Tumorile sistemului reproductiv feminin

Tumorile sistemului reproductiv feminin

Tumori maligne ale aparatului genital feminin

Cancerul vulvar.

Epidemiologie

Cancerul vulvar este rar, reprezentand aproximativ 4% din tumorile maligne ale tractului genital feminin.

Incidenta cancerului in situ este in crestere, carcinoamele vulvare aparand uneori din zonele cu carcinom in situ, dar mai frecvent la femei care au fost tratate pentru carcinom scuamos invaziv al colului sau vaginului .

Este intalnit mai frecvent la grupa de varsta 60‑79 ani si mai rar sub 40 ani.

Etiologie

Nu a fost identificat nici un factor etiologic specific, dar s‑a constatat frecventa crescuta a cancerului vulvar la pacientele cu parteneri sexuali multipli, la cele cu istoric de condiloame genitale si la fumatoare.

Ca factori de risc s‑au mai citat in literatura de specialitate obezitatea, hipertensiunea, diabetul si nuliparitatea.

Se mai noteaza asocierea cancerului vulvar cu sifilisul si cu bolile granulomatoase neluetice.

Histologie

Carcinomul scuamos reprezinta 90% dintre aceste tumori. Restul de 10% este reprezentat de melanomul malign, adenocarcinomul glandelor Bartholin, carcinomul verucos si boala Paget.

Cai de diseminare

Extindere locala spre structurile adiacente: vagin, uretra, anus.

Diseminare limfatica la nivelul ganglionilor limfatici regionali.

Diseminare hematogena, in plamani, ficat, oase.

Simptomatologie

Istoric de iritatie locala cu prurit cronic.

Leziune vizibila pe labii, sub forma de masa sau excrescenta vulvara, ce este de obicei reliefata, cu aspect carnos, ulcerat, leucoplazic sau verucos.

Localizarea este cel mai frecvent pe labia mare dar, labia mica, perineul si clitorisul pot reprezenta si ele localizari primare ale tumorii.

Diagnostic

Confirmat prin biopsie incizionala sau excizionala.

Stadializare - in functie de:

Marimea tumorii :

a.   T1 - tumora mai mica sau egala cu 2 cm, limitata la vulva.

b.   T2 - tumora mai mare de 2 cm si limitata la vulva.

c.    T3 - tumora de orice dimensiune ce se extinde la uretra, vagin, perineu sau anus.

Evaluarea ganglionara

a.   N0 - nici un ganglion regional palpabil.

b.   N1 - metastaze ganglionare limfatice regionale unilaterale.

c.    N2 - metastaze ganglionare limfatice regionale bilaterale.

Metastaze:

a.   nici o metastaza.

b.   metastaze la distanta, incluzand ganglionii pelvini.

Clasificare FIGO:

stadiul I : T1 N0 M0

stadiul II: T2 N0 M0

stadiul III: T3 N1 M0, T1 N1 M0,T2 N1 M0

stadiul IV A: T1 N2 M0, T2 N2 M0, T3 N2 M0 sau T4 orice N, M0

stadiul IV B: orice T, orice N, M1

Tratament

Pentru leziuni T1 - excizia radicala a leziunii, cu limite de siguranta.

Tumori T2 si T3 - vulvectomie radicala cu limfadenectomie femurala si inghinala bilaterala.

Pentru boala in stadii avansate, tratamentul include chirurgia, radioterapia si chimioterapia.

Supravietuirea la 5 ani:

stadiul I: 71%.

stadiul II: 47%.

stadiul III: 32%.

stadiul IV: 11%.

Cancerul colului uterin

Epidemiologie

Factorii epidemiologici implicati indica asocierea dintre varsta mica la inceperea vietii sexuale si promiscuitatea sexuala (primul contact sexual in adolescenta, parteneri sexuali multipli).

Alti factori implicati sunt: fumatul, imunosupresia (datorita infectiei cu virusul imunodeficientei umane - HIV), virusul herpes simplex tip 2 si virusul papiloma uman (HPV), infectii cervico‑vaginale, igiena si status socio‑economic precare, status endocrin hiperestrogenic, factori genetici. Rolul HPV a fost demonstrat in 90% din carcinoamele scuamoase, care contin gene HPV considerate oncogene. Infectiile cu HPV pot fi:

productive (condilom cu celule vacuolizate‑koilocite)

neproductive (cu replicare celulara fara maturatie, replicarea virala ramanand in stadiul de genom viral, care se poate integra in genomul celulei‑gazda care devine linie celulara maligna). Tipurile de HPV au o capacitate oncogena diferita: 6 si 11 determina condiloame, iar 16, 18, 31, 33, 35 determina CIN si cancer de col uterin.

Histologie

Carcinomul scuamos reprezinta 60‑80% din carcinoamele invazive ale colului iar adenocarcinomul, a doua forma de cancer cervical, are o frecventa de 10%.

Cai de diseminare

Invazie directa la portiunea superioara a vaginului si parametre, peretele pelvin.

Invazie limfatica la ganglionii limfatici regionali.

Simptomatologie

Asimptomatice

Sangerarea vaginala anormala - simptom caracteristic, aparuta la microtraumatisme (dupa examenul cu valvele sau postcoital), initial fara durere, apoi insotita de durere (prin invadarea filetelor nervoase din parametre).

Leucoreea purulenta, fetida, apare in leziunile suprainfectate.

Edemele membrelor inferioare (prin blocaj limfatic si venos).

Tardiv, inapetenta, scadere in greutate, facies palid.

Diagnostic

Examenul clinic

Stadiul 0: col normal sau cervicita. Diagnosticul se poate stabili numai prin screening citologic.

Stadiul 1

forma ulcerata: pierdere de substanta pe una din buzele colului, cu margini si fund neregulat, sangerand

forma vegetanta: formatiune friabila acoperita cu leucoree fetida si depozite necrotice sangerande

forma endocervicala: col mare, dur, cu sangerare la tentativa de explorare cu histerometrul, uterul este mobil.

Stadiile 2,3,4

Colul este distrus in totalitate, inlocuit de o ulceratie profunda, de o formatiune vegetanta conopidiforma sangeranda. La EVD corpul uterin este fix. Tuseul rectal precizeaza infiltrarea parametrelor.

Citologia - cea mai buna metoda de depistare, se bazeaza pe descuamarea straturilor superficiale de la nivelul epiteliului cervical si se realizeaza prin raclare de la nivelul exocolului, orificiului extern si spre interiorul canalului cervical si de la nivelul fundului de sac posterior, cu o spatula. Se realizeaza doua frotiuri ce se interpreteaza prin clasele Papanicolau sau Bethesda:

Clasa I - celule normale, fara atipii.

Clasa II - celule fara suspiciune de malignitate.

Clasa III - unele atipii, fara sa se poata afirma malignitatea.

Clasa IV - celule izolate, cu atipii sugerand malignitatea.

Clasa V - celule maligne in placarde.

Colposcopia - permite aprecierea vascularizatiei stromei, localizarea jonctiunii pavimento‑cilindrice sau a unei zone de transformare.

Test Lahm‑Schiller - se bazeaza pe afinitatea glicogenului de la nivelul celulelor epiteliului pavimentos normal fata de iod.

Biopsia - se realizeaza, daca leziunea este vizibila, cu ansa diatermica, pensa de biopsie sau se poate practica biopsia dirijata colposcopic.

Chiuretajul endocervical.

Conizatia.

Aceste investigatii completate cu un bilant al starii generale (examene de sange, urina, cord, radioscopie toracica, ecografie hepatica), dau posibilitatea incadrarii in clasificarea stadiala: clasificarea FIGO:

Tis - carcinom preinvaziv (epiteliom in situ, stadiul 0).

T1 - cancer limitat la col: T1a - cancer invaziv preclinic.

T1a1 - invazie stromala minima.

T1a2 - invazie in profunzime 5 mm, si in suprafata pana la 7 mm.

T1b - epiteliom invaziv clinic.

T2 - carcinomul depaseste colul:

T2a - infiltrarea vaginului in 1/3 inferioara

T2b - infiltrarea parametrelor, fara a ajunge la peretele pelvin.

T3 - leziunea intereseaza vaginul, in 1/3 inferioara si parametrele pana la peretele pelvin:

T3a - infiltrarea 1/3 inferioare a vaginului.

T3b - infiltrarea parametrelor pana la peretele pelvin cu / fara hidronefroza sau rinichi mut.

T4 - invazia rectului, vezicii, organe extrapelvine:

T4a - invazia rectului, vezicii.

T4b - invazia in afara pelvisului.

N0 - fara invadarea ganglionilor limfatici.

N1 - semne de invadare.

Nx - absenta mijloacelor de apreciere.

M0 - fara semne de metastazare la distanta.

M1 - semne de metastazare.

Mx - absenta mijloacelor de apreciere.

Tratament

Chirurgical - In stadiul 0 se practica conizatia, amputatia de col sau histerectomia totala. In cancerul cervical invaziv precoce se practica de electie histerectomia radicala Wertheim‑Meigs (stadiile 0 si 1).

Radioterapia (RT) - se foloseste combinatia iradiere pelvina externa (tratarea ganglionilor regionali si reducerea volumului tumoral) si brahiterapie intracavitara (tratarea tumorii centrale). In stadiul II scopul este reconversia pentru tratament chirurgical, iar in stadiile III si IV rolul este paleativ.

Iradierea pelvina externa - utilizata in cazul tumorilor voluminoase, pentru: tratarea tumorilor exofitice insotite de sangerari, tratarea tumorilor necrozate sau infectate.

Chimioterapie - pentru ameliorarea prognosticului in tumorile voluminoase, adica ameliorarea operabilitatii si efectelor RT prin reducerea volumului tumoral, cresterea fluxului sanguin tumoral, ameliorarea incadrarii stadiale. Se folosesc: Cisplatin in combinatie cu Ifosfamida, Methotrexat, Vincristina, Vinblastina.

Cancerul de corp uterin

Epidemiologie, factori de risc

Exista doua tipuri patogenice de cancer endometrial: estrogen‑dependente, ce apar la femei tinere aflate in perioada perimenopauzala si care prezinta un istoric de expunere la actiunea neantagonizanta a estrogenilor in doze mari, exogeni sau endogeni, si tumori estrogen­‑independente care apar la femei varstnice, in perioada postmenopauza, subponderale. Primul tip se asociaza cu hiperplazia endometriala iar al doilea tip, nu.

Femeile nulipare au risc de 2‑3 ori mai mare decat cele multipare.

Infertilitatea si un istoric de menstre neregulate, rezultat al unor cicluri anovulatorii cresc riscul.

Menopauza instalata in mod natural dupa varsta de 52 ani creste riscul de 2,4 ori comparativ cu femeile la care menopauza s‑a instalat inainte de 49 de ani, probabil in legatura cu expunerea uterului la cicluri menstruale cu nivel deficitar de progesteron.

Obezitatea - tesutul adipos sintetizeaza estrogeni nebalansati.

Alti factori implicati dar insuficient argumentati: HTA, hipotiroidismul, colecistopatiile, artrita.

Factori de protectie: contraceptivele orale si contraceptia intrauterina - scad riscul de cancer endometrial cu 50%.

Histologie

Urmatoarele etape ale hiperplaziilor endometriale sunt considerate precursori potentiali ai adenocarcinoamelor: hiperplazia glandulo‑chistica simpla si hiperplazia adenomatoasa complexa.

Tipuri de cancer endometrial: adenocarcinom, tipurile endometrial si cu celule ciliate, adenoacantom, carcinom adenoscuamos, carcinom cu celule scuamoase, adenocarcinom mucinos, carcinom cu celule clare, carcinom seros papilar.

Referat: 5 motive sa bei cat mai multa limonada Referat: Procesarea fructelor si legumelor

Cai de diseminare

Propagare locala - in suprafata extinderea se face in cavitatea uterina, invazia istmului si colului, iar in profunzime extensia se face in miometru.

Extensia loco‑regionala - spre vagin, anexe, peritoneul pelvin, vezica, sigmoid, rect.

Propagarea limfatica - la ganglionii iliaci externi, presacrati, preaortici.

Simptomatologie

Metroragia, simptom dominant, cu sange rosu sau sub forma unei scurgeri rozate, intermitenta; are mare valoare diagnostica mai ales cand apare in postmenopauza.

Leucoreea, hidroreea - fetide sau purulente.

Durerea in fazele avansate.

Diagnostic

Biopsia endometrului - metoda de electie in diagnosticul cancerului endometrial.

Histeroscopia - evalueaza sediul si extinderea leziunii, vizualizeaza orificiile tubare, istmul si canalul cervical.

Ecografia vaginala - pentru diagnosticul precoce de adenocarcinom.

Bilantul extensiei loco‑regionale: cistoscopia, urografia intravenoasa, rectoscopia, limfografia.

Stadializare

Dupa FIGO:

IA - tumora limitata la endometru.

IB - invazia mai redusa decat 1/2 miometru.

IC - invazia mai mare decat 1/2 miometru.

IIA - invazia glandelor endocervicale.

IIB - invazia stromei cervicale.

IIIA - invazia seroasei anexelor si/sau citologie peritoneala pozitiva.

IIIB - metastaze vaginale.

IIIC - metastaze ganglionare pelvine si / sau paraaortice.

IVA - invazia mucoasei vezicale si / sau intestinale.

IVB - metastaze la distanta.

Clasificarea TNM:

Tis - carcinom in situ.

T1 - T1a - cavitate mai mica de 8 cm.

T1b - cavitate mai mare de 8 cm.

T2 - extensie la colul uterin.

T3 - extensie pelvina.

T4 - extensie la vezica, rect sau in afara pelvisului.

Tratament

Tratamentul chirurgical in stadiile I si II: in stadiul I se practica histerectomia totala cu anexectomie bilaterala completata cu limfadenectomia iar in stadiul II se indica chirurgie radicala (colpohisterectomie largita si limfadenectomie pelvina).

Cazurile inoperabile din punct de vedere medical (femei cu varste inaintate, patologie medicala ce creste riscul operator) sunt tratate prin iradiere si / sau progestative `n doze mari.

Tratamentul in stadiile III si IV - in stadiul III, in absenta afectarii parametriale, se practica histerectomie totala cu anexectomie bilaterala, cu radioterapie postoperatorie. Daca invazia intereseaza parametrele, se indica colpohisterectomia largita cu limfadenectomie pelvina bilaterala.

Cancerul de ovar

Epidemiologie, factori de risc

Mortalitatea prin cancer ovarian este mult crescuta fata de mortalitatea prin cancer cervical si endometrial impreuna; este cancerul genital cu cel mai intunecat prognostic.

Cu toate progresele obtinute in diagnosticul si tratamentul cancerului ovarian, mai mult de 75% din cazuri sunt diagnosticate in stadii avansate iar rata supravietuirilor la 5 ani ramane modesta.

Frecventa creste dupa 60 de ani, inainte de 45 de ani leziunea maligna fiind atipica.

Riscul genetic este exprimat prin: cancer ovarian familial, sindrom familial de cancer de ovar / san, sindromul Lynch II (sindromul de cancer de colon nepolipos ereditar), mutatii ale genei BRCA1 si BRCA 2.

Alti factori implicati: infertilitatea, starea sociala si economica privilegiata.

Factori de protectie: contraceptia orala (pune ovarul in repaus, suprima ovulatia si scade secretia gonadotrofinelor hipofizare.

Histologie

Tumori epiteliale cu punct de plecare epiteliul celomic embrionar.

Tumori stromale - tumori feminizante (tecom), tumori masculinizante (tumori cu celule Sertoli, Leydig sau Sertoli/Leydig), tumori mixte (ginandroblastom), tumori cu celule lipidice.

Tumori germinale - se dezvolta din celulele germinale; sunt diferentiate (teratom, carcinom embrionar), nediferentiate (disgerminom) .

Cai de diseminare

Implantarea la nivelul suprafetei peritoneului.

Extensie directa, cu invadarea tesuturilor adiacente: fundurile de sac, vezica, trompele, uterul, colonul, sigmoidul, rectul.

Diseminare hematogena la ficat, pulmon, os, splina, rinichi, piele, creier.

Diseminarea limfatica.

Simptomatologie

in stadiile incipiente, majoritatea femeilor sunt asimptomatice mult timp iar cand simptomele apar sunt vagi si nespecifice. Pot apare menstre neregulate la pacientele in premenopauza, sau se semnaleaza prezenta unei mase pelvine care comprima vezica sau rectul (polakiurie, constipatie, distensie abdominala joasa cu durere, dispareunie, meteorism, greata).

in stadii avansate, la femeile in postmenopauza pot apare sangerari vaginale, si simptome legate de prezenta ascitei, metastazelor omentului si a celor intestinale (greata, senzatie de plenitudine precoce / anorexie, meteorism).

Diagnostic

Ecografia - tumorile maligne sunt multiloculare, solide, cu volum mai mare de 5 cm, septuri groase si noduli solizi, si ca regula, ascita. Cea mai buna diferentiere malign‑benign, o fac imaginile Doppler color. Alte semne ecografice de malignitate sunt metastazele epiploice, invazia ganglionilor paraaortici, hidronefroza, metastazele hepatice.

RMN - superioara ultrasonografiei, furnizeaza imagini in planurile frontal, sagital si transversal.

CT - detecteaza diseminarile in etajele superioare abdominale, retroperitoneal, detectarea formatiunilor exofitice.

Markerii tumorali - determinarea nivelurilor serice de CA‑125 este utila in diferentierea formatiunilor pelvine maligne de cele benigne. In cazul unei femei in postmenopauza cu o formatiune anexiala si un nivel seric foarte ridicat al CA 125 (>95 U/ml), exista o mare probabilitate a malignitatii.

Laparotomia - permite o serie de manevre cu mare valoare diagnostica (stabilirea naturii leziunilor si stadializare): examenul citologic (din lichidul liber din fundul de sac Douglas sau daca nu exista lichid liber, din cel rezultat din lavajul peritoneal cu o solutie salina), explorarea suprafetelor intraabdominale si viscerelor, biopsii ganglionare, examen extemporaneu pentru diferentierea malign‑benign (pentru decizia terapeutica), rezectia marelui epiploon.

Tratament

1.chirurgical

In stadiul I de electie este histerectomia totala cu anexectomie bilaterala completata cu omentectomie.

In stadiul II: indicata este histerectomia totala cu anexectomie bilaterala, omentectomia si instilatia 32 P.

In stadii avansate se practica limfadenocolpohisterectomia largita Wertheim cu omentectomie sau chirurgie de reductie tumorala.

2.chimioterapia

Cu agent unic - rezervata doar cazurilor hipostenice, cu conditie generala precara, care nu tolereaza regimuri cu toxicitate mare sau celor ce refuza tratament i.v. Substantele utilizate ca agenti unici sunt: Carboplatin, Ifosfamida, Adriamicina, Taxol.

Polichimioterapia - este considerata superioara terapiei cu agent unic. Se utilizeaza regimurile Cisplatin‑Paclitaxel, Carboplatin‑Paclitaxel (incidenta redusa a trombocitopeniei), Paclitaxel‑Doxorubicina (in cazuri recidivate dupa tratamente de prima linie, bazate pe compusi platinati).

Dupa chimioterapie sau radioterapie se practica interventie chirurgicala second‑look pentru completarea ablatiei fragmentelor tumorale.

Chimioterapia intraperitoneala - plasarea directa intraperitoneala a agentilor chimici.

3.radioterapia

Succesul RT este superior in cazul tumorilor de volum mic in comparatie cu cele voluminoase precum si in cazurile cu reductie tumorala optima, in celelalte cazuri, cu tumori reziduale mari, rolul poate fi doar paliativ.

Coriocarcinomul

Definitie: carcinom ce provine din epiteliul trofoblastic, ce poate apare dupa orice tip de sarcina - sarcina ectopica, molara, avort, sarcina la termen - dupa cum poate apare "ab initio", fara decelarea unui antecedent obstetrical.

Factori de risc:

Varsta - risc maxim dupa 40 ani.

Antecedente obstetricale - avorturile in antecedente maresc riscul aparitiei unui coriocarcinom, risc ce este de 1000 ori mai mare dupa o sarcina molara decat dupa o sarcina la termen.

Factori genetici - aparitia unui coriocarcinom dupa o sarcina la termen, se face pe terenul unui produs de conceptie diploid si heterozigot, cu contributie genetica haploida din partea fiecarui parinte. De asemeni, s‑a constatat o frecventa mai mare de coriocarcinoame la femeile cu grup sangvin A (II) si o incidenta mai scazuta la femeile cu grup sangvin 0(I).

Antigenicitatea HLA - s‑a remarcat ca exista un risc mai crescut la femeile cu un grad mare de compatibilitate cu sotul in ceea ce priveste antigenii locusului B.

Contraceptia - risc de 6 ori mai mare la femeile ce utilizeaza contraceptia.

Anatomie patologica

Macroscopic - nodul de culoare rosie‑violacee, foarte sangerand, friabil, dezvoltat spre cavitatea uterina, cu infiltrare profunda progresiva in miometru, seroasa, parametre, ligamente rotunde.

Microscopic - tumora constituita din tesut trofoblastic, sincitiotrofoblast si citotrofoblast, fara vilozitati.

Histologic - nuclei monstruosi, mitoze numeroase si anarhice.

Cai de diseminare - predominant hematogena; extensia locala se face de la uter spre parametre iar cea loco‑regionala spre vagin sub forma unor noduli de culoare rosu‑inchis, hemoragici. Diseminarea la distanta se face pulmonar - tuse, hemoptizie, insuficienta respiratorie, cerebral - hipertensiune intracraniana, hemoragii cerebrale, sau in ficat, splina, rinichi, intestin, piele.

Diagnostic clinic si de laborator

Diagnosticul precoce al coriocarcinomului dupa o sarcina la termen, avort sau sarcina ectopica este mult mai dificil cand se interpune un interval asimptomatic dupa sarcina, care abate atentia de la acest antecedent .De aceea, hemoragia aparuta postpartum sau postabortum la reluarea menstruatiilor, variabila cantitativ, fara durere, de intensitate redusa, persistenta, neregulata, trebuie investigata foarte amanuntit. Uneori insa, coriocarcinomul se manifesta doar prin simptome date de metastaze, care nu sunt localizate in sfera genitala si nu sugereaza diagnosticul: metastaze cerebrale ce mimeaza o criza epileptica, psihoza, accident vascular cerebral sau tumora cerebrala primara sau poate aparea o sensibilitate / formatiune tumorala in hipocondrul drept. Alt organ ce poate fi sediul metastazelor este pulmonul (90% din cazuri metastazeaza initial pe plaman).

Examenul local va evidentia uterul usor marit de volum, de consistenta moale, formatiuni chistice parauterine, sangerare si colul uterin intredeschis.

Gonadotrofina corionica umana, considerata "marker tumoral ideal", este esentiala in diagnosticul, tratamentul, determinarea remisiunii si urmarirea pacientelor; in laborator se practica analiza radioimunologica a subunitatii beta.

Alte investigatii utile sunt: arteriografia pelvina (imagini de fistule arterio‑venoase), RMN, scintigrafia hepatica, cerebrala, ultrasonografia si, foarte important examenul histopatologic a fragmentelor de tesut de la nivelul focarului tumoral, examinarea continutului uterin nefiind concludenta.

Stadializare

Dupa FIGO :

Stadiul I: tumora limitata la corpul uterin.

Stadiul II: tumora extinsa in afara uterului dar limitata la structurile genitale.

Stadiul III: metastaze pulmonare.

Stadiul IV: alte metastaze la distanta.

Tratament

Chimioterapia: se foloseste polichimioterapia dupa regimul abreviat EMA‑CO: in zilele 1 si 2, Etopozid 100 mg/m i.v., Metotrexat, initial 100mg/m i.v., apoi 200 mg/m timp de 12 ore in ziua I‑a, apoi acid folic 15mg i.m., la 24 ore dupa Metotrexat, si repetat de 4 ori la interval de 12 ore. Actinomicina D 0,5mg i.v., in zilele 1 si 2. Ciclofosfamida 600mg/m i.v. in ziua 8‑a si Vincristina 1mg/m i.v. tot in ziua 8‑a. Ciclul se repeta la fiecare doua saptamani pana la obtinerea a trei rezultate negative ale ßHCG. In metastazele cerebrale se foloseste Metotrexat 1g/m si acid folic 30 mg, impreuna cu iradierea totala a creierului cu 30‑40 Gy. Cispaltina, Bleomicina si combinatia lor cu Etopozidul sunt folosite ca a doua linie de polichimioterapie in cazurile de esec terapeutic primar.

Chirurgical - histerotomie si toracotomie este indicat uneori in focarele chimiorezistente, iar tratamentul chirurgical paliativ se adreseaza complicatiilor hemoragice si ocluziilor.

Cancerul glandei mamare

Generalitati

Cancerul de san, reprezinta aproximativ o treime din totalul cancerelor aparute la femei si este considerat a doua cauza de deces prin cancer la femeile intre 35‑55 de ani, dupa cancerul pulmonar.

Este un cancer hormono‑dependent, dozarea receptorilor facandu‑se in tumora primitiva, ganglioni sau metastaze. Cazurile receptor‑pozitive raspund la hormono‑terapie si au un prognostic mai bun.

Caracteristic pentru cancerul glandei mamare este prezenta metastazelor microscopice la distanta inca din stadiile incipiente.

Factori de risc

Varsta - considerat cel mai important factor de risc; doar 1% din totalul cancerelor de san apar la femei sub 25 de ani, dar dupa 30 de ani se inregistreaza o crestere brusca, pentru ca incidenta crescuta sa se inregistreze intre 45-50 de ani iar maximul incidentei se inregistreaza la grupa de varsta 55-65 de ani .

Istoric familial si personal - femeile ale caror mame sau surori au avut cancer de san bilateral in premenopauza au un risc crescut cu 40‑50% in cursul vietii, iar daca in premenopauza cancerul de san a fost unilateral riscul este de 30%. Femeile cu cancer de san in antecedente au un risc de 50% de a dezvolta un cancer microscopic la sanul controlateral.

Patologia mamara benigna (mastoza fibrochistica, hiperplaziile canalelor galactofore si lobulare) numai in cazurile in care prin biopsie sunt detectate proliferari celulare, hiperplazii atipice, se poate vorbi de un risc real.

Dieta, obezitatea si consumul de alcool - consumul exagerat de grasimi, proteine animale, obezitatea in special in postmenopauza, precum si alcoolismul cresc riscul aparitiei cancerului mamar.

Factori endocrini exogeni - nu s‑a certificat direct ca folosirea indelungata (> 10 ani) a contraceptivelor orale creste riscul aparitiei cancerului mamar, dar este unanim acceptat ca este prudenta evitarea utilizarii prelungite a contraceptivelor orale.

Factori endocrini endogeni - cu cat perioada reproductiva a unei femei este mai lunga, cu atat riscul acesteia de a dezvolta un cancer de san este mai mare.

Hiperprolactinemia - prolactina este implicata in carcinogeneza si in stimularea cresterii tumorale.

Alti factori implicati - traumatisme locale, expuneri prelungite la razele solare, stress‑ul psihic.

Principiile examenului clinic

Inspectia - initial se realizeaza in pozitie sezanda, cu bratele pe langa corp apoi ridicate dupa care se indica de catre examinator asezarea bratelor pe solduri, apoi se trece la inspectia tegumentelor in decubit dorsal. Se urmareste prezenta anomaliilor cutanate (edem, retractii tegumentare, asimetrii, inflamatii) sau anomaliilor mamelonare (devieri, retractii, inflamatii, eroziuni).

Palparea - se executa bilateral si se exploreaza spatiul delimitat de stern, marginea anterioara a marelui dorsal, clavicula, santul submamar, prelungirea axilara. Mana palpatorie are degetele apropiate (mana plata) si examineaza fiecare cadran si mamelonul (pentru a evidentia eventualele scurgeri). In cazul depistarii unei formatiuni se precizeaza caracterele ei: sediul, consistenta, dimensiunea maxima, limite, mobilitate (manevra Tillaux), eventuala disparitie a paralelismului pliurilor cutanate. Se procedeaza si la explorarea ariilor ganglionare axilar, supraclavicular, mamar extern, scapular inferior, subclavicular. Bilantul examenului clinic se incadreaza in clasificarea TNM :

Tx - tumora primara nu poate fi apreciata.

To - nu exista evidente ale tumorii primare.

Tis - carcinom in situ: carcinom intraductal, carcinom lobular in situ sau boala Paget a mamelonului fara tumora palpabila.

T1 - tumora pana la 2 cm in diametrul cel mai mare.

T1a - 0,5 cm sau mai mica.

T1b - mai mult de 0,5 cm, dar nu mai mare de 1 cm in diametrul cel mai mare.

T1c - mai mult de 1 cm dar nu mai mare de 2 cm in diametrul cel mai mare.

T2 - tumora mai mare de 2 cm dar nu mai mult de 5 cm in diametrul cel mai mare.

T3 - tumora mai mare de 5 cm in dimensiunea cea mai mare.

T4 - tumora de orice marime cu extensie directa la peretele toracic sau piele.

T4a - extensie la peretele toracic.

T4b - edem (inclusiv "coaja de portocala"), ulceratia pielii sanului sau noduli cutanati prezenti la acelasi san.

T4c - ambele (T4a si T4b).

T4d - carcinom inflamator (mastita carcinomatoasa). Se caracterizeaza clinic prin san marit, tensionat, dureros, cald, eritematos, mamelon retractat, tumora greu de identificat sau neidentificabila si paraclinic prin absenta febrei si a leucocitozei, Pev2 (semne inflamatorii evidente) si Pev1 (dublarea volumului tumorii in 6 luni, fara alte semne), evolutie fatala cvasiconstanta.

Tratament

Chirurgical - de electie se practica mastectomia radicala modificata ce combina mastectomia totala cu disectia axilara pastrand marele pectoral. Alte tipuri de interventii - mastectomia simpla (care indeparteaza tesutul mamar in intregime, impreuna cu fascia marelui pectoral), mastectomia partiala (la femei ce doresc sa‑si pastreze sanul) completata cu disectie axilara si radioterapie. Ca regula insa, ramane realizarea disectiei axilare si a limfadenectomiei.

Radioterapia - dozele folosite in terapia curativa a carcinomului mamar sunt diferite in functie de stadiul evolutiv, dar in general, aceasta necesita doze mari de radiatii. Iradierea trebuie facuta asupra sanului si ariilor ganglionare, protejand tesuturile normale. Pentru cresterea eficientei radioterapiei, in cazul tumorilor voluminoase, se foloseste initial chirurgia. Indicatiile radioterapiei cuprind: leziuni in cadranele interne sau centrale in special cele cu ganglioni pozitivi; tumori cu diametre mai mari de 5 cm; confirmare histologica a penetratiei limfatice sau invaziei peretelui toracic; boala reziduala.

Radioterapia este combinata cu chirurgia si / sau chimioterapia in scopul eficientizarii tratamentului cancerului mamar.

Chimioterapia - se poate utiliza monochimioterapia sau polichimioterapia (cu rezultate superioare), citostaticele folosite fiind: Ciclofosfamida, Methotrexatul, 5‑Fluorouracil, Adriamicina, Vinblastina.

Hormonoterapia - progestativele de sinteza manifesta actiuni antiproliferative si antiestrogenice. Mai frecvent folositi sunt: medroxiprogesteron acetat, megestrol, tamoxifen, aminogluthetimid, antiprogesteronice, in cazurile cu receptori pozitivi.

Tumori benigne ale aparatului genital feminin

Fibromul uterin

Definitie:

Este o tumora benigna, ce se dezvolta dintr‑un tesut analog muschiului uterin (tesut muscular si conjunctiv uterin in proportii variabile); in majoritatea cazurilor insa, aceasta tumora este multipla fapt ce justifica termenul uzitat de unii autori de fibromiomatoza uterina.

Etiologie, frecventa:

Fibromul uterin este una din cele mai frecvente tumori benigne ale sistemului reproductiv feminin, dupa varsta de 35 de ani 20% dintre femei au aceasta patologie, cu incidenta maxima la grupele de varsta 40‑50 de ani, fiind foarte rare inainte de pubertate.

Factorii favorizanti in aparitia fibromului uterin sunt :

nuliparitatea;

rasa neagra;

factorul hormonal - cel mai important, fiind reprezentat de hiperestrogenie. Exista practic un teren propice care permite dezvoltarea fibromului: obezitate, hipertensiune arteriala, distrofie mamara si semne histologice si biologice de hiperestrogenie.

Anatomie patologica:

Macroscopic - tumora poate fi unica sau multipla, rotunda, lobulara, de culoare alb‑rozata, albicioasa, de consistenta dura pana la elastica, incapsulata, cu dimensiuni variabile, vascularizatia fiind reprezentata de mai multe vase nutritive pentru fiecare nodul .

Microscopic - celulele musculare netede sunt dispuse in spirale concentrice (vartejuri) iar celulele conjunctive au aspectul fuziform caracteristic.

Leziuni asociate fibromatozei uterine - hipertrofia miometrului, deformarea cavitatii uterine, hipertrofia si / sau hiperplazia endometrului, leziuni anexiale distrofice si inflamatorii.

Simptomatologie

Metroragie: este principala manifestare si poate fi sub forma de menometroragii, hipermenoree sau pierderi de sange intre menstruatiile normale; se datoreaza modificarilor endometrului (hiperplazie, fragilitate vasculara) si in timp poate duce la anemie cronica.

Leucoree: gleroasa, filanta sau hidroree.

Durere: explicata de distrofiile ovariene, endometrioza, lombalgie de origine urologica sau rahidiana.

Dismenoree.

Tulburari urinare: polakiurie (datorata compresiei vezicale sau iritatiei trigonale), tulburari de evacuare vezicala, incontinenta urinara).

Tulburari digestive: constipatie, tenesme rectale.

La examenul abdomenului se constata marirea de volum iar in hipogastru se poate palpa tumora (numai la fibroamele voluminoase), mobila sau cu mobilitate redusa. Examenul cu valvele poate evidentia o scurgere prin colul uterin iar tactul vaginal evidentiaza tumora care este dura, boselata sau neteda, dezvoltata la nivelul corpului uterin sau istmului; uterul este marit in totalitate, retroversat sau deplasat lateral.

Investigatii paraclinice:

Histerometria - evidentiaza eventuala marire a cavitatii uterine.

Ecografia - foarte utila in special in cazul bolnavelor obeze sau la femeile gravide, da relatii privind prezenta fibromului si localizarea lui.

Histeroscopia - identifica fibroamele submucoase si intracavitare.

Chiuretajul uterin biopsic - evidentiaza modificarile endometrului si exclude adenocarcinomul endometrial.

Urografia intravenoasa - evidentiaza deviatia ureterului, compresiunea acestuia (mai ales in cazul fibromului inclus in ligamentul larg).

FCD, test Lahm‑Schiller, colposcopia - obligatorii mai ales in cazul unor leziuni cervicale asociate.

Diagnostic diferential:

Sarcina normala in primele doua trimestre.

Tumorile de ovar - intre uter si masa tumorala ovariana exista un sant de delimitare.

Cancerul de corp uterin - se exclude prin efectuarea unui chiuretaj biopsic fractionat.

Cancerul endocervical.

Rinichi ectopic pelvin - examenul urografic sau ecografic transeaza diagnosticul.

Uterul dublu.

Inflamatiile anexiale cronice cu formatiuni tumorale anexiale cu pereti grosi, aderente la uter - ecografia precizeaza diagnosticul.

Complicatii:

Locale: hemoragia, infectia, complicatii mecanice (compresia ureterala / vezicala / rectala, ocluzia intestinala, torsiunea acuta sau cronica), complicatii vasculare (edem, necrobioza aseptica), degenerescenta grasa / edematoasa / pseudochistica / maligna sarcomatoasa.

Generale: obezitate, tulburari cardiovasculare (dispnee de efort, HTA), tulburari ale echilibrului fluido‑coagulant, tulburari vasculare (venoase).

Tratament:

Medical - se adreseaza hemoragiei si reducerii volumului tumoral si utilizeaza diferite preparate: progestative de sinteza administrate intre ziua 14‑25 a ciclului menstrual, steroizi androgenici, analogii LHRH si chiar estrogeni (Premarin) care are actiune hemostatica prompta prin refacera rapida a endometrului. De asemeni, ca tratament simptomatic se mai folosesc uterotonice (Ergomet, Methergin), hemostatice simptomatice (Venostat), antianemice, tonice venoase.

Chirurgical - se adreseaza tumorilor voluminoase, celor cu hemoragii rebele la tratament si cu simptomatologie dureroasa intensa, fibroamelor complicate sau asociate cu leziuni maligne (cancer de col sau cancer endometrial). Tipurile de tehnica sunt diverse: miomectomia (extirparea tumorii pastrand uterul si anexele), histerectomia totala sau subtotala in functie de varsta, topografie si volumul tumorilor.

Tumori ovariene benigne

Definitie:

Sunt formatiuni uni sau pluricavitare ocupate de un continut cu caracter variabil.

Anatomie patologica:

Chist seros simplu - cea mai frecventa tumora chistica, este o formatiune alb‑sidefie, uniloculara, cu dimensiuni variabile (de la cativa centimetri la cativa litri), cu continut serocitrin, de obicei unilaterala.

Chist mucinos - multilocular, poate atinge dimensiuni mari, cu continut gelatinos, vascos, galben sau maroniu.

Chist dermoid - format din tesuturi cu origine in cele trei foite embrionare (sebum, par, dinti, tesut tiroidian, oase).

Simptomatologie:

Durere - localizata in etajul inferior abdominal, cu caracter permanent, determinate de compresiunea tumorii asupra formatiunilor nervoase sau asupra organelor vecine.

Tulburari produse prin compresiune asupra organelor vecine: constipatie, polakiurie si disurie, dureri pseudocolicative renale prin compresiune pe ureter, tulburari dispeptice prin compresiune pe diferite segmente ale tubului digestiv, edeme ale membrelor inferioare prin compresiune (in cazul tumorilor masive) pe vasele mari.

Tulburari menstruale induse de distonia neurovegetativa.

Examenul local evidentiaza: in cazul tumorilor de dimensiuni reduse, tactul vaginal releva o formatiune parauterina separata de uter si independenta de el, sferica sau ovoidala, de consistenta elastica sau renitenta, neteda sau boselata, mobila si nedureroasa, frecvent unilaterala; in cazul tumorilor de dimensiuni mari, la inspectie se poate observa o deformare a peretelui abdominal in hipogastru si / sau spre regiunea ombilicala, iar tactul vaginal releva o formatiune renitenta, bine delimitata, mobilizabila sau nu.

Tumorile active endocrin pot induce sindroame endocrine masculinizante (amenoree la femeile tinere, atrofia sanilor, hirsutism, hipertrofie clitoridiana) sau feminizante (pubertate precoce, tulburari menstruale), iar la femeile in postmenopauza metroragii.

Diagnostic paraclinic:

Ecografia - foarte utila in special la obeze.

RMN.

Celioscopia diagnostica.

Histeroscopia.

Diagnostic diferential:

Sarcina uterina normala in trimestrul I.

Sarcina ectopica tubara, hidro / piosalpinx.

Uter dublu, fibrom uterin pediculat subseros, fibrom in ligamentul larg.

Rinichi ectopic.

Chist de mezenter.

Chist hidatic.

Formatiuni ovariene pseudotumorale (chist functional).

Complicatii:

Torsiunea pediculului - incompleta sau completa cu caracter clinic acut: paloare, tahicardie, durere sincopala, greturi, varsaturi, febra, aparare musculara.

Compresiunea: determina tulburari digestive sau urinare.

Ruptura: evolueaza lent (cu formare de aderente) sau acut (urmare a torsiunii, hemoragiei intrachistice sau traumatismului).

Hemoragia: intrachistia sau cu revarsare intraperitoneala.

Infectia: calea de plecare este intestinala.

Transformare maligna: poate ridica suspiciuni un caz ce se prezinta astfel: varsta peste 40 de ani, cresterea rapida in volum a unei tumori cunoscute, fixitatea si duritatea tumorii, ascita.

Tratament

Cu preponderenta se foloseste tratamentul chirurgical, interventia constand in enucleerea tumorii cu conservarea tesutului ovarian sanatos; in cazul distrugerii complete a ovarului se efectueaza ovariectomie totala. Piesa operatorie se supune examenului anatomopatologic iar in cazul malignizarii tratamentul este similar tumorilor maligne ovariene.

Patologia mamara benigna

Mastoza fibrochistica (MFK).

Definitie: reprezinta un ansamblu lezional distrofic, neinflamator si netumoral, ce cuprinde un spectru larg de semne, simptome clinice si modificari histologice (fenomene de tip hiperplazic sau regresiv) ce intereseaza diferite elemente ale parenchimului mamar.

Frecventa: MFK este cea mai intalnita mastopatie benigna, cu incidenta maxima la grupele de varsta 30‑50 ani, la nulipare, la femeile cu menarha precoce si menopauza tardiva (la care nu se administreaza terapia hormonala de substitutie) precum si la pacientele cu cicluri menstruale neregulate sau anovulatorii.

Etiologie:

Dezechilibrul hormonal - este vorba despre un dezechilibru estrogeni / progesteron, balanta fiind inclinata in favoarea estrogenilor. Teoria este sustinuta de prezenta ansamblului lezional frecvent bilateral, de relatia cu menopauza si de receptivitatea crescuta la tratamentul endocrin. Alta teorie se refera la o modificare a raspunsului tesuturilor mamare la actiunea hormonilor (cresterea sensibilitatii la estrogeni).

Contraceptia hormonala pare a avea un rol protectiv fata de MFK desi acest aspect este controversat (in functie de produsele utilizate, durata utilizarii, factori personali).

Rolul prolactinei in patologia MFK este controversat.

Anatomie patologica:

Localizarea formatiunilor chistice este la nivelul lobulilor mamari, semnificatie patologica avand doar formatiunile tumorale cu peste 5 mm diametru. Secretiile produse ca rezultat al disfunctiei hormonale determina distensia acinilor si canaliculilor intralobulari formand cavitati ce conflueaza si formeaza chisturi a caror volum se mareste in timp.

Simptomatologie:

Modificarile fibrochistice pot fi reprezentate de o formatiune asimptomatica sau sunt insotite de durere sau sensibilitate si uneori de secretie mamelonara.

Durerea poate fi nuantata in: senzatie de disconfort, tensiune mamelonara sau durere frusta. Apare premenstrual (cand se constata si o crestere in dimensiune a chisturilor), poate ceda / diminua imediat dupa menstruatie (cand scad in diametru) dar reapare in a doua jumatate a ciclului urmator. Intereseaza frecvent sanul stang dar, poate avea si manifestare bilaterala. Poate iradia la nivelul prelungirii axilare, umar sau brat.

Examenul fizic: prin palpare se evidentiaza arii mai consistente (chisturile sub tensiune pot avea consistenta foarte dura), discret neregulate, sensibile (in functie de tensiunea sub care se afla lichidul intrachistic), fara reactie cutanata sau fixare pe planurile profunde; uneori pot apare adenopatii fara caracter suspect. La exprimarea mamelonului uneori poate o apare scurgere mamelonara de diferite culori (lactescent, verde, maroniu) la nivelul mai multor pori galactofori, bilateral.

Diagnostic paraclinic:

Examenul citologic si biochimic - se realizeaza prin punctie - aspiratie cu ac fin. Se utilizeaza in cazurile cu formatiuni palpabile sau "placarde mastozice", cand se extrage un lichid (ce contine proteine, electroliti si hormoni) de culoare diferita (galben pal, verde inchis sau maroniu) sau sanguinolent. In acest caz se indica biopsie excizionala. In cazul in care rezultatul punctiei - biopsie cu ac fin este negativ (nu releva un proces malign) dar formatiunea persista timp de cateva luni este indicata excizia acesteia.

Mamografia - imaginea tipica este o opacitate rotunda sau ovalara, omogena, cu contururi regulate, cu densitate mai mica decat cea a tumorilor solide, iar in peretii chisturilor pot exista calcificari. Metoda este utila si in cazul chisturilor "suspecte", adica cele ce prezinta o ingrosare parietala sau vegetatii intrachistice.

Ecografia - are fiabilitate mai mica decat mamografia, neputand detecta microcalcificarile, si nu prezinta aceeasi sensibilitate la nivelul sanilor cu continut adipos crescut ca si mamografia.

Punctia - biopsie - indicata in cazul unui "placard mastozic" persistent dupa un tratament medical, leziuni ce prezinta elemente citologice suspecte decelate prin punctie - aspiratie, sau in cazul unui chist hemoragic recidivant.

Relatia MFK si cancerul:

MFK nu se asociaza cu un risc crescut de cancer mamar, excluzand cazurile in care exista dovezi histologice de modificari proliferative epiteliale cu sau fara atipie.

Prezenta leziunilor chistice nu determina cresterea riscului de cancer mamar dar asocierea intre leziunile chistice si istoricul familial de cancer mamar determina cresterea acestui risc de aproximativ trei ori.

Tratament:

Medical

Durerea mamara asociata cu modificarile fibrochistice poate fi tratata (in special cazurile cu mastodinii intense) cu Danazol, un androgen sintetic cu actiuni antigonadotrope si inhibitorii ale sintezei steroizilor sexuali, acesta reducand si nodularitatea sanilor precum si scurgerile mamelonare.

Contraceptivele orale utilizate perioade indelungate (3-4 ani) reduc la jumatate, dupa unii autori, incidenta modificarilor fibrochistice cu atipii ductale minime comparativ cu cele care nu folosesc aceste preparate. Se evita insa preparatele cu continut mare de estrogeni si se prefera pilulele contraceptive combinate, cu predominanta progesteronica.

Administrarea progesteronului pe cale sistemica are efecte antalgice bune, insa tratamentul trebuie urmat o perioada indelungata (9-12 luni) ceea ce este uneori greu de acceptat de paciente datorita efectelor secundare (in special crestere in greutate). Administrarea locala de preparate cu progesteron (Promastop, Progestogel, Mastoprofen) are efecte certe dar inconstante.

O reducere si chiar disparitie a simptomatologiei s‑a constatat dupa intreruperea aportului de cafea, ciocolata, ceai negru. Administrarea vitaminei E (400 UI / zi) si vitaminei B6 este de asemenea utila la unele paciente.

Chirurgical

Caracterul evolutiv incert ca si caracterul difuz al leziunilor face ca optiunile chirurgicale sa fie limitate. Mastectomia partiala este indicata in cazul unei formatiuni palpabile ce persista dupa o punctie evacuatorie iar biopsia exereza este indicata cand exista o anomalie clinica sau radiologica.

Fibroadenomul mamar

Etiologie, frecventa:

Fibroadenoamele sunt cele mai frecvente tumori mamare benigne, ce apar de obicei la femeile tinere (20-35 de ani), dar si la adolescente (fibroadenomul juvenil caracterizat de crestere rapida in dimensiuni si asociere cu dilatatii venoase la nivelul tegumentului adiacent) cand sunt mai frecvente decat chisturile. Survin rar in postmenopauza, sub forma calcificata.

Frecventa mare la adolescente si tinere, cresterea in volum in sarcina, sunt argumente pentru teoria influentei estrogenice sau a unui dezechilibru E / P (fibroadenoamele sunt hormonodependente in relatie cu excesul estrogenic).

Anatomie patologica:

Macroscopic, sunt formatiuni unice (rareori multiple), bine delimitate, pseudocapsulate, cu suprafaaa neteda. Pe sectiune au culoare alb‑cenusie sau roz.

Microscopic - prezinta doua componente: epiteliala si stromala. In leziunile vechi si la pacientele in postmenopauza se pot observa calcificari la nivelul stromei.

Clinic:

Frecvent, pacienta descopera prezenta unei formatiuni prin auto palpare. Formatiunea are 2-4 cm in diametru (in momentul depistarii dar in timp, pot atinge dimensiuni impresionante), consistenta elastica (ce nu se modifica in cursul ciclului menstrual), nedureroasa, mobila pe planurile superficiale si profunde (rareori fixate la piele, peretele toracic sau tesuturile peritumorale). Frecvent sunt bilobate iar la palpare se poate detecta o depresiune.

Paraclinic:

Examenul citologic al aspiratului cu ac subtire - acest procedeu este utilizat numai in cazurile in care pacienta refuza interventia chirurgicala, sau leziunea fiind considerata fara risc, cazul ramane in supraveghere, caci restul cazurilor beneficiaza de biopsie excizionala cu examen anatomopatologic extemporaneu.

Ecografia - este utila in diferentierea leziunilor solide de cele chistice si pentru dirijarea acului de punctie - aspiratie in leziune.

Mamografia - se considera ca nu este o metoda de diagnostic foarte util deoarece fibroadenoamele sunt caracteristice varstelor sub 30 de ani.

Tratament:

De electie, tratamentul utilizat este excizia tumorala, justificata de tendinta la crestere in volum si de posibilitatea (redusa) transformarii carcinomatoase.

Tumora filoda

Definitie:

Este o tumora fibro‑epiteliala, caracterizata printr‑o celularitate mai densa a componentei conjunctive decat fibroadenomul, evolutie benigna, uneori recidivanta sau metastazanta.

Etiologie, frecventa:

Etiologia este necunoscuta dar se presupune ca este o varianta evolutiva a fibroadenomului caracterizata prin proliferarea exagerata a componentei conjunctive.

Sunt tumori rare, ce pot apare la orice varsta dar, sunt mai frecvente la femeile aflate in decada a cincea sau a sasea de viata.

Aspecte anatomo‑clinice:

Pacientele relateaza un istoric indelungat de nodul stabil care la un moment dat a inceput sa creasca in dimensiuni.

Volumul tumorii este variabil (de la 1 cm la 30-40 cm diametru), sunt rotunjite, boselate, policiclice, dure, nedureroase. Cele cu volum redus sunt mobile dar cele de dimensiuni mai mari pot adera la fascia marelui pectoral sau la piele, unde pot provoca ulceratii si necroze si dau tegumentului aspect subtiat si o coloratie albastru - violaceu.

Pe sectiune tumora are culoarea alb - cenusie, si nu exista o capsula veritabila desi are tendinta la enucleere.

Investigatii paraclinice:

Mamografia si ecografia vor evidentia o opacitate bine circumscrisa, foarte densa, ovoidala sau polilobata, cu contur neted, iar in unele cazuri in interiorul tumorii se observa calcificari.

Evolutie:

Caracteristicile evolutive ale tumorii filode sunt reprezentate de recidiva locala (la nivelul zonei de exereza tumorala, la intervale variabile de timp de la interventia chirurgicala primara) si de metastaze (manifeste dupa unul sau doua episoade de recidiva locala), ariile de metastazare fiind plamanul si tesutul osos.

Tratament:

Este exclusiv chirurgical si consta in exereza larga a tumorii; in cazul tumorilor mici este suficienta tumorectomia iar in cazul tumorilor voluminoase la nivelul unor sani mici, se practica mastectomia totala; excizia ganglionilor limfatici nu este indicata.