organizatia criminala” reprezinta la randul ei o expresie ce se refera la o grupare de infractori, care desfasoara activitati criminale, dar nu se refera la activitatea sau activitatile in sine.

De altfel, termenul de „organizatie” este putin cam pretentios in acest caz. Daca avem in vedere sensul sociologic al termenului, este foarte dificil sa admitem ca o grupare de infractori poate indeplini standardele necesare pentru a fi calificata drept organizatie[41]. Este de preferat expresia „grup criminal organizat”, care este de altfel utilizata si de Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate adoptata la New York la 15 noiembrie 2000 (art. 2, lit.a).

Termenii de „criminalitate transnationala” si „criminalitate organizata transnationala”, trebuie sa fie la randul lor folositi in mod diferentiat dupa caz. Exista o criminalitate transnationala care nu are caracter organizat, dupa cum exista si o criminalitate organizata care nu are neaparat caracter transnational. Oricum, nici una din aceste doua expresii nu poate fi substituita celei de „criminalitate organizata”, deoarece una spunea prea mult, iar cealalta prea putin[42].

Avand in vedere aspectele prezentate anterior, consideram ca expresia „criminalitate organizata” este cea care trebuie folosita atunci cand este vorba de un ansamblu de fapte penale, carora li se poate atasa atributul organizat.

Inconsecventa terminologica s-a transmis in mod firesc si asupra caracteristicilor criminalitatii organizate fata de care nu exista o viziune coerenta[43]. Majoritatea autorilor care au admis similitudinea intre conceptele de „criminalitate organizata”, „crima organizata” si „organizatie criminala” s-au axat pe stabilirea trasaturilor care confera grupului caracterul organizat si anume:

existenta unei structuri piramidale si a unei puteri centrale;

folosirea anumitor reguli de constrangere si recurgerea sistematica la violenta;

profesionalizarea infractorilor;

organizarea metodica a operatiunilor ilicite;

monopolizarea;

presiunea si amenintarea exercitate asupra democratiei[44].

La cea de-a V-a Conferinta a ONU privind prevenirea criminalitatii si tratamentele infractorilor, s-a elaborat o rezolutie speciala – „Crima ca forma de afaceri”, in care se subliniaza patru criterii definitorii pentru crima organizata, respectiv[45]:

v      scopul: obtinerea de castiguri substantiale;

v      legaturi: bine structurate si delimitate ierarhic in cadrul grupului;

v      specific: folosirea atributiilor si relatiilor de serviciu ale participantilor;

v      nivel: ocuparea de catre participanti a unor functii superioare in economie si societate.

Majoritatea autorilor care au incercat sa desprinda caracteristicile actiunilor si nu ale grupurilor criminale organizate s-au axat de regula pe „listarea” unor activitati susceptibile a fi incluse in sfera fenomenului de criminalitate organizata, ajungandu-se la stabilirea urmatoarelor tipuri de activitati care ar fi in sfera criminalitatii organizate, astfel: spalarea banilor obtinuti din activitati ilicite; terorismul; furtul obiectelor de arta si traficul cu acestea; furtul de proprietate intelectuala; traficul de persoane; traficul cu organe umane; traficul ilicit de droguri; traficul de armament; deturnarea de aeronave si pirateria maritima; frauda in asigurari; bancruta frauduloasa; infiltrarea in afaceri legale; coruperea functionarilor publici si a reprezentantilor unor partide sau alte personalitati oficiale; alte infractiuni comise de grupuri criminale organizate. Asa cum s-a remarcat in doctrina, o asemenea lista este desigur imperfecta. De altfel, insasi utilitatea unei astfel de clasificari este incompleta daca ne referim la ultimul punct al listei. Aceasta ar fi trebuit sa inceapa si sa se incheie cu specificarea „orice infractiuni comise de grupuri criminale organizate”.

Stabilirea unor caracteristici formale este o operatiune sortita impreciziei, nu numai datorita divergentelor de opinii intre diversi specialisti sau foruri interne si internationale, ci si datorita complexitatii si mobilitatii fenomenului. In aceste conditii este mult mai important sa se incerce desprinderea unor caracteristici fundamentale ce tin de natura fenomenului, care sa permita individualizarea criminalitatii organizate in raport cu alte tipuri de criminalitate.

Inconsecventa terminologica si modul eterogen in care sunt abordate caracteristicile criminalitatii organizate reprezinta in mod evident, premise total nefavorabile pentru definirea acesteia. Definirea unui fenomen infractional are repercusiuni practice extrem de importante mai ales cand perceptia acestuia este confuza, asa cum se intampla in cazul criminalitatii organizate. In prezent nu exista o definitie unanim acceptata si nici macar o convergenta de opinii pe aceasta tema. Explicatiile acestei stari de fapt sunt multiple. Se poate invoca in primul rand un motiv obiectiv ce rezulta din complexitatea fenomenului, adica din diversitatea faptelor ilegale susceptibile a se incadra in sfera criminalitatii organizate[46].

Principala dificultate in definirea criminalitatii organizate, deriva insa dintr-o abordare gresita in plan metodologic, respectiv din tratarea problemei fara distinctie in plan normativ si criminologic, ceea ce este necesar.

Daca abordam problema din punct de vedere normativ constatam ca o definire a criminalitatii organizate este inutila, atata timp cat notiunea de criminalitate se refera la un ansamblu de fapte penale, la o diversitate de infractiuni. In plan normativ criminalitatea organizata trebuie raportata la diverse infractiuni predefinite de legea penala, comise in mod organizat sau, altfel spus, de grupuri criminale organizate. In acest plan normativ, ceea ce este necesar de definit, se refera in primul rand la notiunea de „grup organizat”. Rezulta ca din punct de vedere normativ definitia criminalitatii organizate nu poate fi decat consecinta finala a unui intreg sir de reglementari de definitii prealabile pentru a se intelege fenomenul si a se propune strategii eficiente de combatere a acestuia[47].

In prezent criminalitatea organizata constituie obiectul unor preocupari constante de politica criminala, conceptul criminologic in sine ramane prea vag, acoperind caracteristici prea vaste, si nu de o viziune integrata asupra structurii sale globale. Pe de alta parte, termenii de „crima organizata”, „mafie”, „criminalitate organizata”, „criminalitate economica sau de afaceri”, sunt inca, din pacate, prea des confundati sau folositi ca sinonime. De asemenea, este adevarat si faptul ca rapoartele guvernamentale cultiva ideea ca aceasta criminalitate organizata este o problema sociala importata din strainatate si ca, prin urmare, este vorba de o conspiratie exterioara reprezentata de mafia siciliana, turca, rusa, triadele chinezesti, yakuza japoneza, cartelurile columbiene, retelele albaneze sau nigeriene etc., cautandu-se astfel un tap ispasitor[48].

Prin extrapolare, majoritatea specialistilor in domeniu incearca sa caracterizeze crima organizata, folosind criterii asemanatoare acceptate pe plan international.

Conventia ONU impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptata la 15 noiembrie 2000[49], defineste „crima organizata” ca fiind activitatile desfasurate de orice grup format din cel putin trei persoane care permit celor aflati la conducere sa se imbogateasca sau sa controleze teritorii ori piete interne sau straine prin folosirea violentei, intimidarii, coruptiei, urmarind fie sa desfasoare o activitate infractionala, fie sa se infiltreze in economia legala .

In doctrina OIPC–INTERPOL, prin „crima organizata”, in sensul de criminalitate se intelege ansamblul activitatilor criminale desfasurate de grupuri de infractori structurate, implicate in activitati ilicite (jocuri de noroc clandestine, prostitutie, trafic de persoane, de stupefiante, falsificarea si traficul cu moneda falsa, traficul de armament, furtul si traficul cu opere de arta etc.) care isi investesc profiturile obtinute in activitati ilegale. Intr-un sens mai larg, prin „crima organizata” se inteleg activitatile ilegale desfasurate de grupuri de infractori profesionisti, caracterizate printr-o anumita organizare intr-o specialitate criminala.

Conform unei alte definitii formulate de OIPC–INTERPOL[51], „crima organizata” reprezinta orice asociere sau grupare de persoane care se dedau la o activitate ilicita continua, al carui scop principal este de a realiza profituri fara a respecta granitele nationale.

Biroul Federal de Investigatii (FBI) din SUA defineste „crima organizata” drept o conspiratie infractionala continua, care se autointretine, avand o structura organizatorica mentinuta prin frica si coruptie si motivata de lacomie[52].

Intr-o alta acceptie, prin „crima organizata” se intelege acel segment infractional la care se raporteaza activitati ilegale de natura sa afecteze grav anumite sectoare ale vietii economice, sociale si politice, desfasurate prin metode si mijloace, in mod constant, planificat si conspirat, de catre asociatii de indivizi, cu ierarhie interna bine determinata, in structuri specializate si mecanisme de autoaparare, in scopul obtinerii de profituri ilicite, la cote deosebit  de ridicate .

Criminalistul american H. Abadinsky[54], profesor la St. Xavier University, defineste „crima organizata” ca „o asociatie non-ideologica, implicand un anumit numar de persoane aflate intr-o stransa interactiune sociala, organizata pe baza unei ierarhii alcatuite din cel putin trei niveluri, in scopul de a-si asigura profitul si puterea cu activitati ilegale. Locul in interiorul ierarhiei si gradele cu o anumita importanta pot fi atribuite in functie de gradele de rudenie si de relatiile de prietenie sau in mod rational, in functie de specializarea fiecarui individ in parte”.

Premeditata si conceputa pana la detaliu, in ceea ce priveste rolul si modul de actiune al celor care o infaptuiesc, criminalitatea organizata se deosebeste fundamental de actiunile criminale ale unor indivizi care se asociaza ocazional pentru a comite infractiuni[55].

Formele concrete de manifestare ale criminalitatii organizate difera de la o tara la alta, dar exista si grupuri criminale ale caror actiuni afecteaza concomitent mai multe tari.

Desi definitia si tipurile crimei organizate sunt controversate pe plan mondial, multi specialisti considerandu-le prea generale, concluzia care se desprinde este clara: pentru a avea un program eficient de lupta impotriva criminalitatii organizate, trebuie sa fie inteles comportamentul criminal in ansamblu.

Combaterea criminalitatii organizate a preocupat si preocupa comunitatea internationala pe masura ce fenomenul a fost perceput in formele sale de manifestare. Sesizand pericolul social ce-l reprezinta statele lumii, la nivel global, continental si regional, au cautat diverse forme de combatere. Daca initial sfera acestor actiuni s-a regasit, in principal, in mijloacele nationale de combatere, extinderea fenomenului a facut ca organismele guvernamentale si neguvernamentale sa-si dea mana pana la cel mai inalt nivel pentru cunoasterea in primul rand a fenomenului si apoi gasirea cailor si mijloacelor politienesti si legislative de contracarare. Daca la inceput au existat retineri legate de regimul politic al unor state, de sfera frontierelor, de principiile din dreptul penal national, acestea au fost treptat inlaturate, pentru gasirea unor solutii optime privind conceptul general de combatere si crearea unor organisme internationale continentale si regionale, apte sa puna in aplicare masurile adoptate .

Amplasarea fenomenului a facut ca sub egida ONU, presedintii de state sa se intalneasca la cel mai inalt nivel si sa-si exprime pozitia fata de pericolul criminalitatii organizate ce ameninta siguranta nationala.

In acest sens, in cadrul Reuniunii Ministeriale a Presedintilor de state de la Neapole din 1994, a fost adoptat Planul Mondial de actiune contra criminalitatii transnationale organizate, ce cuprinde printre altele, urmatoarele prevederi[57]:

a) In scopul combaterii efective a criminalitatii organizate, comunitatea internationala trebuie sa tina cont de caracteristicile sale structurale si metodele specifice de manifestare pentru a elabora strategii, politici, legi si alte masuri. Desi nu se constituie intr-o definitie juridica, sau exhaustiva a fenomenului, urmatoarele elemente configureaza caracteristicile crimei organizate:

organizare de grupuri cu scopuri de activitati criminale;

legaturi ierarhice sau relatii personale care permit anumitor indivizi sa conduca grupul;

recurgerea la violenta, intimidare si coruptie in vederea realizarii de profituri sau pentru a obtine sechestru pe teritorii sau piete;

spalarea profiturilor ilicite, atat in sensul unei activitati criminale cat si pentru infiltrarea in economia legala;

potential de expansiune in orice noua activitate si dincolo de frontierele nationale;

cooperarea cu alte grupuri criminale organizate transnational.

b) Pentru a preveni, descoperi si combate cat mai judicios activitatile criminale transnationale organizate, comunitatea internationala trebuie sa cunoasca organizatiile criminale si dinamica lor, in care scop este necesar ca fiecare stat sa stranga, sa analizeze si sa difuzeze statistici si informatii fiabile asupra acestui fenomen;

c) Este necesar ca fiecare stat sa studieze experienta tarilor care au fost si sunt confruntate cu fenomenul criminalitatii organizate, si sa interpreteze informatiile rezultate din analiza structurii si activitatilor criminale ale acestora pentru a elabora strategii utile si masuri legislative in materie penala si de procedura penala, sa infiinteze structurile organizatorice necesare prevenirii si combaterii acestui fenomen;

d) Statele trebuie sa examineze, daca este cazul, posibilitatea de a adopta reglementari legislative care sa califice drept infractiune participarea la o organizatie criminala sau la o asociatie infractionala, instaurand o responsabilitate penala a persoanelor fizice, pentru a intari capacitatea de lupta contra criminalitatii organizate, in interiorul frontierelor acestora si pentru a imbunatatii cooperarea internationala;

e) De asemenea, statele trebuie sa asigure conditiile ca justitia penala sa dispuna de structuri si mijloace suficiente pentru a face fata activitatilor complexe ce le presupune criminalitatea organizata, si in primul rand garantii contra coruptiei, intimidarii si violentei;

f) Pentru combaterea eficace a criminalitatii organizate, este necesar ca statele sa depaseasca codul de tacere si intimidare, examinand posibilitatea recurgerii la tehnici fiabile de strangere a probelor cum ar fi:

supravegherea electronica;

operatiunile clandestine si livrarile supravegheate (cand acest lucru este prevazut in legislatia nationala si cu respectarea deplina a drepturilor individuale, in special a dreptului la respectarea vietii private si sub rezerva, daca este cazul, a unei supervizari juridice);

masuri care sa incurajeze membrii organizatiilor criminale, sa coopereze si sa depuna marturie, in special programele de protectie a martorilor si familiilor acestora, iar in limitele impuse de legislatia nationala, sa beneficieze de un tratament mai favorabil, ca recompensa pentru colaborarea in derularea cercetarilor si a judecatii.

g) In alta ordine de idei, se recomanda statelor sa creeze celule speciale de cercetare si sa le doteze pentru cunoasterea aprofundata a caracteristicilor structurale si a metodelor de functionare a grupurilor criminale organizate, asigurand in acelasi timp, membrilor acestor celule resursele necesare pentru ca acestia sa-si poata concentra eforturile asupra strangerii si analizei informatiilor privind criminalitatea transnationala organizata;

h) Statele trebuie sa puna la punct programe educative pentru crearea unei culturi de moralitate si legalitate, sa elaboreze si sa aplice masuri destinate sa aduca la cunostinta publicului efectele nefaste ale criminalitatii organizate, pentru a obtine atasamentul comunitatii in sprijinirea eforturilor nationale si internationale de lupta impotriva criminalitatii organizate;

i) Statele trebuie sa examineze posibilitatea adoptarii masurilor de restituire sau de indemnizatie adecvate in favoarea victimelor criminalitatii organizate, in conformitate cu dispozitiile Declaratiei de principii fundamentale de justitie, referitoare la victimele criminalitatii si victimele abuzului de putere, adoptata de Adunarea Generala a ONU, prin Rezolutia nr. 40/34 din 29 noiembrie 1985;

j) ONU si organizatiile sale competente trebuie sa puna la punct modele si directive practice in materie de drept material si de drept procesual, bazandu-se pe experienta si cunostintele specializate ale statelor si pe contributia organizatiilor interesate, ajutand statele la cererea lor sa examineze si sa evalueze legislatia interna, sa planifice si sa intreprinda reforme, tinand seama de practicile existente si traditiile culturale, juridice si sociale.

3. Criminalitatea organizata in Romania

In perioada 1990-2000, crima organizata nu a fost definita in sistemul penal roman ca act sau concept, infractiunile specifice crimei organizate fiind definite ca atare, nefacandu-se referire sub aspectul formelor agravante la crima organizata[58]. Existau insa institutii in Codul penal si legi speciale pretabile aplicarii lor ca instrumente juridice si penale in combaterea crimei organizate, ca de exemplu: circumstantele agravante ; infractiunea de asociere pentru savarsirea de infractiuni ; infractiunea de trafic de stupefiante ; infractiunea de spalare a banilor si infractiunea de contrabanda calificata.

Intr-o opinie formulata de analisti ai dreptului penal[62], solutiile juridico-penale prevazute de Codul penal erau urmatoarele:

incriminarea si sanctionarea infractiunii de asociere pentru savarsirea de infractiuni;

aplicarea prevederilor referitoare la participatie;

incriminarile prevazute in partea speciala a legii penale care acopera toate faptele ilicite care ar putea fi comise de asociatii criminale;

prevederile din partea generala care cuprinde cauzele legale de agravare (recidiva, concursul de infractiuni, infractiunea continuata, circumstantele agravante, cauzele legale de atenuare sau cauzele de diferentiere si circumstantele atenuante).

Anul 2000 este considerat a fi un an de referinta in combaterea crimei organizate in Romania, odata cu adoptarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri. Fiind un segment foarte important al crimei organizate, aparitia acestei legi cu forme moderne de combatere prin mijloace penale si procesual penale (incriminarea a noi infractiuni, inasprirea pedepselor, protejarea legala a livrarilor supravegheate, a politistilor si colaboratorilor sub acoperire, controlul comunicatiilor informatice, regimul confiscarilor si cooperarea politieneasca internationala) a facut ca dreptul sa devina o arma la indemana organelor judiciare[63].

Problema integrarii Romaniei in Uniunea Europeana a facut ca incepand cu anul 2001 combaterea criminalitatii organizate sa ocupe un loc important in preocuparile structurilor politice si sa se inceapa un laborios program de armonizare a legislatiei si adoptarea, aproape in serie a legilor necesare combaterii tuturor domeniilor criminalitatii organizate.

Astfel, incepand cu anul 2000 au fost adoptate acte normative importante, cum ar fi:

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane;

Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor;

Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor;

Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic;

Legea nr. 243/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei;

Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei si exercitarea demnitatilor publice a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (Titlul III - Prevenirea si combaterea criminalitatii informatice);

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea  si combaterea criminalitatii organizate;

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala;

Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism;

Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului;

Hotararea Guvernului nr. 73/2005 privind aprobarea Strategiei Nationale Antidrog in perioada 2005-2012;

Hotararea Guvernului nr. 2209/2004 privind aprobarea Strategiei nationale de combatere a criminalitatii organizate in perioada 2004-2007.

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate este legea de baza, cadrul legislatiei moderne de combatere a crimei organizate in Romania si a avut la baza Conventia ONU impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptata la New York in 15 noiembrie 2000 si ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 565 din 16 octombrie 2002.

Prin „grup infractional organizat”, conform art.2, lit.a din Legea nr. 39/2003, se intelege grupul structurat format din trei sau mai multe persoane, care exista o perioada si actioneaza in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

In lege sunt prevazute totodata faptele care fac parte din categoria infractiunilor grave, si anume: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav; lipsirea de libertate in mod ilegal; sclavia; santajul; infractiunile contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave; infractiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; falsificarea de monede sau de alte valori; divulgarea secretului economic, concurenta neloiala, nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri; proxenetismul; infractiunile privind jocurile de noroc; infractiunile privind traficul de droguri sau precursori; infractiunile privind traficul de persoane si infractiunile in legatura cu traficul de persoane; traficul de migranti; spalarea banilor; infractiunile de coruptie, infractiunile asimilate acestora, precum si infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie; contrabanda; bancruta frauduloasa; infractiunile savarsite prin intermediul sistemelor si retelelor informatice sau de comunicatii; traficul de tesuturi sau organe umane; orice alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii, al carei minim special este de cel putin 5 ani.

Legea nr. 39/2003 reglementeaza masuri specifice de prevenire si combatere a criminalitatii organizate la nivel national si international. Astfel, in cuprinsul acestei legi, la art.2, lit.c se defineste infractiunea cu caracter transnational, ca fiind orice infractiune care, dupa caz:

este savarsita atat pe teritoriul unui stat cat si in afara teritoriului acestuia;

este savarsita pe teritoriul unui stat, dar pregatirea, planificarea, conducerea sau controlul sau are loc, in total sau in parte, pe teritoriul altui stat;

este savarsita pe teritoriul unui stat de un grup infractional organizat care desfasoara activitati infractionale in doua sau mai multe state;

este savarsita pe teritoriul unui stat dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat.

In art.7 din lege este incriminata ca infractiune si pedepsita cu inchisoare de la 5 la 20 de ani initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup.

O alta reglementare juridica ce vizeaza criminalitatea organizata este si cea prevazuta in Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie. Astfel, in sensul art.9 din aceasta lege, prin organizatie sau asociatie criminala se intelege o pluralitate constituita de infractori, care au ca scop savarsirea uneia sau mai multor infractiuni.