Componenta preventiva a criminalitatii

Componenta preventiva a criminalitatii

Pentru cel care a comis o infractiune, cauzand un rau unui alt om, cum trebuie a fie pedeapsa? Care este realul acesteia?

Pedeapsa este menita sa trezeasca constiinta criminalului si sa previna comiterea Ie noi crime. Functia de prevenire a pedepsei (speciala sau generala) depinde nu le asprimea si duritatea acesteia, ci de certitudinea si inevitabilitatea pedepsei.

Neaplicarea pedepsei, intarzierea aplicarii si executarii pedepsei determina pierderea autoritatii si eficacitatii pedepsei²¹.

Asa cum sublinia C. Beccaria in lucrarea sa 'Dei delitti et detle pene ', pedeapsa nu se poate justifica prin asprime, prin intimidare si explicatiune, ci prin utilitatea ei. Pedeapsa se aplica nu pentru a ispasi un rau facut - crima -, ci pentru impiedica alte rele, alte crime in viitor.

Mijloacele de lupta impotriva criminalitatii sunt atat de natura juridica, cat si nejuridica. In opinia lui Marc Ancei, politica penala cuprinde atat sanctiuni penale, cat si masuri de indreptare a criminalului, masuri de prevenire sociala si individuala. Astfel, menirea politicii penale este sa apere societatea impotriva crimei, sa aplice pedepse, dar sa si apere pe victima. In aceeasi masura trebuie sa ajute la reintegrarea sociala a celui care a terminat de executat pedeapsa.

1. Mijloacele de lupta impotriva criminalitatii in criminologia moderna

Prevenirea generala si prevenirea speciala

Consideratii generale

Criminologia moderna ofera un spatiu cuprinzator cercetarii cailor si mijloacelor de lupta impotriva criminalitatii.

In opinia unor autori reprezentativi (Sellin, Pinatel, Sutherland etc), lupta impotriva criminalitatii trebuie realizata pe doua cai, si anume: o cale preventiva, de impiedicare a comiterii de crime (ante-delictum) si o cale represiva, de pedepsire a celor care comit crime (post-delictum). De asemenea, in lupta impotriva criminalitatii un loc important il ocupa activitatea politiei, sens in care se remarca acele aspecte ce vizeaza prevenirea criminalitatii prin controlul si supravegherea ca atribut al politiei ca organ al ordinii publice.

Conceptul de prevenire

Prin conceptul de prevenire se intelege luarea unor masuri care sa conduca-la impiedicarea comiterii de crime.

In opinia lui Traian Pop[1] exista doua forme de prevenire a criminalitatii: prima forma se refera la prevenirea aparitiei sau existentei unor cauze sociale ori individuale care pot conduce la crima (de exemplu, saracia, criza economica, lipsa instructiei, carentele educative, conflictele intre oameni, criza individuala).

Masurile recomandate a se lua in asemenea situatii sunt masurile sociale, indi­viduale, prin care in mod direct se insanatoseste situatia sociala, iar indirect, inlaturandu-se acele cauze care pot genera savarsirea de infractiuni.

Despre cea de a doua forma de prevenire a criminalitatii, T. Pop sublinia ca aceasta se refera la prevenirea directa a crimei (in situatia existentei unui grup de recidivisti care comit mereu crime, impotriva acestora pot interveni organele de politie care supravegheaza acest grup si il impiedica sa comita crime)²⁴.