Viscul leac exceptional - moduri de folosire

VISCUL (Viscum album)

Cine nu cunoaste acea planta care traieste ca semiparazit pe foioase si conifere, fixata cu ajutorul radacinilor sale sugatoare si imprastiate si pe care n-o mai putem indeparta din viata noastra gratie puterii sale tamaduitoare? Ea creste sferic pe ramurile plantei-gazda. Frunzele vesnic verzi sunt pieloase. Fructele, in forma unor bobite, sunt albicioase, putin sticloase, in interior viscoase si lipicioase. Pasarile raspindesc saminta cleioasa, f'recind-o cu ciocul de crengi sau eliminind-o nedigerata in excremente. Numai asa este posibila inmultirea plantei, caci s-a dovedit ca saminta ei nu ajunge sa incolteasca nici pusa in apa, nici in pamint. Viscul se mai intilneste in popor si sub alte denumiri, cum ar fi: stoletnic, vase, vasc-de-par, vasc-de-brad. Viscul a fost o planta de leac si farmece inca de pe vremea stramosilor nostri. Este invaluita de mister, tiruizii (preotii celti) o considerau o planta sfinta, un leac universal ce putea sa inlature orice rau. Preotii o taiau cu cutite si seceri de aur in cadrul unor ceremonii festive. Vechii medici naturisti foloseau viscul ca un mijloc excelent si cu actiune sigura in combaterea epilepsiei Aceasta forta lecuitoare straveche o recunoaste si adeptul lui Kneipp, dr. Bohn, in zilele noastre el recomanda viscul contra spasmelor cronice si a acceselor de isterie.

Frunzele si tulpinile micute, care se taie marunt pentru a fi uscate, se culeg numai de la inceputul lunii octombrie pina la mijlocul lunii decembrie si in lunile martie si aprilie. In celelalte luni viscul n-are putere de leac. Plantele cu cea mai mare forta curativa sunt considerate cele de pe stejari si plopi; dar si cele de pe brazi, pini si pomi fructiferi au putere vindecatoare. Inca o indicatie legata de cules: In lunile martie si aprilie, viscul nu prea are bobite. Pasarile i le-au cuigulit pe timpul iernii. Deci se procedeaza mai usor la taiatul frunzelor si al tulpinitelor, intrucit se scapa de colectarea bobitelor lipicioase, care din luna octombrie pina in decembrie mai sint pe visc.
Am fost adesea tntrebat de ce laud atit de mult viscul, cind de fapt se spune ca ar fi otravitor. Viscul - adica frunzele si tulpinile - nu este deloc otravitor, insa bobitele, administrate intern, sunt. Dar daca sunt amestecate cu untura de pore pina se formeaza o alifie (a se vedea ..Moduri de folosire'), care se intrebuinteaza extern cind iti ingheata sau degera o parte a corpului, ele ajuta foarte mult.
Unei femei fi ingheta nasul in fiecare iarna. In lunile cu ger de-abia se mai incumeta sa iasa din casa cu nasul ei vesnic vinat. Aceasta situatie s-a inrautatit an de an. Am sfatuit-o sa puna peste noapte pe nas un terci proaspat din bobite de visc. Chiar daca suna aproape incredibil, trebuie sa certific totusi ca in citeva zile nasul i s-a vindecat.
Viscul influenteaza pozitiv functionarea intregului sistem glandular si realizeaza performante excelente in stimularea metabolismului. In acelasi timp, actiunea sa asupra pancreasului este atit de buna, incit la o cura continua de ceai de visc diabetul isi pterde cauza aparitiei. Oamenii care sufera de tulburari cronice de metabolism ar trebui sa faca o data incercarea de a bea in mod regulat timp de eel putin o jumatate de an ceai de visc. Daca aveti tulburari hormonale, recurgeti la visc - veti obtine un rezultat extraordinar. In acest caz se prescriu minimum 2 cesti pe zi, una bauta dimineata si una seara.

Viscul este un leac exceptional contra arteriosclerozei, este foarte apreciat si recomandat in apoplexie, la care rareori s-ar mai fi ajuns daca s-ar fi baut inainte in mod regulat ceai de vise. Daca s-a ajuns totusi la un atac de apoplexie, se beau timp de 6 saptamini zilnic cite 3 cesti, timp de 3 saptamini zilnic cite 2 cesti si timp de 2 saptamini zilnic cite 1 ceasca, si anume prima ceasca inainte si dupa micul dejun, a doua ceasca inainte si dupa masa de prinz, iar a treia ceasca inainte si dupa cina, de fiecare data numai cite o jumatate.
Ceaiul de visc este folosit si ca mijloc hemostatic. Tras rece pe nas, opreste hemoragiile nazate, consumat ca ceai opreste hemoragiile pulmonare si intestinale din timpul tifosului sau al dizenteriei
Viscul este leacul cel mai stimulant al functiunii cardiace si circulatorii. In grave tulburari circulatorii nu poti inceta sa tot recomanzi viscul. Intrucit viscul are substante active care normalizeaza functionarea intregului organism, el produce inimaginabilul - adica scade tensiunea arteriala la hipertensivi si o creste la hipotensivi.
Se calmeaza astfel inima agitata si se fortifica activitatea cardiaca, viscul avind efect cardiotonic. Toate fenomenele secundare legate de o tensiune arteriala anormala - cum ar fi congestia cerebrala, senzatiile de ameteala, vijiitul in urechi si tulburarile de vedere - sunt indepartate. Viscul contracareaza, in acelasi timp, toate afectiunile cardiace, asa ca se poate afirma pe drept cuvint ca este de un ajutor indispensabil in toate tulburarile cardiace si circulatorii. Epoca noastra contemporana, in care se traieste intr-un ritm rapid, care impune oamenilor cele mai mari solicitari si ii streseaza cu o criza de timp violenta, are realmente nevoie de astfel de ajutoare.
Din multe scrisori ce-mi sunt adresate reiese ca oameni cu hipertensiune arteriala, tulburari sarioase ale circuiatiei singelui, moleseala, tulburari cardiace, deci si cu tulburari in ritmul activitatii cardiace, vertij, lipsa de chef de munca au scapat in scurt tirnp de aceste suparari gratie viscului. S-au simtit iarasi bine, recapatindu-si bucuria de a munci. Zilnic 3 cesti cu ceai de vise preparat in asa-numitul extract rece si baut incetul cu incetul va vor normaliza si inima, si circulatia singelui, realizind astfel o putere mai mare de munca. De altfel, ar trebui efectuata macar o data pe an o cura de 6 saptamini cu ceai de visc, astfel: Se beau timp de 3 saptamini cite 3 cesti pe zi, timp de 2 saptamini cite 2 cesti pe zi si timp de 1 saptamina cite 1 ceasca pe zi. Circulatia singelui si tensiunea arteriala s-au refacut in aceste 6 saptamini. Pentru ca starea buna sa se mentina constant, ar fi propice ca timp de un an sa se bea in continuare in fiecare dimineata cite 1 ceasca cu ceai de visc.